CATEGORIILE SEMANTICE ALE VOCABULARULUISINONIME, ANTONIME

Relatia dintre cuvinte referitoare la forma si sens

Vocabularul limbii romane poate fi definit ca totalitatea cuvintelor utilizate astazi mai mult sau mai putin.In conditiile epocii actuale, de progress stiintific si ethnic, orice vorbitor oricit de instruit, este obligat sa-siperfectioneze continuu cunoasterea sensului sau sa-si insuseasca cuvinte noi , necunoscute . In orice fel de comunicare cuvintele nu sunt folosite singure, ci se combina intre ele pentru a constitui enunturi , mesaje , texte de mai multe tipuri. Sunt utilizate obligatoriu cuvintele vocabularului fundamental, care desemneaza cuvintele importante, care asigura intelegerea dintre toti vorbitorii limbii romane. La acestea se adauga cuvintele din masa vocabularului alcatuita din multe cuvinte noi [neologisme].Prezenta acestora este justificata pentru a varia exprimarea in limba literara standard sau de necesitatea de a introduce in comunicarea curenta termeni stiintifici si tehnici de interes general in epoca moderna. Cuvintul, unitate de baza a vocabularului asociaza o anumita forma cu un sens [cuvintele monosemantice] sau mai multe sensuri [cuvintele polisemantice]. Sensurile cuvintelor sunt codificate in dictionare, dar utilizarile lor contextuale nu sunt specificate decat in anumite situatii . Libertatile construirii de mesaje[ enunturi] sunt destul de mari si se spune ca orice buna utilizare a sensului unui cuvant intr-un context reprezinta ,eventual o noua producere de sens .Asa se explica dinamica vocabularului romanesc , conditionata de relatii ca polisemia, sinonimia, antonimia.

SINONIMELE

Un aspect instructiv si practice al bogatiei limbii romane il constituie sinonimele ei; echivalente lexicale posibile pentru a exprima aceeasi notiune, precum; speranta- nadejde; timp- vreme; praf- colb; parfum- aroma;. Fireste, exista adeseanuante de expresie intre sinonime, cum spunea odata Sadoveanu;’’Avem arbore, pom , copac cu intelesuri deosebite’’, adaugand si alte exemple si indemnuri ;’Diferentiere se face si intre ; zapada- nea – omat’’.Uzul general, dynamic al limbii vii neglijeaza adesea nuantele, folosind termenii cu sens similar sau apropiat, ca niste echivalente utile exprimarii rapide, variate, aproximative, suggestive a ideilor, evitand prin sinonimie –repetitiile.

Sinonimele sunt acele cuvinte cu inteles aproximativ identic, care pot fi substituite unele prin altele, care pot alterna intr-un context dat fara ca sensul global al mesajului sa se schimbe. Segmentul de comunicare;’’Tatal sau si-a construit o locuinta incapatoare’’ il pot reformula; ‘’ Parintele lui si-a facut o casa mare,’’ pentru a vedea ca fiecare termen din prima constructie are un echivalent destul de précis , dar altul, in a doua propozitie; oricum sensul ideii nu s-a schimbat.

Cercetarile lingvistice mai noi au precizat ca pentru a putea vorbi de sinonimie trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

1.Cuvintele considerate sinonime sa fie identice sub aspectul obiectului pe care il denumesc, sa trimita la aceeasi realitate.

2. Sinonimele sa poata fi substituite in context fara ca sensul global al mesajului sa se modifice;

3. Sa faca parte din aceeasi varianta a limbii,

Diversele sensuri ale unui cuvant polisemantic trimit la sinonime diferite care ,la randul lor trimit la altele, in asa fel incat ,reteaua de relatii se complica foarte mult. Daca se cere sa gasim sinonime pentru ‘’fraged’’, putem indica mai multe ;

1.[despre plante] tanar, crud; 2[despre finite] gingas, plapand. 3 [despre aluat] sfaramicios. Unul si acelasi cuvant poate face parte din clase de sinonime diferite, de exemplu;

1. SLAB, SUBTIRE, USCATIV.2. SLAB MEDIOCRU.3. SLAB , INFLUENTABIL.4. SLAB , DILUAT.5. SLAB , INCET.

In baza unui sens anume ,cuvintele se grupeaza in clase numite in mod current SERII SINONIMICE. De exemplu la cuvantul ‘’CASA’’ gasim urmatoarele serii;

1. imobil,cladire, locuinta , camin , domiciliu.2. familie , dinastie , neam. 3. intreprindere, firma. Aceasta inseamna ca in mintea vorbitorului

clasa de sinonime este relative bine construita de la inceput

Cazurile in care echivalenta este perfecta sunt destul de rare in limba. Asemenea cuvinte se intalnesc mai ales in limbajul stiintific si ethnic; NATRIU- SODIU; SMALT- EMAIL; Dar fenomenul poate fi intalnit si in limbajul current ;GEAMANTAN-VALIZA; A MURI- A DECEDA; ca si cuvintele ce provin dinregionalisme ;VARZA – CURECHI; CARTOFI- BARABULE; De cele mai multe ori putem identifica diferente semantice intre cuvinte pe care la modul general le consideram sinonime De exemplu;POM [fructifer] si COPAC[nefructifer]. In seria TEAMA , FRICA , SPAIMA, GROAZA,termenii au in comun urmatoarele trasaturi;’’stare de emotie- provocata de pericol’’.Diferenta este data de trasaturi care exprima gradul in care este apreciata starea respective. Grad ‘’mare’’ pentru FRICA ,grad ‘’foarte mare’’ pentru SPAIMA ,grad ‘’maxim’’ . Situatiile care rezulta din observarea comportamentului contextual al sinonimelor sunt variate . De exemplu, SUR, CENUSIU , GRI , CARUNT,desi denumesc aceeasi culoare , apar in situatii diferite. Putem spune haina cenusie-gri, dar celelalte sinonime nu apar aici.; par sur –carunt; blana sura- cenusie; cal sur .

SINONIMIA STILISTICA

Din nevoia de precizie, de adaptare la dinamica modernizarii conceptelor dar si pt. ca scrisul cere continuu nuante si valori suggestive ,scriitorii au practicat asimilarea termenilor noi si a sinonimelor moderne ,chia cand aveam mijloace potrivite pentru .comunicare.Eminescu si-a facut un caiet de sinonime, iar Arghezi a ilustrat concret, in contexte de subtila explicare a artei, procesul de inobilare a expresiei prin valorificarea sinonaamelor si prin creare de echivalente multiple. Poetul ‘’Cuvintelor potrivite’’ spunea ca nu e scriitor acela care foloseste intr-o pagina de doua ori acelasi cuvant,adica cel ce se repeta, neglijand sinonimia, nuantele bogate ale tezaurului limbii romane.Arghezi ,vorbind despre Eminescu,a comentat stylistic unele versuri de mare stralucire, printer care si versul’’In cuibar rotind de ape peste care luna zace’’, spunand ca ‘’Nimeni nu zice cuibar de ape.Toata lumea zice’’copca’’si ‘’virtej’’.Dar cuibar de ape e si plastic si frumos.’’, e o sintagma metaforica specific eminesciana, rostita o singura data in limba noastra..Creativitatea literara este o sursa inepuizabila de imbogatire si de rafinare a limbii unui popor. Sinonimele maresc potentialul expresiv al limbii, contribuind la dezvoltarea vocabularului elevilor. Cunoasterea temeinica a limbii, a sensurilor multiple permite o adecvata folosire a sinonimelor Bogatia unei limbi consta de fapt in bogatia nuantelor care exprima insusiri gradate ale cuvantului de baza .De pilda ea are norocul , asa cum remarca B. P. Hasdeu, de a dispune de patru cuvinte pentru o insusire care trebuie sa fie mandria unui popor;voinicie, vitejie, bravura eroism. Prin exercitii variate si interesante am reusit sa creez elevilor obisnuinta de a cauta cuvintele, de a un le scrie pe primele care le vin in virful penitei’’.Un exercitiu mai greu este acela al cautarii expresiilor sinonime , apoi al propozitiilor formulate in intregime prin sinonimie Gasiti cuvinte sau expresii cu inteles asemanator;; ‘’spunea omului verde in fata’’ ‘’simtindu-se ranit pana in suflet’’ ‘’a cazut cerul pe mine de rusine’’ ‘’mi-am luat inima in dinti’’ ‘’mi-am aprins paie in cap’’ ‘’’am sterpelit-o de acasa’’ ‘’nu-si mai stragea picioarele’’ ‘’’lucirea de vis a luminii’’ a o croi la fuga; a da din colt in colt; a o scoate la capat ; a-si da seama; a baga de seama;a-si lua lumea in cap; a se lua la ciondanit;a da de belea;a face mare taraboi; Uneori cuvantul potrivit rasare dintr-o data , alteoriel se lasa asteptat….

ANTONIMELE

Prin antonimie se intelege acel tip de relatie semantica ce consta in opozitia de sens dintre doua cuvinte care trimit la realitati nu numai diferite, ci si contrare sau cotradictorii.

In mintea oricui, un cuvant ca MARE este asociat cu MIC, FRUMOS cu URAT, HARNIC cu LENES, DEPARTE este pus in legatura cu APROAPE, INTUNERIC se opune lui LUMINA. Termenii citati se evoca reciproc ceea ce dovedeste ca intre ei exista o relatie de antonimie Antonimele nu fac altceva decat sa reflecte opozitii existente in realitatea obiectiva . Perechi ca ZI- NOAPTE , IARNA- VARA,INGHET- DEZGHET, DIMINEATA-SEARA trimit la realitati care se opun in mod obiectiv, dar de fapt cuvintele in sine denumesc fenomene mai mult sau mai putin izolate.

Aceasta inseamna ca si atunci cand antonimele se bazeaza pe opozitiile obiectelor sau fenomenelor, antonimia nu se poate explica direct prin acestea. Raportul de opozitie ca fenomen lingvistic apare doar in urma unei relatii mentale. Aceasta explica de ce nu in orice domeniu lexical gasim antinime. Ele sunt mai frecvente la adjective,verbe, adverbe; la substantive fenomenul se intalneste mai rar. Nu gasim , de pilda ,antonime pentru ; surubelnita, pahar, brad..

Daca vom cere unui copil sa indice un antonim pentru TANAR, ne va spune, cu siguranta,BATRAN; pentru LUNG ne va spune SCURT,iar pentru RECE –CALD. Promptitudinea cu care identifica termenii cu sens opus fara a avea nevoie de dictionary dovedeste ca in mintea lui , cuvintele se asociaza pe baza unei legaturi preexistente actului vorbirii.

O caracteristica importanta a antonimiei este simetria Aceasta inseamna ca sensurile antonimelor sa fie organizate paralel,adica alcatuite din aceleasi componente de sens, unica diferenta constand in componentele contrare. Cuvintele aflate in opozitie logica alcatuiesc clase antonimice, formate din doi sau mai multi termeni . Aceste clase pot fi structurate diferit;

Fie din doi termeni care se opun ;APT- INAPT, POSIBIL –IMPOSIBIL,PERFECT-IMPERFECT, INCALTA DESCALTA. Termenii

f iecarei perechi au in comun un numar de componente de sens si difera printr-o componenta contrara. Clasele de acest fel , formate doar din doi termeni cu sensuri simetrice structurate, reprezinta modelul cel mai simplu de organizare.

.O structura mai complexa compusa din patru termeni ;;o FOLOSITOR- NEFOLOSITOR

UTIL INUTIL ambele seriicontin sinonime perfecte. SANATOS- NESANATOS -BOLNAV FRUMOS- URIT DRAGUT POCIT SLUT

Antonimia este o relatie binara. Indiferent cum sunt organizate clasele, relatia este reductibila la formula A –non A. Antonimia nu se creeaza in actul vorbirii,nuse realizeaza in context , ci este doar ilustrata cu ajutorul acestuia. Din punct de vedere contextual se pot face citeva observatii.

Exista cuvinte ale caror antonime pot fi identificate cu usurinta, fara ca pentru asta sa fie necesar contextual ,de exemplu;

APROAPE- DEPARTE, INCUIA DESCUIA, IMBRACAT—DEZBRACAT,, DESTEPT –PROST, PLACUT—NEPLACUT…In alte cazuri contextul este necesar pentru identificarea sensului, deoarece pentru unul si acelasi cuvant se pot indica mai multe antonime, in functie de sensul realizat, de exemplu ; INALT-SCUND, MIC[in context ca; persoana, casa]. INALT- GRAV [sunet ,voce ] INALT- SCAZUT [nivelul apei—nivel stiintific—pret ]. INALT- JOS [presiune, tensiune ]

Contextul are in acest caz doar o valoare implicita. Pentru PRIETEN se pot indica antonimele; DUSMAN, INAMIC, VRAJMAS, NEPRIETEN [Apara-ma, Doamne de prieteni ,ca de dusmani ma feresc singur.] [Nu stiu ce e DUREREA caci n-am cunoscut PLACEREA.; nu PLANG caci n-am RAS niciodata.’’] Contrastul realizat prin opozitii antonimice creeaza efecte stilistice care sporesc expresivitatea .;cuplarea unor termeni usor asimetrici—NEGHIOB- GENIU [‘’La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie GENII ori NEGHIOBI…’’] [M. Eminescu- Scrisoarea I ]

Asocierea celor doua cuvinte in versurile citate mai sus marcheaza opozitia cu un plus de expresivitate, datorita caracterului nou al combinatiei, Acelasi effect se obtine si din cuplarea unor termeni ca ; BOGAT- MIZER; CURAT- NECINSTIT, MURDAR.

Proverbele ofera o sursa inepuizabila in acest sens; ‘’Cine s-a fript cu CIORBA sulfa si in IAURT’’ ‘’Sa nu fii scump la TARATE si ieftin la FAINA.’’ ‘’Cine a mancat papara Stie DULCE –I ori AMARA.’’ ‘’ BOGATUL greseste si SARACUL cere iertare.’’ ‘’Buturuga MICA rastoarna carul MARE .’’ ‘’La chip FRUMOS ,la inima GAUNOS.’’ ‘’Unde nu-I CAP vai de PICIOARE. ‘’ Cele doua cuvinte nu se opun firesc in lb romana, insa CAP are sensul de ‘’intelepciune, ratiune’’,iar PICIOARE ‘’baza, starecare sustine ceva’’ Se desprind cateva concluzii generale privind sensurile cuvintelor. Simpla ‘’lectura’’ a definitiei lexicografice a cel putin doua cuvinte intre care se stabilesc relatii semantice, in asa fel incat sa se desprinda ceea ce le este comun ,cat si ceea ce le este specific. De o reala importanta este dictionarul ,ca instrument de baza in invatarea lexicala .Sensurile se invata odata cu contextual. Rezolvarea exercitiilor din manualele scolare este una din modalitatile de imbogatire a vocabularului,

Material prezentat la evaluarea in cadrul perfectionarii martie 2007, Inv.Doina Tanase

Bibliografie:

Angela Bidu –Vranceanu—Cuvinte si sensuri’’,Ed, Stiintifica siEnciclopedica

Gh. Bulgar ‘’-DICTIONAR DE SINONIME, Ed Palmira ,2005 Richard Sirbu,Antonimia lexicala in lb .romana’’, Ed,

Facla,Timisoara, 1997