U.S.A.M.V.B TimisoaraFacultatea de HorticulturaInvatamant la Distanta

TEHNOLOGIA PRODUSELOR HORTICOLE

Sef lucrari dr. BECHERESCU ALEXANDRA

TEMA REFERAT

RECOLTAREA, AMBALAREA SI DEPOZITAREA CA ETAPE DISTINCTE ALE FLUXULUI TEHNOLOGIC DE PASTRARE SI VALORIFICARE A

PRODUSELOR HORTICOLE- CU REFERIRE LA : CARTOFUL DE SAMANTA SI LA CARTOFUL DE CONSUM

AN UNIV. 2012-2013 ARDELEAN ALIN, anul IV, sem I

Cartoful - Importanţa culturiiCartoful este considerat ca a doua pâine a omului, deşi nu este luat în cultură de foarte

mult timp în Europa şi la noi în ţară.Cartoful este un produs vegetal hrănitor, gustos şi ieftin, care constituie alimentul de bază

al multor popoare şi deţine o pondere mare în balanţa economică a multor ţări.Cartoful se consumă fiert, copt, prăjit, sub formă de supe, salate, piureuri. Acesta

substituie de multe ori pâinea şi este un aliment dietetic de neînlocuit.În industria alimentară cartoful se foloseşte pentru obţinerea de făină, fulgi, cartofi

deshidrataţi (care se folosesc pentru piureuri şi pâine), cips, pommes frittes şi cartofi pai. Cartoful se foloseşte în industria amidonului, alcoolului sau în industria chimică.

De asemenea, cartoful se foloseşte în hrana animalelor (în special pentru porcine şi bovine), ca atare sau borhotul rămas de la fabricarea amidonului sau a alcoolului şi reziduurile rămase din industria alimentară.

Cartoful este originar din America şi anume din regiunile înalte şi umede din Peru, Columbia, Ecuador. Din aceste ţinuturi a fost adus în Europa, mai întâi în Spania şi Anglia, de către navigatori.

Introdus în Europa ca o curiozitate botanică a lumii noi, răspândit de botanişti dintr-o parte în alta a Europei, acceptat în cultură mai greu şi mai mult de nevoie, cartoful s-a impus mai târziu ca o plantă de cultură principală, aflându-şi în acest continent o nouă patrie.După anii 1800, cartoful a devenit o cultură importantă pentru unele ţări ca: Germania, Franţa, Anglia, Olanda, Belgia.

Cartoful, ca plantă tehnică-alimentară, a câştigat mult ca importanţă, mai ales după cel de-al doilea război mondial, încadrându-se în prezent în rândul principalelor plante de cultură.

Tehnologia de valorificare a tuberculilor de cartof extratimpurii, timpurii şi de vară Pregătirea recoltării. Cultura este evaluată, ţinandu-se seama de creşterea medie zilnică (cateva sute de kg/ha, după zonă şi perioadă) a producţiei şi de preţul care se oferă. Se stabileşte adancimea de formare a tuberculilor. Se planifică forţa de muncă, utilajele şi mijloacele de transport. Se evită irigarea in zilele premergătoare recoltării, sau recoltarea pe timp umed, in zilele ploioase. Procentul de vătămări şi pierderi creşte, tuberculii umezi şi murdari sunt maisensibili, brunificandu-se la spălare. Aspectul lor se poate schimba in 48 de ore, in loc de o săptămană aşa cum este normal. Tăierea vrejilor cu 3-5 zile inaintea recoltării asigură o menţinere mai bună a calităţii, la fel ca şi o umiditate optimă a solului, care este de dorit să fie reavăn.

Recoltarea Recoltarea incepe din momentul in care tuberculii au depăşit 30g/buc(timpurii), sau inainte de maturitate, cand peridermul nu este bine format (consum de vară). Se recoltează manual prin smulgere cand solul este nisipos, fie cu sapa sau cu plugul (semimecanizat). Trebuie evitată vătămarea tuberculilor, care sunt foarte fragezi şi se înnegresc în zonele lovite. După dislocare pot rămane 10-15 minute pe sol, fapt care reduce exfolierea cu 60% faţă de tuberculii stranşiimediat, datorită unei mai bune aderări a cojii (pieliţei) la pulpă (Marin, I., 1983).

Fluxul tehnologic manual este continuu şi poate fi organizat pentru a fi executat de echipe de 3 muncitori, organizate intr-o formaţie de 12 oameni, care merg pe trei randuri. Primii 3

dislocă tuberculii prin desfacerea cuiburilor, următorii trei execută strangerea, urmează in flux 3 sortatori pe calităţi (I, II şi necorespunzători), iar in final 3 ambalatori care pun marfa sortată in lăzi P sau M2 din material plastic, eventual in saci de plasă pentru export. Ambalarea in saci de relon sau de iută, determină mărirea procentului de pierderi. După 7 zile, exfolierile şi brunificările cresc cu 1/3, pană la o medie de 90%, iar pierderile in greutate sunt aproape duble, pană la 6%, in comparaţie cu păstrarea in lăzi(Tuşa, Gh. şi colab., 1978). Cartoful pentru consum extratimpuriu se recoltează când tuberculii au valoare comercială, atunci când au depăşit greutatea de 30 g, coaja se exfoliază fără dificultate şi preţul este atractiv.

Recoltarea tuberculilor se face prin smulgerea tufelor şi alegerea tuberculilor, pe solurile nisipoase, iar pe alte soluri se foloseşte sapa. Se are grijă ca tuberculii să nu fie vătămaţi, se sortează pe categorii de mărime, se ambalează în saci sau lăzi şi se livrează pe piaţă imediat, deoarece depozitarea nu trebuie să depăşească 24 ore.

Cartoful pentru consum de vară se recoltează în funcţie de cererea pieţii. Tuberculii nu sunt ajunşi încă la dimensiunea maximă, iar peridermul nu este bine format. Se foloseşte maşina E649 care produce puţine vătămări, iar începând cu luna august se poate folosi combina de recoltat cartofi CRC1. Strângerea tuberculilor se face manual şi se sortează pe categorii de mărime (peste 35 mm cal. I şi 30-35 mm cal. a II-a). În acest caz depozitarea nu trebuie să depăşească 10 zile.

Pentru recoltarea în condiţii bune se recomandă distrugerea vrejilor pe cale chimică, cu un desicant de tipul Harvade 25 F (2,5 l/ha) sau Reglone Forte (4,0 l/ha) aplicat cu 8-10 zile înainte de momentul planificat de recoltare la soiurile timpurii şi cu 14-21 zile la celelalte soiuri. Distrugerea vrejilor se poate face şi pe cale mecanică cu maşina de tocat vreji MTV4.

Recoltatul cartofului se face la temperaturi de 10-12oC, pentru reducerea gradului de vătămare a tuberculilor. Fluxul tehnologic semimecanizat sau mecanizat este posibil la cartoful de vară pe măsură ce coaja tuberculilor se suberifică. În luna iulie se poate utiliza maşina de recoltare semimecanică pe două randuri E-649, care provoacă mai puţine vătămări mecanice. Tuberculii se strang şi se sortează pe mărimi, calitatea I cu diametrul peste 35 mm, iar calitatea II de 30-35 mm diametru . În luna august, recoltarea cu combina CRC-2 sau E-684 devine posibilă. Tuberculii setransportă la centrele de sortare şi calibrare, in vederea livrării.

Maşina E649 dislocă tuberculii, îi separă de pământ şi îi lasă la suprafaţa solului, de unde se adună manual şi se ambalează în saci pe categorii, cartofii mari şi mijlocii pentru consum, iar cei mici şi vătămaţi pentru furaj. În parcelele pentru sămânţă se sortează pe trei categorii: cei peste 80 g se dau la consum, între 30-80 g pentru material de plantare şi sub 30 g pentru furajare.

Combina CRC1 dislocă tuberculii, îi separă de pământ şi îi colectează în buncăre sau remorci pentru transport.

Combina E684 colectează tuberculii într-o remorcă care se deplasează paralel cu combina. Capetele parcelelor se recoltează manual. Cartofii se transportă la centrele de prelucrare sau la depozitele de păstrare unde sunt supuşi sortării.

Separarea impurităţilor (bulgări de pământ, pietre, tuberculi bolnavi) se face cu maşina MCC60 . Depozitarea temporară a cartofilor timpurii durează 2-3 zile in condiţiile mediului ambiant sau 3-5 zile in condiţii frigorifice, la 5/120C şi UR 90%. Cartofii de vară pot fi păstraţi timp de 10 zile (Tuşa, Gh. şi col., 1978).

Tehnologia de valorificare a tuberculilor de cartof de toamnă destinaţi consumului

Cartoful pentru consum de toamnă-iarnă şi cartoful pentru industrializare se recoltează la maturitate, când 2/3 din vreji sunt uscaţi, iar 1/3 au culoarea galbenă. Recoltarea se face pe sol zvântat şi vreme uscată. Cartoful de toamnă pentru consum apare pe piaţă după 1 septembrie şi se poate păstra pană in luna mai a anului următor, in condiţii moderne. Momentul optim de recoltare este la maturitatea deplină, tuberculii avand peridermul bine format, 2/3 din vreji fiind uscaţi, iar restul de culoare galbenă. Se face proba decojirii tuberculilor, a căror coajă nu trebuie să se mai exfolieze. Prin tăiere vor avea aspect zvantat, iar stolonul va fi lipsit de turgescenţă (Mureşan, şi colab., 1983). In această fază trebuie intreruptă vegetaţia, in vederea favorizării suberificării tuberculilor. Se preferă o recoltare mai timpurie, din momentul cand coaja nu se mai desprinde şi nu mai apar pierderi prin exfoliere.Tuberculii se pot disloca bine, fără vătămări, cand vremea este frumoasă,iar temperaturile sunt mai ridicate de 70C. Infecţiile cu mană sau putregai umed trebuie preintampinate. Cultura va beneficia de o tehnologie in măsură să amelioreze capacitatea de păstrare. Irigarea reduce această durată, influenţand o ieşire mai timpurie din repausul vegetativ şi mărind procesul de incolţire. Fertilizarea trebuie aplicată fazial, in reprize egale şi diferenţiat in funcţie de tipul culturii (irigat/neirigat). Cele mai mici pierderi in depozite le-a avut soiul Desiree, provenind dintr-ocultură neirigată, fertilizat cu N220:P130:K120 (Francu, şi colab., 1983). Dozele 296 unilaterale de azot sau dozele exagerate in ingrăşăminte reduc capacitatea de păstrare. Soiul cultivat va fi cunoscut ca rezistent la păstrare. Desiree are capacitatea cea mai bună de păstare, urmat de soiuri ca Eba, Bintje, Suceviţa, Super, Ora (tarzii) şi Măgura (semitarziu) (Gherghi, A., 1994). După Mureşan şi colab. (1987) şi Niculescu, Fl., şi colab. (1988), soiurile Mureşan, Procura şi Carpatin sunt şi ele rezistente la păstrare, in timp ce Ostara, Muncel, Adretta şi Prosna manifestă sensibilitate, inregistrand pierderi mai mari. In legătură cu soiurile Colina, Firmula, Semenic şi Manuela există aprecieri contradictorii. Recoltarea cartofului poate fi organizată in flux (Mezabrovschi, 1986): -fluxul semimecanizat foloseşte MSC-1, MSC-2-75 (pentru soluri mai grele) sau E-649, iar tuberculii sunt adunaţi şi sortaţi manual.- fluxul modern foloseşte maşina E 649, care realizează un procent de impurităţi proporţional cu textura solului (17% pe soluri uşoare, 32% pe soluri mijlocii)(Popescu, 1975). Masa recoltată este transportată cu remorci şi condiţionată cu instalaţii tip I.S.I.C.-30 (17,5 t/h) sau KSP-15 B.Pentru recoltare se mai pot folosi CRC-2 sau KEP-2P etc. Fiecare agregat pretinde anumite condiţii de sol, distanţe de plantare sau grad de imburuienare, eventual o distrugere a vrejilor (chimic cu Reglone 3-2 l/ha sau mecanic cu MTV-4). Presortarea permite inlăturarea resturilor vegetale sau minerale, precum şi a tuberculilor foarte mici sau depreciaţi. Se consideră corespunzători tuberculii intregi, curaţi, sănătoşi, tipici pentru soiul cultivat, cu pieliţa suberificată, turgescenţi, fără umiditate exterioară anormală, fără defecte interne, fără vătămărimecanice sau atac de boli-dăunători, neinverziţi, neincolţiţi, neingheţaţi şi fără corpuri străine. Presortarea se execută manual, semimecanizat sau mecanizat, pe camp sau la un punct intermediar de presortare (ISIC-30). Depozitarea tuberculilor de cartof pentru consum Depozitarea tuberculilor se poate face in silozuri in pămant, in spaţii improvizate cu ventilaţie naturală, in macrosilozuri sau in depozite ventilate mecanic şi in depozite frigorifice Depozitele ventilate mecanic sunt spaţiile cele mai specializate in păstrarea cartofului, iar silozurile constituie procedeul cel mai utilizat in sectorul particular. Păstrarea frigorifică inregistrează pierderi cu 1/5-1/3 mai mici ca păstrarea prin ventilaţie mecanică, iar calitatea

tuberculilor este asigurată pe o durată, prelungită cu 1-2 luni, pană la noua recoltă, dar investiţiile necesare şi consumurile energetice sunt considerabil mai mari. Tehnologia de păstrare frigorifică poate folosi mai multe tipuri de ambalare. Lăzile paletă stivuite pe 6-8 nivele (4,6-6,0 m) realizează o incărcătură de 2,2-3,0 t/m2. Spaţiile libere dintre palete trebuie orientate paralel cu direcţia de refulare a aerului răcit. Lăzile P paletizate in sistem ţesut, 5 orizontal x 4 randuri, ambalează 600-650 kg pe fiecare unitate de incărcătură sau 2,0-2,2 t/m2 la o stivuire pe 4 nivele (h= 5,6 m). Pentru intervale mai scurte de timp, păstrarea se poate face şi in saci de plasă sau de iută aşezaţi in palete cu montanţi după sistemul ţesut sau intrepătruns (25 saci de plasă sau 15 de iută), revenind incărcătura de circa 2,5-3,0 t/m2. Păstrarea in vrac este posibilă la celulele frigorifice ventilate prin pardoseală,grosimea vracului fiind de 4-5,5 m. Umplerea celulelor trebuie efectuată in termen cat mai scurt, de cateva zile. Intre stivele de ambalaje se lasă spaţii libere de 10 cm, iar la perete de 20 cm. In primele 6-14 zile se parcurg fazele de pregătire (zvantarea, cicatrizarea rănilor şi prerăcirea), ventiland 24 de ore din 24 aer exterior. In fiecare zi, temperature trebuie coborată cu 1,5/2,50C, astfel ca in final să ajungă la parametrii de păstrare 3/50C. Păstrarea durează 7-8 luni, reciclandu-se aerul răcit cu improspătare periodică. Utilizarea de pană la 50% aer exterior in perioada de iarnă reduce consumul energetic. In finalul păstrării frigul este oprit, iar in celulă se produce o incălzire pană la 8-100C. Celula trebuie golită in 10-14 zile.Tehnologia de păstrare în depozite specializate cu ventilaţie mecanică. Celulele au capacităţi de 350 t, 500 t, 1000 t sau 2500 t, iar depozitele au 2000 t, 5000 t, 10.000 t sau chiar 20.000 t. Depozitarea a fost prevăzută in vrac cu inălţimea de 4-4,5m (STAS R 9127/6-82). Deşi aparent, apare ca o soluţie mai simplă, păstrarea în vrac este în realitate mult mai greu de realizat, deoarece nu poate reuşi decât cu tuberculi sănătoşi, cât mai uniformi (soi, provenienţă, mărime etc.), dar totodată de dimensiuni care să permita accesul aerului de jos în sus. Orice focar de boală, sau înfundarea canalelor cu tuberculi mici, pământ, pietre, resturi vegetale, pot compromite şi restul tuberculilor corespunzători. Există 5 faze ale păstrării, intre care primele 3 sunt faze pregătitoare:- zvântarea tuberculilor umezi, timp de 2-3 zile, cu aer exterior de 10-200C şi UR 65-80%, 24 de ore din 24, in debit de 80-120 m3/t/h (0,2-0,25 m/s);- vindecarea şi cicatrizarea rănilor in cursul a 2 săptămani de ventilare cu aer interior/exterior, la 13/180C şi UR 85-95%, 12 ore din 24. Formarea peste răni a unui nou periderm nu are loc sub 80C;- răcirea treptată pe parcursul a 4-8 săptămani, cu ventilarea aerului exterior in timpul nopţilor reci, la 4/100C şi UR 85-90%, 8-12 ore din 24, dar fără intreruperi mai mari de 6 ore;- păstrarea timp de 5-6 luni, la 3/50C şi UR 85-90%, cu ventilare de aer exterior 1-4 ore din 24, prin recirculare sau amestec cu aer exterior a cărui temperatură să nu depăşească cu 2-30C pe cea a tuberculilor şi să nu fie mai scăzută de 00C, pauzele de ventilaţie nu vor depăşi 10-12 ore;- pregătirea pentru desilozare, durează 1-2 săptămani, cand se opreşte ventilaţia sau se ventilează cu aer cald, pentru reducerea conţinutului de glucide hidrosolubile şi a gradului de dăunare la condiţionare. Dacă se ventilează, temperatura aerului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 40C temperature tuberculilor. Temperatura se ridică la 8/100C, iar UR se micşorează la 80-85%.

Golirea celulei nu trebuie prelungită mai mult de 14 zile, pentru a nu favoriza dezvoltarea bolilor, iar scoaterea tuberculilor se face de-a lungul canalelor de ventilaţie, folosind ventilaţia pană in faza finală. Condensul şi încolţirea prematură pot apare ca urmare a deficienţelor constructive, tehnologice sau de exploatare a depozitelor cu ventilaţie mecanică, avand ca efect sporirea pierderilor. Formele mai uşoare de condens se inlătură prin mărirea numărului reprizelor de ventilare, reducerea duratei pauzelor, sau trecerea la regim continuu de ventilare. Condensul persistent nu poate fi inlăturat decat prin eliminarea cauzelor care opresc circulaţia normală a aerului, respectiv infundarea canalelor şi a fantelor de aerisire. Focarele de depreciere care s-au format se găsesc la partea de jos a vracului. In situaţii limită, păstrarea va fi intreruptă, cartofii sunt mutaţi in alte spaţii, iar celula se curăţă şi se dezinfectează temeinic. Tehnologia de păstrare în macrozilozuri ventilate mecanic a fost concepută ca o variantă modernizată a tehnologiilor tradiţionale, iar in unele ţări europene este metoda preferată de producătorii particulari, datorită simplităţii şi economiei de forţă de muncă manuală realizată. Oferă posibilitatea depozitării unor cantităţi mari de cartofi pe o perioadă mai lungă de timp, datorită amenajărilor care permit intr-o anumită măsură dirijarea factorilor de mediu.Deşi simplă in concepţie, metoda necesită mijloacele mecanice adecvate manipulării in vrac, dotările minime (reţea de curent electric trifazic, motor electric, ventilator) şi unele materiale, cum sunt folii de polietilenă, baloţi de paie, sarmă zincată. Se impun măsuri stricte P.S.I. In zonele/anii cu ploi, umezeală sau temperaturi prea coborate, macrosilozurile se pot amenaja şi-n spaţii acoperite (şoproane, magazii, grajduri).Macrosilozurile se formează la suprafaţă, avand dimensiunile vracului de tuberculi, de 35 m lungime, 6m lăţime şi 3-3,5m inălţime. Interiorul acestui vraceste străbătut de un canal de ventilaţie, realizat din panouri grătar cu dimensiunea de 1,3x1,3 m şi distanţa intre şipci de 2,5 cm. Panourile se aşază in formă de V intors, cu unghiul de varf de 450, iar pe varful acestui canal triunghiular se pune folie de polietilenă in cascadă (in lungime crescătoare, cu cat se avansează spre capăt). La intrare se amplasează un ventilator intr-o casetă de lemn, cu clapete pentru reglarea debitului de aer (80-100 m3/t/h). Vracul se realizează prin basculare in buncăre mobile şi manipulare mecanică, sau direct prin golirea sacilor in macrosiloz. Se acoperă intai canalul de ventilaţie, incepand din capătul cu ventilatorul, in strat cat mai uniform de tuberculi. Acoperirea cu baloţi de paie se face imediat după umplere, bine tasaţi pentru a nu rămane goluri. Lateral se protejează cu folie (0,5 m pe sol), lăsand coama liberă 1,5m pentru evacuarea aerului. Peste folie se aşază al doilea rand de baloţi, iar pe coamă se pune folie care previne infiltrarea apei din precipitaţii, iar in jur se amenajează şanţuri de scurgere. La venirea temperaturilor joase, se adaugă pe coamă al treilea strat de baloţi. Fazele ventilaţiei sunt:A. zvântarea şi cicatrizarea rănilor prin flux de aer la temperaturi sub 200C (2-3 zile) şi in final (2 săptămani) sub 150C;B. coborârea temperaturii, ventiland 3-4 ore din 24 aerul rece din timpul nopţilor;C. păstrarea la 3/50C timp de 5 luni, prin ventilare de intreţinere 1-2 ore pe zi, cand temperatura exterioară o permite (t>00C). Temperatura şi umiditatea relativă trebuie urmărite la inceput zilnic, apoi de 2 ori pe săptămană. Valorificarea tuberculilor de cartof material săditor Numiţi in termeni tehnici "cartofi de sămânţă", aceştia au diametrul optim de 30-36 mm şi greutate de 40-70 g/buc. Producerea şi valorificarea lor au anumite elemente specifice, mai ales pentru categoriile biologice superioare (clone, bază superelită, etc). Prezintă o importanţă deosebită

asigurarea de la preluare a unor tuberculi cu capacitate de păstrare cat mai bună, sănătoşi şi fertilizaţi moderat in cultură. Recomandările privind recoltarea, manipularea şi transportul în bune condiţii devin obligatorii. Igienizarea corespunzătoare a spaţiilor şi sortarea/calibrarea tuberculilor sunt faze necesare, care contribuie la o evoluţie normală in depozit a materialului săditor. Este interzisă folosirea substanţelor inhibitoare şi a tratamentelor impotriva incolţirii. Umplerea celulelor trebuie realizată cat mai repede. Depozitarea se poate face diferenţiat, asigurand cele mai bune condiţii de păstrare loturilor cu valoare biologică ridicată şi soiurilor care sunt mai sensibile. Păstrarea paletizată, în celule frigorifice, devine obligatorie mai ales in zonele calde ale ţării. Menţinerea constantă a temperaturii la valori de 2/30C cu abateri de }10C şi a umidităţii relative de� 85-95%, asigură păstrarea intactă a valorii biologice pe o perioadă de 8-9 luni, in funcţie de necesităţi. Păstrarea în depozite specializate, cu ventilaţie mecanică, in vrac cu inălţime de numai 3m, se realizează in zonele de producţie tradiţionale pentru cartof. Valorificarea in flux şi mecanizarea fazelor, de la recoltare şi manipulare in camp, la preluarea şi manipularea mecanică in depozit, sortare şi calibrare, trebuie efectuate in condiţii bune, fără a răni tuberculii. In anii ploioşi, se iaumăsuri suplimentare de zvantare. Fazele păstrării (zvantare, vindecarea rănilor, coborarea temperaturii, păstrare şi ridicarea temperaturii pentru condiţionarea finală) sunt similar tuberculilor de consum, dar nivelul temperaturilor de păstrare poate oscila şi până la 10C, îndulcirea neavând importanţă. Păstrarea in spaţii care nu asigură temperaturile optime de 2/3/40C şi UR 85-95% in mod constant, duce la apariţia încolţirii premature, manifestarea bolilor de depozit şi la pierderea valorii biologice a materialului săditor. Faza de desilozare trebuie declanşată cu 30 de zile înaintea plantării, in vederea condiţionării finale. Tuberculii sunt calibraţi pe 2 categorii şi se ambalează in saci de iută noi, la 25 kg/unitate ambalaj. Sacii sunt cusuţi la gură, plombaţi şi etichetaţi, atat in interior, cat şi la exterior. Verigile inferioare I1 - I2 se pot livra şi in vrac (fără insăcuire).

Bibliografie:

1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.2. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991 – Fitotehnie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.3. Bîlteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 – Oleifere, textile, tuberculifere şi rădăcinoase, tutun, hamei, medicinale şi aromatice. Editura Ceres, Bucureşti.4. Ianoşi I.S., Maria Elena Ianoşi, B. Plămădeală, A. Popescu, 2002. Cultura cartofului pentru consum. Editura Phoenix.5. Ion V., Georgeta Temocico, M. Dumbravă, Lenuţa Iuliana Epure, A. Gh. Băşa, 2005. Cultura cartofului. USAMV Bucureşti, Total Publishing.6. Ştefan V., 2003. Fitotehnia plantelor tehnice. AMC – USAMV Bucureşti. 138139