Ciclului violenței domestice

Ciclului violenței domestice, parcurge trei faze distincte specifice respectiv construirea tensiunii, incidentele acute de agresivitate și faza ”pocăinței soțului”.

o Construirii tensiunii, este prima fază în care apar incidente minore, când

femeia apelează la calm, înțelegere, tăcere sau evitarea soțului. În felul acesta, feedback-ul pe care-l transmite este cel de acceptare a abuzului, fără să conștientizeze acest fapt. Se activează mecanismul de negare, respectiv refuzul de a recunoaște realitatea percepției traumei. Femeia bătută neagă față de ea că este afectată de atitudinea soțului, raționalizează, căutând motive pentru comportamentul acestuia (oboseală, stres, consum alcool, proasta dispoziție). În această etapă inițială femeile abuzate dețin un oarecare control, dar nu asupra soțului, ci a situației. Repetarea incidentelor va genera supărare, furie, apoi frică pentru femeia abuzată, ceea ce va alimenta tensiunea și determina scăderea controlului. Acceptarea pasivă a comportamentului agresiv din partea partenerei și stereotipurile legate de drepturile soțului îl va încuraja pe agresor să nu se mai controleze. Bărbatul va deveni din ce în ce mai posesiv, mai brutal, va recurge la umilire, batjocură, iar femeia va deveni incapabilă să restabilească echilibrul relației și să se apere. Apare tendința de retragere din fața soțului, retragere care percepută ca sfidare îl va întărâta și mai mult pe acesta. Această fază se regăsește aproape la toate cuplurile, diferențele dintre cele care se înscriu în zona funcțională și cele din zona disfunțională, este că în cazul celor din urmă femeile au tendința de a deveni neajutorate, învățând că nu au puterea necesară pentru a preveni agravarea situației.

o Faza incidentelor acute de agresivitate este asociată cu brutalitatea și se

instalează când tensiunile acumulate nu mai pot fi controlate, de cele mai multe ori acestea izbucnind la cel mai mic incident. Bărbatul poate declanșa comportamentul violent din dorința de a da o lecție partenerei, iar aceasta la rândul ei poate determina declanșarea unui astfel de incident din cauza furiei și anxietății pe care le trăiește. Dificultatea anticipării acestor evenimente care conduc la comportamente agresive din partea partenerul nu face decât să crească anxietatea, depresia și să faciliteze apariția unor simptome psihofiziologice specifice precum dureri de cap, palpitații cardiace etc. și cel specifice tulburărilor de somn, tulburărilor alimentare, oboselii cronice etc. În astfel de momente femeia manifestă o rezistență pasivă, în ideea de a nu alimenta furia partenerului,

dar care din contră îl întărâtă și mai mult. După încheierea atacului, de cele mai multe ori victimele intră într-o stare de șoc, după care se activează mecanismele de negare și minimalizare a gravității rănilor și umilințelor îndurate.Ca durată, această fază poate să se întindă în medie de la o zi la una sau două săptămâni, fiind mai scurtă decât celelalte două.

o Pocăința soțului, este cea de a treia fază care se caracterizează prin

comportamentul afectuos al partenerului abuziv. Este perioada în care comportamentul dintre cei doi parteneri este foarte afectuos, sens în care se mai folosesc și termenii de fază de curtare sau a lunii de miere, agresorul manifestând disponibilitate față de parteneră și nevoile acesteia, inducându-i impresia victimei că relația este funcțională, ceea ce adâncește dependența dintre victimă și agresor. Tensiunea din prima fază eliberată prin comportamentele violente în cea de a doua, urmate de perioada de regret și implorare a iertării duc la schimbarea comportamentului victimei. Dacă la sfârșitul celei de-a doua faze aceasta este hotărâtă să încheie relația, după derularea fazei de curtare ajunge să-și vadă partenerul ca fiind fragil și nesigur, că are nevoie de ea. Se structurează astfel o dublă dependență, victimei fiindu-i dificil să părăsească relația abuzivă. Durata acestei etape nu este bine delimitată temporar. În situația în care perioada de iubire este urmată rapid de o intensă tensiune, victima poate să-și piardă controlul, să se apere, să-și rănească sau omoare partenerul.