Prof. Georgeta CozmaRoman modern, subiectiv, contemporan

,,Cel mai iubit dintre pamanteni’’, M. Preda

Scriitorii perioadei postbelice sunt preocupati nu numai de romanul obiectiv, realist, ci si de romanul subiectiv, de analiză psihologică, optând pentru noi formule narative in linia lui Andre Malraux: romanul-eseu, romanul-document, romanul-parabolă. Spre deosebire de romanul traditional in care naratorul este omniscient, oferind o perspectiva exterioara, demiurgica ( N. Manolescu), in romanul subiectiv personajele sunt naratori ; perspectiva narativă este interioara, subiectiva  si unica ; naratiunea se desfasoara la persoana I. Ultimul si cel mai valoros roman al lui M. Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni a fost publicat in 1980, cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului. Considerat de critica un ,,roman total’’[E. Simion], ,,un roman complet’’ [ N. Manolescu], care isi propune sa analizeze istoria dramatica a epocii stalinisto- comuniste prin confesiunea protagonistului, Victor Petrini.,,Ce mai iubit..’’ este un roman modern de tip subiectiv, deoarece scriitorul propune : perspectiva narativa interioara si psihologica . Eroul este martor si narator. Naratiunea se deruleaza la persoana I- marca a autenticitatii- , ca o ampla confesiune, intrerupta o singura data, in volumul III, cand locul naratorului I, Victor Petrini, este luat de naratorul II, avocatul Ciceo, prietenul filosofului.Naratiunea gliseaza asadar de la perspectiva subiectiva la aceea obiectiva. Alte marci ale romanului subiectiv prezente in textul lui Preda sunt : fluxul constiintei ; memoria afectiva ; luciditatea autoanalizei ; autenticitatea ; anticalofilia. Personajul se caracterizeaza prin tehnicile specifice prozei analitice : pe cale directa, prin : autocaracterizare, monolog interior, caracterizarea de catre celelate personaje, dar si pe cale indirecta,prin : comportament, modul de a gandi si de a actiona,mediu social si intelectual,limbaj etc. Ca surse de inspiratie, Marin Preda valorifica dramele personalitatilor culturale din acea vreme L. Blaga, Ion Caraionm in conditiile instalarii regimului comunist in Romania. Supratema romanului constituie sansa iluzorie a individului de a se opune istoriei opresive, relatia individului cu o societate convulsiva, care il desfiinteaza, transformandu-l intr-o ,,jucarie’’ a soartei. Aceasta tema a fost dezbatuta si de alti scriitori contemporani, cum ar fi : Nicolae Breban, Augustin Buzura, Al. Ivasiuc, dar romanul lui Preda este considerat ,,cel mai curajos roman dintre cele ce s-au scris la noi privitoare la sistemul comunist’’[E. Simion].

Compozitional, este alcatuit din zece parti, dispuse in trei volume, fiind un jurnal, o confesiune lucida si amara a unui om pe care sansa 1-a ocolit. ,,Cel mai iubit..’’reprezinta romanul unei epoci [1940- 1960] si al unui destin individual, avand o structura polifonica, ingloband o suita de micro- romane : roman de dragoste, care desfasoara viata afectiva a protagonistului in raport cu trei femei care i-au marcat existenta : Caprioara, Matilda si Suzy ;

1

romanul unui intelectual- urmarind destinul nefast al filosofului Victor Petrini, de doua ori inchis, pus in situatia de a renunta la profesia lui, de a cunoaste experiente existentiale degradante ; roman senzational- aspectele care genereaza senzationalul fiind : disparitia misterioasa a Caprioarei, uciderea tortionarului in ocna de la Baia-Sprie, crima din teleferic ; roman de moravuri- naratorul urmarind lupta pentru putere in cadrul Uniunii Scriitorilor, compromisurile universitarilor in fata noului sistem politic, moravurile noii clase politice din ,,obsedantul dexceniu’’ ; roman social- in care se studiaza noile relatii dintre indivizi si societate. Supratema contine, asadar, o multitudine de teme si motive care cuprind existenta in totalitatea ei : moartea, nasterea, iubirea, instrainarea de familie, insingurarea in cuplu si in societate, norocul schimbator- ,,fortuna labilis’’, sublimul si abjectia in iubire, timpul etc. Romanul debuteaza si se incheie sub semnul parabolei. Incipitul este o lunga reflectie asupra mortii : ,,Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator’’. Finalul sta sub semnul mitului fericirii prin iubire, asa cum l-a fixat in tipare imuabile Pavel in ,,Scrisoarea catre Corinteni’’ : ,,daca dragoste nu e, numic nu e’’. Intre Eros si Thanatos se desfasoara drama individului si a unei epoci. Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.

SUBIECTUL: Aflat intr-o situatie-limita, in inchisoare, cu gandul la o posibila condamnare pe viata, pentru o fapta pe care o aflam abia la sfarsitul romanului, Victor Petrini isi povesteste viata, la cererea avocatului sau, Ciceo, in vederea pregatirii apararii. Prima parte a acestei retrospective evoca tineretea lui Victor Petrini , petrecuta inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand „timpul nu mai avea rabdare" (ca si in „Morometii"). Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini devine „ un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat de colegi pentru gandirea sa transanta. Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu, precum Lucifer. Existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul luciferic: „caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie „treptele" coborarii in „subterana". Expresia simbolica a „subteranei" o constituie „munca" la ucis de so bolani in care va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii. Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar . Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus), sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din acelasi oras, devenind un student stralucit. Acum traieste o noua iubire. Se indragosteste, asemeni lui Stefan Gheorghidiu, de o tanara ingenua in aparenta, Caprioara, frumoasa, dar duplicitara. Aceasta cauta in fapt un sot,

2

pentru a-si repara onoarea patata. Intre timp avorteaza si moare, dar gestul ei il va urmari nefast pe Victor. Iubirea pentru Caprioara a fost mai degraba rodul ,,cristalizarii’’,in termenii lui Stendhal,un ,,proces voluntar al ratiunii’’ , dar nunta proiectata nu are loc. Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman senzational a carui enigma ramane nedezlegata. Dupa dobandirea licentei in filosofie, Petrini a predat logica la ,,Scoala normala’’ dintr-un orasel ardelean. Aici cunoaste iubirea-pasiune, alaturi de Matilda, sotia prietenului sau, Petrica Nicolau.

Langa ea traieste sublimul si abjectia, intelege ca iubirea-pasiune este in fapt suferinta, ,,iubirea- pasiune inseamna sa doresti ceea ce te raneste si te distruge apoi’’[Denis de Rougemont]. Femeie voluntara si dificila, fiinta abisala, arhitrecta Matilda ii face viata un iad sotului ei, modestul poet si profesor Petrica Nicolau. Cuplul se afla intr-un moment de criza cand si-a facut aparitia Petrini. Acesta tradeaza prietenia cu Petrica, el insusi fire labila, incapabil sa domine o femeie atat de puternica precum Matilda. Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si se muta in somptuoasa ei casa. Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara „in subterana". Cei doi sunt atrasi parca de o iubire irationala. Cronica acestei iubiri nefericite se desfasoara convulsiv, cuplul cunoscand extazul si agonia, sublimul dar si abjectia. Matilda trece de la tandrete la isterie ; marturiseste ca are in interiorul ei ,,dusmani bizari’’ care o determina sa dea spectacole lamentabile in fata iubitului si a familiei. Motiveaza iesirile ei prin descendenta slava. Alte scene completeaza degradarea progresiva a vietii conjugale : scena de la botezul Silviei, fiica lor, petrecerea in familia Matildei etc. Imaginea care sintetizeaza degradarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului: „imi arata un chip devastat, cu ochii pe jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu interior, era parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat". In paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara a anilor 1950. Acestea constituie o noua „treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in „patul" ei procustian. Astfel, un mare filosof (trimitere L. Blaga) este inlaturat si inlocuit cu un individ total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar de partid); din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este distrusa intelectualitatea romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in timpul demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca ,,Ardealul este pamant romanesc’’. Victor Petrini devine un intelectual rasat, asistent universitar la catedra de filosofie. Autorul eseului ,,Era ticalosilor’’, Petrini are ambitia de a crea un sistem filosofic propriu, idealist, ,,o noua gnoza’’, care ar putea contracara violenta sistemului politic comunist. Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului fiicei sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.

Volumul al II-lea dedebuteaza cu interogatoriile absurde la care este supus protagonistul. Destinul sau se va modifica brusc prin arestarea abuziva, datorita unei scrisori primite de la un prieten al sau, fugit la Paris. Acuzat ca ar fi implicat in miscarea legionara ,,Sumanele negre’’, Petrini este condamnat la trei ani de inchisoare. In prima parte a

3

jurnalului, Petrini dezvaluie tortura interogatoriilor, mecanismul distructiv al sistemului, al justitieie, cinismul tortionarilor. Condamnat pe nedrept, ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie. Este o noua „treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii.Protagonistul devine o noua jucarie a destinului, in momentul in care pentru a supravietui il ucide pe tortionar, impingandu-1 in abisul intunecat al minei. Considerata drept un accident datorat neatentiei, aceasta moarte trece neobservata. Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul este trimis la ,,reeducare si recalificare, la munca de jos’’ : este obligat sa intre in echipa de deratizare a ora sului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima „treapta" a coborarii in Infern. Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autoritatilor, regimul detinutilor politici, trimiterea la „munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social. Instrainarea in cuplu se adanceste cand Matilda isi tradeaza familia si il paraseste pe Victor, pentru a se castori cu Mircea, activist de partid cu functie mare in judet, apoi mare demnitar la Bucuresti. Victor Petrini ajunge strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana om intr-o lume ilogica.Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei. Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii . Cand pasiunea sau interesul pentru Mircea dispare, Matilda incearca sa revina in viata lui Petrini, tulburand inca o data viata acestuia. Revine prea tarziu, pentru ca in viata filosofului a intrat o alta femeie, Suzy Culala. Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o iluzie, Suzy jucand un rol nefast in viata lui. Feminitatea ei si de aici si puterea rezulta din continua fuga de identitate.Creativa, ea isi compune mereu alte fatete, alt trecut, uimindu-l pe filosof cu extraordinara sa capacitate de a trai in imaginar. Alaturi de Suzy el traieste o iubire exaltata, oarecum candida si pura. ,,Nu stiam daca eram cel mai iubit dintre pamanteni, dar eram unul dintre ei, simteam ca plutesc’’ scria Petrini in jurnalul sau.Eroarea si de aici catasrofa rezida din faptul ca ii ascunde acestuia faptul ca este casatorita cu un dipsoman.Intr-o excursie la munte, la Sinaia, se intalnesc toti trei in teleferic. In incaierarea care se produce intre sotul lui Suzy si Petrini, dipsomanul cade in prapastie si moare. Acuzat de crima, Petrini ajunge din nou in inchisoare.Abia acum aflam, asadar, motivul celei de-a doua detentii. In urma judecarii procesului, Petrini primeste sase ani, iar Suzy un an. Intrucat munceste peste norma, este eliberat dupa trei ani, dar nu mai continua relatia cu Suzy, intrucat realizeaza ca s-a autoiluzionat in legatura cu ea si ca nu ar mai putea sa aiba incredere in relatia cu aceasta.In momentul in care Suzy renunta la ,,masti’’, la jocurile ei creative, devine banala si neinteresanta. Protagonistul traieste o suita de esecuri pe toate planurile : in profesie, in prietenie, in incercarile de a se adapta la noile realitati social-politice, in dragoste. Eroul se simte captiv, este un inadaptat, asemeni eroilor lui C. Petrescu, este ‘’omul de prisos’’ din literatura rusa. Realizeaza ca este prins in determinarile sociale : ,,sunt jucaria soartei’’, dar spre deosebire de eroii lui C. Petrescu, el are atata forta incat sa riposteze de fiecatre data, sa isi depaseasca esecurile. Re-traind prin rememorare viata, Petrini isi analizeaza lucid momentele de criza care l-au condus inspre dezastru, dar nu renunta la dorinta de a fi fericit. In inchisoare scrie romanul vietii lui, cu sentimentul ca actul creatiei poate sa fie atat de miraculos ca si marile momente existentiale, nasterea si moartea. La fel ci Dostoievski, Preda crede ca exista un sublim in abjectia umana si totodata o doza de abjectie in sublimul trairilor.Sentimentele , afirma scriitorul,nu sunt libere,ci ,,inlantuite de circumstante’’ care le poate

4

altera. Petrini a cunoscut acel ,,descensus ad Inferos’’, a coborat in Infernul social si sentimental, dar a iesit invingator. De asemenea, are revelatiea iubirii absolute, Agape, fata de divinitate. Drumul sau a fost o calatorie initiatica, ,,un raspuns ce se da destinului, tragicului vietii’’ [M. Eliade]. ,,Infrant in viata sociala, infrant in iubire, eroul afla in scriitura , in actul creatiei o bucurie recuperatoare.Realizarea in spirit , sugereaza naratorul, poate sa fie sansa unui individ de a-si regasi verticalitatea.’’[ E. Simion].

5