CenzorAs dori sa incep cu o intrebare ce mi-am tot adresat-o in ultima vreme: am fost oare desemnat sa fiu

cenzor? Sau am ales eu acest lucru? Desi raspunsul mi-a fost si imi este in continuare la indemana, am

sa il las sa vina abia spre finalul raportului, legandu-l astfel si de tematica lucrarii. Asadar am avut ca si

ghidaj conceptul de adaptare, mai precis cinci lucrari pline de acest lucru, toate scrise in stiluri diferite, iar

daca stam putin si ne gandim ne dam seama ca nu am avut de a face cu lucrari, ci de fapt cu personalitati

umane. Mergand mai departe pe acest fir am putut observa in aceste lucrari tot feluri de comportamente,

nevoi, tipare si motive. Am putut gasi nevoi de afirmare, nevoi de control, nevoi de regasire, nevoi de

apartenenta, dorinte inconstiente, conflicte si intrebari. Ei bine, privind din aceasta perspectiva, sarcina

unui cenzor devine ceva mai dificila deoarece aproape orice fraza dintr-o lucrare denota o semnificatie

relevant-subiectiva. Si totusi cineva trebuie sa o faca, nu? Solutia pentru mine a fost sa ma pozitionez in

ambele posturi: atat cea de cenzor cat si cea de participant.

Astfel ca, pe cat am putut, am incercat echilibrez in mine cele doua statusuri, practic lasand aceasta

lucrare sa ma influenteze cu a ei tema. Dar oare mai pot vorbi de obiectivitate procedand in asemenea

mod? Ceea ce mi se pare in continuare de-a dreptul amuzant este faptul ca inca mai exista persoane ce

cred cu tarie in existenta utopic-fantasmata a obiectivitatii. Nu. Toate calitatile, sa zicem bune conform

unei etici morale prestabilite, sunt doar simple atribute ale personalitatii, prin urmare a subiectivitatii

umane. Bun si atunci cum pot spune ca am abordat echidistant aceste lucrari? Pai nu pot, dar ne place

sa spunem asta, si ne si place sa o auzim. Suna frumos termenul de egalitate, il imbratisam, dar este

aproape absurd sa ii acceptam notiunea. Adevarul este ca in viata intalnim tot felul de situatii, de

caractere ce ne invata cum sa fim justi sau cum sa fim nedrepti, caractere ce ne pot sustine speranta,

caractere ce ne invata sau reamintesc faptul ca suntem toti interconectati si nu in ultimul rand caractere

ce pot insemna totul pentru noi, chiar si pentru scurte momente.

Toate aceste lucruri, aduse impreuna, provoaca frustrari ce ulterior se structureaza interior sub forma de

achizitii; ele ne vor ajuta in experientele de viitor si in luarea deciziilor. Astfel ca aceste achizitii au

reprezentat punctul meu de referinta in aceasta implicare, de fapt in orice implicare. Latura dinamica a

acestor achizitii nu semnifica altceva decat adaptarea. Si ca sa ofer raspuns intrebarilor mele de inceput,

echilibrul flotant al ambelor actiuni au determinat ca eu sa fiu cenzorul acestei lucrari.