ceco

8
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia,Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite. CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană(redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeanăprin Tratatul de la Maastricht) . Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională. Cuprins [ascunde] 1 Istoric 2 Declarația lui Schuman 3 Presiunile politice 4 Tratate 5 Institutii 6 Înalta Autoritate 7 Realizări și eșecuri 8 Președinții Înaltei Autorități a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, 1952-1967 Istoric[modificare | modificare sursă] Ca prim-ministru și ministru de externe, Schuman, a contribuit la transformarea politica franceză departe de politică gaullista de ocupație permanentă sau de control a unor părți din teritoriul german, cum ar fi Ruhr sau Saar. În ciuda ultra- naționalistilor de opoziție, gaullisti și comunisti, Adunarea franceza a votat o serie de rezoluții în favoarea noii sale

Upload: gherasim-alina

Post on 25-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

ceco

TRANSCRIPT

Comunitatea European a Crbunelui i Oelului(CECO) a fost fondat n1951(Tratatul de la Paris), deFrana,Germaniade Vest,Italia,Belgia,LuxemburgiOlandapentru a partaja resursele deoelicrbuneale statelor membre, prevenind astfel un nou rzboi european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francezJean Monnet, fcut public de ministru de externe francezRobert Schuman. A fost promovat intens deStatele Unite.

CECO a devenit fundaia pentruComunitatea Economic European(redenumit ulteriorComunitatea Europeani n finalUniunea EuropeanprinTratatul de la Maastricht) .

Tratatul de la Paris a intrat n vigoare la23 iulie1952, i spre deosebire de Tratatul de instituire aComunitii Europene, a avut o durat limitat la 50 de ani. n consecin, CECOa ncetat s existe la23 iulie2002, iar responsabilitile i bunurile sale au fost preluate de CE.

Spre deosebire de cealalt organizaie european creat n 1949 dup modelinterguvernamental(Consiliul Europei), CECO a fost creat ca organizaiesupranaional.

Cuprins

[ascunde] 1Istoric 2Declaraia lui Schuman 3Presiunile politice 4Tratate 5Institutii 6nalta Autoritate 7Realizri i eecuri 8Preedinii naltei Autoriti a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului, 1952-1967Istoric[modificare|modificare surs]Ca prim-ministru i ministru de externe, Schuman, a contribuit la transformarea politica francez departe de politic gaullista de ocupaie permanent sau de control a unor pri din teritoriul german, cum ar fi Ruhr sau Saar. n ciuda ultra-naionalistilor de opoziie, gaullisti i comunisti, Adunarea franceza a votat o serie de rezoluii n favoarea noii sale politici de integrare a Germaniei ntr-o comunitate. Autoritatea Internaional pentru Ruhr s-a schimbat n consecin. Principiile directoare ale lui Schuman au fost morale, bazate pe egalitatea statelor (democraie internaionala)nu puterea politicii de dominatie.

Declaraia lui Schuman[modificare|modificare surs]Declaraia lui Schuman din 9 mai 1950 (cunoscuta mai trziu ca Ziua Europei), a avut loc dup dou edine de cabinet, propunerea a devenit politica francez guvernamentala. Frana a fost astfel primul guvern care a fost de acord s mpart suveranitatea i s creasc ntr-o Comunitate supranaionala. Aceast decizie a fost bazat pe un text, scris i editat de prietenul si colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter i cu ajutorul lui Jean Monnet i directorul de cabinet al lui Schuman su de cabinet, Bernard Clappier. Este stabilit un plan pentru o Comunitate Europeana pentru aduna membrii intr-o piata comuna.

Schuman a propus ca "Productia franco-germana de carbune si otel n ansamblul su s fie plasate sub o nalt Autoritate comun, n cadrul unei organizaii deschise participrii altor ri din Europa." Un astfel de act a fost menit s contribuie la creterea economic i de a consolida pacea ntre Frana i Germania, care au fost dumani din totdeauna. Crbunele i oelul au fost resurse vitale necesare pentru o ar la rzboi, astfel nct punerea n comun a acestor resurse ntre dou tari dusmane a fost vzut mai mult decat simbolic. Schuman a vzut decizia guvernului francez cu privire la propunerea sa, ca primul exemplu a unei comunitati democratice i supranaionale, o nou dezvoltare n istoria lumii. Planul a fost, de asemenea, considerat de unii, cum ar fi Monnet, ca un prim pas spre o Federeratie Europeana.

Declaraia lui Schuman care a creat CECO are diferite scopuri:

S-ar marca naterea unei Europe unite

S-ar face imposibila ideea de razboi intre statele membre

S-ar ncuraja pacea n lume

S-ar transforma Europa cu pas cu pas proces , ducnd la unificarea Europei democratice, incluznd att Europa de Est i Europa de Vest, despartite de Cortina de Fier.

S-ar crea prima instituie supranationala

prima agentie din lume anti-cartel

S-ar crea o pia unic pe ntreg teritoriul Comunitii

Acest lucru, incepand cu sectorului crbunelui i al oelului, ar revitaliza ntreaga economie european prin procese de comunitate similare.

Aceasta ar mbunti economia mondial i rile n curs de dezvoltare, cum ar fi Africa.

n primul rnd, a fost destinat pentru a preveni rzboiul n viitor ntre Frana i Germania i alte tari.prin abordarea cauzei principale a rzboiului. CECO a fost conceput n primul rnd cu Frana i Germania n minte: Unirea natiunilor din Europa necesita eliminarea vechii opozitii a Franei i Germaniei. Orice aciune ntreprins trebuie s se refer, n primul rnd la aceste dou ri. Inustriile crbunelui i oelului fiind eseniale pentru producia de muniii, Schuman credea c prin unirea acestor dou industrii n Frana i Germania n cadrul unui sistem inovator supranaional, care a inclus, de asemenea, un anti-cartel el ar putea "face razboiul, nu numai de neconceput, dar practic imposibil. " n continuare, scopul lui Schuman a fost

Cu resurse sporite, Europa va fi n msur s urmreasc realizarea uneia din sarcinile sale eseniale, i anume, dezvoltarea continentului african. Cartelurile industriale au avut tendina de a impune "practicile restrictive" pe pieele naionale, n timp ce CECO a asigurat creterea produciei necesare pentru ambiiile lor in Africa.

Presiunile politice[modificare|modificare surs]n Germania de Vest, Schuman pstrat contacte apropiate cu noua generaie de politicieni democratici. Karl Arnold, prim-ministrul Renania de Nord-Westfalia, a dat o serie de discursuri i emisiuni cu tema comunitatii supranationale de carbune si fier, n acelai timp ce Robert Schuman a nceput s propun aceast comunitate n 1948 i 1949. Partidul Social-Democrat din Germania, n ciuda sprijinului din partea sindicatelor i socialitii din Europa, a decis c se va opune planului Schuman. Nencredere lui Kurt Schumacher in Frana, capitalism, i Konrad Adenauer, el a afirmat c un accent pe integrarea cu "Mica Europa celor ase" ar prevala obiectivul SPD prim de re-unificrii germane i, astfel, s mputerniceasc micrile naionaliste i comuniste n Occident. El a crezut ca, de asemenea, CECO ar sfri orice sperana de a nationaliza industria siderurgica i de blocare ntr-o Europ de "cartelurilor, clerici i conservatori." Tineri membri ai partidului precum Carlo Schmid, au fost, totui, n favoarea Comunitii i au sprijinit ideea.

n Frana, Schuman a ctigat un sprijin politic i intelectual de la toate seciunile naiunii i multe partide non-comuniste.Charles de Gaulle, care a fost apoi dat jos de la putere, a fost un susintor timpuriu a "legturii" ntre economii i a vorbit de o confederaie "europeana" care s exploateze resursele Ruhr-ului, n 1945. Cu toate acestea, el sa opus CECO ca o Faux (falsa) punerea n comun ( "le pool, ce faux semblant"), deoarece el a considerat c este o nesatisfctoare "abordare bucat cu bucat " a unitii europene, i pentru c el a considerat guvernul francez "prea slab" pentru a domina CECO cum credea ca este bine. De Gaulle, de asemenea, a simit c CECO a avut insuficienta autoritate supra-nationala pentru c Adunarea nu a fost ratificata de ctre un referendum european, iar el nu a acceptat afirmaia lui Raymond Aron c CECO a fost gndit ca o micare departe de dominaia Statelor Unite. n consecin, de Gaulle i adepii si n FFR au votat mpotriva ratificrii n camera inferioar a Parlamentului francez.

n ciuda acestor atacuri, precum i cele de la extrema din stnga, CECO gsit un sprijin substantial public si a fost stabilit. A ctigat o majoritate puternica de voturi n toate cele unsprezece camere ale parlamentelor al celor ase, precum i de aprobare n rndul asociaiilor i a opiniei publice europene. n 1950 multi au crezut c un alt rzboi va fi inevitabil. Consiliul Europei, creat de o propunere a primului guvern a lui Schuman n mai 1948, a ajutat sa articuleze opinia public european.

Tratate[modificare|modificare surs]Articolul 100 Tratatul de la Paris, care a stabilit CECO a fost semnat la 18 aprilie 1951 de ctre "cele ase interior": Frana, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg i rile de Jos. CECO a fost prima organizaie internaional care s-a bazat pe principii supranaionale i a fost, prin instituirea unei piee comune pentru crbune i oel, destinata s extind economia, creterea forei de munc, i s ridice nivelul de trai n cadrul Comunitii. Piata, era de asemenea destinata, sa raionalizeze progresiv distribuia produciei la nivel nalt n acelai timp, asigurarand stabilitate i ocuparea de fore de munc. Pia comun pentru crbune a fost deschis la 10 februarie 1953 i pentru oel, la 1 mai 1953.La data de 11 august 1952, Statele Unite ale Americii a fost prima ar (n afar de membrii CECO ) sa recunoasca comunitatea i a declarat c s-ar intelege acum cu CECO privind problemele crbunelui i oelului.Preedintele Monnet a rspuns alegand Washington DC primul loc pentru CECO ca prezenta externa. Titlul delegatiei primului buletin a fost"Ctre o Guvernul Federal al Europei".

La ase ani dup Tratatul de la Paris, Tratatele de la Roma au fost semnate de ctre cei ase membri CECO, creand Comunitatea Economicea Europeana (CEE) i Comunitatea European a Energiei Atomice (CEEA sau "Euratom"). Aceste comuniti s-au bazat, cu unele ajustri, pe CECO. Tratatele de la Roma au fost n vigoare pe durat nelimitat, spre deosebire de Tratatul de la Paris, care a expirat dup cincizeci de ani. Aceste dou comuniti noi au lucrat la crearea unei uniuni vamale i, respectiv comunitatea energiei nucleare.Tratatelor de la Roma au fost grabite chiar nainte ce de Gaulle, a preluat puterea si a proclamat Republica a cincea.

Institutii[modificare|modificare surs]Instituiile CECO au fost: nalta Autoritate, Adunarea Comun, Consiliul Special de Minitri i a Curtea de Justitie. Comitetul Consultativ a fost nfiinat, alturi de nalta Autoritate, ca a cincea instituie care reprezint societatea civil. Aceasta a fost prima reprezentare internaional a consumatorilor n istorie. Aceste instituii au fuzionat n 1967 cu cele ale Comunitii Europene, care apoi au au reglementat in CECO, cu excepia Comisiei, care a continuat s fie independenta pana la expirarea Tratatului de la Paris n 2002.

Tratatul a declarat c locaia instituiilor ar fi decis de comun acordul membrilor, totusi problema a fost puternic contestata. Ca un compromis temporar, instituiile au fost situate provizioriu n Luxemburg, n ciuda Adunarii, care se tine in Strasburg.

nalta Autoritate[modificare|modificare surs]nalta Autoritate (predecesorul la Comisia European) a fost un corp executiv format din nou membri care au guvernat comunitatea. Frana, Germania i Italia au numit doi membri fiecare Autoritatii i trei membrii mai mici, fiecare. Acesti opt membri numeau la randul lor, o a noua persoana care sa fie Presedintele Inaltei Autoritati.

In ciuda faptului ca este numit de comun acord de guvernele naionale, acionnd mpreun, membrii si-au luat angajamentul sa nu reprezinte interesul lor naional si au facut un jurmnt de a apra interesele generale ale Comunitii n ansamblul su.

Princiupiul inovatiei Autoritatii a fost caracterul su supranaional. Ea a avut o arie larg de competen pentru a asigura ca obiectivele tratatului au fost ndeplinite i c piaa comun a funcionat fr probleme. Inalta Autoritatea ar putea emite trei tipuri de instrumente juridice: decizii, legi care au fost n ntregime obligatoriu; recomandri, care au avut obiective obligatorii, dar metodele au fost lsate la latitudinea statelor membre; i de avize, care nu a avut nici o for juridic.

Pn la fuziune n 1967, autoritatea avut cinci preedini, urmat de un preedinte interimar pentru ultimele zile.

Realizri i eecuri[modificare|modificare surs]Misiunea sa a fost, in general: de a "contribui la expansiunea economiei, dezvoltarea ocuprii forei de munc i mbuntirea nivelului de trai" a cetenilor si. n termeni de crbune i producia de oel, Comunitatea a avut un efect redus cu sectoarele, respectiv, a sczut i a crescut n raport cu tendinele mondiale. Schimburile comerciale dintre membrii a crescut (de zece ori pentru crbune), care a salvat banii membrilor ", nefiind necesar sa se importe resurse din Statele Unite, n special n cazul n care au existat reduceri ntr-un singur stat. nalta Autoritate, de asemenea, a emis 280 de mprumuturi de modernizare a industriei, care a ajutat industria de mbuntire a produciei i pentru a reduce costurile. La cheltuielile de judecat au fost reduse i mai mult prin eliminarea tarifelor la frontierele.

Printre cele mai importante realizri CECO sunt problemele de bunstare. Unele mine, de exemplu, au fost de nesustinut fr subvenii guvernamentale. Unii mineri aveau locuine extrem de sarace. De peste 15 ani sunt finantate 112,500 locuinte pentru muncitori, platindu-se 1.770 dolari americani pentru fiecare apartament, permitandu-le muncitorilor s cumpere o casa pe care altfel nu ar fi putut sa si-o permita. CECO, de asemenea,a pltit jumtate din costurile de la locul de munc de redistribuire a acelor lucrtori care i-au pierdut locul de munc atunci facilitatile de crabune si otel au inceput sa se inchida. Combinat cu ajutorul pentru redezvoltarea regionala CECO a cheltuit 150 milioane dolari pentru crearea de 100000 de locuri de munc, o treime din care au fost pentru muncitori din sectorul otelului si carbunelui.

Preedinii naltei Autoriti a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului, 1952-1967[modificare|modificare surs] Jean Monnet(Frana) 1952-1955

Ren Mayer(Frana) 1955-1958

Paul Finet(Belgia) 1958-1959

Piero Malvestiti(Italia) 1959-1963

Dino Del Bo(Italia) 1963-1967

SemnatA intrat n vigoareDocument19481948Tratatul de la Bruxelles19511952Tratatulde laParis19541955Tratatul de la Bruxelles modificat19571958Tratatelede laRoma19651967Tratatuldefuziune1975N/AConcluziile Consiliului European19851985Acordul de la Schengen19861987Actul unic european19921993Tratatulde laMaastricht19971999Tratatulde laAmsterdam20012003Tratatulde laNisa20072009Tratatulde laLisabona

Cei trei piloni ai Uniunii Europene

ComunitileEuropene:

Comunitatea European a Energiei Atomice(EURATOM)

Comunitatea European a Crbunelui i Oelului(CECO)Tratatul a expirat n 2002Uniunea European(UE)

Comunitatea Economic European(CEE)

Regulile SchengenComunitatea European(EC)

TREVIJustiie i afaceri interne(JHA)

Cooperarea poliieneasc i judiciar n materie penal(CPJMP)

Cooperarea Politic European(EPC)Politica extern i de securitate comun a Uniunii Europene(PESC)

Instituii neconsolidateUniunea Vest-European(UVE)

Tratatul a expirat n 2011