CARTEA CNTECELOR

(Buch der Lieder) - 1827

LORELEI

M-ntreb ce-ar putea s nsemne

Mhnirea din sufletul meu,

E-o veche poveste pesemne

Ce-mi struie-n minte mereu.

E clipa cnd se nsereaz

Iar Rinul curge domol.

Mai arde o ultim raz

Pe cretetul muntelui gol.

Mai mndr-ntre mndre fecioare,

Cu prul de aur, st sus.

Cosia i-o piaptn-n zare

De aur scpldat-n apus.

Se piaptn-n raza-aurie

Cu-n piepten de aur, cntnd.

Vrjit-i acea melodie,

Descntecul ei de nenfrnt.

Vslaul ascult din luntre

i-un dor l ncearc nespus.

Cum poate el stnca s-o-nfrunte

Cnd ochii lui cat n sus ?

La urm se pierde-n vltoare,

Furat de mirajul blai

De vin a fost, mi se pare,

Cu cntecul ei, Lorelei.