lmgtfyTulhină Andrei

TULHINĂ ANDREI

JurnalCIREŞARII VOL IV

Aripi de zăpadă

de Constantin Chiriţă

Date despre autor:

Constantin Chiriţă (n. 12 martie 1925 [1] , Ibăneşti, Vaslui, România — d. 14 noiembrie 1991, Bonn-Konigswinter, Germania) a fost un cunoscut prozator român, cărţile sale adresându-se în special celor mai mici cititori.

Primele şase clase liceale le-a efectuat la şcoala „Mihail Sadoveanu” din Galaţi, ultimele două absolvindu-le în Bucureşti. După ce a frecventat parţial cursurile Politehnicii bucureştene, se dedică literaturii şi ziaristicii.

A urmat Politehnica din Bucureşti, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia şi muncitor pe şantierul de la Bumbeşti-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, opera sa fiind în general inspirată din realismul socialist al acelor vremuri. S-a remarcat ca romancier şi scenarist român. A deţinut funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Constantin Chiriţă este autorul unui foarte popular ciclu de romane, intitulat Cireşarii. Titlurile celor cinci volume sunt:

Cavalerii florii de cireş (numit iniţial Teroarea neagră), 1956 Castelul fetei în alb, 1958 Roata norocului Aripi de zăpadă (numit iniţial Teroarea albă) Drum bun, Cireşari

S-au turnat filme după aceste volume considerate adevărate best-seller-uri în perioada comunistă (pana astăzi), iar în întreaga ţară s-au înfiinţat cercuri de tineret şi cluburi care purtau numele „Cireşarii” şi s-au organizat numeroase expediţii şi excursii, cu participanţi de vârsta cireşarilor şi cu caracter ştiinţific, o retrăire a aventurilor acestora.

1

CITAT IMPRESII“Uriaşa cabană, cocoţată temerar deasupra vechiului

burg, cu toate camerele, cu toate paturile, cu

restaurantul, bucătăria, holurile şi sălile de distracţie,

dar mai ales cu spaţiile albe şi cu partiile de schi

dimprejur, fusese reţinută pentru elevi, ca in fiecare

an la 絜 ceputul primei vacanţe şi inaintea sărbătorilor

de iarnă.”

Iarna a sosit. Cireşarii sunt în vacanţă. Ei îşi petrec vacanţa la munte, într-o cabană împreună cu alţi copii. În locul în care se află cireşarii se organizează tot felul de concursuri cu premii. Se fac concursuri de viteză cu schiurile, se construiesc oameni de zăpadă şi copii se bat cu bulgări de zăpadă. Mulţi copii sunt deghizaţi în mari campioni la schi, iar alţii sunt deghizaţi în cireşari.Toţi cireşarii arată la fel. Nu se pot deosebi cireşarii adevăraţi. Dacă cineva spune că este un cireşar adevărat poate fi bătut de ceilalţi copii. De aceea cireşarii adevăraţi nu se prea arată în public.

„Mi-e teamă că s-a dus locul intii...ii spuse Costin noului secund, un băiat mărunţel, cu aer de mare şmecher. Măcar de n-aş pierde locul doi.”

La un concurs de schi, Maria a ieşit pe primul loc.Victor ar fi trebuit să câştige concursul, dar a fost lovit cu un bulgăr de un copil şi şi-a pierdut echilibrul. Într-o zi, Dan a fost prins şi a fost ţinut de către nişte copii deoarece a spus că este un cireşar adevărat. După câteva ore, Dan a fost salvat de către Ursu.

“Numai pentru tine, pentru că eşti leal, vom trece prin Mitiş.”

Fiindcă era foarte periculos, cireşarii s-au hotărât să plece într-un oraş pe nume Mitiş. Ei l-au întrebat pe un cabanier pe unde trebuie să meargă ca să ajungă în oraş.Acesta le-a arătat pe o hartă drumul pe unde trebuie să o ia. Pentru a ajunge în oraş ei trebuie să trecă într-un loc foarte periculos numit Şaua Mare. Cireşarii au plecat spre Mitiş.

„Ursu simţi deodată o lovitură năprasnică in spate, parcă i-ar fi căzut un sac cu nisip din 絜 altul cerului. Abia mai avu timp să se răsucească pentru a nu se prăbuşi peste schiuri. Se ridică incet, cu spatele impotriva viscolului.”

Când ajung într-o vale,pe cireşari îi prinde un viscol foarte puternic determinându-i pe cireşari să se adăpostească în zona unei stâne părăsite. Ei erau urmăriţi de o haită de lupi.Toţi din cei şapte copii erau foarte speriaţi.La uşă a rămas de pândă Ursu.Ceilalţi cireşari s-au culcat fiindcă erau foarte obosiţi.

„Nu rezistăm pină atunci, aici... spuse Victor. Tu ştii la ce oră a inceput vijelia? Exact cind ne-a spus cabanierul... Şi tot el ne-a spus că va ţine cel puţin o săptămină. Cel puţin, Ursule! Cum putem să rezistăm in bordeiul ăsta o săptămină? Chiar dacă nar

fi lupii ăştia la p 絜 dă şi tot ar fi greu p 絜 ă la primul adăpost mai ca lumea, pină la cabana Izvoarele, unde ne-a sfătuit cabanierul de la Poieniţa „

Dimineaţa,Victor la văzut pe Ursu mort de oboseală deoarece s-a luptat cu lupii. El i-a tăiat piciorul unuia din lupi. Cireşarii s-au hotărât să plece din adăpostul bântuit de lupi. Dar înainte de a pleca ei i-au omorât pe lupi. Cireşarii nu mai puteau ajunge la Mitiş din cauza viscolului,aşa că s-au hotărât să ajungă la cabana „Izvoarele”.

„Erau totuşi pe platou, fără hăurile hidoase care-i insoţiseră pină atunci, fără buzele de gheaţă care aşteptau impiedicări şi rostogoliri, fără teroarea crudă şi lacomă care-i urmărise pas cu pas. Dar infruntind o vijelie de trei ori mai rea şi mai vicleană. Nu mai viscolea numai dinspre nord. Intraseră 絜 tr-o zonă a vintejurilor, a unor cicloane năprasnice care-i obligau

Mergând pe o potecă,Victor a descoperit un tunel prin care cireşarii au ajuns la o cabană numită „Coştila”. Ei au găsit acolo locuri în care să doarmă şi saltele cu care au aprins un

2

să-şi croiască şi să-şi sape cotloane şi tunele in zăpadă pentru a inainta. „ foc. Cercetând cabana,Victor a descoperit în

vârful unui munte cabana mult căutată: „Izvoarele”. Ursu şi Victor s-au hotărât să se ducă la cabană să dea un telefon pentru a chema ajutoare.

„Intrebările le punem noi! aminti, cu voce inceată şi gravă, Liviu Iordan. Ne interesează, mai intii, un anume Paul Bălan. Ne interesează insă foarte discret. Dacă află că ne interesăm de el, inainte de a-l vedea, e foarte rău. E ireparabil!”

În cabană se aflau trei oameni: cabanierul numit Paul Bălan, Liviu Iordan şi Ion Petric. Aceştia s-au purtat foarte urât cu cei doi cireşari. Ursu a văzut că firul telefonului este tăiat aşa că nu a mai insistat să ceară ajutoare. Victor şi Ursu s-au ales doar cu patru saltele pentru foc.

„Nu ştiu ce mai aşteptăm, spuse el printre sughiţuri. De vreme ce majoritatea a hotărind un anumit lucru, gata! Avem timp de sfadă mai t 繒 ziu. Ne irosim forţele ca nişte... mişei. Zău, parcă am fi furat portofelul şi vrem să-l păstrăm pentru noi... Să nu găsim inăuntru vreo listă de bucate.”

Tic s-a hotărât să se ducă la cealaltă cabană şi să fure ceva mâncare deoarece cireşarii nu mai aveau ce să mănânce. Ajuns la cabană, Tic nu a intrat înăuntru, ci a intrat în magazie. Acolo a găsit foarte multă mâncare şi băuturi. Copilul a furat împreună cu Ţombi tot ce au găsit. Cireşarii de la cabană s-au bucurat foarte mult fiindcă aveau ce să mănânce,dar ştiau că cei trei oameni se vor întoarce şi se vor răzbuna.

“Agresorul se apropiase la vreo zece metri de cabană. Avea pistolul in mină, cu degetul pe trăgaci. Era un pistol mare, cu ţeava lungă, un Parabellum, o armă rea. Rămase nemişcat şi cu privirile fixate spre o fereastră. Spre fereastra de unde se manipulase omul de zăpadă.

Ursu nu avea nevoie decit de fracţiunea de secundă in care ţeava pistolului va fi indreptată in altă parte, ca şi atenţia celui cu arma. Sări ca din arc, ca din catapultă, ca un proiectil.”

Oamenii de la cabană s-au hotărât să se răzbune pe cireşari. Liviu Iordache avea un pistol cu care putea să omoare pe oricine. Cireşarii s-au pregătit pentru atac foarte mult. În timpul atacului cei trei oameni au luat ostatic pe Tic, dar Ursu l-a salvat pe copil. Oamenii au fost bătuţi foarte tare de Ursu până au sosit ajutoarele.

3