Cind iubesti in secret

In fata dragostei, mintea ramine... "muta". Gesturile pe care vrei sa le faci se suspenda in aer si ramin acolo, nefacute, nevazute si neauzite de nimeni.

Ai vrea sa vorbesti, dar cuvintele se opresc de la sine, de parca... n-ar fi nevoie de ele! Ai vrea sa gindesti, dar gindurile... se pierd intr-un infinit in care mintea insasi dispare, pentru ca tu - cel ce iubesti acum, sa te trezesti doar in starea pura de iubire, in care cel ce iubeste si cel iubit devin unul si acelasi. Dorintele tale launtrice, rasucite pe mii de fete si-n ceasuri sau nopti fara sfirsit, aluneca in interior ca niste gramezi de flacari, ce nu se pot aprinde in exprimare.

Cind iubesti... in secret, dragostea musteste in tine, se face un soi de vin tare, apoi te ameteste, te acapareaza si te mustruluieste pentru ca... o ascunzi.

Iubesti in secret si-n launtrul acestei chinuitoare, dar minunate iubiri te simti aparat, dar si... blocat. Te simti liber, dar si in ferecat in cusca emotiilor si a gindurilor tale. Frica de respingere iese tiptil din tine, pentru a-ti dezvalui spaimele din trecutele tale iubiri si scenariul de respingere pe care l-ai fabricat in launtrul tau cu femeile sau cu barbatii de odinioara. Ai crezut in respingere, ai ajuns in frica. Dar tocmai frica te impinge spre capetele fara sfirsit ale dragostei, unde natura ta interioara te invata... sa iubesti.

Iubirea secreta ii daruieste posesorului ei un fel de pelerinaj inedit catre cetatile de aur ale sufletului, prin care au fost ridicate baricade, ziduri fara capatii, frici, orori interioare de toate soiurile, dar si stele stralucitoare, lumini fara seaman, sperante si iluzii. Totul apare si dispare magic doar gindindu-te la fiinta iubita. Ea nu este o nimfa, ori... o regina, niciun cavaler stelar, or un personaj din basme, dar sufletul tau il aseaza pe un asemenea piedestal doar pentru a-si confirma lui insusi "eu iubesc!".

"Eu iubesc" este esenta iubirii secrete si esenta oricarei iubiri care ramine... doar iubire. Iubirea secreta se trezeste in fata incapacitatii de a se exprima pe sine, a fricii de a se spune, de a se dezgoli, de a se afla in adevar. Poate si pentru ca frica de adevar este la fel de mare ca si frica de moarte. Inconstientul omenesc piteste in adincuri adevarurile neplacute, ca si pe acelea mistuitor de minunate pentru ca fiecare se poate tranforma in opusul sau. In fata frumusetii visate si a dorintei implinite, omul se poate comporta ca o statuie fascinata. Dar... statuie.

Nu poti exprima dragostea pentru ca ai putea astepta... reversul ei. Si atunci te consumi in clipe de extaz si de tristete, pentru a ramine perplex si complet imobilizat in fata faptelor. Gindurile nerostite devin fapte neinfaptuite. Si acolo unde nu este infaptuire, dragostea se mistuie in inchipuire, iar curajul se consuma in mintea curajosului indragostit. Cei doi se iubesc in unul; acela ce iubeste... in secret.

Daca gura s-ar despletici, frica ar disparea ca o naluca si, de dragul dragostei, ai indura... orice raspuns. Caci frica de raspunsul negativ te suspenda in iubirile secrete si frica de a fi respins iti sugruma vorbele... Dar aceasta inseamna ca dragostea depinde de celalalt si daca-i asa... poti decide sa depinda doar de tine. Caci numai aceasta-i realitatea.