centrul de studii

7/29/2019 Centrul de Studii

1/47

Centrul de studii Stefan cel Mare si Sfant

Referate

Profesor coordonator: Elena Mazureac

Elevi: - Gheata Andrei

-Ivan Alin


2/47

ENDOCRINOLOGIE

Examene de laborator functionale si paraclinice in bolile

endocrine

1.Explorarea glandei hipofize

2.Explorarea glandei tiroide


3/47

1.Hipofiza

Hipofiza este o glanda endocrina care indeplineste functia de reglare a actiunii

celorlalte glande endocrine. La randul ei, hipofiza este comandata de hipotalamus-

regiune centrala a creierului, care regleaza atat secretia hipofizara cat si activitatea

sistemului nervos.

Hipofiza este o gland mica (500 mg), situat median la baza creieruluintr-ocavitate a osului sfenoid denumit aua turceasc, posterior de chiasmaoptic.

Are trei lobi: lobul anterior (75% din masa glandei),intermediar(2%) iposterior(23%). Lobul anterior mpreun cu cel intermediar alctuiesc Adenohipofiza,iar cel posterior Neurohipofiza.


4/47

A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formeazepiteliul secretor al glandei. Adenohipofiza secret hormonul somatotrop ihormonii glandulari tropi .

1. Hormonul somatotrop (STH),de cretere, are ca aciune principalstimularea creterii armonioase a ntregului organism.De asemenea intervinen dezvoltarea celulelor, activeaz transportul aminoacizilor n celule i stimuleazsinteza tisular a proteinelor, cu efect asupra creterii oaselor, muchilor iviscerelor. Intensific oxidarea lipidelor, asigurnd energia necesar sintezeiproteice.Are efect de cruare a glucidelor i, deci, rol hiperglicemiant.Stimuleazsecreia glandelor mamare.

Hipersecreia

de STH, nainte de pubertate determingigantismul (cretereexagerat nnlime, talie peste 2 m) iar dup pubertate produce acromegalia

(creterea exagerat a extremitilor membrelor, oaselor feei, buzelor, limbii i aunor viscere).

Hiposecreia de STH determin la copii nanismul hipofizar

(p i t ic ism cudezvoltare fizic proporionat i intelect normal) iar

la adul i caexie hipofizar,caracterizat prin atrofii ale organelor, cdereaprului, a dinilor i unghiilor, regresia organelor genitale i sterilitate i n finalmoarte.Secreia de STH este stimulat de hipoglicemie i de diverse solicitri aleorganismuluin special de strile de stres.


5/47

Fr hormonii sintetizai de hipofiz, glande precum tiroida,suprarenalele,ovarele,

testiculele nu se pot dezvolta i nu pot avea funcie normal.

Aciunea hormonilor hipofizari :

* Hormonul tireotrop are rol trofic asupra tiroidei i este implicat nsintezahormonilor tiroidieni, fiind indispensabil pentru secreia tiroidiana.

* Hormonii luteinizant i foliculostimulant se mai numesc i gonadotropi i au

roln reglarea ciclului menstrual la femei i n spermatogeneza la barbai. Secreia

anormalaa acestora duce la infertilitate.

*Hormonul adrenocorticotrop este trofic al corticosuprarenalei, cu

efectemetabolice adaptative. Hipersecreia de hormon adrenocorticotrop duce la

apariia bolii Cushing care are printre manifestari obezitate, hiperglicemie,

hipertensiune.

* Prolactina mpreuna cu estrogenii i steroizii suprarenali sunt hormoni eseniali

pentru dezvoltarea normala a glandei mamare. Este absolut necesar pentru

lactogeneza(producia de lapte). Secreia lui n exces duce la galactoree,

amenoree (lipsa ciclului menstrual), infertilitate, hirsutism.


6/47

* Hormonul de cretere are un rol esenial n dezvoltarea normal, n special

ascheletului i a esuturilor moi. De asemenea, acesta intervine n reglarea

metabolismului general.Absena lui la copil i adolescent duce la nanism hipofizar

- copilul nu crete n nlime, dar are o dezvoltare armonios n raport cu

nlimea lui i un intelectnormal. Excesul lui duce la acromegalie sau la gigantism,

ceea ce reprezint creterea accentuata a scheletului i viscerelor. Secretia lui

este influenat de exerciiu fizic, somn,glicemie, alimentaie i unele

medicamente.

Afectiuni patologice ale hipofizei

Adenomul Cromofob

Constituie tipul cel mai obinuit de tumoare hipofizar. La nceput,tumoarea sedezvolt n hipofiz, iar pe msur ce se mrete distruge pereii eiiturceti, diafragmuleii i crete n sus, invadnd larg hipotalamusul icentrii nervoi nvecinai. Procesul infil-trativ e invadant i caracteristictumorilor maligne.

Deoarece manifestrile clinice sunt reduse n adenomulcromofob,diagnosticul se bazeaz n primul rnd pe examenul radiologie al eiiturceti - care aratmrirea de volum a glandei - i n al doilea rnd pe modificrileoculare.Tratamentul este radiologie i chirurgical. Se practic fierontgenterapia regiuniihipofizare, fie exereza chirurgical(hipofizectomie). De dat recent este procedeul dedistrugere a tumorii

hipofizare cu substane radioactive (aur sau itriu), intervenie denumit ihipofzoliz.

Craniofaringiomul


7/47

Craniofaringiomul este o tumoare situat deasupra eii turceti. Evolueaz caiadenomul cromofob, provocnd fenomene de compresiune: tulburri de vedere,diabetinsipid, hipogonadism.Tratamentul este chirurgical i const n extirpareatumorii.

ACROMEGALIA. Prin acromegalie se nelege un sindrom clinic caracterizat princretereadeformant n grosime i lime a oaselor i a esuturilor moi.Modificrile sunt maiaccentuate la fa i la extremiti.Afeciunea esteprovocat de un adenom hipofizaracidofil care secret cantiti excesive dehormon somatotrop sau hormon de cretere. nafara hormonului de cretere,tumoarea poate secreta n exces i ali hormoni hipofizari.Simptomelesunt diferite, dup cum tulburarea endocrin survine nainte denchidereacartilajelor de cretere (gigantism) sau mai trziu, la vrsta adult(acromegalie).

Gigantismul

Gigantismul se caracterizeaz prin creterea exagerat n nlime, depind cu cel

puin 20% media statural. Ca i n cazul acromegaliei, boala esteprovocat de o

tumoarehipofizar acidofil, care secret n exces hormon somatotrop.

Gigantismul afecteaz ntreg organismul, interesnd diferite sisteme i organe

(muchi i viscere). nlimea gigantului depete 2 m. Craniul este mare, dei

proporionat fa de restul corpului.Membrele cresc mult n lungime, pstrnd

ns proporiile normale. Datorit creterii excesive se produc modificri ale

scheletului, ca cifoscolioz i osteoporoz. Viscerele sunt mari, dar

corespunztoare nlimii. Dac tumoarea devine voluminoas, apar tulburri

neurologice i fenomene de compresiune.Patogenie: gigantismul este consecina

hipersecreiei de hormon somatotrop, acrui aciune se exercit nainte de

nchiderea cartilajelor epifizare determinnd creterean lungime a oaselor.

Nanism hipofizar

Nanismul sau nedezvoltarea statural este de obicei consecina secreiei

insuficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de cretere este

determinat de leziuni tumo-rale sau netumorale. Din prima categorie fac parte

chisturi sau tumorisituate n hipofiz sau n afara ei, cum este cazul

craniofaringiomului, care nsoete frecvent nanismul. Tumorile hipofizare

perturbeaz creterea, dar pot produce i altemanifestri: diabet insipid,


8/47

obezitate, tulburri vizuale. In cea de-a doua categorie sunt cuprinse leziunile

netumorale, inflamatorii, ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite)i bolile

degenerative ale sistemului nervos. In afara categoriilor menionate, mai exist un

al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deaorece

mijloacele de investigare nu reuesc s descopere cauza.Sindromul Adipozo-Genital (sindromul Babinski-Frohlich)

Sindromul, care a fost descris n 1901, are ca semne caracteristice obezitatea iinfantilismul genital, care apar la copiii de ambele sexe. Afeciunea este provocatde o tumoare sau de un proces inflamator cu sediul n regiunea hipotalamo-

hipofizar. Infuncie de localizarea i ntinderea leziunii apar diverse simptomenervoase i endocrine.Simptomatologie hipotalamic: obezitatea este o dovad asuferineihipotalamusului. La copii, grsimea are o distribuie particular,

cuprinznd snii,abdomenul, regiuna pubian, rdcinile membrelor, oldurile icoapsele. Aceast repartizare a grsimii d bieilor un aspect feminin. Se maisemnaleaz ameeli,insomnii, dureri de cap, apatie, transpiraii abundente i diabetinsipid.

Insuficienta Hipofizara(sindromul Sheehan) (necroza sii infarctul postpartum)

Sindromul Sheehan este provocat de distrugerea glandei hipofizare n cursul unei

nateri complicate cu hipertensiune, oc i hemoragie. Distrugerea sau

necroza glandei reprezint consecina hemoragiei din timpul sarcinii,care produce scderea irigaiei n hipotalamus i hipofiz. In ultimul timp,incidena necrozei post-partum a sczut, datoritameliorrii practicilorobstetricale. Insuficiena hipofizar poate exista i la brbat.Leziunile inflamatoriivasculare sau degenerative (diabet, tuberculoz, sifilis, micoze, brucelo-ze etc.),tumorile hipofizare pot distruge hipofiz, producnd la pacienii de ambele sexefenomene de hipopituitarism parial sau total (panhipopituitarism).

Diabetul Insipid

Manifestarea principal a bolii const n eliminarea unor mari cantiti deurin.Poliuria se instaleaz brusc i dramatic. Bolnavul constat la un moment datc elimin 51 i chiar 20 1 de urin pe zi. Urina este diluat, incolor, iar densitateaei nu depete1005. Ca o consecin a poliuriei, apare setea intens (polidipsie),chinuitoare, ziua inoaptea. Pierderea masiv de lichide din organism antreneaz


9/47

stri de oboseal, ameeli,uscciunea gurii i a pielii, constipaie.Etiopatogenie:Orice leziune organic - traumatic, inflamatorie, tumoral saudegenerativlocalizat la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamuscare sintetizeaz vasopresina poate declana apariia diabetului insipid, datorit

deficitului de hormon antidiuretic. O cauz frecvent n zilele noastre o constituieloviturile la cap i interveniile chirurgicale pe hipofiz, fcute n cazul tumorilorhipofizare.Diagnosticul afeciunii se bazeaz pe cele dou simptome majore:poliuria i polidipsia. Intruct manifestri similare pot exista i n alte afeciuni,nainte de a ncepe tratamentul este necesar s se stabileasc natura acestortulburri.

2. Glanda tiroida


10/47

Glanda tiroideste cea mai mare gland a sistemului endocrin uman, are ogreutatea de 5-6 g la nou-nscut, atingnd o greutate de 15-18 g la adult (este maimare lafemeidect labrbai) i este situat n regiunea antero-lateral agtului.

Glanda tiroid (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare glbuie-

roz, cu o consisten moale, cntrind 18-30 gr, avnd doi lobi de form oval, cese dispun de o parte i de alta a laringelui i traheii, unii printr-un istm; n 50-60%din cazuri, o prelungire, lobul piramidal, se ntinde nspre osul hioid. Are o capsulproprie ce trimite prelungiri n interiorul glandei. Ea este nvelit ntr-o dedublare afasciei cervicale mijlocii, aderent de trahee, teaca vasculonervoas n care se aflartera carotid, vena jugular i nervul vag. Anterior, glanda vine n raport cumuchii subhioidieni. ntre capsula proprie i capsula fibroas, dependent a fascieicervicale mijlocii, se afl posterior, glandele paratiroide. Irigaia arterial esteasigurat de arterele tiroidiene superioar i inferioar; venele se deschid n venelejugulare i trunchiul venos brahiocefalic stng. Limfaticele merg n ganglioniicervicali profunzi i pretraheali. Inervaia este dat de ramuri din nervii laringienisuperior i inferior i din cei trei ganglioni simpatici cervicali.

Explorarea glandei tiroide

Metode de explorare directa

1.Dozari hormonale

Hormonii tiroidieni totaliT3 (triiodtironina); T4 (tiroxina)- T3total (TT3): 77135 ng/dl;

- T4total (TT4): 5,4- 11,7 g/dl;

n plasm:

T3= triiodotironina (7%) dar este de 4 x mai activT4 = tiroxina (93%) dar IC: T4T3;

Hormonii tiroidieni liberi- FT3: 2,44,2 pg/ml;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Femeiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Femeiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Femeiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83rbathttp://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83rbathttp://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83rbathttp://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2thttp://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2thttp://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2thttp://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2thttp://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83rbathttp://ro.wikipedia.org/wiki/Femeie


11/47

- FT4: 0,81,7 ng/dl.

Iodul plasmatic = 6 g/dl90% = sub form organic;10% = sub form liber. Iodul legat de proteine (PBI) = 4 - 8 g/dl

Este cel mai utilizat test pentru diagnosticul de hipo- i hipertiroidism.

2.Teste de iodocaptare tiroidian

Se administreaz 10-30 Ci I131 i se msoar captarea tiroidian la 2-6-24h.Captarea tiroidian a iodului radioactiv este de 50-70% dup 24 de ore de laadministrare.

Urmtoarele grafice prezint distribuia iodului radioactiv n plasm i n esutultiroidian, la subiecii sntoi, hiper- sau hipotiroidieni (fig.3).

A.

B.

0 2 4 6 8 12 24

75

50

25 Plasma

Thyroid

Percentofingested

dose

Time (hours)

EUTHYROID


12/47

C.

Fig. 3.Distribuia iodului radioactiv n plasm i n esutul tiroidian

3. Teste care investigheaz axul hipotalamo-hipofizar

a.Probe statice

Dozarea TSH. Valori normale: 0,34 - 4,25 UI/ml;b.Probe dinamice

Teste de stimulare cu TSHeste indicat pentru diagnosticul diferenial almixedemului (primar, secundar). Proba normal este pozitiv (+) i const n

0 2 4 6 8 12 24

75

50

25 Plasma

Thyroid

Percent

ofingested

dose

Time (hours)

HYPERTHYROID

0 2 4 6 8 12 24

75

50

25 Plasma

ThyroidPercentofingested

dose

Time (hours)

HYPOTHYROID


13/47

creterea TT4 i a iodocaptrii. Dac proba este negativ (-) mixedemprimar. Dac proba este intens pozitiv (++) mixedem secundar.

Teste de stimulare cu TRH normal determin scderea T4 i aiodocaptrii.

Teste de inhibiie cu T3 - normal determin creterea T4i a iodocaptrii.Probele normale sunt pozitive (+), iar probele patologice sunt negative (-) isunt specifice pentru autonomia hiperfuncional din hipertiroidism.

4.Explorarea imagistic a glandei tiroide, pentru diagnosticul hipertrofiei glandei

tiroide (gua tiroidian).

Radiografia simpl a gtului.Este util n cercetarea tulburrilor datoratecompresiunii, a calcificrilor;

Ecografia tiroidian. Permite msurarea volumului tiroidian; studiulraportului tiroidei cu structurile anatomice cervicale; modificrile nodularetiroidiene; aprecierea strii funcionale tiroidiene;

Scintigrafia tiroidian.Se administreaz iod radioactiv n doz de 50 Ci ise nregistreaz radiaiile emise de tiroid. Scintigrafia d indicaii asupradimensiunii i localizrii glandei; arat fixarea uniform sau neuniform aiodului radioactiv n tiroid; existena unei captri intense (zone calde) saulipsa de captare (zone reci).

Tomografia computerizat.

Aceste metode permit diagnosticul morfologic i funcional al guei.Morfologic, gua poate fi nodular sau difuz i poate avea trei grade (1,2, 3).Din punct de vedere funcional, gua este asociat cu eutiroidie, hipotiroidie(ecogenitate sczut i zon rece scintigrafic) sau hipertiroidie (ecodensitatecrescut i zon cald scintigrafic).

5. Explorarea imunologic

Dozarea tiroglobulinei (Tg). Valoare normal: 0,5-53 ng/ml. Are valoarecrescut n cancerul tiroidian; Markerii autoimunitii tiroidiene. Se pot doza autoanticorpii

antitireoglobulin, antitiroperoxidaz i antireceptor TSH, care apar nbolile autoimune tiroidiene (tiroidita Hashimoto).


14/47

6. Explorarea citologic i anatomo-patologic.

Examenul citologic prin biopsie aspirativ reprezint metoda de diagnostic aleziunilor nodulare tiroidiene. Leziunile pot fi clasate n benigne, suspecte sau

maligne. Interpretarea final ine cont de contextul clinic, ecografic i scintigrafic.Pentru diagnosticul cancerului tiroidian sunt foarte utile metodeleimunohistochimice;

Metode de explorare indirecta

Sunt teste care analizeaz rspunsul esuturilor i structurilor receptoare la aciuneahormonilor tiroidieni.

Metabolismul bazal.Apreciaz consumul de oxigen n unitatea de timp ise raporteaz la suprafaa corporal. Variaii fiziologice: -5%,+15%. Estecrescut n hipertiroidism i sczut n hipotiroidism;

Colesterolemia. Valori normale: 150-200 mg%. Este crescut nhipotiroidism i sczut n hipertiroidism;

Glicemia. Valori normale: 70-110 mg%. Este crescut n hipertiroidism isczut n hipotiroidism;

Enzimele musculare: LDH (lacticodehidrogenaza), mioglobina. Prezintvalori crescute n hipertiroidism;

Determinri hematologice. Se descrie n hipertiroidism: policitemie,neutropenie, eozinofilie, trombocitopenie;

Reflexograma achilian. Reprezint nregistrarea grafic a reflexuluiachilian. Se msoar distana de la artefactul de percuie pn la punctul dehemirelaxare, care se determin dup urmtoarea metod: se traseaz operpendicular din punctul cel mai nalt al curbei pe linia de baz. Semsoar jumtatea acestei perpendiculare i se unete printr-o linie

orizontal cu panta descendent a curbei. Distana obinut se transform ntimp, cunoscnd viteza de derulare a hrtiei (60 mm/sec). Valoare normal:260-340 msec. Durata reflexului achilian este scurtat n hipertiroidism icrescut n hipotiroidism;

ECO cardiac. Timpii sistolici i funcia diastolic ventricular (evaluatprin timpul de relaxare izovolumetric) sunt scurtai n hipertiroidism ialungii n hipotiroidism;


15/47

Dozarea calcitoninei. Rspunsul la administrarea de calciu este slab lasubiectul normal i exagerat n cancerul celulelor parafoliculare;

Examenul scheletului. n hipotiroidismul infantil se constat ntrziereaerupiei i calcificrii dentare i a maturrii osoase. La adultul hipotiroidian

exist o hiperdensificare osoas. La copilul hipertiroidian exist o accelerarea maturrii osoase, iar la adultul hipertiroidian apare osteoporoza.EKG. La pacienii hipertiroidieni: tahicardie, extrasistole i alte forme de aritmiicardiace; la pacienii hipotiroidieni: bradicardie.


16/47

GASTROENTEROLOGIE

Aparatul digestiv

1.Anatomia aparatului digestiv

2.Semiologia aparatului digestiv

3.Evaluarea morfofunctionala a aparatului digestiv


17/47

ANATOMIA APARATULUI GIGESTIV

Aparatul DigestivAparatul digestiv este format din tubul digestiv si glandele anexe.

Tubul digestiv este format din: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac,

intestinul subtire, intestinul gros, inlantuite subforma unui tub continuu de lumen.

Glandele anexe:glandele salivare, ficatul, caile biliare,pancreasul.


18/47

Gura si esofagul

Procesul de digestie incepe in gura prin maruntirea hranei siamestecarea ei cu saliva. O enzima din saliva numita ptiaina incepe sa

descompuna amidonul in zaharuri simple. Alimentele sunt apoi

trimise catre fundul gurii si de acolo patrund in esofag; fiind antrenatemai departe cu ajutorul asa-numitului peristaltism - miscari ritmice de

contractare si relaxare a peretelui muscular, cu rol de a impinge bolulalimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a impiedica regurgitarea

alimentelor, adica reintoarcerea lor in gura, si in acelasi timp pentru apermite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat -

fiindca o enzima nu poate implini actiunea alteia - traiectul digestiveste echipat cu sfinctere situate in punctele importante de jonctiune.

Stomacul

Stomacul este cel mai incapator segment al traiectului digestiv, fiind

asezat mai sus insa de cat se crede in general. El ocupa spatiul dintrecoastele inferioare, deasupra taliei; este un "sac" flexibil, imbracat in

muschi in continua miscare, schimbandu-si astfel fara incetare forma.Cu exceptia alcoolului, nici o substanta ca atare nu este absorbita prin

peretii stomacului. Alimentele ingerate in mod obisnuit la o masaparasesc stomacul intr-un interval de trei pana la cinci ore. Materialele

lichide, ca supele de exemplu, parasesc stomacul mult mai repede;

grasimile insa raman un timp mai indelungat. Un meniu obisnuit,

compus din carbohidrati, proteine si grasimi, este eliminat dintr-unstomac normal in trei pana la cinci ore. Glandele stomacului si

anumite celule specializate secreta enzime, acid clorhidric, un mucussi un anumit factor capabil sa faciliteze dizolvarea vitaminei B12 si

trecerea ei prin peretii intestinali in circuitul sanguin. Unui stomac

normal ii este caracteristic mediul acid; aceasta aciditate este asiguratade catre sucul gastric.

Pepsina:enzima predominanta in stomac; asigura digestia carnii si a

altor proteine, fiind activa numai in mediu acid.

Renina: produce coagularea laptelui.

Acidul clorhidric:este produs ce celulele prezente in peretii stomaculuisi asigura mediul acid necesar digestiei. Stomacul nu este

indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie


19/47

are in loc in afara stomacului.

Intestinul subtire

Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin peretiiintestinului subtire. In lungime de peste sapte metri, intestinul subtire

este segmentul in care are loc savarsirea procesului de digestie cuabsorbtia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent in interiorul lui

este alcalin, determinat fiind de secretiile peretilor intestinali. Mediul

alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie siabsorbtie. Intestinul subtire este structurat pe trei segmente: duodenul,

care porneste chiar de la orificiul de iesire a stomacului, jejunul (de

aproximativ trei metri lungime) si ileonul (pana la trei metri sijumatate lungime). Cand continutul lichid al intestinului subtire este

antrenat inainte prin miscari peristaltice, se aud anumite zgomote

caracteristice care in mod obisnuit ne referim spunand ca ne"ghiortaie" stomacul. De fapt, asa cum vazut, responsabil pentruaceste bolboroseli nu este stomacul, insa probabil ca expresia vapersista ca atare.

Intestinul gros ( Colonul)

Pentru a parcurge intesinul gros, substantele ajunse aici le trebuie 12-15 ore. Materialele care parasesc ileonul si patrund in cecum (prima

portiune a intestinului gros) au o consistenta lichida. Reintoarcerea lor

in intestinul subtire este impiedicata de un sfincter muscular aflat in

punctul de jonctiune. Cu exceptia apei, prin peretii intestinului grossunt absorbite putine substante. Functia primara a colonului este cea

de stocare si deshidratare. Pe masura ce apa este absorbita, materialullichid capata consistenta semisolida, fiindu-i necesare 12 pana la 15

ore pentru a realiza intreg circuitul intestinal. Spre deosebire de

stomac, intestinul gros contine o bogata flora microbiana. O buna

parte a materiilor fecale este constituita din bacterii, substantenedigerabile - in principa celuloza - si substante toxice eliminate dinsange prin pereti intestinali.

Ficatul

Ficatul este principalul organ in care se depoziteaza vitaminelesolubile in grasimi. Ficatul este cel mai mare organ masiv din corpul

uman si cantareste aproximativ un kilogram si jumatate. Asemeni uneicomplexe uzine chimice, el poate modifica aproape orice structura sau

compozitie chimica, distrugand si anihiland o serie intreaga de


20/47

molecule toxice. Ficatul constituie totodata un rezervor de sange si un

depozit pentru inmagazinarea vitaminelor A si D, precum si aglicogenului (carbohidrat digerat) ce are rolul de a regla nivelul

zaharului in sange. In ficat sunt prelucrate enzime, colesterol,

proteine, vitamina A (din caroten) si factorii ce asigura coagulareasangelui. Una din principalele functii ale ficatului este aceea de a

produce bila. Sarurile continute in bila contribuie la digerareaeficienta a grasimilor, ele actionand asemeni detergentilor,emulsionand materiile grase.

Vezica biliara

Chiar si simpla vedere a mancarii poate goli uneori vezica biliara.Vezica biliara este un organ cu rol de depozitare, lung de aproximativ

7 cm, care inmagazineaza bila, ii modifica structura chimica si o

concetreaza putenic. Gustarea si uneori chiar simpla vedere a mancariipoate determina golirea ei. Anumiti constituenti fluizi ai vezicii biliaretind cateodata sa cristalizeze si sa formeze asa-numitii calculi biliari.

PancreasulPancreasul este o glanda de aproximativ 15 cm lungime, situata in

concavitatea formata din duoden. Celulele sale secreta insulina, unhormon cu rol in arderea accelerata a zaharurilor din corp. Insulina nu

este varsata in traiectul digestiv, ci direct in circuitul sanguin. O

functie importanta a pancreasului este fabricarea si secretia sucului

pancreatic ce contine unele din enzimele de baza necesare in procesulde digestie: lipaza care descompune grasimile, tripsina - cu rol in

descompunerea proteinelor - si amiliaza care hidrolizeaza amidonul.


21/47

SEMIOLOGIA APARATULUI GIGESTIV

Tubul digestivncepe la nivelul buzelor, fiind constituit din cavitate bucal,faringe, esofag, stomac, intestin subire, colon i rect. Se adaug organele anexe, lafel de importante: glande salivare, ficat i ci biliare, splin i pancreas.

Anamneza n bolile tubului digestiv are o importan covritoare,determinnd luarea unor decizii de investigaii n vederea fixrii diagnosticului.

Examenul clinic atent, efectuat cu rbdare poate fi de un real folos.

Anamneza

Ea trebuie efectuat atent, dnd importana cuvenit datelor pe care lerelateaz pacientul. Ea cuprinde:

Date personale: vrsta pacientului, poate uneori s fie corelat cuanumite boli digestive (ulcerul gastro-duodenal la 30- 40 ani, cancerul

de colon n jur de 50 ani sau dup 65 ani); Sexul: ciroza biliar primitiv apare mai ales la femei(35-60 ani);

ulcerul duodenal este mai frecvent la brbai; Profesia pacientului: mese neregulate, munci stresante, eforturi

prelungite, fr repaus postprandial, expunerea la noxe; AHC: inciden crescut familial a litiazei biliare, a ulcerului gastro-

duodenal, sindroame ereditare prin deficit de glucurono-transferaz icreterea bilirubinei (sindrom Gilbert, Crigler-Najhar), polipozacolonic familial, etc.

APF: pot avea uneori semnificaie la femei multipare prin dezvoltareaunor ptoze viscerale, colite,etc

APP: infecia cu virus B sau C, intervenii chirurgicale, transfuzii potavea importan pentru hepatite cronice, ciroze hepatice; gastrectomiisau colectomii cu efect tardiv prin malabsorbie; consum demedicamente pentru alte boli, care pot fi toxice hepatice;etc.

Debutul bolii: este important de precizat modalitatea de debut, acutsau cronic, care au fost primele manifestri, dezgust fa de unele


22/47

alimente, inapetena, pirozis, grea, vrsturi postprandiale,eructaii,balonri postprandiale, dureri abdominale legate sau nu dealimentaie, felul de alimentaie,etc.

GURA i FARINGELE

Simptomatologie clinic

a.Manifestri generale:Febra:apare frecvent n bolile digestive infecioase, fiind uneori nsoitde frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute,

apendicita acut;

Subfebriliti: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute

sau cronice, hepatite cronice cu citoliz, perioade evolutive alerectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.

Stri septice febrile: abcese hepatice, subfrenice, neoplasm de colon,

hepatom primitiv, etc.

b. Faciesmodificarea lui n peritonite acute pn la celhipocratic(obraji subi, nas ascuit, buze uscate, ochi nfundai n orbite);

facies hepatitic sau cirotic, cu coloraie icteric, hiperemia sautelangiectazii ale obrajilor, buze i limb carminate, stelue vasculare,dispariia firelor de pr din treimeaextern a sprncenelor; xantelasme nunghiul intern al ochilor la pacienii cu dislipidemie sau colestazecronice, ciroza biliar primitiv, etc.c.Scderea ponderal: apare la pacieni cu neoplasme digestivecomsumptive sau la cei cu stri febrile prelungite, vrsturi sau diare,


23/47

anorexie prelungit. La aceti bolnavi poate apare i deshidratarea (pliucutanat persistent, limb prjit). Trebuie menionat c pacienii obeji potasocia boli precum: steatoza hepatic, litiaza biliar, pancreatite cronice,etc.

d. Starea general: este alterat n sindroame acute de tipul perforaiilordigestive, ocluzii intestinale, infarct mezenteric,etc.

e. Poziia antalgic: specific n criza de ulcer (flexia ventral cuapsarea minii pe abdomen sau poziia ghemuit);poziia culcat,nemicat cu respiraii superficiale, n peritonite acute, etc.

f. Paloarea: apare dup hemoragii digestive superioare fiind asociat cuanemii, hipotensiune, colaps; culoarea palid teros apare la cei cu

neoplazii digestive (gastrice, pancreatice), etc.

g. Icterulapare la pacienii cu hepatopatie cronic, ciroz hepatic, ictermecanic (diverse cauze: biliare, pancreatice, hepatice).

h. Modificri ale fanerelor: hipotricoza axilar i pubian n cirozahepatic

Manifestri funcionale

1.Tulburri ale apetitului

Apetitul reprezint dorina de a ingera anumite alimente, reflexdobndit prin experiene anterioare, mai ales gustative. Reglarea nervoasa acestui reflex se realizeaz la nivelul hipotalamusului, unde existcentrul foamei i alsaietii prin legturi funcionale cu centrii corticaliai sistemului limbic i amigdalian. Necesitatea de alimentare este

condiionat de valoarea calitativ i cantitativ a alimentelor precum iprin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea

mucoasei gastrice, secreia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric iduodenal). Factorul psihic este decisiv n reglarea apetitului.


24/47

Inapetenalipsa sau diminuarea dorinei de a mnca; ea trebuiedifereniat de saietatea precoce care apare n rezecii gastrice,hipotonie gastric, gastrit atrofic, etc.

Anorexiaabsena foamei sau apetitului i poate fi: selectiv (doarpentru anumite alimente, tipic fiind anorexia pentru carne nneoplasmele gastrice); total (pentru toate alimentele, frecventpsihic); progresiv, n cancerul gastric; fals, datorit fricii de aproduce durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal,

odinofagie); psihic cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumoricerebrale).

Hiperorexiacreterea apetitului, n perioade de convalescendup unele boli, n eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcerduodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.

Polifagianevoia de ingerare a unor cantiti mari de alimente ndorina de obinere a saietii: n diabet zaharat, afeciuniinfecioase ale hipotalamusului.

Bulimiasenzaia imperioas de a ingera cantiti mari dealimente care depesc nevoile organismulu: n psihoze, leziunifrontale

Paraorexiareprezint pervertirea apetitului: pica (ingestia deproduse nealimentare, ca varul la oligofreni); geofagia (foamea de

pmnt), malacia (dorina de a ingera alimente acide)

2. Durerea abdominal

Este unul din cele mai frecvente semne ale bolilor digestive fiind

caracteristic aproape fiecrui organ. Ea poate fi de natur chimic-iritativ(perforaii) sau mecanic (volvulus, ocluzie).

A. Durere de origine abdominal

dat de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden,

intestin subire, colon, ci biliare, pancreas)

- dat de afeciuni peritoneale

- dat de boli vasculare: tromboza mezenteric, angorabdominal, anevrism de aort abdominal


25/47

- afeciuni care determin distensia capsulelor unor organe:ficat, splin

B. Durere de cauze extraabdominale

- toracic (pleurezie bazal, pericardit, IMA)

- renourinar: litiaza renal, PNA i PNC- genital: metro-anexite, chist ovarian torsionat, sarcin

extrauterin- de perete abdominal: miozite, zona zoster- iradiere de la procese ale coloanei vertebrale i ale mduvei

spinrii- dureri n afeciuni metabolice: uremie, porfirie, DZ, tetanie

Examene de laborator:

A.HemoleucogramaB.Exudat faringianC.ASLOD.Proteina C reactivE. Biopsie i examen histopatologic din formaiuni tumoraleF. Teste imunologice

Examenul abdomenului

Anamneza poate scoate n eviden suferinele abdominale care,nsoite sau nu de alte simptome, dar mai ales prin localizarea lor, pot sindice anumite organe incriminatorii.


26/47

Simptomatologia

1.Durerea abdominal

Durerea de origine visceral are o proiecie la suprafaa abdomenuluilegat de sediul anatomic al organului respectiv. La descrierea durerii se iaun considerare urmtorii parametrii:

modul de debut - brusc sau insidios, durata durerii - persistent, recurent sau intermitent localizarea durerii la debut i schimbarea topografiei n timp;

dac este superficial sau profund

caracterul dureriicolicativ, junghi, arsur, jen iradierea are importan semiologic putnd indica organulcauzator; exemplu: durerea din colica biliar localizat nhipocondrul drept iradiaz la baza hemitoracelui drept i umruldrept; durerea din pancreatita acut este localizat n epigastru iperiombilical i iradiaz n bar spre hipocondrul drept i stng

intensitatea durerii, dei depinde de gradul de percepie alfiecrui individ poate fi durere colicativ insuportabil, atroce cao lovitur de cuit din volvulus sau perforaii

cauze de apariie sau intensificare a durerii consum de grsimi,maionez n colica biliar, grsimi i alcool n pancreatita acut,lichide acide i condimente n ulcerul gastroduodenal

condiii de scdere a durerii sau dispariie durerea abdominaldin ulcerul duodenal care cedeaz la alimentaie saumedicamente alcalinizante, colica biliar la antispastice iantalgice

simptome de nsoire ale durerii pot ajuta n precizarea cauzeidurerii; n colica biliar: greuri, vrsturi bilioase, balonri; febrsau icter n litiaza biliar, angiocolecistit; durerea nsoit de

febr i scaune diareice n enterocolitele acute


27/47

Topografia abdominal

In vederea localizrii durerii i efecturii corelaiei cu organele

abdominale se poate face o mprire topografic orientativ.

Ca urmare rezult nou zone: superior hipocondrul drept i stng iepigastrul; flancul drept i stng i mezogastrul i fosa iliac dreapt istng i hipogastrul.

Corelaii anatomice prin plasarea organelor n cele nou regiuni:

hipocondrul drept: lob drept hepatic, colecist, duoden, unghiul colicdrept, glanda suprarenal dreapt, rinichiul drept

epigastru: pilor, duoden, pancreas, lob hepatic stng, hipocondrul stng: stomac, splin, coada pancreasului, unghiul colic

stng, rinichi stng, glanda suprarenal stng flancul drept: colon ascendent, rinichi drept, duoden, jejun mezogastru (periombilical): epiplon, mezenter, duoden, jejun, ileon,

aorta abdominal flancul stng: colon descendent, jejun, ileon, rinichi stng fosa iliac dreapt: apendice i cec, poriunea terminal a ileonului,

ureter drept, ovar drept, cordon spermatic drept

hipogastru: ileon, vezic urinar, uter fosa iliac stng: colonul sigmoid, ureter stng, ovar stng, cordon

spermatic stng

Corelnd zonele dureroase cu organele subiacente putem suspiciona ca icauze ale durerii:

1. durere n zona hipocondrului drept: cauze abdominale: ulcer duodenal, colecistit, litiaz biliar,

hepatite acute, ficat de staz, diverticuloz; cauze extraabdominale pneumonie bazal dreapt, colic renal

dreapt2. durere n zona hipocondrului stng:


28/47

cauze abdominale: ruptur splenic, perisplenit, pancreatitcronic, perforaie de colon, colit spastic, anevrism aortic;

cauze extraabdominale: pneumonie bazal stng, colic renalstng

3.

durere n zona epigastric i mezogastric: gastrite acute i cronice, ulcergastric, pancreatit acut i cronic, tromboz mezenteric, anevrismaortic, apendicit acut la debut

4. durere n zona fosei iliace drepte: cauze abdominale: apendicit, diverticulit Meckel, ileit

regional, perforaie de cec; alte cauze: salpingite, anexit dreapt, ruptur de chist ovarian

drept, sarcin ectopic rupt, litiaz renoureteral dreapt5. durere n zona fosei iliace stngi:

cauze abdominale: hernie strangulat, ileit regional, colitulceroas, perforaie de colon, neoplasm de colon;

alte cauze: anexit stng, salpingit stng, ruptur sau torsiunede chist ovarian stng, sarcin ectopic rupt, litiaz renoureteralstng

Inspecia abdomenului

2.Ecografia i eco- Dopplereste metoda prin care se confirm: Dimensiunea i forma organelor abdominale Prezena ascitei

Prezena pneumoperitoneului Formaiuni solide ( sarcin, tumori, abcese); lichide (chiste, vezicurinar destins, colecist destins)

Stenoza piloric Infarctul mezenteric Anevrism de aort Litiaza biliar Litiaza renal Ocluzia intestinal

3.Examenul radiologicExplorarea radiologic a abdomenului pe gol este deosebit de util n:

n ocluzia intestinal, ansele intestinale dilatate dau imaginihidroaerice n cuiburi de rndunic sau tuburi de org

n perforaia unui organ cavitar apare prezena aerului sub cupolelediafragmatice ca dou semilune n ortostatism sau dispuseperiombilical n decubit dorsal


29/47

4. Tomografia computerizat i rezonana magnetic nuclearcompleteaz examenul radiologic i mai ales ecografia, putnd depistai preciza formaiuni abdominale care nu pot fi palpabile precum imetastazele de organ.

5.Laparoscopia este o metod invaziv prin care, cu ajutorullaparoscopului se poate vizualiza suprafaa unor organe mai ales nvederea punciilor bioptice dirijate. De asemenea prin laparoscopie potfi efectuate intervenii chirurgicale de tipul colecistectomiei,splenectomiei, etc.

SINDROAME DIGESTIVE

1. Sindromul dispeptic

Se refer la prezena unor simptome care descriu o digestie dificil.

Acesta poate fi de tip:

A)Hiperstenic:- dureri de tip ulceros

- greuri- vrsturi- constipaie

B)Hipostenic:- jen dureroas- vrsturi- greuri- saietate precoce- inapeten- eructaii- balonri postprandiale- regurgitri

C)Organic(caracteristic fiecrui organ):- sindrom dispeptic esofagian- sindrom dispeptic ulceros- sindrom dispeptic colecistic (biliar)


30/47

D)Funcional:- s. dispeptic de tip ulceros- s. dispeptic de tip reflux gastro-esofagian- s. de dismotilitate, de tip hipostenic- s. dispeptic gazos: eructaii postprandiale, balonri- s. dispeptic nespecific


31/47

EXPLORAREA MORFOFUNCTIONALA A APARATULUI

APARATULUI GIGESTIV

Explorarea morfofunctionala a aparatului digestiv prin complexitatea acestuia si

variatele segmente ale tubului consta in:

-examenul clinic;

-examenul radiologic;

-explorarea ecografica;

-metode endoscopice;

-explorari functionale ale tubului digestiv;

-biochimia secretiilor digestive;

-examenul materiilor fecale.

Examenul clinic

-examenul clinic este precedat de culegerea de date pentru antecedentele personale

fiziologice sau patologice si heredocolaterale care impreuna cu manifestarile,

simptomele clinice si tulburarilefunctionale vor canaliza mai direct explorarile si

stabilirea diagnosticului;

-procedeele clinice de examinare pentru evaluarea functionala a organelor

digestive sunt: palparea, inspectia, auscultatia.

afectiuni ale gurii si ale faringelui:o culegerea de date/ anamneza, intereseaza descoperirea factorilor

mecanici, chimici, termici, infectiosi si a afectiunilor generale agenti chimici: acizi si baze afectiuni generale: diabet zaharat, leucemie;


32/47

boli infectioase: sifilis, tuberculoza, rujeola;o manifestari si simptome:

gust neplacut, senzatie de arsura, dureri spontane, permanentesau ocazionale legate de alimentatie;

examenul obiectiv consta in inspectia fetei, a buzelor, limbii, a gingiilor,boltii si valului palatin, a faringelui cu ajutorul unei spatule, astfelevidentiindu-se:

o mirosul gurii si al aerului expirat, modificari de culoare, eruptii,ulceratii, limba incarcata/saburala (la febrili); limba rosie-vie (lahepatici); pete cafenii pe buze (la cei cu polipoza intestinala);

o angine (catarala, pultacee, flegmonoasa, ulceroasa, necrotico-gangrenoasa) la nivelul faringelui;

o tulburari de salivatie (ptialism in stomatite, in nevralgie de trigemen sixerotomie in deshidratari masive).

-ptialism: hipersalivatie de cauza neurologica, nevrotica sau prin intoxicatii sileziuni ale mucoasei bucale;

-xerotomie: uscaciunea gurii prin diminuarea sau absenta secretiei salivare, atrofia

glandelor salivare, deshidratare.

afectiunile esofagului:o sindromul esofagian, simptome clinice:

durere retrosternala aparuta in timpul meselor; disfagie(dificultatea de a inghiti); regurgitatie (refluxul alimentelor

ajunse in esofag-varsaturi esofagiene);o obiectiv la inspectia generala se constata deshidratarea pacientilor cu

stenoza esofagiana si scadere ponderala.

afectiunile stomacului:o simptome: modificarea apetitului, senzatia de presiune sau meteorism,

durere de intensitate variabila localizata sau cu iradiere, semitardiva,

hipertardiva;

eructatia: evacuarea pe gura a gazelor din stomac;o regurgitatia si varsatura; hematemeza.

inspectia generala ofera informatii pentru tipul constitutional, starea denutritie a pacientului, culoarea tegumentelor, modificari de volum, forma si

ale aspectului peretelui abdominal;


33/47

o palparea abdomenului se efectueaza cu pacientul adoptand pozitiadecubit dorsal cu gambele usor flectate pe coapse, iar coapsele pebazin sau in ortostatism;

zgomotul normal obtinut prin percutia abdomenului (zgomot sonor) estehipersonor la prezenta crescuta de aer in intestine (ocluzii, meteorism saumatitate si submatitate in acumulare de lichid, sarcina, tumori)

matitate: sunet lipsit de rezonanta la percutia organelor pline; auscultatia abdominala are valoare in ocluziile intestinale, paralizia

musculaturii intestinale sau ileus paralitic.

afectiunile intestinului:o staza duodenala simptome: simptome dispeptice ca-varsaturi, greturi

matinale, varsaturi intermitente, diaree, constipatie, scadere ingreutate, dureri abdominale, anemie;

o ulcerul duodenal este caracterizat de: sindromul jejunal: dominat de intoleranta alimentara pentru:

lapte, dulciuri, supe, sosuri, alimente cu continut bogat in

celuloza;

enterocolapatiile: jena dureroasa in intreg abdomenul,borborisme, meteorism, diaree, constipatie;

sindromul ileo-cecal (dispeptic cecla): jena dureroasa in fosailiaca dreapta accentuata de efort la mers sau postalimentar

noaptea (la 6-8 ore);

afectiunile recto-sigmoidiene: tenesme, scaune cu mucus, puroi,sange;

dispepsia interdigestiva simptomatologie combinatacaracteristica nivelului de afectare: duodeno-biliar, bilio-duodeno-intestino-pancreatic

Examenul radiologic

-ofera informatii morfologice si functionale ale organelor componente si orienteazaesential conduita terapeutica;

pregatirea pacientului:o se obtine consimtamantul pacientului pentru explorari;


34/47

o pregatim pacientul cu labilitate nervoasa;o educam pacientul ca in zilele premergatoare examinarii sa nu-si

modifice alimentatia si preocuparile zilnice;o educam pacientul ca inaintea examinarii sa intrerupa cu cateva zile

terapia medicamentoasa care contine substante ce pot parazitaimaginile (bismut, iod, pe baza de calciu);

o examenul radiologic se efectueaza dimineata cu pacientul jeundeoarecere secretia diferitelor glande este minima;

o nu sunt recomandate explorari radiologice femeilor in perioadamenstruala (foliculina creste tonusul gastroduodenal ceea ce duce la

interpretari gresite ale rezultatului);o pacientul nu are voie sa fumeze sau sa ia medicamente in dimineata

examenului;o radiologie, se executa un examen pe gol al abdomenului, fara

substanta de contrast se administreaza pacientului: sulfat de bariu,titanat de bariu, gastrografin;

o gradul de fluiditate al suspensiei de baziu variaza in functie denecesitatile examinarii, in genere se dizolva 150 g de sulfat de bariu in

300 ml apa;

examenul radiologie al stomacului si duodenului cuprinde:o examenul radioscopic de ansamblu al toracelui;o examenul radioscopic al abdomenului, inainte de administrarea

substantei opace;

in conditiile de sangerare, Dellanoya are urmatoarele reguli:o examenul se efectueaza numai in spitalo examenul se efectueaza in decubit, fiind interzis ca pacientul sa fie

examinat in orostatism;o in caz de lipotomie pacientul se va aseza in pozitia Trendelemburg;o un astfel de pacient va ingera o cantitate mai mica de substanta decat

un pacient obisnuit;

examenul radilogie al colonului se executa dupa clisma baritata cuirigoscopie si irigografie;

examenul de radiologie al intestinului subtire este indicat in fistule, tumori,boala lui Crohn si necesita deseori explorare cu dublu contrast (aer + bariu);

angiografia arterelor viscerale este aplicata in majoritatea cazurilor selectiv,avand indicatii preoperator pentru reprezentarea hartii sanguine insuspiciune de stenoze, hemoragii, anevrisme sau tumori vasculare;


35/47

o este contraindicat a se efectua in hipertiroidie, insuficienta renala saucardiaca, tulburari de coagulare, angiografia este de competentamedicului asistat de catre doua asistente medicale.

Explorarea ecografica

-reprezinta un examen efectuat rapid, atraumatic pentru pacient, fara

contraindicatii, eficient pentru urmatoarele afectiuni digestive (afectiuni hepatice,

afectiuni biliare, afectiuni pancreatice, ale splinei, afeciuni retroperitoneale, ascita,

colectii, tumori in cavitatea abdominala).

Metode endoscopice

esofago-gastro-duodenoscopia: pe langa pregatirea generala a pacientului,acestuia i se administreaza premedicatie;

o pacientul va adopta pozitie decubit lateral stang si dupa anestezialocala a faringeului (spray cu lidocaina) se introduce endoscopul

pentru examinare si prelevare-biopsie la retragere;o pacientul nu va manca 1-2 ore si va fi supravegheat pentru a preveni

eventuale complicatii: reactii secundare la premedicatie, pneumonie

de aspiratie, hemoragie, perforatie;

retroscopia/ proctoscopia: pentru aceasta examinare se utilizeaza endoscoprigid cu pacientul asezat in pozitie genupectorala sau in decubit lateral

stang;

coloscopia:o pregatirea pacientului consta in administrarea de laxative in preziua

explorarii, seara va avea alimentatie lichida si in ziua examinariipacientul va ingera solutie salina, 2-A l spalatura antrograda;o coloscopia permite pe langa investigatia propriu-zisa si eventuale

posibilitati terapeutice: injectii sub polip, polipectomie, hemostazalocala.


36/47

Biochimia secretiilor gastrice

-explorarea secretiei gastrice pentru evaluarea debitului de acid gastric se

efectueaza dupa suspendarea medicatiei antiacida si anticolinergica cu 24-48 ore

anterior testului;

pacientul jeun este condus intr-un salon izolat si i se introduce sondaEinhorn oral sau nazal pana la 55 cm (este recomandat, pentru a evita

plasarea gresita a sondei, sa se execute control radiologie pentru a confirmaca oliva se afla in zona cea mai decliva a corpului gastric);

pacientul este pozitionat in decubit lateral stang si se executa timp de 2 hextractia prin aspiratie cu seringa de 20 ml din 3 in 3 minute;

aspiratia in prima ora se executa fara administrare de medicamente, in ora adouadupa stimularea maximala a secretiei acide datorita administrarii de

histamina, subcutan 0,04 mg/kgc (intramuscular se adminisetrazaantihistaminic de sinteza pentru a preveni fenomenele vasculare negative ale

histaminei: Romegan 1 fiola)

secretia acida se exprima astfel:o debit acid bazal: DAB; valori normale: 2,02,0 mEqH/h;o debit acid maxim: DAM; valori normale: 18,018,0 mEqH/h;

valori crescute ale acidului gastric se obtin in: ulcerul duodenal si sindromZollenger-Ellison, si valori scazute in ulcer sau cancer gastric.

-pentru tubajul duodenal examinare care permite analiza secretiei biliare se

utilizeaza sonda Einhorn introdusa in prima etapa 45 cm (tehnica Mltzer-Lyon);

pacientul dupa terminarea procedurii continua sa fie pozitionat in decubitlateral drept cateva minute , 30-60 de minute inghite incet sonda pana la 70-75 cm;

se recolteaza in trei timpi bila A,B si C; bila A este bila duodeno-coledociana care contine suc gastric pancreatic, bila

si fiziologic este un lichid galben, clar fara flocoane si fara sange;

bila B sau bila veziculara se obtine in faza a doua a recoltarii dupastimularea vezicii biliare cu sulfat de magneziu sol 33%, 30 ml, solutie

calduta introdusa pe sonda, are culoarea bruna clar, fara flocoane iarvolumul este de 40-50 cm;


37/47

bila C sau bila din caile biliare intrahepatice este un lichid clar auriu, faraflocoane si se obtine prin mentinerea sondei in duoden dupa prelevarea bileiB.


38/47

BOLI INFECTO-CONTAGIOASE

Profilaxia si combaterea bolilor infectioase


39/47

Profilaxia si combaterea bolilor infecto-contagioase

Factori epidemiologici :

1.Izvorul (sursa) de infectie

2.Caile de transmitere

3.Masa receptiva

1.Izvorul de infectie - il constituie organismele vii (om,animale,artropode) in care

patrunde agentul patogen si se multiplica, eliminandu-se pe diferite cai.

Eliminarea agentilor patogeni de la omul bolnav,convalescent,purtator cronic seface prin:

-secretii nazofaringiene si sputa (in scarlatina,difterie,tuse convulsiva,rujeola)

-varsaturi

-materii fecale (hepatite de tip A si E; febra tifoida,dizenterie)

-urina (febra tifoida)

-secretii genitale,lichid seminal (boli venerice, SIDA)

-sange (hepatita virala B,C si D,SIDA,malaria)

-secretii purulente (piodermite)

2.Calea de transmitere - in bolile infectioase este de doua feluri:

a)Directa si b)Indirecta

a)Transmiterea directa se poate produce prin contact nemijlocit intre persoanareceptiva si eliminatorul de germeni sau prin contact direct cu produsul infectios

(infectii produse prin sange SIDA, HBV)


40/47

b)Transmiterea indirecta se poate produce prin intermediul unor elemente din

mediul extern (apa,aer,sol,alimente,obiecte)sau prin agenti vectori

(muste,gandaci,purici,paduchi,tantari,capuse)

Calea de transmitere a fost folosita drept criteriu pentru clasificarea bolilorcontagioase astfel:

-boli transmise prin contact direct

-boli aerogene

-boli digestive

-boli transmise prin vectori

3.Masa receptiva

Prin masa receptiva se intelege totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu

prezinta imunitate fata de o anumita boala infectioasa. O boala nu poate sa apara

decat la receptivi. Opusul receptivitatii este starea de rezistenta fata de

imbolnavire. Aceasta rezistenta este naturala sau artificiala (prin imunizari).

Aceasta ne arata importanta practica pe care o prezinta mijloacele de combatere a

bolilor contagioase prin imunizarea populatiei,adica modificarea artificiala a starii

imunologice.

Imunitatea organismului poate fi :

-imunitate congenitala (prin nastere)

-imunitate dobandita- care poate fi naturala (ca urmare a unei imbolnaviri)sau

artificiala (creata prin vaccinare).

Profilaxia si combaterea bolilor infecto-contagioase cuprinde totalitatea masurilor

preventive si combative care trebuie aplicate asupra celor trei factori

epidemiologici principali:

1.Masuri fata de sursele de infectie

2.Masuri fata de caile de transmitere

3.Masuri fata de masa receptiva


41/47

1.Masuri preventive fata de sursa de infectie

Masurile fata de sursa de infectie reprezinta totalitatea masurilor luate fata de toate

persoanele care ar putea sa transmita boala infecto-contagioasa

(bolnavi,purtatori,suspecti,contacti) precum si masurile luate fata de animale.

Masuri fata de persoane

-depistarea si inregistrarea tuturor surselor de infectie (prin examinari periodice,

prin triaj epidemiologic)

-instruirea persoanelor (educatie pentru sanatate)

-izolarea si tratarea bolnavilor, contactilor, suspectilor, in functie de boala si

posibilitatile de izolare la domiciliu.Toti purtatorii cu infectii aerogene vor fi scosi

din colectivitatile de copii.

Purtatorii digestivi - daca nu se obtine sterilizarea lor - vor fi scosi din orice fel de

functie unde se cere manipularea de alimente.

Pentru contactii directi - carantina- izolarea contactului pe perioada maxima de

incubatie a bolii .

Carantina nu este obligatorie pentru toate bolile infecto-contagioase.

In unele cazuri contactii pot fi protejati prin administrare de medicamente,

antimicrobiene, antivirale prin seroprofilaxie, y-globuline, vaccinare.

- anihilarea surselor de infectii ( se pot steriliza purtatorii de streptococ

betahemolitic, de bacili difterici , de meningococ).

Masuri fata de animale

Fata de sursele de infectie reprezentate de animale, principalele masuri sunt luate

de medicii veterinari in colaborare cu medicii umani.

In cazul animalelor, atitudinea fata de sursa de infectie este diferita de la un caz la

altul:

- rozatoarele vor fi distruse

- in cazul celorlalte animale - vaccinare, deparazitare sau sacrificarea animalului.


42/47

2.Masuri fata de caile de transmitere

Intreruperea, blocarea permanenta a cailor de transmitere a infectiilor se realizeaza

prin:

- metode de dezinfectie mecanica ( spalare, aspirare mecanica a prafului, filtrare,

ultrasunete)

- metode fizice si chimice de dezinfectie si sterilizare (caldura, antiseptice sau

solutii dezinfectante)

- prin dezinsectie si deratizare.

Pentru bolile infectioase transmise pe cale directa nu exista masuri

specifice.Masurile se rezuma la :

- evitarea contactului - fie cu bolnavul, fie cu produsul infectios

- masuri mecanice de dezinfectie imediata ,aplicari locale de dezinfectante,

cauterizari, excizii chirurgicale, aplicari locale sau generale de antibiotice.

Pentru bolile transmise pe cale indirecta, masurile luate vor fi in functie de fiecare

cale.

Masuri fata de calea aerogena

Masuri ce pot sa fie aplicate fata de calea aerogena:

- aerisirea repetata

- metode de dezinfectie a aerului:

- expunere la soare si lumina

- raze ultraviolete

- aerosoli cu diferite substante bactericide

- dezinfectii periodice cu vapori de formol

- masuri de impiedicare a ridicarii prafului in aer

- impiedicarea contaminarii aerului prin picaturile lui Pflugge


43/47

- spalarea pardoselii, peretilor si mobilierului cu substante dezinfectante

- masuri de antisepsie faringiana

- respectarea circuitelor functionale.

Masuri fata de calea digestiva

Sunt indispensabile urmatoarele masuri:

- igiena personala - in special spalarea mainilor

- evitarea contaminarii apei

- protectia si dezinfectia apei , canalizare corespunzatoare

- interzicerea folosirii apei de rau

- control bacteriologic periodic la personalul care lucreaza la instalatiile centrale de

apa, in industrie sau in comertul alimentar, in institutiile de copii.

- in caz de epidemii, se va bea numai apa fiarta si racita

- colectarea si indepartarea corecta si igienica a resturilor alimentare, a excretelor.

3. Masuri fata de masa receptive

Pentru protecia persoanelor rerceptive la infecii dispunem de msuri eficace, careau influeat profund i favorabil sntatea ntregii lumi, elibernd-o de ameninareaunor epidemii redutabile.

I. Metode de profilaxie specific: vaccinuri i gammaglobuline.

II. Chimioprofilaxie (anitbiotice i chimioterapice administrate preventiv,

pentru mpiedicarea apariiei infeciei).

III. Creterea rezistenei nespecifice.

IV. Educaia sanitatr


44/47

I. Profilaxia specific (care se adreseaz unei anumite boli) se obine n dou

feluri:

1. Prin imunizarea activ (vaccinuri i anatoxine);

2. Prin imunizarea pasiv;

1. Imunizarea activcu vaccinuri i anatoxine constituie o metod de marevaloare profilactic, n acest mod, o boal infecioas ca variola a fost eradicat depe ntregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult mai reduse din multe

ri i regiuni: difteria, tetanosul, polimielita, rujeola, tusea convulsiv.ara noastr

se nscrie printre rile cu cele mai mari succese profolactice fa de principaleleboli contagioase.

Dispunem apoi de vaccinuri cu indicaii speciale, n anumite situaii, ca:vaccinarea antitifoidic, antigripal, antirubeolic, contra oreionului etc..

Alte vaccinuri snt n curs de dezvoltare ori de perfecionare igeneralizare (contra hepeatitei virale B, contra meningitelor, antimalaric).

Pe lng salvarea de viei i a pstrrii sntii, vaccinurile ofer i unmare avantaj economic, fiind puin costisitoare, fa de imensele avantajepe care le ofer pentru protecia sntii i de evitarea unor cheltuieliconsiderabile pentru ngrijirea celor care s-ar fi putut mbolnvi.

Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanic cost extrem depuin (civa lei), n timp ce tratamentul bolii declarate a tetanosului estefoarte costisitor (ct preul unui autoturism!) i fr s se poat evitaomortalitate de 40%.

Vaccinurile trebuie acceptate cu deplina nelegere i disciplin depopulaie.Oricare renunare ori ezitare n vaccinri se soldeaz cu rscuriconsiderabile pentru individ (boala cu urmrile ei) i pentru colectivitate(epidemii).

Din nefericire,n rile n curs de dezvoltare nu dispun de posibilitisuficiente pentru a vaccina toat populuia infantil i milioane de copiimor anual n lume din aceast cauz.


45/47

Fiecare ar dispune de un program naional de vaccinri, cuprinzndvaccinrile strict necesare (obligatorii), ealonate n funcie de ani i vrst(calendarul vaccinrilor), n funcie de progresul tiinific i de situaii noiepidemiologice, programul de vaccinri se poate modifica ori amplifica.

De reinut:

n elaborarea calendarului se va ine cont de intervalele de timp necesare(fiziologice) ntre vaccinuri i rapelurile (repetrile) necesare pentruconsolidarea imunitii.Pentru respectarea calendarului i asigurarea proteciei copiilor, pe msurea

ce acetia se nasc, s-a prevzut sistemul continuu de vaccinuri (deci nucampanii de vaccinare).

De evitat abuzul de contraindicaii i de urmrirea vaccinrii pentru a nulsa copilul neprotejat.Contraindicaiile vor fi stabilite numai de medic isnt temporare (cu totul excepional de durat).Pentru gravidele care necesit o vaccinare va fi conssultat medicul

infecionist de teritoriu.Oricare vaccinare este controlat de medic i orice reacii (efecte secundare)

la vaccin trebuie anunate medicului de ctre familie.Profilaxia cu gammaglobuline se face numai n caz de strict necesitate, iarprotecia are o durat trectoare (cteva sptmni).se folosete la copiicontaci cu hepatita viral i n alte situaii stabilite de medic: copii receptivicontaci cu rujeola, copii cu imunodepresie, contaci de varicela sau de alteboli infecioase.

2. Imunizarea pasiva asigura protectie rapida impotriva unor patogeni, insa de

scurta durata. Este utilizata atunci cand imunizarea activa nu este accesibila sau

cand pacientul nu a fost vaccinat inainte de expunerea la boala. Imunizarea pasiva

poate fi utilizata in cazul accidentelor soldate cu muscaturi de vipera

(neutralizeaza toxinele din venin) sau pentru realizarea imunosupresiei (in cazul

mamelor imunizate cu antigene apartinand sistemul Rh, de provenienta fetala;

astfel este prevenita suferinta fetala, care ar putea sa apara ca urmare a lizei

eritrocitelor fetale de catre anticorpii materni transmisi prin intermediul placentei).

Pentru realizarea imunizarii pasive, se pot utiliza 3 tipuri de produse biologice:

-imunoglobulina serica de origine umana, administrata parenteral sau


46/47

intramuscular.

-imunoglobuline speciale, cu un continut crescut de anticorpi specifici (globulina

anti-hepatita B).

-seruri si antitoxine de origine animala.

II. Chimioprofilaxia. Folosirea de antibiotice i chimioterapicen scop profilactictrebuie privit cu mult discernmnt i pruden, i aplicat numai dup indicaiileunui medic specialist.

Cteva exemple de indicaii raionale:

Chimioprofilaxia malariei (pentru cei ce cltoresc n regiuni cu malarie); Chimioprofilaxia cu hidrazid n tuberculoz; Profilaxia cu penicilin a infeciei streptococice i a meningitelor; Profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni oficiale la inima); Profilaxia tusei convulsive la copii mici (contaci) cu ampicilina ori

cotrimoxazol;

Profilaxia tetnosului (penicilina, tetraciclina); Profilaxia infeciei meningococice.

Exist i alte indicaii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite demedic de la caz la caz.

Abuzul de chimioterapice este frecvent n practic i poate avea efecte nedorite i

adesea chiar grave.

III. Creterea rezistenei nespecifice.

n acest capitol intr:

Un stil de via igienic, cu echilibru ntre somn, odihn i activitate; O nutriie corespunztoare (bogat n proteine i vitamine), orar regulat ntre

mese;

Igiena personal; Clire fizic prin micare, exerciii fizice, sport, excursii, via n aer liber; Evitarea toxicelor (alcool, tutun) i a abuzurilor alimentare.


47/47

IV. Educaia sanitar.

O cultur medical, n special de igien i profilaxie, ct mai bogat, ofer o solid

protecie celor care o posed, fa de riscul infeciilor care ne nconjoar.

centrul de studii

Documents