Lucrare scrisa la managementul in conditii de risc

RISCUL ÎN PROIECTE

Riscul poate fi definit ca fiind gradul de expunere la un eveniment care poate să se întâmple în detrimentul sau în beneficiul unui proiect sau a unei activităţi. El poate fi descris ca o combinaţie dintre probabilitatea ca riscul să apară şi consecinţele în termenii pierderii sau câştigului ca urmare apariţiei riscului. Riscul este o component inerentă a tuturor activităţilor unui proiect, indiferent dacă este vorba de o activitate mai simplă sau de o activitate mai complexă. De aceea, dimensiunea şi/saucomplexitatea unei activităţi nu este întotdeauna o măsură adecvată a gradului de risc potenţial asociat cu activitatea respectivă. Totuşi, dependenţa este directă, adică în celemai multe cazuri, activităţile complexe au asociate riscuri mai mari. Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză şi de răspuns la riscul potenţial al unui proiect. Managementul riscului este deci o abordare structurată şi formală, focalizată asupra paşilor necesari şi acţiunilor planificate pentru a determina şi a controla riscurile, menţinându-le la un nivel acceptabil. Aplicat pentruun proiect, managementul riscului reprezintă utilizarea continuă a principiilor de management de risc pe durata de viaţă a proiectului. Scopul este de a maximize probabilitatea de succes a proiectului, prin creşterea şanselor de îmbunătăţire aperformanţelor proiectului şi, în acelaşi timp, diminuarea şanselor pentru evoluţii neanticipate, cum ar fi întârzieri de program, depăşirea costurilor sau compromisuri privind calitatea.

Managementul riscului proiectului este un proces continuu de planificare,identificare, cuantificare, răspuns şi control al riscurilor, pentru a mări cât mai mult potenţialul de succes al proiectului. Managementul riscului în cadrul unui proiect se poate aplica costurilor, programului sau performanţelor tehnice (cum ar fi de exemplu riscul asociat aplicării unei noi abordări constructive) sau performanţelor planificate(de exemplu riscul asociat obţinerii şi utilizării resurselor care pot afecta proiectul). Riscul proiectului este un eveniment incert sau o condiţie care, dacă apare, poate s aibă un impact pozitiv sau negativ asupra obiectivului proiectului. Riscul are o cauză şi, dacă apare, un impact. De exemplu, cauza poate fi obţinerea unei aprobări dinpartea unui organism specializat ( cum ar fi autorizaţia de construcţie sau de mediu).Evenimentul de risc poate fi poate fi faptul că obţinerea aprobării poate să dureze maimult decât a fost planificat iniţial, ceea ce poate să aibă impact asupra programului, costurilor sau calităţii proiectului. Riscul proiectului include atât ameninţările asupra obiectivelor proiectului, dar şi oportunităţile de a îmbunătăţi aceste obiective. Acest risc îşi are originea în incertitudinea care este prezentă în toate proiectele, indiferent deamploarea sau complexitatea acestora.

RISCUL FINANCIAR

Operaţiunile financiare, prin natura diversităţii lor, implică aproape întotdeauna un anumit grad de risc, generat de pierderea de natură materială (sau de altă natură) pe care o pot înregistra una sau mai multe persoane juridice sau fizice implicate în operaţiunea financiară respectivă. În activităţile bancare, de exemplu, riscul poate să apară în operaţiunile de creditare, fiind reprezentat de posibilitatea ca banca să nu îşi poată recupera creditele acordate la termenele sau în condiţiile stipulate în contractele de creditare. De asemenea, pentru un deponent al băncii, riscul poate fi asociat cu posibilitatea de a nu beneficia – când şi cum doreşte – de resursele băneşti depuse la respectiva bancă. În acest caz, riscul poate fi o altă rată a dobânzii faţă de cea prevăzută iniţial, o voluţie defavorabilă a valutei în care este contul de depozit sau chiar dificultăţi financiare ale băncii. Situaţii asemănătoare de risc de natură financiară pot să apară şi în operaţiunile de asigurări, de leasing, de bursă ş.a. Din punct de vedere statistico-matematic, analiza riscului unei activităţi financiare presupune evaluarea probabilităţii de a obţine anumite rezultate favorabile (câştig) sau nefavorabile (pierdere), ţinând cont de

evenimente viitoare incerte şiprobabile. Printre dificultăţile întâmpinate atunci când este evaluat riscul financiar se pot menţiona lipsa informaţiilor sau gradul lor de disponibilitate pentru a determina distribuţia de probabilitate a fenomenului economic analizat. De asemenea, identificarea şi cuantificarea riscului financiar nu înseamnă şi eliminarea acestuia, dar furnizează elementele necesare managementului riscului financiar. Revenind la abordarea modelului riscului financiar, să menţionăm faptul că,uneori, între risc şi incertitudine se face o anumită distincţie, legată de cantitatea de informaţie disponibilă pentru fundamentarea deciziilor financiare. Riscul este utilizat în situaţiile în care sunt posibile mai multe rezultate şi despre care există o experienţă anterioară relevantă pentru a defini un model statistic, care să permită o predictive asupra rezultatelor posibile. Incertitudinea există în situaţiile în care sunt posibile mai multe rezultate, dar nu se dispune de informaţie suficientă pentru modelul statistic de decizie. Până la urmă, această distincţie între risc şi incertitudine nu este atât de relevantă, mai important fiind faptul că, faţă de un model determinist, utilizăm un model probabilist, în care riscul şi incertitudinea sunt modelate prin variabile aleatoare. problemele de teoria deciziei se reduc în final la evaluarea unei funcţii de pierdere, riscul având, în cele mai multe situaţii, o exprimare de natură financiară.

RISCUL ÎN CALITATE ŞI FIABILITATE

Unul din domeniile în care riscul poate avea influenţe deosebit de importante şi mai ales consecinţe foarte grave este reprezentat de sistemul de management al calităţii. Riscul în calitate este întotdeauna inclus în ecuaţia calitate – cost, deoarece atât atingerea şi menţinerea unui nivel de calitate corespunzător, pe de o parte, dar şi deteriorarea calităţii, pe de altă parte, poate genera costuri foarte mari. În domeniul riscului în calitate sunt de notorietate conceptele datorate profesorului japonez Genichi Taguchi, care a fundamentat o serie de metode pentru controlul calităţii off-line şi pentru proiectarea experimentelor, dintre care vom detalia funcţia de pierdere introdusă de Taguchi. Metodele pentru controlul calităţii off-line constau din activităţi pentru controlul calităţii şi al costurilor desfăşurate în stadiile de proiectare a produsului şi a proceselor de realizare a acestuia. Obiectivele generale ale acestor metode sunt îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilităţii produselor şi reducereacosturilor de dezvoltare şi execuţie a acestor produse. Termenul off-line semnifică, în acest context, faptul că activităţile de îmbunătăţire a calităţii şi de reducere a riscului de pierdere sunt realizate înainte de trecerea la etapa de control a calităţii în timp real, respectiv etapa on-line, în care procesele trebuie să se reproducă la parametri optimali. O componentă cheie în filosofia lui Taguchi este reducerea variabilităţii. Specificaţiile tehnice impun adesea ca fiecare caracteristică de calitate să aibă o anumită valoare nominală sau valoare ţintă. Obiectivul îl reprezintă reducerea variabilităţii faţă de această valoare ţintă. Taguchi a modelat efectele care pot să apară ca urmare a abaterii de la valoarea de ţintă funcţie de pierdere pătratică. Pierderea se referă la costul care poate se apară atunci când se utilizează un produs ale cărui caracteristici de calitate de îndepărtează de valoarea ţintă. Vom defini riscul Taguchi, respectiv pierderea medie asociată unui proces ca urmare a deplasării procesului faţă de ţinta specificată a acestuia. În continuarea modelelor de risc aplicate în calitate şi fiabilitate, sunt abordate elementele de management al riscului referitoare la utilizarea modelelor statistice deanaliză a modului de defectare şi a efectelor acesteia, şi anume modelele FMEA. Termenul FMEA provine de la acronimul din limba engleză pentru Failure Mode and Effects Analysis, respectiv Analiza Modului de Defectare şi a Efectelor. În limbile română şi franceză se utilizează şi acronimul AMDE. FMEA poate fi descrisă ca ungrup de activităţi sistematizate, având ca obiective: recunoaşterea şi evaluarea riscului defectării potenţiale ale unui produs sau proces şi a efectelor acestei defectări; identificarea acţiunilor ce ar putea elimina sau reduce probabilitatea de apariţie a unei defectări potenţiale; documentarea procesului şi managementul riscului.

RISCUL ÎN SOFTWARE

Riscul poate fi definit, în general, ca fiind posibilitatea de a pierde. El este o funcţie dată de probabilitatea unui eveniment advers care poate să apară, cât şi de impactul acestuia. Acest impact poate fi o combinaţie de pierderi financiare, întârzieri sau pierderea performanţei.Riscul în software este dat de probabilitatea ca, la un anumit moment din ciclul de viaţă al proiectului software, obiectivele planificate să nu fie atinse cu resursele alocate. De obicei, riscul nu poate fi eliminat din proiectele software, dar el poate fi tratat. Managementul riscului este o activitate critică pentru succesul oricărui proiectsoftware, fiind o componentă strategică de realizare a acestuia. Dezvoltarea fără precedent a sistemelor electronice şi a informaticii din ultimele două decenii, a avut drept consecinţă creşterea complexităţii proiectelor de realizare şi implementare a sistemelor de aplicaţii software. Proiectele de software au devenit o necesitate, dar şi riscurile implicate de realizarea lor au crescut aproape exponenţial. Literatura de specialitate este plină de exemple de proiecte de software care au eşuat, au întârziat sau nu s-au mai realizat niciodată. Managementul riscului în software face parte din practicile de inginerie a software-ului şi constă din procesele, metodele şi tehnicile de management a proiectelor software. El furnizează o abordare sistematică şi o atitudine pro-activă deadoptare a deciziilor care să evalueze lucrurile care nu merg bine, să determine care sunt riscurile care sunt importante şi să implementeze acţiunile necesare pentru tratarea acestor riscuri. Ca şi în alte domenii ale managementului – în general – şi al managementului proiectelor – în special – şi în acest domeniu implicarea managementului de cel mai înalt nivel al organizaţiei este esenţială pentru succes. Top-managementul trebuie săsusţină managementul riscului prin alocarea resurselor necesare, prin planificare şi analize de management dedicate acestui scop. Modelul global al procesului de management al riscului în software, se integrează modelelor de management al proiectelor în general, fiind de fapt o adaptare şi o particularizare pentru ciclul de viaţă şi specificitatea proiectelor de software. Modelul identifică funcţiile fundamentale pentru managementul riscului ce trebuie avute în vedere pentru un management eficace al riscului în proiectele de software.