Civilizația romană

Pierre Grimal

Cicero, într-o pagină celebră din tratatul “De republica”, îl laudă pe Romulus, fondatorul Romei pentru că ar fi ales bine locul unde a tras brazda sacră, de fapt cea dintâi imagine a incintei cetății.Nici un alt loc, spune Cicero, nu era mai bine adaptat întemeierii unei mari capitale: cu o reală înțelepciune, Romulus refuzase tentația stabilirii orașului său pe țărmul mării, fapt care ar fi făgăduit o prosperitate facilă.

Tibrul a jucat în mod cert un rol esențial în realizarea măreției Romei permițând tânărului stat să aibă un “plămân marin” => metropolă colonială

Tradiția istoricilor antici situează întemeierea Romei la mijlocul secolului VIII î.e.n în jurul anului 754

În Italia se disting diverse grupuri de popoare instalate în diferite regiuni:

Primul val de Popoare incinerante [Terramaricolii]-care cunoșteau întrebuințarea și tehnica aramei, apare în Italia de Nord la mijlocul mileniului II î.e.n- Locuiau în sate de formă regulată [în general trapez], instalate adesea pe

mlaștini- Incineranții erau cunoscuți și sub numele de “civilizația terramarelor”- Primii năvălitori indo-europeeni, veniți în Italia de pe meleagurile transalpine

Al II-lea val tot de popoare incinerante [Villanovienii]- [sf celui de al II-lea mileniu î.e.n]- A fost revelată pentru prima oară prin descoperirea necropolei de la Villanova,

lânga Bologna- Se caract. prin riturile sale funerare: cenușa morților se depunea în mari urne

de pământ ars, acoperite cu un fel de strachină, urne ce erau puse în fundul unui puț

- Utilizarea fierului- Centrul lor de răspândire = țărmuk tyrrhenian al Italiei Centrale

Terramaricolii și villanovienii nu au pătruns într-o Italie pustie.Au întâlnit acolo alte populații probabil de origine mediteraneană, ce continuau civilizațiile neolitice.

Spre coasta Adriaticei s-a dezvoltat o cultura tipică = “piceniană”[Picenum] => un exemplu de particularism al popoarelor care ]n epoca istorică au rezistat cuceririi romane și nu s-au integrat cu adevărat Romei decât la începutul sec. I î.e.n, după lupte sângeroase

Seminția latină, cea din care s-a născut Roma, nu constitutie un grup etnic pur, ci rezultatul unei sinteze lent realizate, în care năvălitorii indo-europeni s-au asimilat mediteranienilor pentru a făuri un popor nou.

Civilizația etruscă apare în Italia centrală începând cu sec. VIII î.e.n și succede fără nicio continuitate aparentă, civilizației villanoviene.

Întâlnim la etrusci o artă orientalizantă.

Întemeierea Romei

Întemeierea Romei este înconjurată de legende:

Romulus și Remus, expuși pe țărmurile Tibrului, puține zile după nașterea lor, au fost miraculos alăptați de o lupoaică ieșită din codru.Ea era evident trimisă de către Zeul Marte, tatăl gemenilor.Romanii până la sfârșitul istorieri lor se vor numi “fiii Lupoaicei”.

Salvați de către un cioban Faustulus[fauere], Romulus și Remus au fost crescuți de soția acestuia, Acca Larentia.În spatele numelor lui Faustulus și al soției lui se ascund anumite divinități: primul se apropie foarte mult de numele lui Faunus, zeul pastoral care cutreiera pădurile din La ți um, celălalt amintește pe cel al zeilor lari, ocrotitori ai fiecărui cămin roman.

Coliba lui Faustulus se ridica pe Palatin[potrivit tradiției], cu acoperișul ei de paie și zidurile din chirpici.Legenda lui Faustulus s-a legat de această colibă, ultimul vestigiu al celui mai vechi sat de cioban statornicit pe colină și păstrat ca martor sacru al inocenței și purității primitive.

Deveniți bărbați, Gemenii au fost recunoscuți de bunicul lor, pe care l-au pus din nou pe tron și au întemeiat un oraș.

Romulus a ales Palatinul, leagănul copilăriei sale iar Remus se instală în cealaltă parte a văii Marelui Circ, pe Aventin. Zeii se arătau favorabili lui Romulus trimițându-i prevestirea extraordinară a unui zbor de 12 vulturi.În același timp, Remus n-a văzut decît 6.Lui Romulus i-ar revenit gloria întemeierii orașului.Trage în jurul Palatinului o brazdă cu un plug, pămîntul aruncat afară reprezintă zidul, brazda însăși șanțul.Remus, batjocoritor, ridiculizase “zidul” de pământ și șanțul său derizoriu; el le trecuse printr-o săritură, dar Romulus se aruncase asupra lui și-l omorîse strigând: “Așa să piară oricine va trece, în viitor, zidul meu!”.

Organizarea cetății

Romulus a atras în oraș tinerii ciobani din apropiere, apoi pe toți rătăcitorii, pe toți exilații, pe toți cei fără patrie din Lațium.Însă cum trebuia asigurat viitorul și printer imigranți nu existau femei, el născoci organizarea unor jocuri mărețe la care asistau familiile cetăților ânvecinate.Ulterior, la un semnal sau chiar în mijlocul spectacolului, romanii se azvîrliră asupra tinerelor fete, profitând de înghesuială și de confuzie, le răpiră și le duseră în casele lor.Acest fapt a stat la originea primului război, pe care au trebuit să-l susțină răpitorii împotriva părinților femeilor.Acestea erau în majoritate sabine, așezate în Nordul Romei și nu de origine latină.

Femeia, în acea perioadă, este depozitara și chezașul contractului pe care se bazează cetatea. Pe câmpul de luptă, tocmai femeia a luat act de făgăduielile schimbate între romani și sabini, și tradiția voia ca cei dintîi să cruțe pe toate soțiile de orice muncă de sclav, lăsîndu-le numai grija de a toarce lâna.

Organizarea funcționării cetății prin crearea senatorilor, patres, capii de familie și adunării poporului.

Romulus dispare pet imp de furtună înaintea întregului popor adunat în Câmpul lui Marte, fiind proclamat zeu.I se consacră un cult = Quirinus, veche divinitate sabină care avea un sanctuar pe colina Quirinal.

Roma și zeii săi

Valea Forului = central de viață socială și religioasă

Organizarea religioasă a Romei => regele Numa, sabin care ar fi domnit între 717-673 î.e.n și care se spunea că ar fi fost inițiat în probleme divine de înșuși Pitagora

Templul lui Ianus, edificiu misterios situate pe lim. De nord a Forului, consacrat unei divinități cu chip dublu.

Întemeierea flaminilor: cultul lui Jupiter și cultul lui Marte

Romanii au ridicat un altar al Bunei-Credințe(Fides) = fundament al vieții sociale și al relațiilor internaționale.

Regele Servius Tullius a repartizat cetățenii în 5 clase “censitare”, prima grupând cei mai bogați și ultima pe cei mai săraci.

Fiecare clasă, la rândul ei, cu excepția ultimei ce era scutită de serviciul militar, era divizată într-un nr. variabil de centurii.

- Existau centurii de cavaleri, recrutați din rândurile aristocrației, din cetățenii din prima clasă, singurii destui de bogați să poată suporta cumpărarea și echiparea unui cal

- El a creat census, operație care consista ca o dată la 5 ani, în alcătuirea listei de cetățeni cu scopul de a atribui fiecăruia locul său adecvat în cetate, după vîrsta și după averea sa și după dimensiunea morală.Acest cens, era însoțit de unele rituri religioase a căror esență rezida în purificarea întregului popor: cetățenii adunați în Câmpul lui Marte se aliniau pe centurie potrivit rangului lor de soldați; conducătorul ceremoniei, rege, censor, trimitea în jurul mulțimii 3 animale: o scroafă, o oaie și un taur, urmat de sacrificarea celor 3.Astfel începea lustrul (perioada de 5 ani), în cursul căreia rămânea valabilă clasificarea stabilită.

- Reformele lui Servius Tullius au fost însoțite de o extindere materială a orașului, de construcția unei incinte continue care a purtat numele de zidul servian.

Tarquinius- Cultul triadei divine: Jupiter, Junona și Minerva

Cap II

De la Republică la Imperiu

Începuturile Republicii

Patricienii erau membri ai unor mari familii ale căror tradiții gentilice au menținut o organiare cu un character arhaic.Șefii marilor familii făceau parte din senat, acest consiliu al bătrânilor instituit de regi și care a supraviețuit regalității.Acești patres aveau în jurul lor, pentru a-și spori influența, nu numai rude și aliați ci și „clienți”, adică oameni care nu posedau nicio avere, și care depindeau de un “patron” bogat și nobil, de la care primeau ajutor și protecție în schimbul unor obligații definitive.În sec. al V-lea, patricienii încep să apară ca mari proprietari funciari, care se consacrau mai ales creșterii vitelor.Plebeii, sunt cultivatori.Dpdv religios, patricienii posedă un privilegiu: acela de a lua “auspiciile”, adic[ de a interpreta direct voința divină, fără ajutorul unui preot.”Revoluția” din 509 exprimă nemulțumirea plebei, exclusă de la putere, dorind accederea către consulat.Aceasta a amenințat că va face secesiune, retrăgîndu-se în afara pomerium-ului, pe colina sa Aventinul, spunând că doresc întemeierea unui oraș separat de Roma.Patricienii au acceptat sa creeze magistrați plebeieni.

Primele primejdii: galii și samniții

Din ultimii ani ai sec. al V-lea î.e.n, grupurile celtice pătrunseseră în Italia de nord, de unde au început să-I disloce pe etrusci.Galii au înaintat bănuitori și prudenți.Ei se așteptau la o puternică rezistență, dar curând au înțeles cum stăteau lucrurile: cu porțile deschise și zidurile goale, Roma nu se apăra.Galii au jefuit și au incendiat casele și templele.Invazia galilor nu a durat mult, însă a lăsat în urma sa înspăimântătoare ruine.

În interior și în exterior, o perioadă de tulburări au urmat catastrofei.În interior, problemele tradiționale continuau să se pună cu acuitate: problema datoriilor, cea a utilizării teritoriilor cucerite(ager publicus), pe care patricienii, crescătorii de vite, aveau să le acapareze în detrimentul micilor cultivatori, cea a rezistenței dârze a patricienilor față de accesul plebeilor la consulat.

- Legile liciniene votate în 366 = progresul plebei

Romanii s-au angajat într-un război care a durat aproape 70 de ani cu samniții și care a fost urmat de groaznice înfrângeri: capturarea unei armate romane în trecătoarea de la Caudium (furcile caudine)

În același an (321 î.Hr.), doi consuli, conducând o forță invadatoare în Samnium, au fost prinși într-o trecătoare montană cunoscută sub numele de Furcile Caudine. Aici n-au putut nici să avanseze, nici să se retragă astfel încât după o luptă disperată, trupele romane ar fi fost anihilate dacă nu ar fi acceptat condițiile umilitoare impuse de conducătorul samniților victorioși, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate și obligate să treacă pe sub un jug, om după om, ca un dușman învins și demn de rușine. Acest ritual străvechi era o formă de subjugare prin care cel învins trebui să se plece și să treacă pe sub un jug care era folosit de obicei la boi. (În acest caz jugul a fost făcut din sulițele romanilor, iar cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița).

Războiul împotriva Greciei: înfrângerea lui Pyrrhus

Înțelegerea între cetățile din Grecia Mare și Roma n-a durat mult.Conflictul a izbucnit la Tarent și a alcătuit primul război care a opus Roma hellenilor.Pretextul: violarea de c[tre romani a clauzelor tratatului din 303, prin trimiterea unei flote în Marea Ioniană.În realitate, Tarentul se simțea amenințat de progresul Romei care ducea o politică sinuoasă.Tarentinii s-au adresat lui Pyrrhus, regele Epirului.Sicilienii l-au chemat să organizeze lupta împotriva Cartaginei.Timp de 3 ani este stăpînul insulei, însă la sf. Acestei perioade, orașele siciliene, obosite de el și de aliații săi s-au revoltat, Pyrrhus fiind nevoit să se întoarcă la Tarent.În absența lui, romanii au recăpătat controlul situației și au încheiat o alianță cu Cartagina.Pyrrhus este înfrînt lângă Benevent.

Războaiele punice

146 – distrugerea Cartaginei

Locuitorii Messinei, italici care ocupaseră orașul grecesc, fac apel la romani pentru a evita să fie subjugați de Cartagina.Romanii accept să-I ajute în 254.Astfel începr primul război punic.Războiul lui Hannibal(cel de-al II-lea Război Punic).Hannibal Barca, fiul lui Hamilcar, comandantul armatelor cartagineze

Exapansiunea romană

Roma a ieșit rănită din cel de-al doilea război punic dar întărită și împodobită cu un prestigiu extraordinar în întreaga lume mediteraneană.Stăpînea întreaga Italie, după ce transforma-se Sicilia în provincie.Scipio este învingătorul lui Hannibal.Prinicipalii beneficiari ai cuceririlor au fost aristocrații care au dobândit domenii nemărginite, unde sclavii lor creșteau vitele și cultivau ogoarele.Comerțul îmbogățise cavalerii.Plebea Romei își păstrează situația precară.Tiberius Gracchus , este ales tribun al plebei militând pentru drepturile acestora.Caius Gracchus, fratele lui Tiberius, militează, la rândul său aceeasi cauză.Apare clasa de mijloc, îmbogățite prin comerț.Crește nr. Liberților și ai peregrinilor.

Războaiele civile:

1. Lupta dintre Marius, exponentul partidului popular și Sulla2.

Capitolul VI

VIATA SI ARTELE

LIMBA LATINA, VEHICUL UL CIVILIZATIEI

PRIMELE MARTURII DE PROZA LATINA, AFLATA LA INCEPUTURILE SALE MODESTE, SE APROPIE FOARTE MULT DE POEZIA SPONTANA, DE CEEA CE ROMANII NUMEAU CARMEN SI CARE ESTE UNEORI „DANSUL” LIMBAJULUI,GESTUL RITUAL AL OFRANDEI.

LITERATURA REPREZENTATIILOR: TEATRUL SI RETORICA

PLAUT SI TERENȚIU

TERENȚIU ESTE MAI RECEPTIV LA PROBLEMELE MORALE IMPLICATE DE SUBIECTUL SAU [PROBLEME ALE EDUCATIEI COPIILOR, ALE ROLULUI DRAGOSTEI IN VIATA TINERILOR, ALE LIBERTATII CE TREBUIE LASATE FIECARUI OM DE A-SI DUCE VIATA CARE-I PLACEA], PLAUT, IN SCHIMB, UTILIZEAZA INTRIGILE FURNIZATE DE COMEDIA GREACA PENTRU APARAREA MORALEI TRADITIONALE A ROMEI

INCEPAND DIN SEC II i.e.n ia nastere conceptul de SATIRA IN CA SE INTALESC NARATII, SCENE DE MIM, REFLECTII MORALE, ATACURI PERSONALE SI PAGINI DE CRITICA LITERARA

UN VEAC MAI TARZIU, HORATIU VA ABORDA SATIRA CONFERINDU-I UN STIL DIFERIT = SATIRA HORATIANA, IN CARE SENSUL VIETII E IMPINS PANA LA CARICATURA SI ESTE PREZENTA TRASATURA TIPIC ROMANA, VOINTA DE A EDUCA CITITORUL, DE A-I ARATA CALEA SPRE INTELEPCIUNE

TOT IN CURSUL SEC II I.E.N SI-A LUAT AVANT ELOCINTA ROMANA:CONDITIILE DE VIATA PUBLICA FACEAU DIN ARTA ORATORICA O NECESITATE COTIDIANA.ELOCINTA REPREZENTA MIJLOCUL POTRIVIT PRIN CARE UN CETATEAN ISI SERVEA PATRIA

CICERO E RESEMNAT SA FACA RAZBOI IN CILICIA CA PROCONSUL, CONSACRAND ORE LUNGI PENTRU REDACTAREA TRATATELOR CONSACRATE ARTEI ORATORICE.CEL MAI BUN MIJLOC DE A DESCHIDE MINTEA TINERILOR IN LEGATURA CU PROBLEMELE VIETII SI ALE GANDIRII IL CONSTITUIA INSUSIREA UNEI CULTURI VERITABILE, CARE PROFITA DE CUCERIRILE CELE MAI NOBILE ALE FILOZOFIEI

CICERO: ORATOR, GANDITOR POLITIC SI SCRIITOR ROMAN, S-A NASCUT LA 106 I.E.N, a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane

se remarcă de asemenea In Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvântări ciceroniene pronunțate împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii;

TRATATE FILOSOFICE: DE FINIBUS, DE REPUBLICA, DE SENECTUTE

QUINTILIAN, discipol indepartat de al lui Cicero

Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (n. 35 - d. 100) a fost un retor și pedagog roman, fiind, alături de Cicero, unul dintre renumiții oratori și scriitori latini

Singura operă extinsă a lui Quintilian este cartea de 12 volume despre retorică, intitulată „Institutio Oratoria”. Această operă abordează nu doar teoria și practica retoricii, ci și educația fundamentală și dezvoltarea oratorului însuși

Oratorul trebuie sa inteleaga pe auditori, sa prevada reactiile lor, sa se uite pe sine si identificandu-se cu interlocutorul, sa-l det. Sa gandeasca la fel cu el

Literatura expresiei: istoria si poezia

Catul, Valerius Catullus

62 î.Hr., la 22 de ani începe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, așa cum o denumește - în amintirea marii poete din Lesbos, Safo - cea care a fost identificată drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher și soția consulului Q. Metellus Celer, așadar provenind din vechea familie patriciană a Claudiilor.

58 î.Hr., se pare că îi moare un frate în Troada. 57 î.Hr., pleacă împreună cu prietenul său, poetul C. Helvius Cinna, în cohorta propretorului

C. Memmius Gemellus în Bitinia, dar nu reușește să se îmbogățească. 56 î.Hr. Catullus se întoarce la Roma, unde constată că iubita lui ducea o viață de desfrâu și

pornește o serie de atacuri foarte crude împotriva ei și a celor care o înconjoară, adevărate mostre de spirit rustic roman în mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin și a lui Calimah.

55-54 î.Hr. Catullus își trăiește ultima perioadă a vieții atacând, pe lângă Lesbia, și pe partizanii lui Cezar și Pompei.

54 î.Hr. se pare că Lesbia a încercat o împăcare, dar a fost refuzată; în același an poetul moare, lăsând în urma sa o operă de mici dimensiuni, în care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaică elină, dintr-un Alceu sau din Safo și poate și de la Arhiloh în accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe lângă, poate, un acetum italicum, foarte posibil.

Cert este că el a fost un deschizător de drumuri în poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie în limba latină, fiind considerat cel care a turnat cel mai bine până la el în cuvinte latine metrii elini: hexametrul și pentametrul, dar și metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu și Safo. În ciuda laudei de sine a lui Horațiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat limba latină versului grecesc.

Glorificarea casatoriei mitice dintre Tetis si Peleu.cea mai mare parte din acest poem este consacrata descrierii unei tapiserii unde o mana divina reprezenatse mitul Arianei.Fiica lui Minos, rapita de Teseu este parasita si adormita pe tarmul insulei Naxos.ea se trezeste in momentul cand panza corabiei, care trebuia sa o duca in Attica dispare, la orizont; este cuprinsa de deznadejde, dar iata ca in cer apare cortegiul lui Dionysos, care o va invita la o casatorie divina.

Vergiliu

Eneida : Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus), după căderea Troiei și lungi peregrinări, ajuns în Latium pe țărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăți, Rea Silvia, va da naștere celor doi gemeni, Romulus și Remus, fondatorii Romei.

Cele 12 cărți ale epopeei sunt grupate în două părți:

Primele șase cărți înfățișează evenimentele care au avut loc în al șaptelea an de rătăciri pe mare. După ce flota lui Enea este aruncat de furtună pe țărmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, îi găzduiește pe troieni. Didona se îndrăgostește de Enea, acesta însă - în urma îndemnului lui Jupiter - o părăsește pentru a-și îndeplini menirea întemeierii unui stat înfloritor în Italia. Dezamăgită, Didona se sinucide, înjunghiindu-se cu sabia lui Enea.

În ultimele șase cărți se povestește debarcarea lui Enea în Italia,

la gurile Tibrului. Aici se căsătorește cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conducătorul rutulilor și logodnicul Laviniei, pregătește războiul contra lui Enea. Din această luptă, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insistențele lui Venus - iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice.

Virgiliu a murit înainte de a-și desăvârși opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius și Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări. Chiar neadusă la perfecțiune, Eneida a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii, alături de epopeele homerice, Iliada și Odiseea, care i-au servit ca model, influențând generațiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului

LITERATURA DUPA AUGUST: OVIDIU, PERSIUS, LUCAN

OVIDIU: CREIONEAZA O CONCEPTIE IMPRUMUTATA FILOZOFIEI PITAGOREICE, IDEEA CA UNIVERSUL SE AFLA INTR-O PERPETUA DEVENIRE, NEFIIND FIXAT INTR-O ORDINE IMUABILA - ,,METAMORFOZELE”

OVIDIU, EXILAT DE AUGUSTUS DIN PRICINA UNEI GRESELI MISTERIOASE SI-A SF ZILELE LA TOMIS, PE TARMUL MARII NEGRE

IN ACEEA PERIOADA, POEZIA ESTE CONSIDERATA CA UN MIJLOC DE EXPRESIE ACCESIBIL “OMULUI DEMN”

PERSIUS SI LUNCA = IN EPOCA LUI NERO, INCERCAREA DE A INCORPORA IN POEZIE SPECULATIILE STOICISMULUI

FARSALIA, POEMUL INCEPE PRINTR-UN IMN INCHAT LUI NERO .TOTODATA S-A SPUS DESPRE LUNCAN, INITIAL RASFATAT DE IMPARAT , A STARNIT PRIN TALENTUL SAU GELOZIA CEZARULUI, DEOARECE NERO VEDEA IN EL UN RIVAL MAI INZESTRAT.IN OCHII LUI, PERSONALITATEA LUI CATO DIN UTICA – CELEBRATA STARUITOR DE SENECA CASTIGA IN IMPORTANTA.IN DEZBATEREAINSTITUITA INTRE VECHILE FORME REPUBLICANE SI LUMEA NOUA A CAREI GESTATIE, O INFATISEAZA POETUL, CATO DEVINE ARBITRU, ASA CUM ZEII SUNT ARBITRII DESTINULUI OMENIRII.

LUNCAN EXPULSEAZA DIN FARSALIA MIRACULOSUL TRADITIONAL, VOINTA DESTINULUI SI ACTIUNEA PROVIDENTEI.

SENECA SI MOSTENIREA EPOCII IMPERIALE

IN LIT. EPOCII LUI CLAUDIU, PERSONALITATEA CEA MAI REMARCABILA ESTE SENECA

SENECA ESTE INSARCINAT SA CONDUCA EDUCATIA TANARULUI DOMITIUS, VIITORUL NERO.CA DIRIGUITOR AL TINERETII IMPARATULUI, SENECA VA EXERCITA DUPA MOARTEA LUI CLAUDIU UN FEL DE REGENTA, ADMINISTRAND IMPERIUL IN NUMELE ELEVULUI SAU.

SPIRIT ENCICLOPEDIC, SENECA A TRATAT PROBLEMELE STIINTIFICE IN NATURALES QUAESTIONES. CONSIDERA INTELEPCIUNEA UNICUL MOD AL OMULUI DE A AUNGE LA FERICIRE

ROMANUL LUI PETRONIU- IN PERIOADA LUI NERO – ACEST SATYRICON – SE POATE RECONSTITUI UN COD DE VIATA, INTEMEIAT PE TRAIREA PLENARA A REALITATILOR, PE UMORUL CARE INTAMPINA INDOIELILE SI TRIBULATIILE NEINCETATE ALE EXISTENTEI UMANE

ANALELE LUI TACIT = INFATISEAZA ISTORIA DOMNIILOR CARE S-AU SUCCEDAT DE LA TIBERIU LA NERO

APULEIUS: METAMORFOZELE – TEMA GENERALA: LUCIUS, UN TANAR ARISTOCRAT DIN REGIUS PATRAS ISI PROPUNE SA STRABATA LUMEA PENTRU A CUNOASTE MAGIA.AJUNS IN THESSALIA, EL NIMERESTE INTAMPLATOR LA O VRAJITOARE; DORIND SA O IMITE SI SA SE TRANSFORME IN PASARE, GRESESTE UNGUENTUL SI SE METAMORFOZEAZA IN MAGAR.LUCIUS, REVENIT PE PLAJA CORINTULUI, O IMPLORA PE ZEITA ISIS SA PUNA CAPAT CHINURILOR SALE, ISIS II REDA INFATISAREA OMENEASCA.

APULEIUS A IMPRUMUTAT ACEASTA NARATIE UNUI LUCIUS DIN PATRAS, ADAUGAND 2 EPISOADE: POVESTA LUI AMOR[EROS] SI A PSYCHEI[SUFLET].BASMUL PSYCHEI ESTE UN SIMBOL DE INSPIRATIE PLATONICIANA: SUGERAND ODISEEA SUFLETULUI UMAN INCHIS IN CARNEA TRUPULUI CARE-SI REGASESTE IN ULTIMA INSTANTA PATRIA CEREASCA DATORITA PUTERII LUI EROS.

PSYCHE, FIICA DE REGE, SE UNESTE FARA SA STIE ,CU ZEUL AMOR: IN CLIPA IN CARE INCALCAND INTERDICTIA SOTULUI, II DESCOPERA ADEVARATA NATURA, ACEASTA FUGE, STRABATAND INTREAGA LUME PENTRU A-L GASI PE CEL CE I-A INSPIRAT O IUBIRE INVINCIBILA.

TEATRUL POPULAR: DIVERTISMENT SI MIMI

DEZVOLTAREA TEATRULUI, FOARTE RAPIDA INCEPAND CU SECOLUL AL II-LEA I.E.N N-A TINUT MULT

A PREDOMINAT PUNEREA IN SCENA(DACA SUBIECTUL IMPUNEA REPREZENTAREA CUCERIRII TROIEI, SCENA SE UMPLEA DE CORTEGII FARA SFARSIT)

SE INTAMPLA CHIAR CA UN CONDAMNAT LA MOARTE SA IA LOCUL ACTORULUI IN MOM.CATASTROFEI

DE EXEMPLU, REGELE MITIC PENTEU, SFASIAT DE BACANTE, ERA REALMENTE RUPT IN BUCATI SUB OCHII SPECTATORILOR

ZIDURILE TROIEI IN FLACARI => UN INCENDIU VERITABIL

HERCULE ARDEA CU ADEVARAT PE RUGUL SAU

CHIAR SI PASIPHAE ERA INCHISA INTR-O JUNCA DE LEMN SI OFERITA TAURULUI CARE ERA LASAT LIBER PE SCENA

APULEIUS NE POV CA LA CORINT, ORGANIZATORII JOC. DORISERA SA PROFITE DE MINUNATA INTELIGENTA A MAGARULUI, EROUL ROMANULUI SAU PT A-L UNI IN PUBLIC SI IN PLIN TEATRU CU O FEMEIE CONDAMNATA PENTRU OTRAVIRI SI CRIME ABOMINABILE.CRIMINALA, DATA SPRE A FI DEVORATA DE FIARE, TREBUIA MAI INTAI SA FIE VIOLATA DE MAGAR, SUB OCHII TUTUROR

TEATRUL ROMAN = NU CONSIDERA NIMIC IMPOSIBIL DORIND SA OFERE DIN BELSUG BOGATIE SI MIRACOL

ATELLANA = UN GEN POPULAR PURCES DIN POMPA CIRCENSIS

IN ATELLANA EVOLUAU 4 PERSONAJE: PAPPUS BATRANUL, DOSSENUS , COCOSATUL AFECTAT, BUCCO, DOLOFANUL SI MACCUS CEL NATANG

ATELLANA ERA REPREZENTATA CA EXODOS, CA UN FEL DE PARODIE A PIESELOR LITERARE

MIMUL

INTRODUS CAM PE LA SF SEC iii I.E.N

-UMPRUMUTAND SUBIECTE UNOR TEME LEGENDARE CA SI TRAGEDIA SI COMEDIA LITERARA

-AVENTURILE SENTIMENTALE ERAU FOARTE PE GUSTUL MIMILOR

-MIMII NU RESPECTAU PE NIMENI NICI PE OAMENI NICI PE ZEI

-DIVINITATILE AFLATE IN SITUATII INFAMANTE PE SCENA IL INDIGNAU PE TERTULIAN

ZEUL ANUBIS ERA REPR VINOVAT DE ADULTER, LUNA APAREA TRAVESTITA IN BARBAT, DIANA ERA BATUTA CU BICIUL

- SE URMAREA PERSIFLAREA ZEILOR- TEXTUL AVEA PUTIN GREUTATE IN MI DAR NU LIPSEA CU TOTUL- ESENTIALE ERAU GESTICULATIA, DANSUL-