Trecand din vremePe barna constintei,Cu-ntrebari supremeDespre marginea fiintei,Am uitat sa dau culoareVietii mele trecatoare,Am uitat sa dau un sensHaosului meu imens.

Timpul asta cu o fataCa o forma fara fond,Ia cu el tot ce e viataSi o duce vagabond,Intr-un loc, ce doar el stieDe unde nu mai invie,Lasand semne de-ntrebarePentru lumea muritoare.

Neancetat caut credintaIntr-un zeu divin,Sa-mi inbrace fiintaCu un luminos destin;Si de muritor ce santAs dori sa fiu un sfant,Neputand sa fiu ateuTot caut un Dumnezeu.