Casa părintească / Dumitru Matcovschi

Casa părintească Veche ca o lumeCoborând în vremeA intrat în hume

Până la ferestre,Până la povestePână la măicuţăCare nu mai este

Pragul tău de piatrăNu mai e de piatrăFocul nu mai ardeCum ardea în vatră

Rod în lemnul uşiiZi şi noapte cariiCa barbarii, SfinteDoamne, ca barbarii

Rod în lemnul uşiiZi şi noapte cariiCa barbarii, SfinteDoamne, ca barbarii

Mamă nu mă iertaTată nu mă iertaMoare nucul bătrân în pragAnii tineri mi-au fostViaţa dragă mi-a fostMi-a fost dorul dor pribeag

Fire de păianjenNăpădesc unghereE de plumb şi doareStropul de tăcere

Hoarde de furnice Năvălesc de-afară,Eu ca să le mătur Şi să vină iară.

Au crăpat martacii, Podul se îndoaie,Are ochi de iască Sfântul Nicolae.Scârţâie podeaua Când apeşi piciorul,Clatină-se hornul,Tremură pridvorulGlas de cucuveauă Asurzit mă ţipă,

Casă părintească Care se risipă.

Mamă nu mă iertaTată nu mă iertaMoare nucul bătrân în pragAnii tineri mi-au fostViaţa dragă mi-a fostMi-a fost dorul dor pribeag