1 Iacov Antonovici, Documente bârlãdene, vol. V, Diverse, Atelierele Zanet Corlãteanu,Huºi, 1926, p. 243. Inscripþia de pe monumentul funerar al familiei Alecu Tuduri, dinCimitirul Eternitatea – Bârlad.

2 Costandin Sion, Arhondologia Moldovei. Amintiri ºi note contimporane. Boieriimoldoveni, postfaþã, note ºi comentarii de ªtefan S. Gorovei, Bucureºti, 1973, p. 281.

3 „Cãlimãneºtii a medelnicerului Ilie Tudorii ºi rãzãºãºti, asãminea”, Corneliu Istrati,Condica visteriei Moldovei din anul 1816, Iaºi, 1979, p. 63.

Case ºi destine: familia Tuduri din Bârlad

Elena Monu

În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, la marginea târgului Bârlad,boieri, negustori, intelectuali, slujbaºi ai statului sau reprezentanþi ai altorcategorii sociale au ridicat sute de imobile. Casele boiereºti, înconjurate devii ºi grãdini, erau concentrate, mai ales, pe strada Belvedere, ce ºerpuia de-alungul dealului Þuguieta. Pe la 1900, la propunerea bârlãdenilor, susþinutã demanifestaþii publice, strada avea sã fie numitã Bulevardul Epureanu, înmemoria lui Manolache Costache Epureanu, unul din fondatorii PartiduluiNaþional Liberal ºi primul preºedinte al Partidului Conservator. Construite pefundaþii de cãrãmidã, caz rar din piatrã de râu, zdruncinate de cutremure,acestea au rezistat vremii, dar nu ºi vremurilor, pentru cã majoritatea lor audispãrut, prin demolare, în anii regimului comunist. Tot atunci, conform politiciide golire a memoriei naþionale de personalitãþile provenite din „elementeleexploatatoare”, s-au schimbat numele strãzilor, aºa cã Bulevardul Epureanua devenit strada Karl Marx.

Pe partea stângã a Bulevardului Epureanu, nr.1, mai existã, încã, unimobil din cãrãmidã, fãrã etaj, compus din patru camere ºi dependinþe. Intrarease face printr-un cerdac ornamentat cu zãbrele de lemn, având acoperiºul îndouã ape, din tablã. Spre mijlocul secolului al XIX-lea proprietarul acesteicase ºi, credem, cel care a construit-o, a fost Alecu Tuduri (1805-1887)1.Costandin Sion menþioneazã douã neamuri Tudori: cel mai vechi din þinutulGalaþi ºi celãlalt din þinutul Putnei. De origine sud-dunãreanã – Sion spunecã erau arnãuþi –, a doua ramurã era reprezentatã la începutul veaculuial XIX-lea de fraþii: serdarul Ilie Tudori, banul Neculai ºi comisul Grigoraº,toþi fiii lui Tudori ºi ai fiicei lui Dima, vornic de Vrancea. Ilie Tudori s-acãsãtorit cu o fatã din neamul Cosma, cu rãzeºie la Cãlimãneºti, þinutul Tutova2.În acest mod, el a stãpânit moºie la Cãlimãneºti (azi, sat Cãlimãneºti, com. Puieºti,jud. Vaslui)3. Din aceastã cãsãtorie s-au nãscut trei fii: spãtarul Aleco Tudori

Semnatar articol

4 C. Sion, op. cit., p. 281.5 I. Antonovici, op. cit., p. 243.6 Certificat de proprietate emis de Tribunalul Tutova la 21 oct. 1891 – document inedit

elaborat pe baza actului de vânzare-cumpãrare între Iacob Kimber ºi Catinca Tuduri dinanul 1860; ultimul act întãrit de Tribunal prin documentul 5027 din 23 august 1861.

7 Decesul lui Moritz Schaabner se gãseºte în Registrul de morþi al Comunei Bârlad,nr.129. Actul de deces s-a fãcut la 15 martie 1868. Aceasta reiese din certificatul eliberatde Primãria Bârlad la 28 febr. 1887 – document inedit – solicitat de Alexandru SchaabnerTudurii. Moritz Schaabner a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Bârlad. Deasupramormântului familia i-a comandat un frumos monument de marmurã neagrã, în stil catolic,în interiorul cãruia se aflã fotografia defunctului.

din târgul Bârladului, cãminarul Costin, stabilit la Iaºi, ºi Matache, poliþist laFocºani4. Reiese faptul cã Alecu Tudori a rãmas stãpân la Cãlimãneºti –conacul s-a menþinut pânã acum trei decenii – ºi proprietarul casei din oraºulBârlad. Beneficiind de privilegiile rangului sãu, el a îndeplinit funcþii înadministraþia localã, ca aceea de sameº, slujbã deþinutã în anii luptei pentruUnirea Principatelor. Cu toate cã a avut anumite ezitãri, motivate de presiuneaautoritãþilor tutovene, în frunte cu ispravnicul Alecu Dia, Alecu Tuduri atrecut în tabãra cãuzaºilor, adicã a militanþilor pentru unire.

Alecu Tuduri ºi soþia sa, Terezefina, a avut un fiu, Ioan (1847-1887),ºi douã fiice, una se numea Catinca (Ecaterina), iar celeilalte nu i se cunoaºtenumele de botez. Aceasta din urmã s-a cãsãtorit cu doctorul Moritz Schaabner,ceh germanizat, ofiþer în armata austriacã cu gradul de maior, pe care l-acunoscut în anii ocupaþiei Moldovei de cãtre armatele imperiale (iunie 1854 –martie 1857). În aceastã perioadã, grea pentru populaþie, casele boiereºti dinBârlad ºi-au deschis porþile pentru ofiþerii austrieci, iar dupã retragereaocupanþilor, doi dintre ei, cãpitanul Solþ (Schulz) ºi maiorul ªamner (Schabner),prin demisie, au rãmas în oraºul Bârlad5. Tânãra familie a locuit în casa luiAlecu Tuduri, dar ºi în casa vecinã de pe strada Belvedere, 143, astãzi Bule -vardul Epureanu nr. 3, casã cumpãratã în anul 1860 de cãtre Catinca Tuduriide la Iacob Kimber6.

În casele Tuduri s-a nãscut, la 24 mai 1859, Alexandru, fiul doctoruluiMoritz Schaabner ºi al fiicei Tuduri. Mai târziu, în absenþa urmaºuluibãrbãtesc al bunicului sãu, Alexandru Schaabner ºi-a adãugat numele Tuduri.La aceastã decizie a contribuit ºi dispariþia prematurã a tatãlui sãu, medic aloraºului Bârlad, în data de 13 martie 18687. Dupã absolvirea ªcolii primarenr. 4 de bãieþi, situatã vizavi de casele Tuduri, Alexandru Schaabner ºi-acontinuat studiile la Bucureºti, unde a urmat cursurile Facultãþii de Medicinã.Se va stabili în Capitalã, ocupând funcþia de medic secundar al Efóriei Spita -lelor. În paralel, el a desfãºurat activitate ºtiinþificã, susþinând în anul 1889doctoratul în domeniul balneologiei. Timp de trei decenii s-a consacrat

130

Titlu articol 131

8 Elena Berlescu, Micã Enciclopedie de balneo-climatologie a României, Bucureºti,1996, p.206-207.

9 C.D. Zeletin, Principesa Elena Bibescu, marea pianistã, 2008, p. 112.10 Ibidem, p.729. Vezi ºi „Bârladul”, ziar conservator, III, 2, 23 oct. 1902, p. 4.11 I. Antonovici, op. cit., p. 243.

cercetãrii din domeniul balneo-climatologiei ºi fizioterapiei ºi a publicatnumeroase studii, articole, în volume tipãrite în România ºi Franþa. Consi -derat ca specialist de nivel european, Societatea de Hidrologie Medicalã dinParis l-a ales membru corespondent în 19018. Omul de ºtiinþã AlexandruSchaabner Tuduri a pãstrat permanente ºi multiple legãturi cu oraºul natal.Astfel, înainte de 1889, a participat la consfãtuirea Comitetului Executiv dinBârlad, filiala Comitetului Naþional Român pentru Expoziþia universalã de laParis9. Pe plan politic, el s-a înscris în Partidul Conservator, devenind unuldin apropiaþii lui Tache Ionescu, preºedintele de onoare al organizaþiei dinjudeþul Tutova, pe care l-a însoþit în vizita fãcutã la Bârlad, la 19 octombrie 190210.Bârlãdenii i-au apreciat activitatea ºi l-au ales, în douã rânduri, deputat ºisenator în Parlamentul României11. Înregimentarea lui Alexandru Schaabnerîn Partidul Conservator a fost, desigur, influenþatã de atmosfera politicã dincasele Tuduri, unde îºi petrecuse copilãria ºi adolescenþa.

Casa de pe strada Belvedere, devenitã Epureanu, 143, a Catincãi Tudurifusese cumpãratã de aceasta, conform dreptului de preemþiune, de la IacobKimber. Nu ºtim cine va fi fost acesta. Oricum, I. Kimber dispusese deresurse financiare, deoarece ºi-a construit pe un teren de aproximativ 1.500mp. o casã cu etaj – casa mare – ºi casa micã, care servea drept atenanse.Casa mare, ziditã din cãrãmidã, pe fundaþie din pietre de râu, avea la partersaloanele, despãrþite printr-o salã cu lungimea de 5,50 m, ºi alte trei cameremai mici, precum ºi o hrubã; lãþimea pereþilor la parter este de 0,90 m. La etajerau patru dormitoare, separate printr-o camerã de zi cu o lungime de 6 m,care servea ca sufragerie. Casa micã, tot din cãrãmidã, legatã printr-un culoarsuspendat de casa mare, cuprindea camerele servitorilor, bucãtãria, toaletele,cuptorul de pâine, ce se situau de-a lungul unui culoar în formã de L. Aºadar,pe orice vreme, varã sau iarnã, atât stãpânii cât ºi servitorii circulau numai îninterior. Când s-au construit casele, pe la 1840, meºterii au tãiat dealul dedouã ori, amenajând trei curþi. Sus este via, unde era ºi un chioºc de lemn,care se separa de curtea micã printr-un zid format din patru rânduri decãrãmidã. Peretele de vest al parterului casei mari s-a zidit pe a doua tãieturãa dealului, lucru care a contribuit la rezistenþa casei, confruntatã cu cincicutremure mari (1852, 1904, 1977, 1986, 1990). Casa a rezistat ºi pentru cã,spre deosebire de multe construcþii din epocã, beciurile s-au amenajat în exteriorulsãu, unul sub casa micã ºi celãlalt sub vie. În curtea de la stradã erau grãdini, pomifructiferi, nelipsiþii brazi ºi nuci, magazii, fântânã ºi grajdul pentru trãsurile cu cai.

Semnatar articol

12 Informaþiile de pânã acum ºi urmãtoarele provin din documentele inedite carese aflã în posesia noastrã.

Pe latura de miazã-noapte proprietatea Catincãi Tuduri (? 1845 – 1906)se mãrginea cu locul caselor lui Manolache Costache Epureanu, cumpãratede Gheorghieº Emandi în anul 1868. Catinca Tuduri, fatã cu stare, poate ºifrumoasã, era o partidã bunã în lumea aristocraticã bârlãdeanã, fapt ce l-adeterminat pe vecinul Gheorghieº Emandi (1823-1904) sã se cãsãtoreascã cuea, în 1865. Cununia religioasã s-a sãvârºit la Biserica Domneascã din Bârlad.Din aceastã cãsãtorie s-au nãscut trei fii, Nicolae (1866-1878), Ion, Teodorºi, o fiicã, Smaranda. Ei au crescut împreunã cu vlãstarele tatãlui lor de laprima soþie, Clara Gherghel, Dumitru ºi Alecu. Mariajul Catincãi Tuduri cuGheorghe Emandi a durat pânã în anul 1884, când, din motive neºtiute,Tribunalul Judeþului Tutova a pronunþat divorþul. Înainte sau de la aceastãdatã, Catinca, care ºi-a reluat numele Tuduri, s-a întors în casa de pe stradaBelvedere nr.143, împreunã cu cei trei copii. Pentru a le asigura fiilor banilornecesari continuãrii studiilor la universitãþi, Catinca Tuduri a împrumutatsuma de 9.000 lei (aur) la 7 febr. 1892, de la Societatea Creditului FunciarUrban din Iaºi, oferind imobilul drept ipotecã. Ea s-a obligat sã plãteascãîmprumutul ºi anuitãþile, iar pentru formalitãþile necesare l-a mandatat pe fiulsãu Teodor G. Emandi (1868-1942), absolvent al Facultãþii de Drept din Iaºi.Peste câþiva ani, Catinca Tuduri a ipotecat, a doua oarã, casele, pentru sumade 6.000 lei, împrumutaþi de la Julieta Buºilã. Neputând achita decât în partecapitalul ºi dobânzile cãtre ambii creditori, aceºtia au dat-o în judecatã prinreprezentanþii lor, avocaþii Haralambie Teodorescu ºi Dumitru Juvara. Proceseleau durat între 1901-1904 ºi cu toate manevrele avocatului Teodor G. Emandi,inclusiv aceea de a plãti el întreaga sumã, Tribunalul jud. Tutova a emis ordo -nanþa de adjudecare la 20 noiembrie 190412. Actul este interesant pentru cãdescrie detaliat o casã boiereascã din veacul al XIX-lea ºi pentru cã, precizândvecinãtãþile, deducem faptul cã imobilul lui Alecu Tuduri fusese constituit cadotã de cãtre Catinca în favoarea fiicei sale, Samaranda, la cãsãtoria acesteiaîn febr. 1902 cu Alexandru Mitescu, cãpitan în Regimentul 6 Roºiori „PrincipesaMaria” din oraºul Bârlad. Sora lui Alexandru Mitescu, doctoriþa Maria Mitescu,avea sã devinã, peste câþiva ani, soþia medicului ºi scriitorului Vasile Voicu -lescu. Cuplul Smaranda ºi Alexandru Mitescu a avut douã fiice: Alice ºi Georgeta;aceasta din urmã, inteligentã ºi frumoasã, s-a cãsãtorit cu fizicianul GheorghePlãcinþeanu, al cãrui nepot de frate, George Plãcinþeanu, avea sã fie peste animarea iubire a Licãi Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheoghiu-Dej. Mai târziu,în împrejurãri ce au rãmas necunoscute, casa de pe B-dul Epureanu nr. 1 afost cumpãratã de marele jurist Constantin Hamangiu (1870-1934). Stabilitla Bucureºti, profesorul C. Hamangiu a lãsat casa ca uzufruct surorii sale,

132

Titlu articol 133

domniºoara Maria Hamangiu, iar dupã moartea acesteia (1945) imobilul arevenit familiei generalului Hagi Moscu, care l-a ºi vândut, în acelaºi an,familiei Gheorghe ºi Maria Leonte. Acum vechea clãdire de aproape douãsecole, aflatã în paraginã, se pare imposibil de restaurat, îºi aºteaptã sfârºitul.

Cumpãrãtorul casei vecine a Catincãi Tuduri a fost agricultorul, negustorºi morar, grecul Sotir Vrioni, conform actului de vânzare din 31 oct. 1905.Noul proprietar a fãcut modificãri în exterior, a schimbat stoleria ºi a adãugatcasei un frumos balcon de lemn ºi douã încãperi la etaj. Sotir Vrioni a locuitaici, împreunã cu soþia ºi fiica sa, Alice, pânã în august 1944, când, din cauzaapropierii frontului, s-a refugiat la Galaþi. Sotir Vrioni a mai avut o fiicã SophieSapho (1893-1968), ce avea sã fie peste ani mama prof. univ. dr. acad MirceaPetrescu-Dâmboviþa. Printr-o minune, situaþie rarã în epoca comunistã, casa ascãpat de naþionalizare, dar, în absenþa proprietarilor, autoritãþile locale au impuschiriaº, inclusiv familii de romi. Pentru a plãti impozitele, Sophie SaphoPetrescu-Dâmboviþa a demolat casa micã ºi dupã numeroase tentative eºuate,a vândut casa mare la 26 martie 1966 surorilor Elena ºi Veronica Diaconu,devenite prin cãsãtorie Monu ºi Daraban, cãrora le-a dat dosarul cu docu -mentele casei. În jurul anului 1980, casa, îndeplinind criteriile necesare, printrealtele la parterul casei a funcþionat în anii 1867-1871 ªcoala de bãieþi nr. 4,unde a învãþat scriitorul Al. Vlahuþã, a fost inclusã pe lista monumenteloristorice – cod VS-II-m-B-06726.

Houses and Destinies – the Tuduri Family of BârladThe author tells the exciting story of two houses in Bîrlad, which belonged

to the Tuduri family, of Greek origin. The first of these two houses is the one at1 Epureanu Bd. (former Belvedere str.) whose owner was Alecu Tuduri (1805-1887)and his wife Terezefina. The house became the property of their daughterEcaterina, married to the town doctor, Moritz Schaobner. Their son, AlexandruSchaobner-Tuduri, was an European famous researcher in the field of balneologyand physiotherapy. The house was bought by great legal councilor ConstantinHamangiu in Bucharest (author of the code of laws that bears his name);from him, the house was inherited in 1945, by the Hagi-Moscu family in Bucharest,that sells it immediately. The house was purchased in 1905 by the GreekSotir Vrioni who lived there until 1944. One of his daughters, Sophie Sapho(1893-1968), was the mother of acad. Mircea Petrescu-Dâmbovita, historianthat was to become the director of the Institute of History and Archaeologyin Iasi position that he held for more than three decades .

The other house, built at about 1840, is the one on 3 Epureanu Bd. Thiswas bought by Catinca Tuduri from Iacob Kimber. The dwelling was

Semnatar articol

neighboring to the north the hose of great conservative politician ManolacheCostache Epureanu. In 1868, the Epureanu house was bought by GheorghieºEmandi, who became the second husband of Catinca Tuduri. One of theirdaughters, Gheorgeta, was married to physicist George Plãcinþeanu, whosenephew was the great love of Lica Gheorghiu, daughter of the communistpresident of Romania, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

134

Casa Tuduri, Bdul Epureanu nr. 1

Casa Tuduri, Bdul Epureanu nr. 3