cearta legumelor

1
9 IANUARIE 2009 9 FOAIA româneascã POVESTEA SÃPTÃMÂNII La cules de legume v Dacã ai cãlãtori de la un cap la altul al galaxiei noastre – Calea Lactee – cu viteza luminii, þi-ar tre- bui 100.000 ani. Viteza lu- minii, cea mai mare vitezã cunoscutã, este de 300.000 km/sec. v Pentagonul are dublu numãrul de toalete de care este nevoie. Când a fost construit, legea impunea bãi separate pentru albi ºi negri. v Grãdinile suspendate din Babilon, sunt supranu- mite ºi Grãdinile Semira- midei, dupã numele legen- darei regine a Babilonului. Construcþia era compusã din mai multe terase su- prapuse, retrase succesiv, pe care erau amenajate grãdini cu o vegetaþie lu- xuriantã. Grãdinile au fost ªtiaþi cã…? ridicate în colþul nord-es- tic al palatului lui Nabuco- donosor, lângã poarta zeiþei Istar. La bazã aveau forma unui pãtrat cu latu- ra 123 m, înãlþimea maxi- mã fiind de 23 m. v Curcubeul este un fe- nomen optic ºi meteoro- logic manifestat prin apa- riþia spectrului luminos atunci când lumina se re- fractã prin atmosfera su- prasaturatã de vapori de apã, de cele mai multe ori apãrând dupã ploaie. Cur- cubeul ia forma unui arc roºu la exterior ºi violet la interior. Secvenþa de culori e cea a spectrului luminii albe, adicã: roºu, portoca- liu (oranj), galben, verde, albastru, indigo ºi violet. Lumina albã se separã în diverse culori (lungimi de undã) atunci când intrã într-un strop de apã fiind- cã roºul se refractã sub un unghi mai mic decât albas- trul. La ieºirea din strop, raza roºie pãrãseºte stro- pul sub un unghi mai mic decât unghiul de refracþie al razei albastre, iar sepa- rarea culorilor realizeazã curcubeul. Kanga vrea sã prepare un ghiveci de legume ºi i-a cerut ajutorul lui Iepurilã. Traseazã-i lui Iepurilã drumul corect cãtre Kanga, având în vedere cã, în drumul sãu, trebuie sã culeagã numai legume. Într-o searã, în grãdina de zarzavaturi a bunicilor, s-a încins o ceartã mare. Ceapa verde ºi usturoiul s-au luat la harþã cu sala- ta ºi spanacul, iar gulia, ar- deiul, roºia, conopida ºi varza, care erau niºte tine- re rãsaduri, s-au trezit amestecate în gâlceavã fãrã voia lor. Morcovul, pãtrunjelul, þelina ºi carto- ful ºi-au vârât nasurile în pãmânt ºi au tãcut chitic pentru cã lor nu le plãceau astfel de discuþii. Numai fasolea s-a ridicat iute pe par pentru ca sã vadã ºi sã audã cât mai bine. – Sunteþi niºte zbârcite, striga plinã de nãduf Cea- pa verde. Vã legaþi de mine ºi de bunul meu vecin Us- turoiul cã avem un miros neplãcut, dar uitaþi cã ºi voi aveþi defectele voastre. – ªi care ar fi acestea? întrebã Salata. – Ha,ha,ha! Râse Ustu- roiul. Te faci cã nu ºtiþi?! Nu spunea ieri bunica despre tine cã eºti amarã ºi despre Spanac cã a îm- bãtrânit? – Gustul meu amãrui este foarte sãnãtos, îi rãs- punse jignitã Salata. – Iar eu, chiar dacã sunt cam trecut sunt la fel de sãnãtos pentru cei care mã consumã zise ºi Spanacul. – Lasã-l frate! Strigã Ceapa. În curând vor ple- ca de lângã noi. ªtii bine cã ei au o viaþã foarte scur- tã. – Cãpãþânoºilor! Zise Spanacul. Lucia Muntean Cearta legumelor – Nu e frumos sã vor- biþi aºa unii cu alþii, se bagã în vorbã Gulia. Dacã v-ar auzi cineva ar spune cã sunteþi niºte legume fãrã minte! – Pe tine cine te-a invi- tat sã vorbeºti? se rãsti la ea Ceapa. Ardeiul sãri ºi el ca fript: Cum adicã? Dacã sun- tem niºte tinere rãsaduri nu putem sã ne spunem pã- rerea? Îmi pare rãu, sura- to! – Are dreptate Ardeiul, zise ºi Roºia care era tot un rãsad. Dacã sunteþi mai mari, purtaþi-vã cum se cuvine! – Noi nu primim lecþii de la niºte pricãjite de rãsa- duri. – Lecþii? Tresãri din somn Ridichea. Ia te uitã, am aþipit ºi am uitat de lec- þia de searã. Sã nu adoar- mã nimeni pânã nu învã- þãm o poezie. – Da, da! Mai bine învã- þãm ceva decât sã ne cer- tãm strigã atunci Varza. – Cine se ceartã? Se mirã Ridichea. Fasolea îi spuse pe ne- rãsuflate toatã povestea ºi Ridichea se mirã foarte tare: Urât din partea voastrã! Se vede cã nu aþi învãþat încã sã vã respectaþi una pe alta pentru cã nu ºtiþi cât de importante suntem noi legumele pentru viaþa oamenilor care ne seamã- ºi ne îngrijesc. Dacã v-ar auzi copiii sunt sigu- rã cã nu v-ar mai aprecia atât de mult. – Care a fost lecþia pe care am învãþat-o ieri? a mai întrebat Ridichea. – Ieri am învãþat despre anotimpuri, zise încetiºor Gulia. – Bine, zise Ridichea. Azi vom învãþa despre ce în- seamnã legumele pentru sãnãtate. ªi ca sã le treacã pofta de harþã celor patru împricinate vom învãþa o poezie despre ele. ªi Ridi- chea începu sã citeascã: „Legumele toate, toate / Sunt izvor de sãnãtate. / Consumate zi de zi / De pãrinþi ºi de copii, / Ele sunt pentru oricine. / O sursã de vitamine. / Fiecare-n felul ei / Îi ajutã cu temei: / Usturoiu-alungã boala, / Ceapa vindecã rãceala, / Frunza verde de spanac / Este bunã la stomac; / Iar salata neapãrat / Face bine la ficat. Fierte, crude, toate, toate, / Oricum ar fi con- sumate / Sunt izvor de sã- nãtate! Dupã ce Ridichea termi- de citit, Ceapa, Ustu- roiul, Salata ºi Spanacul tã- curã stânjenite. – Aþi vãzut? Zise într-un târziu Ceapa. Mirosul meu ºi al Usturoiului nu face rãu nimãnui. – Nici amãreala mea, zise Salata gânditoare. – Ca sã nu mai vorbim despre frunzele mele, zise ºi Spanacul cu ferealã. – Ar fi cazul sã vã com- portaþi ca niºte legume se- rioase, le zise Ridichea ºi sã nu mai pierdeþi vremea cu vorbe goale. Nu aveþi de lucru în aceastã searã? Rãdãcinile voastre nu v-au adus încã ceva de care au nevoie frunzele voastre? – Fiecare legumã se ru- ºinã în felul ei ºi se grãbi sã-ºi termine treaba înain- te de culcare. În bucãtãriile secrete ale frunzelor, vita- minele ºi sãrurile minerale aºteptau sã fie preparate pentru hrana copiilor, dar ºi a celor mari. ªi nu nu- mai atât! Poezia trebuia în- vãþatã de toatã suflarea grãdinii, ca nu cumva vreo legumã sã uite care îi este rostul. În felul acesta, tãcerea se lãsa peste grãdinã ºi dimi- neaþa când Razele soare- lui începurã sã se joace printre straturi, Salata le întrebã: – Vreþi învãþaþi o poezie? Dacã vreþi, sunt gata sã vã ajut! – ªi eu! zise Spanacul. – ªi noi, rostirã într-un glas Ceapa ºi Usturoiul. Ce ziceþi copii? Le aju- taþi ºi voi pe Razele de soa- re sã înveþe poezia despre legume?

Upload: paula-agavriloaei

Post on 07-Aug-2015

621 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: CEARTA LEGUMELOR

9 IANUARIE 2009 9FOAIAromâneascã

123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789011234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890112345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901

POVESTEA SÃPTÃMÂNII

La cules de legumev Dacã ai cãlãtori de la

un cap la altul al galaxieinoastre – Calea Lactee –cu viteza luminii, þi-ar tre-bui 100.000 ani. Viteza lu-minii, cea mai mare vitezãcunoscutã, este de 300.000km/sec.

v Pentagonul are dublunumãrul de toalete de careeste nevoie. Când a fostconstruit, legea impuneabãi separate pentru albi ºinegri.

v Grãdinile suspendatedin Babilon, sunt supranu-mite ºi Grãdinile Semira-midei, dupã numele legen-darei regine a Babilonului.Construcþia era compusãdin mai multe terase su-prapuse, retrase succesiv,pe care erau amenajategrãdini cu o vegetaþie lu-xuriantã. Grãdinile au fost

ªtiaþi cã…?ridicate în colþul nord-es-tic al palatului lui Nabuco-donosor, lângã poartazeiþei Istar. La bazã aveauforma unui pãtrat cu latu-ra 123 m, înãlþimea maxi-mã fiind de 23 m.

v Curcubeul este un fe-nomen optic ºi meteoro-logic manifestat prin apa-riþia spectrului luminos

atunci când lumina se re-fractã prin atmosfera su-prasaturatã de vapori deapã, de cele mai multe oriapãrând dupã ploaie. Cur-cubeul ia forma unui arcroºu la exterior ºi violet lainterior. Secvenþa de culorie cea a spectrului luminiialbe, adicã: roºu, portoca-liu (oranj), galben, verde,albastru, indigo ºi violet.Lumina albã se separã îndiverse culori (lungimi deundã) atunci când intrãîntr-un strop de apã fiind-cã roºul se refractã sub ununghi mai mic decât albas-trul. La ieºirea din strop,raza roºie pãrãseºte stro-pul sub un unghi mai micdecât unghiul de refracþieal razei albastre, iar sepa-rarea culorilor realizeazãcurcubeul.

Kanga vrea sã prepare un ghiveci de legume ºii-a cerut ajutorul lui Iepurilã. Traseazã-i lui Iepurilãdrumul corect cãtre Kanga, având în vedere cã, îndrumul sãu, trebuie sã culeagã numai legume.

Într-o searã, în grãdinade zarzavaturi a bunicilor,s-a încins o ceartã mare.Ceapa verde ºi usturoiuls-au luat la harþã cu sala-ta ºi spanacul, iar gulia, ar-deiul, roºia, conopida ºivarza, care erau niºte tine-re rãsaduri, s-au trezitamestecate în gâlceavãfãrã voia lor. Morcovul,pãtrunjelul, þelina ºi carto-ful ºi-au vârât nasurile înpãmânt ºi au tãcut chiticpentru cã lor nu le plãceauastfel de discuþii. Numaifasolea s-a ridicat iute pepar pentru ca sã vadã ºisã audã cât mai bine.

– Sunteþi niºte zbârcite,striga plinã de nãduf Cea-pa verde. Vã legaþi de mineºi de bunul meu vecin Us-turoiul cã avem un mirosneplãcut, dar uitaþi cã ºi voiaveþi defectele voastre.

– ªi care ar fi acestea?întrebã Salata.

– Ha,ha,ha! Râse Ustu-roiul. Te faci cã nu ºtiþi?!

Nu spunea ieri bunicadespre tine cã eºti amarãºi despre Spanac cã a îm-bãtrânit?

– Gustul meu amãruieste foarte sãnãtos, îi rãs-punse jignitã Salata.

– Iar eu, chiar dacã suntcam trecut sunt la fel desãnãtos pentru cei care mãconsumã zise ºi Spanacul.

– Lasã-l frate! StrigãCeapa. În curând vor ple-ca de lângã noi. ªtii binecã ei au o viaþã foarte scur-tã.

– Cãpãþânoºilor! ZiseSpanacul.

Lucia Muntean

Cearta legumelor– Nu e frumos sã vor-

biþi aºa unii cu alþii, se bagãîn vorbã Gulia. Dacã v-arauzi cineva ar spune cãsunteþi niºte legume fãrãminte!

– Pe tine cine te-a invi-tat sã vorbeºti? se rãsti laea Ceapa.

Ardeiul sãri ºi el ca fript:Cum adicã? Dacã sun-

tem niºte tinere rãsaduri nuputem sã ne spunem pã-rerea? Îmi pare rãu, sura-to!

– Are dreptate Ardeiul,zise ºi Roºia care era totun rãsad. Dacã sunteþi maimari, purtaþi-vã cum secuvine!

– Noi nu primim lecþii dela niºte pricãjite de rãsa-duri.

– Lecþii? Tresãri dinsomn Ridichea. Ia te uitã,am aþipit ºi am uitat de lec-þia de searã. Sã nu adoar-mã nimeni pânã nu învã-þãm o poezie.

– Da, da! Mai bine învã-þãm ceva decât sã ne cer-tãm strigã atunci Varza.

– Cine se ceartã? Semirã Ridichea.

Fasolea îi spuse pe ne-rãsuflate toatã povestea ºiRidichea se mirã foartetare:

Urât din partea voastrã!Se vede cã nu aþi învãþat

încã sã vã respectaþi unape alta pentru cã nu ºtiþicât de importante suntemnoi legumele pentru viaþaoamenilor care ne seamã-nã ºi ne îngrijesc. Dacãv-ar auzi copiii sunt sigu-rã cã nu v-ar mai apreciaatât de mult.

– Care a fost lecþia pecare am învãþat-o ieri? amai întrebat Ridichea.

– Ieri am învãþat despreanotimpuri, zise încetiºorGulia.

– Bine, zise Ridichea. Azivom învãþa despre ce în-seamnã legumele pentrusãnãtate. ªi ca sã le treacãpofta de harþã celor patruîmpricinate vom învãþa opoezie despre ele. ªi Ridi-chea începu sã citeascã:

„Legumele toate, toate /Sunt izvor de sãnãtate. /Consumate zi de zi / Depãrinþi ºi de copii, / Ele suntpentru oricine. / O sursã devitamine. / Fiecare-n felul ei/ Îi ajutã cu temei: /Usturoiu-alungã boala, /Ceapa vindecã rãceala, /Frunza verde de spanac /Este bunã la stomac; / Iarsalata neapãrat / Face binela ficat. Fierte, crude, toate,toate, / Oricum ar fi con-sumate / Sunt izvor de sã-nãtate!

Dupã ce Ridichea termi-

nã de citit, Ceapa, Ustu-roiul, Salata ºi Spanacul tã-curã stânjenite.

– Aþi vãzut? Zise într-untârziu Ceapa. Mirosul meuºi al Usturoiului nu facerãu nimãnui.

– Nici amãreala mea,zise Salata gânditoare.

– Ca sã nu mai vorbimdespre frunzele mele, ziseºi Spanacul cu ferealã.

– Ar fi cazul sã vã com-portaþi ca niºte legume se-rioase, le zise Ridichea ºi sãnu mai pierdeþi vremea cuvorbe goale. Nu aveþi delucru în aceastã searã?Rãdãcinile voastre nu v-auadus încã ceva de care aunevoie frunzele voastre?

– Fiecare legumã se ru-ºinã în felul ei ºi se grãbisã-ºi termine treaba înain-te de culcare. În bucãtãriilesecrete ale frunzelor, vita-minele ºi sãrurile mineraleaºteptau sã fie preparatepentru hrana copiilor, darºi a celor mari. ªi nu nu-mai atât! Poezia trebuia în-vãþatã de toatã suflareagrãdinii, ca nu cumva vreolegumã sã uite care îi esterostul.

În felul acesta, tãcerea selãsa peste grãdinã ºi dimi-neaþa când Razele soare-lui începurã sã se joaceprintre straturi, Salata leîntrebã:

– Vreþi sã învãþaþi opoezie? Dacã vreþi, suntgata sã vã ajut!

– ªi eu! zise Spanacul.– ªi noi, rostirã într-un

glas Ceapa ºi Usturoiul.Ce ziceþi copii? Le aju-

taþi ºi voi pe Razele de soa-re sã înveþe poezia desprelegume?