Sibiu, Iunie 2015

Cuprins:

I. Actiunea in revocarea legatelor...........................................................................................................3

II. Revocarea judecatorească a legatelor..................................................................................................5

III. Revocarea voluntară a legatelor.......................................................................................................7

IV. Bibliografie....................................................................................................................................12

I. Actiunea in revocarea legatelor

Acţiunea în revocarea legatelor: acţiune personală prin care se urmăreşte readucerea în patrimoniul succesoral a bunului care a făcut obiectul legatului, în cazurile în care legatarul săvârşeşte, în mod culpabil, una din faptele limitativ prevăzute de lege, în prezenţa cărora este permisă o astfel de revocare.

1) Fapta ce justifică revocarea poate fi săvârşită anterior sau ulterior deschiderii moştenirii, după caz, dar indiferent de această împrejurare, revocarea poate fi pronunţată de către instanţă numai după moartea testatorului.

2) Revocarea judecătorească a legatelor are corespondent în instituţia nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale a moştenirii, iar cazurile în care poate avea loc sunt, în principiu, cele care legitimează revocarea donaţiilor.

Aceste cazuri sunt:

Neîndeplinirea sarcinilor instituite de testator şi ingratitudinea legatarului.

A) Cât priveşte revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii de care este afectat legatul, aceasta presupune promovarea unei acţiuni în justiţie de către persoanele care, în caz de admitere, urmează să beneficieze de efectele revocării. Pot justifica un interes în acest sens:

moştenitorii legali legatarii universali sau cu titlu universal cei cu titlu particular creditorii acestora.

Terţul beneficiar al sarcinii nu poate cere revocarea, neavând niciun interes în acest sens, cu excepţia cazului când are şi calitatea de succesibil al defunctului, iar în această din urmă calitate, revocarea îi profită, legatul ce-i revine fiind mai valoros decât sarcina stipulată în favoarea sa.

Acţiunea în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani.

Prescripţia începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă o astfel de dată nu este stabilită, momentul iniţial al prescripţiei va coincide cu data naşterii raportului de drept care, în acest caz, este data deschiderii moştenirii.

In toate cazurile, instanţa va verifica dacă neexecu-tarea sarcinii este suficient de gravă pentru a legitima revocarea. Atunci când sarcina a fost executată parţial, instanţa poate hotărî revocarea parţială, iar dacă sarcina a fost executată cu întârziere, poate acorda un termen de graţie.

2

Revocarea, întemeindu-se pe culpa legatarului, în principiu, nu va putea fi decisă dacă legatarul probează că neexecutarea sarcinii nu îi este imputabilă, ci se datorează cazului fortuit sau de forţă majoră.

Testatorul are însă libertatea să înlăture printr-o dispoziţie expresă a testamentului, posibilitatea promovării acţiunii în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii, păstrând pentru persoana interesată numai calea acţiunii în executare.

Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 930 C. civ. coroborat cu art. 830 C. civ.

B) Revocarea pentru ingratitudinea legatarului poate fi pronunţată ca urmare a săvârşirii de către legatar a următoarelor fapte:

a) în timpul vieţii testatorului, legatarul a săvârşit atentat la viaţa testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui;

b) după moartea testatorului, legatarul aduce injurie gravă memoriei acestuia.

Revocarea pentru ingratitudine este guvernată, în principiu, de regulile aplicabile revocării donaţiilor. Acţiunea în revocarea legatului poate fi promovată după deschiderea moştenirii, de persoanele interesate, care, în caz de admitere a ei, urmează să profite de efectele revocării.

Termenul pentru exercitarea dreptului la acţiune pentru injuria gravă adusă memoriei testatorului este de un an de la săvârşirea faptei.

Acest termen de un an este aplicabil şi în celelalte cazuri de ingratitudine. Termenul de un an este un termen de decădere, iar nu de prescripţie, nefiind supus cauzelor de întrerupere şi suspendare prevăzute în materie de prescripţie.

Atunci când faptele de ingratitudine au fost săvârşite în timpul vieţii testatorului, acesta din urmă poate revoca oricând legatul până la încetarea sa în viaţă, indiferent de timpul care a trecut de la săvârşirea faptei şi fără a fi nevoit să promoveze o acţiune în justiţie într-un atare scop. Dacă a trecut un an de la săvârşirea faptei de ingratitudine şi, fiind în cunoştinţă de cauză, testatorul nu a revocat voluntar legatul sau, dimpotrivă, şi-a manifestat (direct sau indirect) voinţa de a-l ierta pe legatar, revocarea nu va putea avea loc după moartea testatorului. Temeiul de drept îl constituie, în acest caz, dispoziţiile art. 930 C. civ. coroborat cu pct. 1 sau 2 al art. 831 C. civ., respectiv dispoziţiile art. 931 C. civ. 3) A.r.l. poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală, în cadrul partajului succesoral. Acţiunea poate fi formulată de către reclamant, în cuprinsul cererii de partaj, ca un capăt de cerere distinct, respectiv de către pârât, ca o cerere reconvenţională, sau poate fi opusă pe cale de excepţie.1

Desfiintare a legatelor se poate face:

ca urmare a manifestarii vointei testatorului revocarea legatelor voluntara, ori dupa decesul acestuia, in baza hotararii judecatoresti pronuntate

la cererea celor interesati revocarea legatelor judecatoreasca.

Intrucat testamentuleste prin esenta lui un act revocabil, desfiintarea voluntara a legatelor este posibila oricand, in mod expres sau tacit, ori de cate ori din actele savarsite de testator se deduce in mod neindoielnic intentia sa de revocare.

1 A se vedea http://legeaz.net/dictionar-juridic/actiune-in-revocarea-legatelor

3

Este posibila revocarea legatelor pe cale judecatoreasca, intemeiata pe unul din urmatoarele motive:

a. neindeplinirea de catre legatar a sarcinilor impuse de testator;

b. pentru ingratitudine, ca si la revocarea donatiei

daca legatarul a atentat la viata testatorului sau daca s-a facut vinovat in privinta acestuia de delicte, cruzimi sau unjurii grave;

c. legatorul a adus o injurie grava memoriei testatorului. In acest ultim caz, actiunea trebuie sa fie intentata in curs de un an din ziua in care a fost savarsita injuria.2

II. Revocarea judecatorească a legatelor

Temeiul legal:

Art. 1069

Revocarea judecătorească

(1) Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului, eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii.

(2) Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;

b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.3

Revocarea judecătorească a legatelor este o varietate de revocare a legatelor ce intervine în cazurile în care legatarul săvârşeşte, în mod culpabil, una din faptele limitativ prevăzute de lege, în prezenţa cărora este permisă o astfel de revocare. Fapta ce justifică revocarea judecătorească a legatelor poate fi săvârşită anterior sau ulterior deschiderii moştenirii, după caz, dar indiferent de această împrejurare, revocarea poate fi pronunţată de către instanţă numai după moartea testatorului.

2 http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3183/Revocarea_legatelor

3 Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1069-revocarea-judecatoreasca-legatul-testamentul4

Revocarea judecătorească a legatelor are corespondent în instituţia nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale a moştenirii, iar cazurile în care poate avea loc sunt, în principiu, cele care legitimează revocarea donaţiilor.

Aceste cazuri sunt: neîndeplinirea sarcinilor instituite de testator şi ingratitudinea legatarului. Testamentul producând

efecte numai la moartea testatorului refuzul de alimente (care este cauză de ingratitudine) nu poate constitui cauză de revocare a

legatului, deoarece legatarul nu poate avea obligaţii anticipate izvorâte din testament. Când legatarul are, potrivit legii, obligaţia să acorde întreţinere testatorului, pe care nu şi-o execută, numai testatorul este îndreptăţit să revoce voluntar legatul (expres sau tacit) până în momentul încetării sale din viaţă. Prin urmare, refuzul de alimente nu justifică revocarea judecătorească a legatelor pe motiv de ingratitudine.

Legea prevede însă ca motiv de revocare judecătorească a legatelor pentru ingratitudine injuria gravă adusă de legatar memoriei testatorului. Nu constituie cauză de revocare judecătorească a legatelor  nici survenienţa de copil (care legitimează revocarea donaţiilor).

În cazul în care după redactarea testamentului testatorului i se naşte un copil, el va putea revoca legatul numai pe cale voluntară, iar dacă omite să facă o astfel de revocare, dispoziţia testamentară este executată la moartea acestuia. Atunci când naşterea copilului este postumă, aceasta atrage după sine desfiinţarea legatului de către instanţa judecătorească, cu efect retroactiv de la data deschiderii moştenirii, deoarece se poate prezuma că testatorul a prevăzut legatul sub condiţia rezolutorie negativă tacită de a nu avea un copil. Cât priveşte revocarea judecătorească a legatelor pentru neîndeplinirea sarcinii de care este afectat legatul, aceasta presupune promovarea unei acţiuni în justiţie de către persoanele care, în caz de admitere, urmează să beneficieze de efectele revocării. Pot justifica un interes în acest sens moştenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, chiar şi cei cu titlu particular, şi chiar creditorii acestora. Terţul beneficiar al sarcinii nu poate cere revocarea, neavând niciun interes în acest sens, cu excepţia cazului când are şi calitatea de succesibil al defunctului, iar în această din urmă calitate, revocarea îi profită, legatul ce-i revine fiind mai valoros decât sarcina stipulată în favoarea sa. Acţiunea în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă o astfel de dată nu este stabilită, momentul iniţial al prescripţiei va coincide cu data naşterii raportului de drept care, în acest caz, este data deschiderii moştenirii. În toate cazurile, instanţa va verifica dacă neexecutarea sarcinii este suficient de gravă pentru a legitima revocarea. Atunci când sarcina a fost executată parţial, instanţa poate hotărî revocarea parţială, iar dacă sarcina a fost executată cu întârziere, poate acorda un termen de graţie. Revocarea judecătorească a legatelor, întemeindu-se pe culpa legatarului, în principiu, nu va putea fi decisă dacă legatarul probează că neexecutarea sarcinii nu îi este imputabilă, ci se datorează cazului fortuit sau de forţă majoră. În funcţie de împrejurările concrete ale cazului dat şi interpretând voinţa testatorului, instanţa poate aprecia că eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii, astfel încât neexecutarea fortuită atrage şi ea desfiinţarea acestuia cu efect retroactiv de la data deschiderii moştenirii. Este ipoteza în care din conţinutul actului se poate desprinde, neîndoielnic, concluzia că sarcina instituită de testator reprezintă în intenţia acestuia o condiţie rezolutorie expresă la care era supusă liberalitatea. Prin urmare, neexecutarea fortuită în ipoteza menţionată dobândeşte semnificaţia realizării unei condiţii rezolutorii.

5

Testatorul are însă libertatea să înlăture printr-o dispoziţie expresă a testamentului, posibilitatea promovării acţiunii în revocare pentru neîndeplinirea sarcinii, păstrând pentru persoana interesată numai calea acţiunii în executare.

Revocarea judecătorească a legatelor pentru ingratitudinea legatarului poate fi pronunţată ca urmare a săvârşirii de către legatar a următoarelor fapte:

- în timpul vieţii testatorului, legatarul a săvârşit atentat la viaţa testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui;

- după moartea testatorului, legatarul aduce injurie gravă memoriei acestuia.

Revocarea judecătorească a legatelor pentru ingratitudine este guvernată, în principiu, de regulile aplicabile revocării donaţiilor. Acţiunea în revocarea legatului poate fi promovată după deschiderea moştenirii, de persoanele interesate, care, în caz de admitere a ei, urmează să profite de efectele revocării. Termenul pentru exercitarea dreptului la acţiune pentru injuria gravă adusă memoriei testatorului este de un an de la săvârşirea faptei. Acest termen de un an este aplicabil şi în celelalte cazuri de ingratitudine. Termenul de un an este termen de decădere, iar nu de prescripţie, nefiind supus cauzelor de întrerupere şi suspendare prevăzute în materie de prescripţie. Atunci când faptele de ingratitudine au fost săvârşite în timpul vieţii testatorului, acesta din urmă poate revoca oricând legatul până la încetarea sa în viaţă, indiferent de timpul care a trecut de la săvârşirea faptei şi fără a fi nevoit să promoveze o acţiune în justiţie într-un atare scop. Dacă a trecut un an de la săvârşirea faptei de ingratitudine şi, fiind în cunoştinţă de cauză, testatorul nu a revocat voluntar legatul sau, dimpotrivă, şi-a manifestat (direct sau indirect) voinţa de a-l ierta pe legatar, revocarea judecătorească a legatelor nu va putea avea loc după moartea testatorului.

În cazul revocării judecătoreşti a legatelor pentru ingratitudine, când legatul are ca obiect un imobil aflat sub incidenţa regimului de carte funciară, această revocare nu este opozabilă terţilor şi deci nu produce efecte retroactive faţă de ei decât dacă cererea de revocare a fost înscrisă în cartea funciară.4

III. Revocarea voluntară a legatelor

Temeiul legal:

Art. 1068 NCC

Revocarea voluntară a legatului

(1) Legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a testamentului.

(2) Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de modalităţi, revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat.

4 http://www.crispedia.ro/Revocarea_judecatoreasca_a_legatelor6

(3) Ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă:

a) este determinată de incapacitatea sau vicierea voinţei testatorului; ori

b) înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea beneficiarului legatului şi nu s-a făcut sub condiţii sau cu sarcini substanţial diferite de acelea care afectează legatul.

(4) Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular revocă implicit legatul.5

Revocarea voluntară a legatelor este o varietate de revocare a legatelor constând în reconsiderarea de către testator a dispoziţiilor sale de ultimă voinţă, în sensul lipsirii lor de eficienţă juridică. Legatele pot fi revocate prin voinţa unilaterală a testatorului până în ultima clipă a vieţii sale. El poate exercita discreţionar acest drept, care nu este susceptibil de abuz. De asemenea, testatorul nu poate renunţa valabil la dreptul de a-şi revoca propriile legate. Ţinând seama de modul de manifestare a dorinţei revocatorii, revocarea voluntară a legatelor poate fi expresă sau tacită, fiind valabilă în toate cazurile, dacă testatorul a avut capacitatea de a testa şi consimţământul neviciat.

Revocarea voluntară expresă (directă)

Este consacrată prin art. 920 Cod civil, care dispune că testatorul poate revoca testamentul printr-un testament posterior sau printr-un act autentic. De aici consecinţa că revocarea voluntară expresă este un act solemn, de vreme ce, sub sancţiunea nulităţii, actul revocator trebuie redactat fie într-o formă testamentară, fie în formă autentică. Testamentul revocator trebuie să fie valabil ca atare, nefiind necesar ca el să aibă aceeaşi formă ca şi testamentul revocat, în acest domeniu neprimind aplicare regula simetriei juridice a formelor.

În cazul în care testamentul revocator cuprinde legate care sunt ineficace, ineficacitatea lor nu afectează validitatea revocării, cu condiţia ca testamentul revocator să fie valid din punct de vedere formal, iar testatorul să nu fi condiţionat validitatea revocării de eficacitatea legatelor. Înscrisul autentic revocator poate fi un act redactat special sau poate fi orice alt înscris în conţinutul căruia să fi fost inclusă dispoziţia de revocare. Nu este necesar ca el să îndeplinească cerinţele legale privind validitatea testamentelor, întrucât el însuşi nu este un testament. În toate cazurile, intenţia revocatorie a testatorului trebuie să fie neîndoielnică.

Revocarea voluntară tacită (indirectă)

5 Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1068-revocarea-voluntara-a-legatului-legatul-testamentul7

Este tacită revocarea care, fără a fi declarată expres, rezultă indirect, dar neîndoielnic, din acte sau fapte săvârşite de testator sau cunoscute de el. Codul civil reglementează două ipoteze de revocare tacită, şi anume:

întocmirea unui testament nou, care conţine dispoziţii ireconciliabile cu dispoziţiile testamentului anterior;

- înstrăinarea obiectului legatului, cu aceasta asimilându-se şi distrugerea lui; alături de acestea, doctrina şi jurisprudenţa admit şi o a treia ipoteză, anume distrugerea testamentului de către testator sau cu ştirea acestuia.

Întocmirea unui testament nou are semnificaţia juridică a revocării tacite a testamentului anterior numai în prezenţa următoarelor condiţii:

- testamentul nou a fost făcut cu respectarea formelor solemne prevăzute de lege pentru testamente;

- testatorul a avut capacitatea de a testa;

- consimţământul neviciat la revocare al testatorului.

Nulitatea testamentului nou lipseşte de eficacitate juridică dispoziţia de revocare al testamentului anterior. Soarta juridică a legatelor cuprinse în testamentul nou nu influenţează validitatea revocării tacite. Se cere ca testamentul nou să nu conţină revocarea explicită a testamentului anterior, deoarece, în caz contrar, revocarea nu mai este tacită, ci expresă şi nici nu se mai pune problema dacă dispoziţiile din testamentul nou sunt sau nu inconciliabile cu cele ale testamentului anterior. Este necesar ca noul testament să conţină dispoziţii incompatibile sau contradictorii cu acelea cuprinse în testamentul anterior. Incompatibilitatea dintre dispoziţiile testamentelor succesive comportă imposibilitatea absolută, obiectivă ca legatele pe care le conţin acele testamente să fie executate cumulativ, concomitent.

Obiectiv, legatele incompatibile nu pot coexista, deoarece contrarietatea existentă între dispoziţiile lor dă legatului posterior semnificaţia de act revocator al legatului anterior. Contrarietatea între două legate conţinute în testamente succesive presupune şi ea o imposibilitate de executare concomitentă a lor, imposibilitate care nu are caracter obiectiv, ci subiectiv, întrucât se datorează voinţei testatorului. Legatele cu titlu universal şi cele cu titlu particular făcute prin testamentul ulterior nu au efect revocator asupra legatului universal făcut printr-un testament anterior, deoarece ele doar micşorează emolumentul legatului universal, înstrăinarea de către testator a bunului legat este prezumată de lege (art. 923 Cod civil) ca având efect revocator asupra legatului anterior în privinţa a tot ceea ce s-a înstrăinat.

8

Revocarea tacită prin „înstrăinarea obiectului legatului” este compatibilă numai cu legatele cu titlu particular. Înstrăinarea are efect revocator numai dacă obiectul legatului sunt bunuri individual determinate (fie ele bunuri certe sau bunuri generice individualizate). Nu produce efect revocator înstrăinarea bunurilor de gen neindividualizate din cele care formează obiectul legatului, chiar dacă, la data deschiderii moştenirii, în averea succesorală nu se vor găsi bunuri de acest gen. Atunci când legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul succesoral moştenit de testator ca universalitate sau cotă-parte din universalitate, revocarea acelui legat va avea loc prin efectul înstrăinării de către testator a drepturilor succesorale respective.

Distrugerea testamentului are semnificaţia revocării lui tacite numai în prezenţa următoarelor condiţii:

- testamentul este olograf sau mistic, fiind redactat într-un singur exemplar, care se află în posesia testatorului;

- distrugerea testamentului să fie voluntară şi să fie făcută fie de către testator personal, fie de către altă persoană, cu ştirea testatorului, efectul revocator producându-se şi în cazul distrugerii fortuite, cu ştirea testatorului (distrugerea făcută fără voia şi fără ştirea testatorului nu produce efect revocator);

- distrugerea testamentului să fie efectivă, deoarece atunci când terţul în posesia căruia se află testamentul nu dă curs ordinului testatorului privind distrugerea acestuia, testamentul îşi păstrează valabilitatea;

- testatorul să fi avut capacitatea necesară pentru a reveni asupra dispoziţiilor testamentare şi voinţa lui să fie neviciată.

Revocarea voluntară a legatelor este o manifestare unilaterală de voinţă, un act juridic unilateral pentru cauză de moarte şi, ca urmare, asemenea testamentului, poate fi şi ea revocată printr-o altă manifestare unilaterală de voinţă ce poartă denumirea de retractarea revocării. Există deci posibilitatea unor revocări succesive. Retractarea, fiind şi ea o revocare, poate fi realizată în aceleaşi condiţii ca şi revocarea voluntară a legatelor. Astfel, ea poate fi expresă sau tacită. În primul caz, înfăptuirea ei este posibilă fie numai printr-un act autentic, fie într-o formă testamentară, în cel de-al doilea caz, retractarea poate fi făcută fie prin întocmirea unui testament nou, fie prin distrugerea voluntară de către testator a înscrisului revocator.

Nu poate fi însă retractată revocarea tacită înfăptuită prin distrugerea testamentului sau prin înstrăinarea obiectului legatului. Soluţia compatibilă cu această situaţie este redactarea de către testator a unui nou testament cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege pentru acesta. Reintrarea bunului înstrăinat în posesia testatorului nu are ca efect retractarea revocării produse prin înstrăinarea lui, ci revenirea asupra revocării necesită o nouă dispoziţie testamentară. Situaţia este aceeaşi şi în cazul distrugerii testamentului iniţial.6

6 http://www.crispedia.ro/Revocarea_voluntara_a_legatelor9

IV. Bibliografie

M. Eliescu, Curs de succesiuni, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997

Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti,1999

A se vedea G. Boroi, Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu, 2008

10

http://www.crispedia.ro

http://legeaz.net

http://www.euroavocatura.ro

11