cercetarea infractiunilor savarsite la regimul stupefiantelor

$: Cercetarea Infractiunilor Savarsite La Regimul Stupefiantelor$
Page 1Cercetarea infractiunilor savarsite la regimul stupefiantelor

07/01/2013 23:27:37http://euroacademia.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/240-cercetarea-infractiunilor-savarsite-la-regimul-stupefia ...

Cercetarea infractiunilor savarsite la regimul stupefiantelorScris de Administrator Miercuri, 27 Aprilie 2011 23:45

Coordonator stiintific : prof. univ. dr. Pavel Abraham

Hurlup V. Gabriel NicolaeOfiter de Politie in cadrul Inspectoratul Politie al Judetului Buzau

1.1. Cercetarea la faţa locului. Traficul de droguri este susceptibil să se comită în diferite locuri: puncte de trecere a frontierei şi terenurile înconjurate,unde pot fi abandonate sau ascunse substanţele stupefiante; terenurile cultivate cu plante ce conţin substanţe stupefiante; fabricile şi unităţile care producmedicamente pe bază de stupefiante; unităţile medico-farmaceutice cum ar fi spitalele, policlinicile, dispensarele şi farmaciile care deţin şi prescriumedicamente pe bază de stupefiante; porturi, aeroporturi, staţii de cale ferată şi oficii poştale; mijloace de transport auto, navale, aeronave, locuri decazare şi distracţie.Prin loc al faptei se mai poate înţelege şi: laboratoarele de analiză chimică şi control al unor asemenea medicamente; unităţile de învăţământ medico-sanitar; depozite de materii prime sau de produse intermediare sau finiteşi zonele înconjurătoare; unităţi de comerţ exterior specializate în importul sauexportul de stupefiante; unităţi şcolare, cămine, campusuri universitare şi altele.La fel ca şi la realizarea flagrantului, echipa care examinează din punct de vedere criminalistic locul faptei trebuie să fie dotată cu trusă cu reactivi pentrutestarea stupefiantelor, trusele criminalistice specializate, sonde de control[1], aparatură pentru radiografierea unor obiecte în care sunt ascunse droguri,aparate foto, camere video şi altele. În funcţie de locul în care se face cercetarea din echipă mai trebuie să facă parte medici, specialişti auto, de nave,aeronave, interpreţi şi alţii.Conform art. 129 Cod de procedură penală „Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţialocului săvârşirii infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită.”Cercetarea la faţa locului se efectuează de către organul de urmărire penală în prezenţa martorilor asistenţi, excepţie face cazul când aceasta nu esteposibilă. Când este necesar, prezenţa părţilor este obligatorie la faţa locului, iar când acestea sunt încunoştinţate şi nu se prezintă cercetarea se efectueazăfără probleme.În cazul în care învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat, iar el nu poate fi prezent la cercetare, acestuia i se aduce la cunoştinţă că poate fireprezentat şi îi asigură, la cerere reprezentarea.Când participarea procurorului la judecată este obligatorie, instanţa de judecată efectuează cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenţaprocurorului.Echipa de cercetare înainte de a începe cercetarea la faţa locului îşi stabileşte câteva măsuri pregătitoare: organul de urmărire penală trebuie să cunoascăşi să investigheze direct scena infracţiunii sau locurile înscrise în categoria „locului faptei”; descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii şi amijloacelor materiale de probă, toate acestea trebuie imediat interpretate[2]; obţinerea de date cu privire la modul de operare al făptuitorului şi numărulde persoane care au luat parte la comiterea faptei infracţionale; identificarea eventualilor martori şi chiar reţinerea eventualelor persoane suspecte;elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală şi participanţii la săvârşirea acesteia.După ce locul faptei a fost determinat este pus sub pază şi sunt protejate toate urmele.Echipa care se deplasează la faţa locului, pentru a efectua cercetarea, trebuie pregătită atât din punct de vedere judiciar, cât şi tehnico-criminalistic.Cercetarea la faţa locului se efectuează cu maximă urgenţă, deoarece există pericolul producerii unor modificări la locul faptei şi al dispariţiei saudegradării urmelor. Prin intervenţia organelor de urmărire penală imediat la faţa locului se pot identifica anumiţi martori şi chiar surprinderea autoruluila locul faptei.Cercetarea la faţa locului trebuie să se realizeze complet şi în detaliu. Organele de urmărire penală trebuie să ia anumite măsuri de ordine la faţa locului[3].Cercetarea la faţa locului se va realiza în două faze: prima fază este faza statică, iar cea de-a doua este faza dinamică.În faza statică după luarea măsurilor pregătitoare, organele de urmărire penală trebuie să stabilească măsurile de prevenire a intoxicaţiilor cu substanţestupefiante sau toxice, iar în cazul în care la locul faptei se găsesc victime, trebuie să li se acorde primul ajutor.Cu maximă urgenţă trebuie să se realizeze fotografierea sau videofilmarea produselor ori substanţelor descoperite în locurile unde au fost ascunse saudepozitate şi a persoanelor implicate în traficul ilicit. Echipa de cercetare trebuie să descopere obiectele corp delict şi urmele vizibile cum ar fi: pipelefolosite pentru fumatul drogurilor, resturi de ţigări, fiole goale, seringi, folii de împachetat drogurile şi altele.Persoanele care au fost descoperite la locul faptei trebuie să fie examinate pe membrele superioare şi inferioare pentru a se depista dacă sunt sau nuconsumatori de droguri[4].Echipa de cercetare trebuie să efectueze percheziţia corporală asupra persoanelor găsite la locul faptei, în vederea descoperirii drogurilor, a unor obiecte şiînscrisuri ce pot dovedi activitatea infracţională şi care pot servi ca mijloc de probă.La locul faptei se vor folosi câini special dresaţi pentru depistarea substanţelor stupefiante. Trebuie avut în vedere că anumite substanţe stupefiante, cumar fi heroina, sunt toxice şi pentru câini.În faza dinamică a cercetării la faţa locului, persoanele despre care există indicii sau prezintă simptome că se află sub influenţa consumului de stupefiante,vor fi examinate amănunţit de către medic şi li se vor recolta probe biologice[5] în timp util.Tot în această fază se vor căuta, releva, fixa şi ridica toate categoriile de urme ce par a avea legătură cu cauza. Se vor efectua fotografii sau înregistrărivideo de detaliu, în special asupra urmelor injecţiilor, a resturilor de ţigări ori a pulberilor de stupefiante, a pachetelor de ţigări, a reţetelor şi a altorînscrisuri ce probează existenţa faptei şi participaţia diferitelor persoane la derularea activităţii infracţionale.Se vor controla autovehiculele pentru a se depista locuri special amenajate în vederea ascunderii stupefiantelor, prin modificări aduse caroseriei,verificarea barelor de protecţie, a portierelor, pragurilor, podelei, a stâlpilor de susţinere a plafonului, aripilor, a pneurilor, a roţilor de rezervă, arezervoarelor de benzină, tabloului de bord, farurilor, tapiţeriei, a sistemelor de ventilaţie şi încălzire, a bateriei.Dacă controlul se realizează în nave sau aeronave se va avea în vedere cabinele personalului navigant, obiectele pe care acesta le are asupra sa, părţilecomune ale navei[6], locurile situate pe puntea navei, sala maşinilor, interiorul catargelor, uneltele de pescuit şi rezervoarele pentru plonjări submarine,calele de depozitare ale mărfurilor, sălile de mese, locurile de depozitare ale alimentelor, bunurile echipajului şi bagajele pasagerilor.Vagoanele de cale ferată vor fi verificate cu atenţie în exterior şi în interior, locurile care sunt accesibile călătorilor cum sunt: cuşetele de dormit sau cele debagaje, toaletele, tablourile electrice, coşurile pentru resturi menajere, scrumiere, pe culoarele compartimentelor, sistemele de încălzire şi canapelele dincompartimente.În cazul în care activitatea infracţională s-a desfăşurat, în parte sau tot, în fabrici, depozite, laboratoare sau spitale vor fi examinate în detaliu dulapurile,rafturile şi sertarele cu medicamente, reactivii, solvenţii şi alte produse chimice existente, ambalajele sau recipiente în care se află produsele finite sauintermediare, materiile prime şi altele.Organele de urmărire penală vor examina ţinutele vestimentare şi obiectele ce aparţin făptuitorilor. Vor mai trebui examinate minuţios bagajele, coletele,se va urmării descoperirea pereţilor, a fundurilor şi a capacelor duble şi altele. Fiolele sparte, seringile, sticlele sau alte ambalaje din sticlă, în special cele

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

http://euroacademia.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/240-cercetarea-infractiunilor-savarsite-la-regimul-stupefia

http://www.pdffactory.com



care nu au etichetă, dacă au fost descoperite trebuie să fie ridicate şi trimise spre cercetare. Mai trebuie să se urmărească existenţa şi modul de justificare areţetelor cu timbru sec, în conformitate cu evidenţele ţinute la locul unde s-a comis infracţiunea.În cazul în care se descoperă culturi de plante ce conţin stupefiante sau toxice, se va proceda la măsurarea cu exactitate a suprafeţei cultivate şi densitateaplantelor pe aria de cultură, acestea urmând a fi confruntate cu datele înscrise în autorizaţie şi în alte evidenţe.Amănunţite mai trebuie a fi cercetate şi alimentele, conţinutul real al unor cutii de conserve, cutii de compot, sticlele cu băuturi alcoolice sau răcoritoare,în bucăţi de ciocolată şi altele.Toate produsele sau substanţele stupefiante trebuie ridicate pentru cercetare. Se vor ridica toate materialele[7] utilizate de făptuitori la fabricarea,prelucrarea, experimentarea, administrarea sau consumarea de droguri.Materialele care vor fi folosite la ambalarea drogurilor trebuie să fie perfect curate şi etanşe, pentru a se evita deprecierea calitativă a acestora, modificareagradului de umiditate, aspectul exterior ş.a. Probele suspecte a conţine solvenţi volatili vor fi împachetate în containere etanşeizate, pentru a prevenievaporarea solventului. Pachetele după ce au fost sigilate vor fi etichetate.Constatările făcute la faţa locului cu prilejul cercetării, pentru a se putea folosi ca mijloace de probă, trebuie să fie consemnate într-un proces-verbal lacare se pot anexa fotografii, schiţe, desene sau alte asemenea lucrări[8].Procesul-verbal trebuie să conţină: data şi locul întocmirii; calitatea, numele, prenumele şi unitatea din care fac parte membrii echipei de cercetare;temeiul de fapt al efectuării cercetării la faţa locului, menţionarea modului de sesizare şi conţinutul sintetizat al sesizării; temeiul de fapt al activităţii;datele de identificare ale martorilor asistenţi; constatările făcute la faţa locului: amplasarea locului unde s-a săvârşit infracţiunea, identitatea făptuitorilor,activitatea desfăşurată de aceştia, măsurile luate pentru întreruperea activităţii ilicite; urmele descoperite, fixate, ridicate şi ambalate, cu precizarea exactăa locurilor unde au fost descoperite produsele ori substanţele susceptibile de a aparţine clasei drogurilor, aspectul lor exterior, culoarea, cantităţile găsite,modul de ambalare şi prelucrare etc.În procesul-verbal mai trebuie trecute: rezultatele testării cu ajutorul trusei pentru detecţia rapidă a stupefiantelor; explicaţiile făptuitorului cu privire lanatura produselor sau substanţelor descoperite, provenienţa acestora, modul în care a intrat în posesia lor sau, după caz, le-a produs, experimentat,transportat; menţiuni despre urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate în vederea cercetărilor; menţiuni despre efectuarea fotografiilor judiciare şi aschiţelor locului faptei; precizarea dacă a fost folosit câinele de urmărire şi rezultatele obţinute; ora începerii şi ora terminării cercetării la faţa locului şicondiţiile în care s-a efectuat; observaţiile martorilor asistenţi şi obiecţiile făptuitorului; numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal şidestinaţia acestora. 1.2. Efectuarea urmăririi penale propriu-zise. Percheziţia, verificarea şi ridicarea de înscrisuri în această fază. Unul dintre primele acterealizate în faza de urmărire penală este percheziţia[9].Nicolae Volonciu spune că „Percheziţia este un act de urmărire penală şi de tactică criminalistică prin care se caută şi se ridică, din anumite locuri sauasupra unor anumite persoane, obiecte ce prezintă importanţă pentru descoperirea şi administrarea probelor într-o cauză penală sau pentru demascareainfractorului”.Prof. Emilian Stancu defineşte percheziţia ca „un act procedural destinat căutării şi ridicării unor obiecte care conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni,a corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea adevărului”.Percheziţia trebuie să se realizeze cu maximă operativitate, orice întârziere are drept consecinţă pierderea momentului prielnic.Organele de urmărire penală trebuie să cunoască persoana care urmează a fi percheziţionată, să-i cunoască modul de viaţă, locurile pe care lefrecventează, persoanele cu care intră în contact, pasiunile şi viciile acestuia. Dacă cel ce urmează a fi percheziţionat este cetăţean străin sau persoană fărăcetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul României, trebuie verificat dacă acesta este dat în urmărire, dacă a mai săvârşit fapte de acest gen pe teritoriulaltor state, data intrării în ţară şi punctul de frontieră pe unde a intrat pe teritoriul ţării noastre, mijlocul de transport folosit, locurile pe unde a umblat şilocurile unde a fost cazat, deplasările făcute în anumite localităţi şi frecvenţa acestora.Conform art. 100 din Cod de procedură penală, percheziţia este de două feluri: domiciliară sau corporală.La cererea procurorului, instanţa de judecată, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecăţii, pot dispune, în scris şi motivat, efectuareapercheziţiei, în momentul în care unei persoane i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa saudeţinerea acestora, dar şi atunci când există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperire şi strângerea de probe. Existăşi excepţii, în cazurile urgente şi temeinic justificate, în cursul urmăririi penale şi procurorul poate dispune în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, darîn cel mai scurt timp trebuie informată instanţa.Percheziţia poate fi dispusă doar după începerea urmăririi penale[10]. Percheziţia se mai poate realiza şi înaintea începerii urmăririi penale, dar numai cuconsimţământul persoanei în cauză.Conform art. 101 din Codul de procedură penală, percheziţia se efectuează de către procuror sau de organele de cercetare penală, aceştia fiind însoţiţidupă caz de către lucrători operativi.Art. 103 din Codul procedură penală, ne spune că percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri, se poate realiza între orele 6,00-20,00, iar în celelalteore numai în cazul infracţiunilor flagrante sau când percheziţia se realizează într-un loc public. Dacă percheziţia a început între orele 6,00-20,00 şi nu aluat sfârşit, poate continua şi pe timpul nopţii.Organul judiciar care va efectua percheziţia are obligaţia să se prezinte, iar în cazurile prevăzute de lege să prezinte autorizaţia dată de instanţă sau, dupăcaz, a procurorului[11].Percheziţia trebuie să se realizeze în momentul în care există convingerea că se vor obţine maximum de probe.Obiectele care sunt căutate în momentul percheziţiei sunt următoarele: produsele ori substanţele stupefiante sau toxice; instalaţiile şi aparatura pe care ofolosesc traficanţii pentru producerea, condiţionarea şi experimentarea drogurilor; descoperirea de materii prime sau intermediari, inclusiv de substanţefolosite la producerea şi rafinarea substanţelor; prinderea unor traficanţi care se ascund într-un anumit loc; identificarea şi ridicarea unor înscrisuriprivitoare la modul de procurare a drogurilor, provenienţa acestora, persoanele implicate; descoperirea unor bunuri sau valori obţinute în urmavalorificării produselor sau substanţelor stupefiante ori toxice provenite din traficul ilicit; descoperirea altor bunuri sau valori deţinute contra dispoziţiilorlegale în vigoare: arme, muniţie, materii explozive, materiale nucleare sau alte materiale radioactive, monede falsificate şi altele.Din punct de vedere tactic criminalistic percheziţia persoanei este împărţită, convenţional, în percheziţia îmbrăcămintei şi percheziţia corpului.Persoana percheziţionată este dezarmată, iar apoi se verifică dacă are sau nu arme albe sau de foc, precum şi orice alte obiecte sau substanţe ce ar puteapune în pericol organul judiciar.Cel ce urmează a fi percheziţionat este pus cu faţa la perete, la o distanţă de cel puţin un metru, în funcţie de înălţimea acestuia. Mâinile trebuie să fiedeasupra capului sprijinite de perete şi cu picioarele desfăcute. Organul de urmărire penală pune un picior în faţa piciorului din partea corpului cercetat.Percheziţia se efectuează de sus în jos, se începe cu obiectele de pe cap, apoi se cercetează spatele, porţiunile de sub braţe, mâinile de la umăr până ladegete şi pieptul. Picioarele se vor verifica prin interior şi pe exterior, până la glezne, se vor verifica şi manşetele pantalonilor, ciorapii şi pantofii.Obiectele de îmbrăcăminte vor fi verificate piesă cu piesă, iar la nevoie vor fi scoase de pe corpul persoanei.La îmbrăcăminte se va verifica căptuşeala, cusăturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, ţesăturile interioare de la piept. Când este necesarîmbrăcămintea poate fi descusută pentru a se putea verifica interiorul. Se va acorda o atenţie deosebită lenjeriei de corp şi batistelor care pot fi îmbibate cudroguri.La încălţăminte se vor verifica branţurile, căptuşeala, tocurile ce pot fi transformate în ascunzători.






Se vor mai verifica portofelele, curelele de la pantaloni, ceasuri, brichete, tabachere, agende, tocuri de ochelari, diverse articole de papetărie, genţi,serviete, geamantane.Percheziţia corporală se efectuează de către o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată. De cele mai multe ori locul de ascundere îl reprezintăintroducerea obiectelor în orificiile naturale, iar dacă sunt eliminate cu uşurinţă acestea pot fi chiar înghiţite. În această situaţie medicul va verifica maiîntâi orificiile naturale, iar apoi se va trece la examenul radiologic.Trebuie verificată cu atenţie pielea capului şi tălpile pe care pot fi scrise diferite mesaje. Se vor mai verifica cocurile şi buclele în care se pot ascunde diferiteobiecte.Urmează a fi verificate protezele de mâini, de picioare, protezele dentare şi alte dispozitive sau aparate medicale aflate asupra persoanei.Un control trebuie să li se facă şi animalelor de apartament care însoţesc persoana percheziţionată, în cazul în care există indicii că în corpul acestora suntascunse substanţe stupefiante.Persoana care urmează a fi percheziţionată trebuie să fie luată prin surprindere pentru a nu i se da timp să înlăture obiectele care fac parte din traficul destupefiante sau pentru a nu pleca de la domiciliu.Percheziţia locului se împarte în: percheziţia locurilor deschise şi percheziţia clădirilor.În localităţile mari maşina cu care se deplasează membrii echipei, va fi oprită la o distanţă destul de mare de imobilul în care se va efectua percheziţia, iarîn localităţile mici, maşina va fi oprită în dreptul sediilor administrative de stat, a unor întreprinderi, firme, magazine şi altele.În blocurile înalte liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul la care se găseşte apartamentul unde urmează a se face percheziţia.Dacă în curtea clădirii în care se va realiza percheziţia sunt câini se va apele la un vecin care-i cunoaşte, pentru a uşura pătrunderea.Membrii echipei bat sau sună la uşă, dar se aşează în aşa fel încât prin vizor să nu fie văzută decât o singură persoană. Dacă în casă sau apartamentlocuiesc mai multe familii, se va suna la familia la care nu se face percheziţia.Dacă în locuinţă nu este nimeni, uşa se va deschide în prezenţa unui reprezentant al persoanei percheziţionate.Dacă în locuinţă se află persoane care nu vor să deschidă, se va forţa uşa după ce au fost atenţionaţi de această măsură.Când percheziţia se efectuează la locul de muncă al persoanei, se va cere sprijinul patronului ce va permite intrarea în întreprindere.Înainte de începerea percheziţiei se vor lua anumite măsuri:Ø Se va inspecta rapid locul percheziţiei. Se vor verifica W.C.-urile, sobele, maşinile de gătit, tuburile de aruncat gunoiul şi alte instalaţii ce pot fi folositepentru distrugerea obiectelor sau înscrisurilor căutate. Organele de urmărire penală trebuie să fie atente pentru a nu se încerca semnalizarea în exterior.Ø Se vor lua măsuri de contractare a oricăror acţiuni violente[12].Ø Toate persoanele găsite la locul percheziţiei trebuie să fie strânse într-o singură încăpere. Dacă există persoane care dorm se vor trezi, excepţie fac copiimici şi bolnavii, ei vor fi lăsaţi în locul în care se găsesc, dar nu vor avea voie să părăsească acest loc până la terminarea percheziţiei, decât cu aprobareaorganului de urmărire penală care îl va supraveghea. Persoanele ce vor fi găsite la locul percheziţiei vor fi identificate şi vor fi întrebate în ce calitate se aflăîn acel loc. În mod similar se va proceda şi cu persoanele care vor veni ulterior la locul percheziţiei.Ø Studierea atentă şi familiarizarea cu locul ce va fi percheziţionat. Persoanei la care se realizează percheziţia i se va cere să dea explicaţii cu privire ladestinaţia fiecărei încăperi, la persoanele care locuiesc sau le folosesc, la mobilierul, aparatele sau instalaţiile ce se află în locul respectiv. Dupărecunoaşterea încăperilor şi până la verificarea lor efectivă, încăperile vor fi încuiate, iar toate cheile, inclusiv dublurile vor fi reţinute de autorităţi.Ø Organizarea percheziţiei propriu-zise. Fiecare membru al echipei va primi sarcini exacte de la conducătorul percheziţiei, cu privire la modalităţile deacţiune. Se vor completa măsurile cu privire la blocarea intrărilor şi ieşirilor şi vor fi puse sub control telefoanele, soneriile, interfoanele, unde este cazulchiar radiotelefoanele.De la bun început se va stabili direcţia de la care se va face cercetarea, stânga sau dreapta, iar dacă la căutare vor participa mai multe persoane se va pornide la intrare la dreapta şi la stânga de-a lungul pereţilor, iar apoi spre centru. Dacă echipa de percheziţie este destul de mare se pot cerceta şi mai multeîncăperi în paralel.În momentul cercetării se va observa comportamentul persoanei percheziţionate. În momentul cercetării unei încăperi sau obiect, dacă se constatăaccelerarea tensiunii emoţionale sau deconectarea după cercetare, atunci se va insista asupra locului respectiv, iar persoanei percheziţionate i se vor cerecât mai multe detalii despre locul sau lucrul respectiv.Percheziţia trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile legii. Se va impune o atmosferă de calm, obiectivitate, se vor evita atitudinile sauoperaţiile abuzive. Percheziţia se va desfăşura în linişte, pentru a nu fi deranjaţi vecinii, sau perturbarea programului de lucru când percheziţia serealizează la locul de muncă al persoanei.Dacă percheziţia se realizează în mijloace de transport, cum ar fi: nave, aeronave, vagoane de cale ferată, autobuze, tir-uri, autoturisme şi altele, dinechipa de percheziţie nu trebuie să lipsească mecanicii, tinichigii auto şi alţi specialişti, care vor trebui să descopere diferitele ascunzători fără a fidegradate. Pentru a se descoperi cu uşurinţă locul în care sunt ascunse substanţele stupefiante se vor folosi câinii special dresaţi pentru depistareaacestora.Când percheziţia se efectuează la domiciliul unor toxicomani ce se află sub influenţa consumului de stupefiante se va cere ajutorul medicilor pentru a seacorda asistenţă de specialitate, în caz de nevoie.Substanţele sau produsele care vor fi ridicate, după ce au fost ambalate şi etichetate, vor fi trimise la laboratoarele de specialitate pentru a fi analizate şi ase stabili dacă sunt sau conţin substanţe stupefiante. Împreună cu substanţele stupefiante mai pot fi ridicate seringi, fiole, vasele care sunt suspecte că auconţinut substanţe stupefiante, resturi de ţigări, înscrisuri ce au legătură cu cauza cercetată.Percheziţia se va realiza cu minuţiozitate, metodic şi sistematic, presupunând cercetarea în detaliu a fiecărei încăperi, a fiecărei piese de mobilier, obiectsanitar, sau obiect casnic ce ar putea servi drept ascunzătoare.Percheziţia dependinţelor începe prin măsurarea suprafeţei lor interioare şi raportarea rezultatelor acestei măsurători la măsurarea suprafeţei totale[13].Când percheziţia se realizează în imobile, se vor examina pereţii pentru a se observa omogenitatea materialului construcţiei, a tencuielii şi zugrăvelii, sevor observa dacă există nuanţe diferite de culoare. Pereţii vor fi cercetaţi prin batere cu un ciocănel, pentru a se descoperi eventualele goluri. Se va verificafixarea parchetului, a duşumelei, se va observa dacă lipsesc cuie, dacă există praf între scânduri sau plăci, se va observa stabilitatea acestora şi culoarea.Şi scările vor fi examinate cu atenţie, prin încercarea cu piciorul pentru a se descoperi dacă au joc, deoarece sub plăcile lor se pot amenaja ascunzătoridestul de încăpătoare.La unele construcţii, în colţurile camerelor există grătare de ventilaţie ce se vor controla cu o lanternă electrică de buzunar şi cu un ac de croşetat.În detaliu va fi examinat mobilierul şi părţile componente ale acestuia, punându-se accent pe vopseauaşi luciul mobilierului, dacă există ornamente şicum sunt fixate, dacă există diferenţe de material şi culoare dintre ornamente şi restul mobilierului, se vor observa şi îmbunătăţirile aduse mobilierului. Sevor verifica şi balustradele, nişele, cămările, debaralele boxele şi alte anexe ale gospodăriei. În cămară vor fi verificate ambalajele în care se păstreazăalimentele (zahăr, făină, orez, griş şi altele). Se vor verifica locurile în care se păstrează combustibilul lichid sau solid, butoaiele, bidoanele, grămezile decărbuni sau stivele de lemne.Tocurile de la uşi şi pervazurile de la ferestre vor mai fi examinate, iar atenţia se va îndrepta asupra modului de închidere şi a spaţiilor libere dintreacestea.Se vor mai verifica starea caloriferelor, sobelor şi conductelor, dacă acestea funcţionează sau nu, dacă între acestea există spaţii libere şi dacă suntprevăzute în schiţa imobilului.Nu trebuie omise de la verificare nici instalaţiile sanitare, boilerele, modificările instalaţiilor pentru maşinile automate de spălat sau pentru scurgere.






Se vor urmării obiectele atârnate pe pereţi, cum ar fi: tablourile, candelabrele, goblenurile, oglinzi, prosoape ornamentale şi altele. Se vor mai cercetatrofeele de vânătoare, ca: păsări împăiate, coarne de cerb, capete de lup sau mistreţ împăiate, blană de urs şi altele. În spatele acestora se pot găsi diferiteobiecte. Mai sunt folosite ca locuri de ascundere, coteţele şi cuştile animalelor.Vor mai fi cercetate şi cutiile de conserve, aceste vor fi cercetate prin scuturare şi cântărire.Când percheziţia se realizează în exteriorul imobilelor sau în câmpuri deschise, se vor controla obiectele existente la suprafaţa solului, construcţiile,materialele ce ar putea servi drept ascunzători sau pentru recunoaşterea locurilor unde au fost îngropate drogurile ori anumite substanţe folosite laproducerea acestora. Dacă există autovehicule pe această regiune vor fi examinate şi acestea. Trebuie verificat dacă există locuri amenajate în pământpentru diferite scopuri.Pe lângă procesul verbal, pentru fixarea rezultatelor percheziţiei se mai pot folosi fotografiile, înregistrările pe bandă videomagnetică şi altele.Procesul verbal trebuie să conţină: anul, luna, ziua şi localitatea unde s-a efectuat percheziţia; numele, prenumele, calitatea şi unitatea din care fac partemembrii echipei; baza legală a percheziţiei[14]; datele de identificare ale martorilor asistenţi; adresa unde se găseşte locul percheziţiei; persoanele care segăsesc la locul percheziţiei[15]; menţiunea despre faptul că organele de urmărire penală s-au legitimat şi au prezentat autorizaţia de percheziţie; menţiunidespre solicitarea expresă făcută percheziţionatului de a prezenta produsele, substanţele, obiectele înscrisurile sau valorile ce interesează cauza, precum şicele deţinute contra legii; consemnarea răspunsului persoanei percheziţionate la solicitarea organelor de urmărire penală[16].Un proces verbal mai trebuie să conţină: configuraţia imobilului, cu precizarea numărului de încăperi şi destinaţia acestora, a dependinţelor şi a anexelor,a persoanelor care le folosesc, fie în exclusivitate, fie în comun; locurile de percheziţionare şi activităţile de căutare desfăşurate; drogurile descoperite,locurile unde au fost găsite, produsele sau substanţele care trezesc suspiciuni cu privire la conţinutul acestora; instalaţiile, instrumentele ori ustensilele delaborator descoperite şi care par a avea legătură cu activitatea de trafic de stupefiante; înscrisurile şi valorile găsite; menţiuni despre faptul că în afaraproduselor, substanţelor, obiectelor, înscrisurilor descoperite şi ridicate în vederea cercetărilor, din locurile percheziţionate nu s-au mai ridicat altebunuri, înscrisuri sau valori; menţiuni despre fotografiile efectuate; ora începerii şi ora terminării percheziţiei; observaţiile martorilor asistenţi, obiecţiilepercheziţionatului; numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal şi destinaţia acestora.Este obligatoriu ca un exemplar să fie lăsat persoanei percheziţionate.Cât timp durează percheziţia se va sta de vorbă cu percheziţionatul, i se vor pune diferite întrebări în legătură cu felul locuinţei.„Ridicarea de obiecte şi înscrisuri este definită ca activitatea de urmărire penală şi de tactică criminalistică prin intermediul căreia organul de urmărirepenală sau instanţa de judecată asigură obiectele şi documentele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal”. (Constantin Aioniţoaie, EugenPălănceanu)Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se poate realiza atât în cadrul percheziţiei, cât şi ca activitate de sine stătătoare, în afara percheziţiei.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se efectuează atunci când se cunosc obiectele şi înscrisurile care prezintă valoare pentru cauză, când se deţin date şiinformaţii despre persoanele care le deţin, precum şi locurile unde se află.La ridicarea de înscrisuri şi obiecte trebuie asigurată prezenţa posesorului sau a membrilor familiei sale, iar în cazul instituţiilor, a organelor ce răspundde aceste înscrisuri şi obiecte. Mai este obligatorie prezenţa a doi martori asistenţi.Înscrisurile ce pot servi la aflarea adevărului sunt următoarele: înscrisuri cu timbru sec în care sunt menţionate diagnostice ireale; caiete pentru evidenţafolosirii formulelor cu timbru sec; registre pentru evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante în farmacii; condici de prescripţii medicaledestinate exclusiv stupefiantelor; certificate de deces ale persoanelor cărora li s-au administrat stupefiante; foile de observaţie clinică pentru persoaneletratate cu medicamente pe bază de stupefiante; condicile de aparat şi caietele de evidenţă ale camerelor de gardă din unităţile spitaliceşti; registrele pentruevidenţa produselor şi substanţelor stupefiante din laboratoarele de analiză şi de cercetări şi din alte unităţi care deţin şi manipulează produsele şisubstanţele stupefiante; actele de gestiune[17] din farmacii, spitale, staţii de salvare, depozite etc.Şi alte înscrisuri mai pot servi la aflarea adevărului, cum ar fi: registrele de producţie a şarjelor remaniate şi a cantităţilor rezultate după remaniere;comenzile şi facturile pentru produse şi substanţele stupefiante ori toxice; autorizaţiile eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru activităţile cu substanţe oriproduse toxice sau stupefiante în scop uman, veterinar, industrial sau ştiinţific; registrele privind evidenţa produselor stupefiante în secţiile de fabricaţiesau de condiţionare; registrele de evidenţă a probelor prelevate şi procesele-verbale de valorificare ori distrugere a acestora; bonurile în baza cărora s-aueliberat produsele sau substanţele din secţiile de producţie către depozite; actele de însoţire a transporturilor unor astfel de produse sau substanţe şiordinele de transport emise de conducerea unităţii; procesele-verbale de distrugere a produselor sau substanţelor toxice ori stupefiante devenitenecorespunzătoare din diferite motive.Mai sunt şi alte înscrisuri care pot servi la aflarea adevărului, cum ar fi: situaţiile trimestriale înaintate de unităţile care produc stupefiante prin sinteză,extracţie, transformare, purificare şi altele precum şi situaţiile înaintate de către unităţile care condiţionează astfel de produse şi substanţe, MinisteruluiSănătăţii; documentaţiile şi buletinele de analiză în cadrul pierderilor de stupefiante sau toxice; procesele-verbale de restituire de către farmacii astupefiantelor neconsumate; registrele de copiere a prescripţiilor medicale pentru produsele şi substanţele a căror evidenţă este obligatorie; cererile decasare ale produselor şi substanţelor toxice şi autorizaţiile eliberate în acest sens; evidenţa toxicomanilor comunicaţi de unităţile sanitare; alte evidenţespecifice şi altele.Toate aceste înscrisuri, care au fost enumerate mai sus, vor fi supuse unor examinări criminalistice minuţioase, deoarece ele pot servi ca mijloacemateriale de probă, în dovedirea vinovăţiei uneia sau mai multor persoane.Nu trebuie neglijate înscrisurile găsite la traficanţii de stupefiante proveniţi din rândul cetăţenilor străini, scrise în alte limbi sau cu texte cifrate, carenecesită să fie traduse de traducători autorizaţi, descifrate şi exploatate în activitatea de urmărire penală. Pe aceste înscrisuri se pot găsi şi urme desubstanţe sau urme digitale ale persoanelor care au participat la săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante.În afara produselor sau substanţelor stupefiante ori toxice ce constituie obiectul traficului ilicit, se mai pot verificaşi ridica lucruri care au servit sau aufost destinate să servească la comiterea faptei, bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru al răsplăti pe infractor,lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea traficului şi altele.În momentul în care cele pretinse nu au fost predat, organul de urmărire penală are dreptul să forţeze deschiderea încuietorilor locului indicat pentrupăstrarea acestor înscrisuri sau obiecte. Dacă în activitatea de ridicare de înscrisuri şi obiecte au fost găsite înscrisuri şi obiecte ce interesează cauza, dar nuau fost menţionate în ordonanţa de ridicare, se va face cu maximă urgenţă o completare a acesteia.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită a înscrisurilor şi obiectelor care au fost cerute, dar nu au fost predate debunăvoie[18].Dacă obiectele sau înscrisurile ce pot servi ca mijloace de probă se află în posesia unei unităţi la care se referă art. 145 Cod penal, acestea sunt obligate săle prezinte şi să le predea sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora, conform art. 97 alin. 1 Codprocedură penală.Când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de probă, reţine numai o copie,conform art. 97 alin. 2 Cod procedură penală.Când obiectele sau înscrisurile au caracter secret, prezentarea sau predarea se va face în condiţii care să asigure păstrarea secretului, conform art. 97 alin.3.Conform art. 89 Cod procedură penală „instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu în cursul judecăţii,poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină şi să predea scrisorile, telegramele şi orice alte corespondenţe, ori obiectele trimise deînvinuit sau inculpat, ori adresele acestuia, fie direct, fie indirect”[19].






Toate înscrisurile şi obiectele care au fost ridicate vor fi menţionate în procesul verbal. 1.3. Dispunerea constatării tehnico-ştiinţifice, medico-legale şi a expertizelor. Atât constatarea tehnico-ştiinţifică, cât şi constatarea medico-legală sunt activităţi dispuse de organul de cercetare penală sau instanţa de judecată, ce constă în apelarea la cunoştinţele unor persoane specializatepentru a clarifica semnificaţia urmelor sau a obiectelor materiale descoperite la locul săvârşirii infracţiunii. Expertizele sunt folosite pentru precizareaunor fapte şi stabilirea legăturii cauzale.În cazurile urgente, lucrătorii vamali sau organele de poliţie care intră în posesia unor substanţe suspecte a fi stupefiante sau a conţine asemeneasubstanţe, pot realiza o primă identificare folosindu-se de trusa de reactivi.Între constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiză sunt unele deosebiri atât de conţinut cât şi ca formă procedurală. Din punct de vedere al conţinutuluiconstatarea tehnico-ştiinţifică este mult mai restrânsă decât expertiza, aceasta din urmă se dispune în caz de urgenţă sau când urmele infracţiunii sunt înpericol de a se distruge[20].Constatarea tehnico-ştiinţifică se realizează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală.Identificarea urmelor de substanţe stupefiante se bazează pe punerea în evidenţă a caracteristicilor calitative proprii fiecărui stupefiant (stare de agregare,forme de cristalizare, punctul de topire, structură moleculară şi altele), care se păstrează neschimbate, indiferent de conjunctura existentă în momentulfolosirii lor ca mijloc al comiterii infracţiunii[21].Anumite substanţe stupefiante în momentul în care pătrund în organism, suferă o serie de transformări (prin metabolizare) din care pot rezulta compuşinetoxici, dar evidenţierea acestora în produsele biologice poate constitui o dovadă a existenţei iniţiale în organism a stupefiantelor de la care provin[22].În momentul ridicării probelor care urmează a fi trimise spre expertiză sau constatare tehnico-ştiinţifică, trebuie să se încheie un proces verbal care vacuprinde: numele şi calitatea celor care au ridicat probele; denumirea şi sediul unităţii sau numele şi adresa persoanei de la care au fost ridicate probele;data şi ora ridicării probelor; ocazia cu care au fost ridicate probele şi motivul ridicării; felul produsului şi cantitatea recoltată; provenienţa, cantitatea şicalitatea produsului din care au fost recoltate probele; menţiuni privind: omogenitatea produsului, spălarea, uscarea sau sterilizarea instrumentelor şiambalajelor, modul de sigilare; menţiuni exprese despre contraprobă: modul de ambalare, etichetare, sigilare şi persoana căreia i-a fost predată încustodie; menţiune că în afara celor specificate în procesul-verbal nu s-a ridicat altceva; semnăturile celor ce au ridicat probele, a celui de la care s-aridicat şi a martorilor asistenţi.Procesul-verbal va fi încheiat în trei exemplare, unul din exemplare va rămâne la organul de control, un alt exemplar la unitatea de la care s-a ridicat, iaral treilea exemplar va însoţi probele la laborator.Examinarea materialului primit pentru a i se realiza expertiza, parcurge trei etape: etapa iniţială, examinarea analitică şi analiza comparativă.În prima etapă se va studia condiţiile în care a fost expediat materialul, dacă acest material este suficient pentru efectuarea expertizei şi dacă acestacorespunde cu datele indicate în ordonanţa de expertiză. Se va cerceta caracteristicile probelor materiale şi ale modelului-tip ce servesc ca piese decomparaţie, se vor stabili condiţiile de manipulare şi păstrare.În a doua etapă se vor examina analitic caracteristicile obiectelor primite, se vor stabili detaliile caracteristicilor existente şi se vor interpreta ţinându-seseamă de ansamblul din care fac parte.În a treia etapă se va realiza analiza comparativă a caracteristicilor obiectelor cercetate pentru a se stabili raporturile de coincidenţă sau de divergenţă aleacestora. Rezultatele examinării se vor ilustra cu fotografi, schiţe, diagrame care fac parte integrantă din raport.Persoanei care dispune expertiza sau constatarea tehnico-ştiinţifică îi revine sarcina de a constata dacă materialele de comparaţie sunt suficiente,deoarece concluziile expertului pot fi considerate fundamentate numai dacă ele se bazează pe studiul unui număr cât mai mare de comparaţii.[23]Va trebui să se aprecieze dacă materialele de comparaţie sunt sau nu utile. Trebuie precizat dacă materialul de comparaţie provine din aceeaşi perioadăcând s-a creat, respectiv redactat înscrisul corp delict; dacă timpul scurs de la data creării corpului delict şi până la data luării probelor de comparaţiepoate influenţa rezultatele expertizei şi dacă materialele pentru comparaţie au fost obţinute în condiţii asemănătoare cu cele în care au fost create corpuriledelicte.Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza toxicologică are drept finalitate stabilirea naturii substanţei, dacă aceasta face parte din categoriastupefiantelor-toxice, descoperite asupra făptuitorului, sau dacă acestă substanţă are în compoziţie stupefiante din rândul celor puse sub controlinternaţional.Una din activităţile prioritare ce se efectuează este testarea cu ajutorul trusei cu reactivi. Rezultatul testării constituie doar un indiciu orientativ, chiar dacătestul respectiv (de culoare, precipitare şi altele) este făcut de un specialist în materie.Prezenţa opiului în ţesături poate fi depistată prin înmuierea acestora în apă, apariţia pe ţesături a culorii maronii indicând prezenţa drogului. Sarcinaidentificării cu certitudine a stupefiantelor şi toxicelor revine specialiştilor din laboratoarele de profil.Specialiştii în momentul efectuării constatării tehnico-ştiinţifice sau expertizei toxicologice sunt solicitaţi să răspundă, după caz, la următoarele întrebări:Ø Dacă produsele sau substanţele supuse examinării sunt stupefiante?Ø În caz afirmativ, despre ce produse sau substanţe este vorba?Ø Dacă probele sau produsele trimise pentru analiză fac parte din categoria drogurilor supuse controlului internaţional ori conţin astfel de substanţe?Ø Care este concentraţia în substanţă activă şi puritatea probelor analizate?Ø Care este gradul de umiditate ale plantelor din care s-au extras stupefiantele?Ø Dacă produsele sau substanţele stupefiante au fost sau nu falsificate?Ø Dacă în raport cu numărul şi natura compuşilor existenţi în probele analizate se poate aprecia sursa de provenienţă a drogurilor?Ø Care este greutatea produselor sau substanţelor ce formează obiectul traficului de stupefiante?Demonstrarea şi formularea concluziilor constatării tehnico-ştiinţifice sau expertizei toxicologice se face în plan vizual, la raportul de constatare ori deexpertiză se anexează spectrogramele, fotografiile ori alte reprezentări grafice ale rezultatelor obţinute atât din analiza probei în litigiu, cât şi dinexaminarea probei utilizate ca model de comparaţie.Specialistul ori expertul toxicolog poate formula următoarele concluzii[24]:Ø Cert-pozitiv, atunci când substanţa este determinată exact, de exemplu: „Substanţa supusă examinării este haşiş”;Ø Cert-negativ, atunci când substanţa care a fost trimisă spre analiză nu face parte din categoria stupefiantelor, exemplu: „Substanţa supusăexaminării nu este haşiş”;Ø De probabilitate, substanţa care este supusă examinării, este posibil a face parte sau nu din categoria stupefiantelor, de exemplu: „Substanţa supusăexaminării este, probabil, opiu”;Ø De imposibilitate, când nu se poate stabili dacă substanţa analizată este stupefiant sau nu, de exemplu: „Nu se poate stabili dacă substanţa supusăexaminării este stupefiant”.Rapoartele de expertiză sunt trimise solicitantului în 2-3 zile, dar există şi excepţii când acestea sunt înaintate în 20-24 ore.La analiza toxicologică pot fi trimise pentru analiză şi unele obiecte suspecte, cum ar fi: seringi, fiole, pipe, pahare, resturi de ţigări şi altele, pentrudescoperirea eventualelor urme de substanţe stupefiante.Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza fizico-chimică se dispune pentru stabilirea unor urme de substanţe sau produse stupefiante pe obiectele găsiteasupra unor persoane, cum ar fi: pipe, seringi, pahare, linguriţe, mucuri de ţigări şi altele.






Expertiza sau constatarea tehnico-ştiinţifică se realizează printr-o examinare comparativă ce constă în coroborarea rezultatelor analizei probei în litigiu cucele obţinute din examinarea probei model de comparaţie (probă martor) ori cu date privitoare la caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, existenteîn literatura de specialitate.Pentru aceste analize specialiştii vor răspunde la următoarele întrebări:Ø Dacă pe obiectele descoperite asupra anumitor persoane pot fi puse în evidenţă urme anumitor substanţe?Ø În caz afirmativ, care este natura urmelor de substanţă pusă în evidenţă?Ø Dacă urmele evidenţiate provin de la produse ori substanţe stupefiante sau toxice, denumirea exactă a acestora şi dacă fac parte din categoria celorpuse sub control internaţional?Ø Ce componenţi conţin urmele de substanţe analizate, concentraţia acestora în produs activ şi dacă poate fi indicată sursa de provenienţă şi altele?Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică se realizează atunci când pe diferite ambalaje de stupefiante ori pe înscrisurile descoperitesunt relevate, fixate şi ridicate urme papilare, iar persoanele asupra cărora au fost găsite neagă fie că au cunoscut conţinutul ambalajelor, fie că aumanipulat drogurile.Specialiştii sunt solicitaţi să se pronunţe dacă urma în litigiu şi impresiunea model de comparaţie au fost sau nu create de aceeaşi persoană.Specialiştii se vor pronunţa asupra următoarelor probleme:Ø Dacă obiectul ridicat prezintă urme de natură papilară şi câte anume?Ø Dacă urmele relevate, fixate şi ridicate sunt digitale sau palmare?Ø Care este tipul şi varietatea urmelor?Ø De la ce mână şi de la ce degete provin urmele?Ø Dacă urme relevate, fixate şi ridicate prezintă suficiente elemente de identificare?Ø Care este mecanismul de formare a urmelor?Ø Natura substanţei cu care a fost îmbibat desenul papilar în momentul creării urmelor?Ø Care este vechimea aproximativă a urmelor?Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza grafică şi tehnică a documentelor. Prin examinarea înscrisurilor se va identifica maşina de scris la care a fostdactilografiat textul în litigiu.Specialiştii vor mai răspunde şi la alte probleme, cum ar fi:Ø Stabilirea autenticităţii şi vechimii înscrisului;Ø Materialul din care este confecţionat suportul;Ø Materialul cu care au fost scrise textele în litigiu;Ø Autenticitatea ştampilelor aplicate;Ø Stabilirea provenienţei materialelor: file rupte din agende, coli de hârtie având anumite particularităţi de ordin calitativ, pagini din ziare scrise şialtele.Constatarea sau expertiza medico-legală. Conform art. 114 alin. 1 din Codul de procedură penală, rezultă că: „în caz de moarte violentă, de moarte a căreicauză nu se cunoaşte ori este suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului sau persoanei vătămate pentru a constata pecorpul acestora existenţa urmelor infracţiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze această constatare”.Printre problemele de clarificat, amintesc:Ø Dacă persoana supusă examinării este sau nu sub influenţa consumului de stupefiante?Ø Natura stupefiantului consumat?Ø Dacă decesul s-a datorat consumului de droguri?Ø Dacă persoana suferă de afecţiunea înscrisă în reţetele cu timbru sec pe baza cărora au fost eliberate stupefiantele?Concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale sunt consemnate într-un raport. Când se constată că raportul tehnico-ştiinţific sau medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea uneia dintrepărţi, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale sau efectuarea unei expertize[25].Conform art. 117 Cod de procedură penală, este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, dar şiatunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Efectuarea unei expertizemai este obligatorie în cazul în care nu s-a întocmit un raport medico-legal prin care să se stabilească cauzele morţii unei persoane.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în momentul în care dispune efectuarea unei expertize, fixează şi un termen la care sunt chematepărţile şi procurorul.La sfârşitul expertizei se va întocmi un raport scris. Când expertizas-a realizat de mai mulţi experţi, aceştia vor întocmi un singur raport, iar dacă vor fi opinii separate, acestea vor fi consemnate în cuprinsul raportului sauîntr-o anexă.Specialistul este obligat să descrie metodele şi mijloacele ştiinţifice şi tehnice folosite în procesul analizei şi cercetării comparative.Concluziile expertului trebuie să fie formulate în mod cert, prin răspunsuri scurte şi clare, trebuie să se evite pe cât se poate probabilităţile şi speculaţiileteoretice. Dacă expertul nu va răspunde în mod cert la anumite întrebări, va trebui să spună motivele pentru care nu va putea să ajungă la o concluziecertă.Raportul de expertiză trebuie să conţină[26]: o parte introductivă, în care se arată organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispusefectuarea expertizei, data când a fost dispusă efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmiriiraportului scris, obiectul acesteia şi întrebările la care expertul va trebui să răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată şi dacă părţilecare au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei; o parte descriptivă în care se vor descrie în amănunt operaţiile de efectuare a expertizei,obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestora; şi o parte finală sau concluziile, ce va cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părereaexpertului asupra obiectului expertizei.Dacă se constată că expertiza nu este completă, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, la cerere sau din oficiu, dispune efectuarea unuisupliment de expertiză, fie de acelaşi expert, fie de altul[27]. Dacă se consideră că este necesar se va cere expertului lămuriri suplimentare în scris, sau seva dispune chemarea acestuia pentru a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză.Efectuarea unei noi expertize se va cere, în cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exercitareaconcluziilor raportului de expertiză[28].1.4. Alte reguli şi procedee tactice aplicate în efectuarea urmăririi penale. Prezentarea pentru recunoaştere este activitatea de tacticăcriminalistică desfăşurată în scopul identificării persoanelor, cadavrelor, lucrurilor şi altele care au legătură cu cauza, cu ajutorul persoanei care le-aperceput anterior şi a reţinut în memorie semnalmentele, trăsăturile exterioare ale persoanelor ori caracteristicile obiectelor[29].Prezentarea pentru recunoaştere, în cazul infracţiunii de trafic de stupefiante, se impune mai ales în cazul identificării persoanelor, traficanţilor şiconsumatorilor de droguri. Nu este exclus când este impusă identificarea unui cadavru[30] ori a unor obiecte aparţinând făptuitorului[31].Pregătirea prezentării pentru recunoaştere trebuie să fie tratată cu atenţie maximă, deoarece există o posibilitate mult mai mare de apariţie a erorilordecât în cazul altor activităţi.






Procesul verbal este principalul mijloc de fixare a rezultatelor prezentării pentru recunoaştere trebuie să conţină următoarele: titlu; anul, luna, ziua şilocul unde a fost încheiat; numele, prenumele, calitatea celor care au efectuat prezentarea pentru recunoaştere şi unitatea din care fac parte; temeiul defapt al prezentării pentru recunoaştere; persoanele ori locul prezentat pentru recunoaştere; datele de identificare ale martorilor asistenţi; condiţiile de loc,timp şi iluminare în care s-a efectuat prezentarea; datele de identificare ale persoanelor din grupul constituit, ori date înscrise pe versoul fotografiilordupă care se va face recunoaşterea; menţiuni despre faptul că persoanelor din grup şi martorilor asistenţi li s-a adus la cunoştinţă natura activităţii care seva desfăşura şi li s-a atras atenţia cu privire la comportamentul pe care îl doreşte în grup, cu precizarea locului ocupat de acesta; menţiune despre faptul căpersoanei care trebuie să facă recunoaşterea i s-a atras atenţia să spună adevărul; modul în care a decurs recunoaşterea; menţiune despre faptul că dupărecunoaştere persoana în cauză a fost legitimată, datele de identificare fiind citite tuturor participanţilor; declaraţia persoanei care a făcut recunoaşterea[32] referitoare la semnalmentele sau caracteristicile după care a făcut identificarea; menţiunea declaraţiei celui recunoscut[33]; menţiune desprefotografiile judiciare executate, grupul constituit, locul ocupat de cel prezentat pentru recunoaştere în grup, momentul recunoaşterii sale şi fotografia celuirecunoscut; observaţiile persoanelor participante şi obiecţiile celui prezentat pentru recunoaştere[34]; formula de încheiere.De cele mai multe ori organele de urmărire penală recurg la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie. Se vor realiza 4 fotografii ce reprezintăpersoane cu fizionomii asemănătoare, iar printre aceste fotografii va fi introdusă fotografia celui a cărei identificare trebuie stabilită. Pe spatele fiecăreifotografi se va trece numele, prenumele şi celelalte date de identificare ale persoanei pe care o reprezintă, apoi fotografia este lipită pe un carton, esteştampilată şi numerotată. Planşa cu fotografiile va fi prezentată celui care trebuie să facă recunoaşterea.Prezentarea pentru recunoaştere a cadavrelor se realizează după ce s-a efectuat „toaleta cadavrului”. Este exclusă prezentarea cadavrului dezbrăcat şi nicinu mai poate fi vorba despre introducerea cadavrului într-un grup de 4-5 cadavre pentru a se asigura obiectivitatea procedeului, caşi în cazul persoanelorîn viaţă.Ca un mijloc de verificare a probelor administrate în cazul traficului de stupefiante este confruntarea. Confruntarea se realizează cu scopul de a eliminacontrazicerile esenţiale din declaraţiile persoanelor ascultate anterior cu privire la unul şi acelaşi aspect al cauzei[35]. De cele mai multe ori confruntarease realizează către sfârşitul cercetărilor, în caz contrar există riscul de a se compromite rezultatul activităţilor desfăşurate până în acel moment.Trebuie să se cunoască foarte bine persoanele care urmează a fi confruntate, deoarece persoana care este sinceră trebuie să ştie că va urma să se realizeze oconfruntare în care va fi pusă faţă în faţă cu persoana de rea-credinţă.Persoanele confruntate vor fi ascultate cu privire la faptele şi împrejurările care se contrazic din declaraţiile anterioare. Dacă organul de urmărire penalăsau instanţa de judecată acceptă, persoanele confruntate îşi pot adresa întrebări. Declaraţiile date de aceste persoane se vor consemna într-un proces-verbal, (conform art. 88 Cod de procedură penală).Pentru a se recupera prejudiciile cauzate prin infracţiune se vor lua măsuri de siguranţă, aceasta fiind o altă activitate de urmărire penală şi de tacticăcriminalistică.La infracţiunea de trafic de stupefiante pe lângă contravaloarea produselor sau substanţelor stupefiante sau toxice[36], organele de urmărire penalătrebuie să aibă în vedere şi existenţa unor bunuri sau valori în patrimoniul făptuitorului cu privire la care s-a făcut dovada că provin dintr-o infracţiune detrafic de stupefiante.Măsurile asiguratorii se vor lua în timpul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unuisechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii[37].Măsurile asiguratorii privind repararea pagubelor cauzate prin infracţiune pot fi luate numai dacă acţiunea civilă este introdusă în procesul penal, fie princonstituire ca parte civilă, fie ca urmare a exercitării sale din oficiu. Repararea pagubei se va face potrivit dispoziţiilor legii civile, în cazul traficului destupefiante, prin restituirea stupefiantelor sau toxicelor sustrase ori prin plata unei despăgubiri băneşti. Partea civilă este obligată[38] să justificepretenţiile pe care le are şi să dovedească cuantumul prejudiciului ce i-a fost cauzat.Pentru a putea fi trasă la răspundere materială persoana responsabilă civilmente, organul de urmărire penală trebuie să stabilească perioada cât aceasta agospodărit sau a avut raporturi strânse cu făptuitorul, precum şi folosul obţinut de pe urma infracţiunii.Organul de urmărire penală, în momentul în care va lua măsurile asiguratorii, trebuie să ţină cont de bunurile exceptate de la indisponibilizare, acesteasunt: bunurile necesare uzului personal sau casnic ale inculpatului sau părţii responsabile civilmente, alimente necesare acestora şi familiei pe timp dedouă luni, combustibilul necesar la încălzit şi prepararea hranei, bunurile mobile ce servesc la exercitarea ocupaţiei şi altele.Organul de urmărire penală care aplică sechestru va încheia un proces-verbal despre toate actele efectuate descriind amănunţit bunurilesechestrate cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal vor fi trecute care sunt bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-aaplicat sechestrul. Dacă părţile sau alte persoane interesate fac obiecţii acestea se vor consemna tot în procesul verbal.Procesul-verbal mai trebuie să conţină: data şi locul întocmirii; numele, prenumele, şi calitatea celor care au luat măsura indisponibilizării şi unitatea dincare fac parte; ordonanţa prin care s-a dispus instituirea sechestrului penal şi unitatea emitentă; valoarea pagubei până la concurenţa căreia s-auindisponibilizat bunurile; datele de identificare ale martorilor asistenţi; menţiuni despre destinaţia bunurilor sechestrate, ridicate sau lăsate în custodie şialtele.Dacă se procedează la indisponibilizarea bunurilor imobile în procesul verbal se vor mai consemna şi următoarele: natura bunului imobil sechestrat; titlulsub care este deţinut bunul respectiv; adresa unde este amplasat imobilul în cauză; numărul încăperilor şi al dependinţelor; natura materialului din careeste construit imobilului; anul dobândirii şi anul care atestă acest fapt; dacă este asigurat, şi dacă da numărul poliţei de asigurare şi valoarea acesteia;existenţa instalaţiilor de canalizare, alimentare cu energie electrică şi altele.O altă activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce poate fi efectuată cu prilejul cercetării traficului de stupefiante este reconstituirea, ea areca scop fie verificarea declaraţiilor învinuitului, inculpatului sau martorului, fie verificarea versiunii elaborate în cauză, fie obţinerea de noi probe.Organele de urmărire penală sau instanţa de judecată dacă consideră că este necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, poate să procedeze lareconstituire la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. Reconstituirea se va realiza în prezenţaînvinuitului sau a inculpatului.[39]Reconstituirea nu este necesară în toate cazurile de trafic de stupefiante, ea impunându-se în foarte puţine cazuri, deoarece modul de comitere şiîmprejurările săvârşirii infracţiunii pot fi stabilite prin alte mijloace de probă.Declanşarea reconstituirii se va face înainte de prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea referatului cu propuneri în cauză. Există şi oexcepţie de la această regulă, atunci când în urma reconstituirii se descoperă probe noi şi sunt necesare alte activităţi de verificare sau de valorificareştiinţifică ale acestora, inclusiv extinderea cercetărilor pentru alte fapte şi făptuitori.Înainte de efectuarea reconstituirii, organele judiciare analizează ce activităţi experimentale sunt necesare, în ce condiţii şi cu ce mijloace tehnice s-arputea îndeplini. Organele judiciare vor mobiliza persoanele care vor participa la reconstituire şi vor pregăti mijloacele materiale şi tehnico-ştiinţifice.În cazul infracţiunii de trafic de stupefiante nu sunt necesare a fi îndeplinite condiţiile de loc şi timp.Persoanele care participă la reconstituire sunt: organul judiciare sub conducerea căruia se efectuează, persoanele ale căror declaraţii se verifică pe aceastăcale, persoanele care execută nemijlocit activităţile experimentale, cel puţin doi martori asistenţi neinteresaţi în cauză.Desfăşurarea reconstituirii presupune una sau mai multe reproduceri experimentale în condiţii similare cu mijloacele aplicate la comiterea infracţiunii.După asigurarea condiţiilor necesare, învinuitului sau inculpatului i se va cere să execute activităţile pe care le-a desfăşurat cu prilejul produceriisubstanţelor ori produselor stupefiante sau toxice. Fiecare activitate desfăşurată de învinuit sau inculpat va fi fotografiată[40]. Trebuie precizat că aceastăactivitate se poate pune în discuţie mai mult în plan teoretic decât în plan practic.






Procesul-verbal de reconstituire trebuie să cuprindă: data şi locul întocmirii; calitatea, numele, prenumele, unitatea din care fac parte organele deurmărire penală; numele, prenumele şi calitatea celorlalţi participanţi la reconstituire; temeiul de fapt şi de drept pentru recurgerea la efectuareareconstituirii; datele de identificare ale martorilor asistenţi; menţiune despre faptul că învinuitului sau inculpatului i s-au pus la dispoziţie materialele,substanţele, aparatura şi instrumentele necesare şi acesta s-a declarat de acord cu calitatea şi cantitatea acestora; faptul că învinuitului sau inculpatului is-a solicitat să declare şi să execute activităţile desfăşurate cu ocazia producerii drogurilor; modul în care învinuitul sau inculpatul a executat operaţiilesolicitate, metodele şi procedeele folosite şi rezultatul obţinut; menţiuni despre efectuarea fotografiilor judiciare, precizându-se că planşa fotografică va fianexată la procesul-verbal; ora începerii şi terminării reconstituirii şi condiţiile în care s-a efectuat; observaţiile martorilor asistenţi şi ale celorlalţiparticipanţi şi obiecţiile învinuitului sau inculpatului; numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal şi destinaţia acestora.

[1] Periscoape pentru cercetarea locurilor greu accesibile la mijloacele de transport.[2] În special cele care cu trecerea timpului se pot modifica.[3] La locul faptei se va evita pătrunderea persoanelor neautorizate.[4] În cazul în care sunt consumatori de droguri se vor găsi pe membrele acestora înţepături, cruste, cicatrice şi altele.[5] Sânge şi urină.[6] Părţile comune ale navei sunt: toalete, tubulatura de aerisire din băi şi altele.[7] Aparatură, solvenţi, seringi, reţete cu timbru sec, materii peime şi altele.[8] Role de film sau benzi videomagnetice.[9] Aceasta nu trebuie confundată cu percheziţia realizată în cazul flagrantului.[10] Excepţie face cazul infracţiunilor flagrante.[11] Conform art. 104 din Codul de procedură penală.[12] Trebuie prevenite eventualele încercări de sinucidere.[13] Pentru a se stabili exact grosimea zidului pe întreg perimetrul dependinţei.[14] Numărul şi data emiterii autorizaţiei şi unitatea care a emis-o.[15] Şi calitatea acestor persoane faţă de proprietarul imobilului sau cel care foloseşte locuinţa respectivă.[16] La persoana a III-a singular.[17] Acte de intrare-ieşire.[18] Conform art. 99 din Codul de procedură penală.[19] Până în momentul în care elementele constitutive ale infracţiunii sunt conturate, corespondenţa nu trebuie să fie reţinută ci doar controlată.[20] Camil Suciu , Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.[21] A se vedea Vladimir Beliş, Tratat de medicină legală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995.[22] A se vedea Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002.[23] A se vedea Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan, Emilian Stancu şi alţii, Tratat de tactică criminalistică, Ed, „Carpaţi” Ministerul deInterne.[24] Ion Georgescu şi alţii, Tratat practic de criminalistică, vol. III, editată de Ministerul de Interne, 1980.[25] Art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală.[26] Conform art. 123 din Codul de procedură penală.[27] Conform art. 124 alin. 1 din codul de procedură penală.[28] Conform art. 125 din Codul de procedură penală.[29] C. Aioniţoaie, Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.[30] Când decesul s-a datorat unei supradoze.[31] Când acesta a abandonat lucrurile personale pentru a nu fi găsite asupra lui de către organele de urmărire penală.[32] La persoana I singular.[33] Tot la persoana I singular.[34] Atât cu privire la modul în care s-a desfăşurat activitatea de prezentare, cât şi cu privire la cele consemnate în procesul verbal.[35] Conform art. 87 din Codul de procedură penală.[36] Când acestea au fost sustrase din locurile de producere, depozitare sau din mijloace de transport.[37] Conform art. 163 alin. 1 din Codul de procedură penală.[38] La solicitarea organului de urmărire penal.[39] Conform art. 130 din Codul de procedură penală.[40] Vasile Bercheşan şi Constantin Pletea, Drogurile şi traficanţii de droguri, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1998.Tags: Farmaceutice Sonde De Control Stupefiante Traficul De DroguriUltima actualizare în Joi, 28 Aprilie 2011 00:03




cercetarea infractiunilor savarsite la regimul stupefiantelor

Documents