cĂrŢile istorice

CĂRŢILE ISTORICE

ESTERA

Numele cărţii

Preluat de la numele persan (stara = stea) al eroinei (ebr. Hadasa).

Canonul ebraic: plasată în Scrieri şi este unul dintre suluri (Meghilot), citindu-se la Purim.

Canonul creştin: plasată ultima între cărţile istorice

Adăugirile la Estera pe care Ieronim le păstrase în Vulgata la finalul cărţii (cap. 11-16), au fost inserate în Canonul bisericilor tradiţionale în diverse locaţii.

Adăugiri la Estera în Biblia ortodoxă

visul lui Mordehai (înaintea 1.1)conţinutul scrisorii lui Artaxerxe (între

3:13 şi 3:14)rugăciunea şi acţiunea lui Mordehai

(între 4:17 şi 5:1)reacţia Esterei la prezentarea înaintea

regelui (între 5:1 şi 5:2)conţinutul scrisorii lui Mordehai (între

8:12 şi 8:13)epilogul extins (după 10:3)

Autorul şi data scrierii

Josephus: Mordehai. Autorul era bun cunoscător al

obiceiurilor persane, a avut acces la arhivele persane, a cunoscut memoriile lui Mordehai (9:20).

Lucrarea a fost încheiată după moartea împăratului Ahasuerus (Xerxes) (10:2).

Analiza literară - Numele lui Dumnezeu

Numele lui Dumnezeu lipseşte din carte, pe motiv că autorul a evitat intenţionat scrierea Numelui sacru pentru a nu fi înlocuit cu al altor divinităţi, obicei practicat la circularea documentelor în imperiul persan (Ibn Ezra).

Numele lui Dumnezeu apare în acrostih: 1:20; 5:4, 13; 7:7.

Analiza literară - Credibilitatea cărţii

Estera menţionează 127 de diviziuni administrative, iar Herodot numai 20. Autorul Esterei intenţiona să-l impresioneze pe cititor cu fastul şi dimensiunile imperiului, motiv pentru care a socotit toate subdiviziunilor administrative ale satrapiei. O astfel de satrapie era şi teritoriul numit Peste Râu, din care făcea parte şi provincia Iudeea (ebr. medina).


Mordehai era prea bătrân pentru a fi un personaj real (2:5, 6). Totuşi, textul citat nu face referire la exilarea lui Mordehai, ci a strămoşului său Chis.

Conform cronicii lui Herodot (iii.84), lui Xerxes îi era permis a se căsători numai în limitele a şapte familii nobiliare. Împăratul Xerxes a fost o excepţie în această privinţă. Totuşi, reglementarea citată din Herodot pare a se referi numai la succesorul lui Pseudo-Smerdia, adică la Darius.


Acelaşi Herodot susţine că numele soţiei lui Artaxerxe era Amestris. Prin urmare Estera este un personaj fictiv. Totuşi, din câte se cunoaşte, Amestris nu poate fi identificată cu Estera (Amestris l-a însoţit în campania din Grecia şi era o persoană crudă). Amestris ar putea fi numele grecesc al echivalentului ebraic Vaşti. În plus, o împărăteasă căzută în dizgraţie nu însemna eliminarea definitivă de la curte. Ea putea fi reabilitată, mai ales dacă fiul acesteia ajungea monarh (cum s-a întâmplat cu Xerxes, fiul lui Ahaşveroş şi cu regina-mamă Amestris).


Dimensiunile colosale ale spânzurătorii (23 m) construite de Haman nu au putut permite construirea ei atât de repede; prin urmare este o fabulaţie. Totuşi, numai soţia lui Haman şi prietenii săi fac referire la dimensiunile ei. Datele tehnice pot fi exagerate intenţionat, iar autorul nu este interesat să le corecteze.

Afirmaţia cu privire la neschimbabilitatea legilor persane nu apare nicăieri în literatura extrabiblică. Cu toate acestea, Diodor din Sicilia menţionează cu privire la Darius III: „nu era posibil ca ceea ce era realizat prin autoritate imperială să fie desfăcut ulterior”.


Afirmaţia cu privire la neschimbabilitatea legilor persane nu apare nicăieri în literatura extrabiblică. Cu toate acestea, Diodor din Sicilia menţionează cu privire la Darius III: „nu era posibil ca ceea ce era realizat prin autoritate imperială să fie desfăcut ulterior”.

Povestirea ar avea la bază un mit: cucerirea zeităţilor elamite de către divinităţile Babilonului şi victoria lui Marduk asupra haosului. Haman corespunde lui Humun, Vaşti – lui Maşti, Estera – lui Iştar, iar Mordehai – lui Marduk. Totuşi, numele Estera şi Mordehai sunt frecvent întâlnite în acea epocă. Tipologia Saul-Agag / Mordehai-Haman ar suscita mai mult interes pentru comunitatea evreiască decât mitologia Babilonului.

Analiza literară - Schiţa cărţii

Contextul politic al ridicării Esterei, cap. 1-2Soluţia evreiască – Haman, cap. 3Evreii luptă pentru supravieţuire, cap. 4.1-9.19Pregătiri pentru audienţă, cap. 4Audienţa, cap. 5Cronicile vorbesc, cap. 6Descoperirea duşmanului, cap. 7Decretul auto-protecţiei, cap. 8Primul Purim, 9.1-19Epilog, 9.20-103

Teme teologice

Providenţa lui Dumnezeu Istoria Esterei seamănă cu istoria lui Iosif (Gen. 37-50). căderea în disgraţie a împărătesei de drept (cap. 1), câştigarea favorurilor famenului şi ale împăratului de către

candidata Estera (2:5-18), descoperirea complotului de către Mordehai (2:19-23) şi

întârzierea recompensării până la momentul oportun (cap. 6),

solidarizarea comunităţii evreieşti prin post (cap. 4), primirea Esterei în audienţă şi acceptarea participării la

ospăţ de către împărat şi Haman (capp. 5, 7), abilitatea redactării unui decret care să nu-l contrazică pe

primul (cap. 8), solidarizarea evreilor în limitarea răzbunării (9:1-16).

Teme teologiceRelaţia cu statul secularSpre deosebire de administraţia altori imperii mondiale (asiriană,

babiloniană), administraţia persană în general, şi a lui Ahasuerus în special, a fost una favorabilă evreilor.

Împăratul este respectat şi protejat. Mordehai se preocupă de binele împăratului şi deconspiră conspiraţia unor fameni, deşi îndepărtarea împăratului ar fi mărit şansele de eliberare a Esterei din harem.

Legea este respectată. Oricât de mare influenţă a ajuns să aibă Estera şi Mordehai la curte, nu îndreaptă nedreptatea făcută printr-o altă nedreptate. Efectele legii nedrepte sunt minimalizate printr-o altă lege, nu prin revoltă.

Poziţiile publice sunt folosite pentru protejarea drepturilor poporului lui Dumnezeu. Atât Estera cât şi, mai târziu, Mordehai intermediază pentru binele poporului Israel. Totuşi, nu sunt ignorate principiile spiritualităţii israelite: rugăciunea, postul, limitarea violenţei, neatingerea de prada necurată.

cĂrŢile istorice

Documents