ALTE SISTEME

ALTE SISTEME

In afara de mai raspinditele Windows si UNIX/Linux, deja prezentate, exista si multe alte sisteme, si prin asta inteleg mai ales arhitecturi diferite, deci computere construite cu totul altfel fata de arhitectura IBM PC, ceea ce face ca programele folosite de ele sa fie complet diferite fata de cele deja prezentate. De pilda, daca sistemele Windows si distributiile Linux functioneaza pe computere compatibile IBM PC, exista si computere cu o alta arhitectura, care au o alta constructie fizica si de aceea programele care merg pe IBM PC nu mai pot fi folosite si pe ele, decit in variante special proiectate pentru arhitecturile respective.

Putem aminti citeva nume mai cunoscute, chiar daca in Romania ele sunt destul de putin raspindite (totusi, exista):

MacIntosh () este un tip de computer care s-a remarcat inca de la inceputurile istoriei computerului personal, prin computerele Apple, si continua sa reziste pe piata deoarece acei utilizatori care au invatat sa lucreze pe Apple si au apreciat avantajele computerului MacIntosh (prescurtat Mac) continua sa foloseasca acest tip de computer. Un Mac se deosebeste, la prima vedere, prin constructia sa compacta, deoarece computerul si monitorul fac corp comun, spre deosebire de IBM PC, unde monitorul este o piesa separata, care poate fi inlocuita la nevoie. Pe de alta parte, totul, hardware si software, este altfel conceput decit la IBM PC. Personal, n-am avut prilejul sa lucrez cu un Mac, dar am intilnit dischete si fisiere create pe Mac si am constatat ca multe dintre ele pot fi folosite si pe IBM PC, cu ajutorul unor programe specializate in conversia fisierelor de Mac pentru IBM PC (de fapt, pentru Windows). Chiar daca exista atitea diferente intre sisteme, au fost puse la punct si compatibilitati care sa permita pe un sistem folosirea documentelor create pe un alt sistem. Computerele MacIntosh se mentin pe piata si datorita faptului ca au un inalt nivel de profesionalism, iar preturile lor ridicate nu le pun la indemina celor care isi fac un scop in viata din detectarea defectelor altor sisteme, precum cele ale companiei Microsoft.

BeOS () este o recenta aparitie in domeniul sistemelor de operare, dar de fapt este un sistem foarte asemanator cu Linux, orientat foarte mult catre utilizator. Ii lipsesc multe dintre facilitatile care sub Linux permit administratorului sa controleze sistemul si sa-l configureze in diverse moduri in mod text, si ofera o interfata grafica foarte atractiva si simplificata la ceea ce are nevoie utilizatorul unui computer care lucreaza mai ales in retea si pe Internet. Cu alte cuvinte, utilizatorul este scapat de multe probleme obisnuite care apar sub Windows din cauza breselor in sistem, si are la indemina un instrument simpatic si usor de configurat, bazat pe puternicele concepte similare celor din UNIX. Apar tot mai multe aplicatii BeOS, si probabil va deveni un sistem suficient de popular ca sa reziste pe piata. Am avut prilejul sa instalez versiunea gratuita de BeOS lansata recent pentru testare, si mi-a placut aspectul interfetei grafice, dar pentru performante si utilizari satisfacatoare este nevoie de varianta comerciala.

Notebook sau Laptop, aceste denumiri se folosesc pentru acele computere portabile de dimensiunea unei carti mai mari (care include totul, chiar si monitorul, tastatura si mouse-ul), adevarate bijuterii hardware, pe care le vedem prin filme ca apar pe genunchii vreunui pasager dintr-un avion, lucrind pe baterii, si uneori chiar avind conectare la Internet prin radio. In general, acestea sunt foarte scumpe, cel putin de doua ori mai scumpe decit un computer de birou la aceleasi performante, si asta mai ales din cauza ca miniaturizarea componentelor (si mai ales a monitorului, care este pe baza de cristale lichide) costa foarte mult. Pe astfel de sisteme se poate folosi si un Windows, dar in general componentele hardware auxiliare pentru ele (modem, placa de retea, unitate CD-ROM etc.) sunt speciale si mult mai scumpe. Sporadic am operat pe astfel de sisteme, si daca nu punem la socoteala faptul ca (neobisnuit fiind) m-am descurcat mai greu cu dispozitivul care tine loc de mouse, pot spune ca oricine si-ar dori sa aiba un computer pe care sa-l poata purta cu sine oriunde. Probabil acesta este si viitorul. O mostra despre ce inseamna asta v-o poate oferi Toshiba Libretto ().

Exista si multe alte sisteme, incepind de la acele computere personale care au facut voga prin anii '80, functionind cu televizoare obisnuite in loc de monitor, gen Sinclair () sau Commodore (~http://www.ozemail.com.au/~gvincent/ ) si pina la sisteme complexe, profesionale, pentru uzul companiilor sau institutiilor cu mii de birouri si utilizatori. Dar in acest articol mi-am propus doar o reamintire a faptului ca exista si altfel de computere, care pot fi foarte diferite de cele cunoscute, si totusi ofera utilizatorului aceleasi facilitati de operare si informare. In aceasta diversitate, important este sa folosim computerele ca sa ne facem viata mai frumoasa si mai buna.

CUM REPARI MSIE

Microsoft Internet Explorer (MSIE) este, probabil, cel mai folosit program de Windows la ora actuala, datorita puterii si utilitatii sale n navigare. Si totusi, daca el ncepe sa dea rateuri, multi utilizatori ajung la concluzia ca unica solutie ca sa-l repare este sa-l reinstaleze, sau chiar sa reinstaleze tot sistemul Windows! Si asta pentru ca nu stiu ceea ce nici Microsoft nu s-a straduit sa spuna utilizatorilor de Windows n fisierele Help: ca exista un instrument ca sa repari Microsoft Internet Explorer fara sa-l reinstalezi complet! Te ntrebi cum de n-ai stiut de el? Este bine ascuns...

i sunt recunoscator lui Fred Langa pentru ca l-a dezvaluit n revista lui electronica LangaList difuzata prin e-mail abonatilor. Revista contine foarte multe trucuri si stiri utile pentru utilizatorii de Windows si MS-DOS, si uneori ma mai inspir din ea pentru unele articole din Infonet News. Daca vrei sa primesti aceasta revista, trimite un mesaj de e-mail pe adresa subscribe-langalist@lists.dundee.net

Asadar, ca sa lansezi acest instrument ascuns, intri n Control Panel, alegi iconul Add/Remove Programs si aici, n lista de aplicatii instalate, selectezi Microsoft Internet Explorer (n unele cazuri, scrie Microsoft Internet Explorer and Internet Tools) si apoi dai click pe butonul Add/Remove. Aceasta deschide o fereastra n care ai trei optiuni:

Add a component ("adauga o componenta") lanseaza programul de setup (instalare si configurare) pentru Microsoft Internet Explorer, si ti permite sa selectezi componente care nu sunt instalate, pentru a le instala. Daca esti online si componentele respective trebuie sa fie descarcate din internet, atunci mai nti se va face download si apoi ele vor fi instalate, asa ca fii atent ce adaugi. Oricum, cnd alegi o componenta noua, poti sa vezi si ce marime are, ca sa stii daca merita sa faci download sau nu. Repair Internet Explorer ("repara MSIE") - pune n actiune programul care reinstaleaza automat acele componente ale lui MSIE care sunt incorect instalate, si reface iconii de pe desktop pentru MSIE care au fost alterati. Este un instrument util atunci cnd Internet Explorer ncepe sa se comporte ciudat si genereaza mesaje de eroare frecvente. Restore previous Windows configuration ("restaureaza configuratia precedenta de Windows") este o comanda disponibila pentru situatiile cnd, peste sistemul Windows instalat initial, s-a instalat o versiune mai noua de Internet Explorer si de Outlook Express. n caz ca noua versiune nu functioneaza normal, cu aceasta optiune poti sa restaurezi configuratia anterioara a sistemului, revenind la versiunea initiala. Este foarte posibil ca sistemul sa ascunda multe asemenea instrumente, dar fiindca nu stim de ele, ajungem uneori la solutia radicala de a reinstala totul de la nceput. Desigur, daca Microsoft ar dezvalui chiar toate tainele sistemului sau, ar mai avea el acelasi farmec? Asta mi sugereaza si alta idee foarte interesanta: Oare cte asemenea solutii la ndemna nu ne sunt ascunse n viata, si totusi ramnnd la ndemna noastra?

WINDOWS

Sistemele Windows, create de firma americana Microsoft (), sunt cele mai raspindite in Romania la ora actuala, ca si in toata lumea. Asa a fost sa fie, pentru ca nu se poate spune ca sunt cele mai bune sau cele mai ieftine, opiniile fiind foarte impartite si greu s-ar putea ajunge la un raspuns acceptabil pentru toti.

Specialistii considera mai performante si mai sigure alte sisteme de operare, mult mai bine elaborate, insa utilizatorii prefera Windows pentru ca are o interfata atractiva si usor de folosit, si pentru ca sub Windows exista si cele mai multe programe utile sau de divertisment. Cert este ca Windows a cucerit piata, desi pretul sau oficial este destul de ridicat iar problemele tehnice pe care le pune utilizatorilor sai sunt destul de frecvente.

Ca orice sistem de operare, Windows-ul este in continua evolutie. Daca ti-ai instalat sistemul, trebuie sa te astepti si la aparitia de imbunatatiri ale lui, pentru ca echipa de programatori de la Microsoft nu sta pe loc. De fapt, exista o colaborare tacita intre utilizatorii care reclama probleme in functionarea sistemului, hackerii care descopera brese de securitate ale sistemului, cercetatorii care gasesc posibilitati de optimizare a sistemului, si programatorii Microsoft care lanseaza periodic patch-uri ("petice"), adica mici programe care corecteaza erorile din sistemul lansat deja pe piata, pentru a-l face mai performant si mai sigur.

Daca ai instalat sistemul Windows pe un computer personal care nu este conectat la nici o retea, atunci singurele probleme care apar sunt cele legate de compatibilitatea lui cu componentele hardware si software de pe computer. Microsoft a rezolvat problema compatibilitatii hardware numai pentru anumite componente mai raspindite, dar daca ai componente mai rare, produse de firme marunte si de calitate slaba, atunci este mai mare probabilitatea sa ai probleme cu ele sub Windows, ca si sub alte sisteme de operare. De aceea este de preferat sa accepti un pret mai mare ca sa cumperi componente de calitate, in locul unui pret mic dar care te va conduce la cheltuieli ulterioare si alergatura pentru remedierea problemelor. Oricum, poti gasi pe Internet si driverele cele mai obscure (daca exista) cautind in siturile specializate, dintre care unul este DriverFinder ().

Daca PC-ul tau este conectat in retea, fie si numai prin dial-up la un server de Internet, atunci sistemul tau poate fi expus la patrunderi din exterior. Gradul de securitate al sistemului Windows, din acest punct de vedere, este destul de redus, dar poate fi optimizat numai printr-o atenta configurare a sistemului si prin programe speciale care sa depisteze sau sa interzica orice tentativa de patrundere neautorizata. La instalare, sistemul este configurat destul de rudimentar, si numai un cunoscator in retele si securitatea sistemelor poate sa configureze sistemul ca sa te simti in siguranta, aceste operatii nefiind, in general, la indemina amatorilor. Poti testa online securitatea sistemului tau Windows, daca vizitezi adresa Shields Up (), si aici gasesti si solutii pentru a inchide cele mai importante brese in securitatea sistemului tau.

Mai exista si acele amenintari ale virusilor pe care, daca nu esti atent sau avizat, ii poti ajuta tu insuti sa patrunda in sistem si sa-l faca inutilizabil. O minima educatie si protectie antivirus este necesara daca primesti mesaje prin E-mail sau daca aduci pe computer fisiere din afara si din surse neverificate. Windows este sistemul cel mai vizat de virusi, poate si din cauza ca virfurile sunt intotdeauna cele mai atacate de catre aceia care se simt frustrati din cauza existentei lor. Dar poti gasi remedii antivirus in siturile specializate, cum este si cel de la compania Symantec (), unde se gasesc informatii la zi despre cei mai recenti virusi si remedii pentru eliminarea lor sau pentru prevenirea infectarii cu ei.

In ce priveste compatibilitatea software, in primul rind trebuie sa stii ca sub Windows nu poti folosi decit programe care pot rula sub Windows si sub MS-DOS (in acest caz, cu unele restrictii, deoarece unele programe de MS-DOS nu pot rula bine sub Windows). Chiar si asa, atunci cind vrei sa folosesti sau sa instalezi un program nou este bine sa citesti atent instructiunile de instalare ale programului, ca sa vezi daca sunt mentionate eventuale incompatibilitati cu sistemul tau, cu componentele hardware si cu alte programe pe care le ai instalate pe computer. O colectie renumita (dar nu e singura) de programe pentru Windows 95/98 este cea de la Simtel.NET ().

Acestea sunt doar citeva repere legate de functionarea sistemului Windows, si desigur ca oricine doreste sa aiba un sistem care sa functioneze cit mai stabil si eficient. Dar mai exista un element important in functionarea sistemului Windows, si pe acesta nu-l poate optimiza Microsoft, ci numai el insusi, caci este vorba despre operatorul uman. Omul sfinteste locul. DISCHETA DE BOOT

Ti s-a ntmplat vreodata ca, la pornirea computerului (eventual dupa o pana de curent care l-a prins pornit) sa primesti, pe ecranul negru, un mesaj de forma Invalid system disk ("Disc-sistem nefunctional") sau Missing system files ("Lipsesc fisiere de sistem")? Aceste mesaje indica faptul ca sistemul de operare nu poate porni n conditiile de date, si ori de cte ori ai reporni sistemul, el nu mai reuseste sa treaca de acest mesaj. Foarte adesea (desi nu ntotdeauna) instrumentul cu care poti remedia rapid problema este discheta de boot, daca o ai la ndemna.

Discheta de boot (numita si boot disk sau startup disk) este o discheta care contine fisiere de sistem, practic un sistem de operare minimal, cu ajutorul caruia computerul poate fi pornit atunci cnd refuza sa porneasca normal. Pornirea normala a computerului este ncarcnd sistemul de operare de pe hard-disk, dar daca unele fisiere de sistem (fisiere vitale pentru pornirea si functionarea sistemului de operare) de pe hard-disk au fost alterate, atunci pornirea normala esueaza. n acest caz putem sa folosim discheta de boot ca sa pornim computerul cu sistemul de operare de pe ea, si sa reparam fisierele de sistem de pe hard-disk (daca acest lucru este posibil).

Pentru aceasta, avem nevoie de o discheta de boot pentru sistemul de operare instalat pe hard-disk. Nu putem folosi o discheta de boot a unui alt sistem de operare, deoarece alt sistem de operare nu va sti sa repare fisierele sistemului nostru, si chiar riscam sa alteram si alte fisiere de sistem de pe hard-disk, uneori n mod iremediabil. De aceea, este bine sa avem la ndemna o discheta de boot pentru sistemul de operare cu care lucram. O putem crea usor, direct din sistemul de operare respectiv. Pentru Windows 95-98, trebuie sa intram n Control Panel, n modulul Add/Remove Programs si aici gasim rubrica Startup Disk. Trebuie doar sa punem o discheta goala, formatata si fara defecte n unitatea floppy, si sa urmam instructiunile de pe ecran. Pe discheta sunt copiate fisierele de sistem necesare, mpreuna cu cteva utilitare necesare n unele operatii de ntretinere si depanare. Aceasta operatie o putem face numai daca sistemul Windows functioneaza bine, deci e prea trziu sa o facem dupa ce acesta s-a defectat. De aceea e bine sa facem din timp discheta de boot, eventual chiar la instalarea sistemului, si sa o pastram n cutia cu accesorii pentru computer, etichetata si protejata de praf.

nainte de a folosi discheta de boot, trebuie sa ne asiguram ca pornirea computerului se va face de pe discheta mai nti, si nu de pe hard-disk, care blocheaza procesul de pornire. Majoritatea computerelor sunt configurate sa porneasca de pe hard-disk, si daca nu exista sistemul de operare pe hard-disk, sa porneasca de pe discheta. Alte computere sunt configurate sa porneasca nti de pe discheta, si numai daca nu exista nici o discheta n unitate, vor ncerca pornirea de pe hard-disk. Cel mai bine, ca sa te asiguri ca se face pornirea de pe discheta , este sa intri n CMOS Setup si sa o configurezi de acolo. Chiar la pornire, pe ecranul negru, cnd apare mesajul Press DEL to Enter Setup, trebuie sa apesi tasta Delete ca sa intri n panoul de configurari hardware (independente de sistemul de operare) ale computerului, asa-numitul CMOS Setup sau BIOS Setup (multe detalii despre BIOS Setup gasesti n situl WIM's BIOS ).

Aici apare un meniu prin care te deplasezi cu sagetile, iar cu tasta Enter poti "intra" la o rubrica din meniu. De regula n a doua rubrica de pe coloana din stnga (dar nu si la unele placi de baza mai deosebite) se gaseste optiunea Boot Sequence care selecteaza ordinea dispozitivelor pentru boot: trebuie sa alegi A, C sau ceva care ncepe cu A, deoarece aceasta litera desemneaza unitatea floppy. Foloseste sagetile ca sa te pozitionezi pe optiunea respectiva, apoi tastele indicate n meniu (PageUp si PageDown) ca sa modifici valoarea ei, iar n final tasta Esc ca sa revii la meniul principal. Aici alegi optiunea Save Settings and Exit ca sa fie pastrata modificarea facuta de tine si sa se iasa din acest meniu. n general, fii foarte atent cnd operezi n acest meniu, deoarece o setare gresita poate face computerul sa nu mai mearga.

Acum, ca sa folosim discheta de boot pentru pornire, o punem n unitate si repornim computerul. De fapt, putem pune discheta n unitate chiar nainte de a iesi din BIOS Setup, caci la iesire computerul oricum reporneste automat ca sa ia n considerare modificarile facute. Acum computerul va porni de pe discheta. Vei vedea ca indicatorul luminos de pe unitatea floppy sta aprins mai mult timp, interval n care se aude si zgomotul specific citirii de date de pe discheta. Sistemul de operare porneste, dar sa nu te miri daca nu se intra n Windows, ci apare promptul de comanda, ca de MS-DOS, de forma:

A:\>

Ca sa elimini orice posibila alterare a datelor de la nceputul hard-discului, este utila folosirea comenzii (se scrie litera cu litera, dupa care se apasa tasta Enter):

FDISK /MBR

Aceasta comanda reface o zona de date foarte importanta pentru sistemul de operare, numita MBR (de la Master Boot Record), care poate fi alterata fie de o pana de curent sau de un program defectuos, fie chiar de vreun virus. Nu te impacienta daca dureaza cteva secunde pna reapare promptul.

O alta comanda importanta, n continuare, este

SYS C:

si o nchei tot apasnd tasta Enter. Aceasta comanda are ca efect rescrierea fisierelor de sistem pe hard-disk (daca discul-sistem este cel notat cu C:), nlocuindu-le neconditionat pe cele care ar putea fi alterate. Si aceasta operatie poate sa dureze cteva secunde pna ce reapare promptul.

Dupa aceste operatii, poti sa scoti discheta de boot din unitate si poti reporni computerul. n foarte multe cazuri din experienta mea, aceasta operatie simpla a rezolvat problema. Aceasta este doar una (poate cea mai frecventa) din posibilele utilizari ale dischetei de boot. Un interesant articol despre boot-disk este A Bevy of Boot Disk ("Potpuriu despre boot-disk") scris de Fred Langa.

Concluzia este ca sistemul ti ofera instrumente pentru remedierea simpla a problemelor, dar numai cine le stie si le foloseste va putea beneficia de ele. Asa cum este mereu n viata, cunoasterea ti face viata mai usoara. Modemul, despre care am vorbit in numarul trecut, poate fi folosit pentru a conecta intre ele doua computere printr-un cablu telefonic. Dar cind este nevoie sa fie conectate intre ele mai multe computere, atunci trebuie ca fiecare dintre ele sa dispuna de o placa de retea (sau adaptor de retea). Termenul englez pentru aceasta este network card.

Ca utilizator individual, probabil nu aveti nevoie de o placa de retea. dar daca vreti sa conectati computerul dvs. cu un alt computer, realizind o retea stabila si rapida, atunci puteti alege solutia cu placa de retea. Am intilnit cazuri cind vecinii de bloc isi creau retele proprii, cu cabluri care mergeau de la o fereastra la alta. Sau familii cu mai multe computere, care doreau sa foloseasca in comun o imprimanta sau sa poata juca jocuri in retea. Cu putin studiu, va puteti crea singur reteaua, folosind cel mai raspindit standard pentru placile de retea: Ethernet.

Placa de retea se monteaza in cutia PC-ului, intr-unul din sloturile de pe placa de baza, si mufele ei ies la vedere in spatele PC-ului, unde se conecteaza cablul de retea. Ca sa verificati daca PC-ul dvs. are o placa de retea, cautati in spatele lui si identificati o placa avind o mufa patrata (asemanatoare cu cea de modem, dar mai mare, pentru 8 pini in loc de 4) sau/si o mufa cilindrica (BNC) iesind in afara cutiei cu aprox. 2 cm. Daca vedeti asemenea mufe, ele tin de placa de retea. Placile de retea mai vechi dispun numai de mufe BNC, iar unele placi mai noi au numai mufe UTP. Dar multe placi de retea au ambele tipuri de mufe. Unele (cele cu mufa UTP) au si unul sau doua leduri.

Mufa cilindrica este pentru retele bazate pe cablu coaxial de tip BNC. Asemenea retele permit conectarea mai multor computere in serie, intr-o retea de tip inel, cablul mergind in linie de la un computer la altul, conectarea lui la placa de retea facindu-se printr-o mufa BNC in T. La fiecare capat al sirului de computere, circuitul (inelul) trebuie sa fie inchis printr-un terminator de retea, plasat in partea libera al T-ului. Dezavantajul acestui tip de retea este ca o intrerupere a cablului determina scoaterea din functiune a intregii retele. Dar este o varianta de retea mai ieftina.

Mufa patrata este pentru cablu de tip UTP, un cablu cu 8 fire folosit pentru comunicatii rapide. Prin cablu UTP se pot conecta intre ele direct 2 computere, sau se poate alcatui o retea de mai multe computere conectate in stea. In acest caz, este nevoie de un dispozitiv special numit hub. Fiecare computer este conectat la hub printr-un cablu UTP separat, iar hub-ul permite comunicarea intre ele. Aceasta retea este mai scumpa, insa are avantajul ca o intrerupere a cablului nu afecteaza decit conectarea la retea a computerului de la capatul lui, iar celelalte computere continua sa functioneze normal in retea.

Alegerea tipului de placa de retea si a cablurilor folosite depinde de conditiile in care va functiona reteaua respectiva. trebuie retinut ca un cablu de retea mai lung de 180 de metri nu va functiona datorita pierderilor de semnal pe linie. Semnalul transmis pe el ajunge prea slab la destinatie ca sa poata fi receptionat corect. De asemenea, viteza de comunicare in retea poate fi importanta pentru aplicatia in retea folosita. Alegeti solutia cu cablu UTP daca aveti nevoie de o viteza mare, si daca bugetul va permite un hub. Niste placi rapide, la ora actuala, sunt cele care pot lucra in regimul 10/100 (adica pot comuta, dupa necesitate, intre 10 Mbps si 100 Mbps).

Un alt criteriu important in alegerea placii de retea este tipul slotului (un soclu special de pe placa de baza) in care va fi montata placa. In functie de configuratia fizica a placii, ea poate lucra pe un slot ISA sau pe un slot PCI, deci computerul dvs. trebuie sa aiba slotul corespunzator pentru placa de retea aleasa. Verificati mai intii ce sloturi aveti libere pe placa de baza. Sloturile ISA sunt acele prize de culoare neagra de pe placa de baza, iar sloturile PCI sunt mai scurte si de culoare alba. Placile de baza vechi nu au sloturi PCI, iar de pe unele placi mai noi au disparut sloturile ISA. Oricum, din comert au cam disparut componentele pentru slot ISA, intrucit cele pentru PCI sunt mult mai rapide si mai moderne.

In ce priveste pretul unei placi de retea, acesta este destul de accesibil, variind intre 10$ si 20$ pentru tipurile cele mai obisnuite. In pagina de elemente de retea de la PC ZOOM () gasiti o lista cu preturi de pe piata romaneasca, atit pentru placi de retea, cit si pentru celelalte accesorii necesare (mufe, cabluri, hub).

DESPRE SOFTWARE

Din acest numar ne propunem sa trecem la un alt capitol din domeniul computerelor. Pina acum, multe numere la rind, am prezentat componentele hardware ale computerului, la un nivel foarte accesibil, pe intelesul celor care nu sunt specialisti si doresc sa inceapa sa studieze dispozitivele cu care opereaza atunci cind au acces la un computer. Cealalta mare categorie de elemente implicate in functionarea unui computer include programele instalate pe acel computer, adica asa-numitul software.

Dupa cum se stie, computerul este un sistem complex, alcatuit mai ales din dispozitive electronice, care se ajuta si de unele dispozitive de mecanica fina sau optice, si care poate fi programat sa functioneze prin programe specifice aplicatiilor la care va fi folosit. Programele sunt, la nivelul lor cel mai intim, insiruiri de coduri numerice care controleaza functionarea dispozitivelor din computer. Exista multe programe pentru computere, si daca ai un computer, poti instala pe el programe diverse, la alegere dintr-o gama destul de larga, iar alegerea se bazeaza pe criterii economice si tehnice: costul programului, performantele sale tehnice (stabilitate, securitate, utilitate etc.).

Cel mai important software al unui computer este sistemul de operare. Cind cumperi un computer, un element de baza pe care il vei lua odata cu el este sistemul de operare. Fara sistemul de operare, nu poti opera cu acel computer. Toate componentele electronice sunt in regula, functioneaza, dar ai nevoie de un sistem de programe care sa-ti permita sa comanzi tot ansamblul de dispozitive care alcatuiesc computerul. Daca nu ai un sistem de operare, este practic imposibil sa folosesti computerul, si singurul lucru care ti-ar ramine de facut ar fi (daca nu procuri un sistem de operare din cele existente) sa-ti creezi propriul sistem de operare, lucru care necesita o munca enorma pentru a ajunge la performante la care sistemele de operare existente le-au atins numai dupa multi ani de experimente si evolutie. In concluzie, sistemul de operare este absolut necesar.

Deci sistemul de operare este programul de baza care se instaleaza pe un computer, si apoi pot fi instalate pe el diverse alte programe:

Drivere, adica mici programe absolut necesare pentru ca sistemul de operare sa poata controla eficient diversele componente hardware. De regula, componentele hardware se livreaza impreuna cu o discheta sau un CD care contine driverele necesare pentru cele mai raspindite sisteme de operare. Aplicatii, adica programe care vor fi folosite pentru realizarea diverselor sarcini de lucru si activitati dorite de catre utilizator. Aplicatiile sunt numeroase, si cele de renume au versiuni pentru diverse sisteme de operare, ca sa poata fi folosite pe cit mai multe computere. Utilitare - sunt programe cu ajutorul carora se executa diverse operatii de administrare si intretinere a computerului, de depanare si optimizare a functionarii lui, de asigurare a securitatii datelor etc. Ele nu sunt absolut necesare, dar din cind in cind orice computer are nevoie de operatii de intretinere efectuate cu ajutorul unor astfel de programe utilitare, iar masurile de securitate se stabilesc in functie de importanta datelor stocate si vehiculate prin computer. In orice caz, trebuie inteles clar ca o versiune a unui program care a fost instalata sub Windows nu poate fi instalata si sub sistemul de operare Linux, de pilda. In caz ca se doreste asta, trebuie procurata versiunea pentru Linux a acelui program (daca exista).

In Romania, la ora actuala, majoritatea computerelor in functiune folosesc sistemul de operare MS-DOS si/sau Windows. Acestea sunt produse de compania Microsoft, care practica preturi destul de mari pentru programele sale, poate si bazindu-se pe faptul ca are cele mai populare produse software la ora actuala. Din acest motiv, foarte multe computere (nu numai in Romania) folosesc aceste programe fara sa le fi cumparat, desi legal ar fi sa detina o licenta de utilizare a programelor, care poate fi obtinuta numai contra cost.

Cum este posibil acest lucru? Programele de computer nu sunt obiecte pe care sa le gasesti pe un raft in magazin, sa le evaluezi dupa ambalaj si sa te decizi daca le cumperi sau nu. Ele sunt lucruri pe care trebuie sa le vezi in functiune, sa le poti testa pe computerul tau. De aceea, firmele producatoare lanseaza variante de test ale programelor, care incep apoi sa circule printre utilizatori, gratuit, si acestia ramin cu ele. Sau chiar aceia care cumpara un program il dau si unui prieten, acela il da altor prieteni, si programul se difuzeaza gratuit.

Produsele software sunt difuzate, oficial, si sub licente de diverse tipuri, astfel:

Programe comerciale sunt acele programe care pot fi obtinute numai contra cost. Uneori pretul unui program poate fi negociat cu producatorul, sau se pot obtine reduceri in cazul unor utilizatori din anumite categorii (de pilda, din invatamint, non-profit) sau in caz ca se cumpara acelasi program pentru un numar mare de computere. Cei care folosesc programe comerciale fara licenta (si mai ales in scopuri comerciale) sunt pasibili de sanctiuni financiare. Programe de evaluare sunt versiuni incomplete ale programelor comerciale, sau cu termen de expirare (dupa o anumita data, programul nu mai functioneaza). Astfel de programe sunt lansate de producatori pentru ca utilizatorii sa poata testa produsele lor si, daca sunt multumiti de program, sa-l cumpere ulterior. Versiuni Beta-Test sunt versiuni nefinalizate ale unui program, lansate in circulatie fie liber, fie numai prin anumiti utilizatori care au fost cooptati de producatori ca beta-testeri, pentru a testa programul si a anunta firma producatoare despre eventualele defecte si posibilele imbunatatiri care s-ar putea aduce programului. In urma testarilor, producatorul primeste rapoarte si sesizari pe baza carora poate finaliza programul respectiv. Versiunile Beta-Test sunt, in general, nesigure. Shareware sunt programe complete, difuzate liber pe piata, dar cu cerinta ca utilizatorul sa se inregistreze la firma producatoare, contra unei sume de bani, daca el considera ca programul ii este util. Deci plata pentru program ramine la latitudinea utilizatorului, dar producatorul poate solicita plata de la un utilizator care se dovedeste ca foloseste un program shareware in scopuri comerciale sau dupa un termen de testare permis, fara sa se fi inregistrat ca utilizator oficial. Freeware sunt programe absolut gratuite, pe care producatorii lor le difuzeaza liber si pe care oricine le poate folosi fara restrictii. Public License sau Open Source sunt programe pe care producatorii le difuzeaza liber, si care pot fi si modificate de oricine, dar cu conditia de a face publice toate modificarile, punindu-le la dispozitia tuturor celor interesati. Am intilnit si forme mai rare de difuzare a programelor - de pilda, postcardware - utilizatorii sunt rugati (ca unica obligatie) sa trimita macar o carte postala celui care a creat programul, sau giftware in care programul este difuzat gratuit si utilizatorul nu are nici o obligatie oficiala fata de producatorul programului, dar poate trimite producatorului o donatie sau un cadou (o suma la alegerea lui) daca ii place programul. Cu toata aceasta abundenta de variante, programele comerciale par sa fie, deocamdata, cele mai agreate de catre utilizatori, ele avind garantia calitatii si responsabilitatii celor care incaseaza bani pe ele. Este de mirare faptul ca oamenii au incredere in ceva numai daca dau bani multi pe acel lucru! Si totusi, exista multe programe gratuite sau ieftine la fel de bune (uneori chiar mai bune) ca si cele cu nume mari. Se pare ca acestea sunt doar pentru privilegiatii care afla despre ele, studiind posibilitatile si descoperind aceste variante foarte convenabile.

Dar asa este in lume, lucrurile ieftine si bune sunt numai pentru cei care fac un efort in plus fata de ceilalti.

Stiti deja ca PC-ul poate fi folosit pentru a asculta muzica, dar poate inca nu stii ca se poate gasi muzica de ascultat pe PC, chiar pe Internet. Nu ma refer la CD-uri audio, care se gasesc in orice oras la magazinele de muzica si in librarii, sau pe care le poti comanda prin Internet in siturile cu magazine virtuale. Este vorba de muzica sub forma de fisiere de sunet, in formate speciale pentru a fi redate pe PC direct de pe hard-disk sau chiar din Internet.

Exista mai multe formate de transpunere a inregistrarilor audio in fisiere care pot fi manevrate de PC, si exista si programe corespunzatoare, care sunt capabile sa opereze cu astfel de fisiere, fie ca se le redea pentru auditie, fie ca sa le converteasca dintr-un format in altul, fie ca sa inscrie muzica din fisiere pe CD-uri audio, care sa poata fi ascultate apoi pe orice CD-player clasic, neconectat la un computer.

Cel mai popular format, la ora actuala, este formatul MP3, si el isi datoreaza succesul mai ales calitatii cu care permite digitizarea si stocarea inregistrarilor audio pe hard-disk sau chiar pe CD-uri de date (spre deosebire de CD-urile audio, care contin inregistrari muzicale in format audio standard).

Exista pe Internet adevarate colectii de muzica in format MP3, si situri specializate in cautarea, pe tot Internetul, a fisierelor in formatul MP3. Exista si dispute intre autorii muzicii si siturile care publica muzica lor in format MP3, fara acordul acestora, netinind cont de drepturile de autor. Unele situri publica muzica in format MP3 numai cu acordul autorilor, si aici poti asculta (si chiar poti copia) gratuit unele melodii, sau poti comanda CD-urile intregi daca ti-au placut mostrele ascultate.

Iata citeva situri foarte populare pentru colectiile de fisiere MP3 oferite (nu am cercetat in detaliu daca ele sunt autorizate sau nu sa ofere public muzica prezentata):

MP3.COM () pare sa fie centrul cel mai bogat si mai bine organizat. Aici totul este autorizat, si chiar daca este un magazin virtual, ofera si foarte multa muzica gratuita, in formate variate. Un index pe genuri de muzica iti permite sa gasesti rapid muzica favorita sau artistul preferat.

MP3 Search de la Lycos () ofera un motor de cautare a melodiilor sau artistilor preferati, si articole instructive despre utilizarea fisierelor MP3, impreuna cu prezentari ale celor mai bune programe pentru ascultarea si manevrarea fisierelor MP3. Lycos fiind un sit de renume pe Internet, inclin sa cred ca tot ce ofera este cu autorizarea autorilor muzicii.

MP3 Meta () pare sa fie, dupa aspectul sau, un sit mai putin profesionist, dar asta nu inseamna ca este si mai putin util. Un motor de cautare si multe categorii de muzica, artisti, programe sau stiri din domeniul MP3 pot satisface pe multi amatori de muzica in format digital.

MP3 la CNET () este rubrica Internet/Multimedia/MP3 din situl CNET, si aici se gasesc articole explicative despre formatul MP3, alaturi de multe categorii de informatii si adrese legate de MP3, inclusiv adrese unde se gasesc fisiere cu muzica, probabil numai autorizate.

AudioFind () este un alt motor de cautare pentru fisiere MP3 pe Internet.

Top 69 MP3 () este un sit unde se gasesc cele mai populare situri cu fisiere MP3, inclusiv situri care difuzeaza ilegal muzica pe Internet (cel putin asa afirma anunturile de aici).

RoMP3z () - pentru amatorii de muzica romaneasca, iata situl plasat (momentan) pe primul loc in Romanian Top 100, datorita unei metode de a culege voturi (inainte ca vizitatorul sa vada situl, adica in necunostinta de cauza) care, probabil, va fi interzisa participantilor la Top100.

In concluzie, poti sa-ti procuri din Internet tot ce-ti trebuie ca sa-ti creezi o adevarata fonoteca pe PC-ul tau. Poti gasi programe pentru ascultat muzica in format MP3 si in arhiva noastra de programe, in rubrica Multimedia (). Daca lucrezi prin dial-up, s-ar putea sa iti ia mai mult timp ca sa copiezi fisiere MP3, deoarece acestea sunt destul de mari (au citiva MB, in medie). Dar poti gasi si metode mai rapide de copiere, si sa speram ca viteza va creste, daca liniile telefonice vor evolua calitativ pe masura preturilor. Oricum, muzica merita efortul de a o aduce in viata ta!

PAGINI FIERBINTI

Ournet.MD () este un portal romanesc din Republica Moldova, o buna adresa de unde se poate incepe o cautare pentru adrese de Internet ale romanilor de peste Prut.

Zymocreations () - unul dintre siturile romanesti cu o realizare grafica deosebita, datorita tehnologiei Flash.

Romanian Literature () este un sit dedicat literaturii romane si promovarii ei in lume, avind si o versiune in limba engleza.

Hipnotica () - un alt impresionant sit Flash, realizat de un grup de tineri programatori din Brasov.

Euro2000 () este pagina Campionatului European de Fotbal, la Romania By Net. Articole, rezultate, clasamente, relativ la zi.

TAROM () - in situl oficial al companiei se poate consulta online programul zborurilor si adresele agentiilor.

Compendiu de Istorie pentru Turisti () - acest sit in limba engleza il puteti recomanda prietenilor din alte tari care doresc sa afle cite ceva despre istoria Romaniei

GAZDUIRE PE WEB

Tot mai multi utilizatori ai Internetului, atit persoane particulare cit si firme, devin interesati sa aiba pe Internet o pagina sau un sit de web in care sa se prezinte si sa-si faca publice preocuparile, hobby-urile, performantele si realizarile, in ideea de a gasi oameni interesati de ele si de a stabili relatii de prietenie, de colaborare sau de afaceri pornind de la aceasta fereastra deschisa pentru public catre propria activitate.

Lasind deoparte chestiunea crearii paginilor respective, si considerind ca acestea sunt deja create, se pune problema publicarii lor pe Internet. Pentru a fi publicata pe Internet (adica pentru a fi vizibila oricind, de oriunde din lume, la o adresa fixa de Web), o pagina de web trebuie sa fie plasata pe un server de web cu conectare permanenta la Internet. Cine dispune de un astfel de server, isi poate plasa pe el paginile proprii, si chiar si pe ale altora, daca doreste. Dar cine nu dispune de un server propriu, trebuie sa aleaga solutia ca pagina sa sa fie gazduita pe un server de Internet. Gazduirea de pagini de web (webhosting) este unul dintre serviciile oferite frecvent de catre serverele de Internet, fie contra cost, fie gratuit.

Gazduirea contra cost este practicata de marea majoritate a serverelor comerciale de Internet, intrucit acestea isi sustin activitatea pe baza veniturilor obtinute din astfel de servicii. Fiecare companie care ofera servicii de webhosting are propriile sale tarife, stabilite pe principiile economiei de piata. In general, pentru pagini de web comerciale, care pot aduce profituri firmei careia ii apartin, este firesc ca si firma care intermediaza obtinerea acestor venituri, prin gazduirea paginilor, sa participe la profituri. Si firma noastra ofera servicii de gazduire contra cost pentru situri comerciale si de institutii, iar recent am publicat in situl nostru oferta de gazduire (), cu tarifele si metodele de calcul al preturilor in functie de complexitatea si volumul paginilor gazduite.

Gazduirea gratuita este practicata deja si in Romania, dar ea este mult mai raspindita in tarile unde statul sustine activitatea furnizorilor de Internet prin masuri economice care favorizeaza accesul la Internet pentru institutiile publice si scoli, sau prin reduceri considerabile la tarifele telefonice locale, in ideea de a oferi tuturor un acces cit mai liber la comunicare. Multe servere ofera servicii gratuite deoarece au venituri mult mai mari din reclame, iar paginile gazduite sunt doar acele lucruri care atrag vizitatorii catre reclamele publicate de serverul respectiv. Si firma noastra gazduieste gratuit pagini de web personale ale abonatilor nostri, ca si diverse pagini care nu au drept scop obtinerea de profituri, insa din cu totul alte considerente. Dar exista pe Internet multe alte servere care gazduiesc gratuit pagini de web, uneori cu anumite restrictii (de pilda, nu se admit activitati comerciale in aceste pagini), si cu conditia ca posesorul paginii sa-si administreze singur pagina de web.

Deci se poate gasi oricind un server pentru gazduire, fie cu plata, fie gratuit, si poate fi dificil de ales serverul care sa gazduiasca pagina ta de web, in caz ca te decizi sa publici o pagina personala sau pentru firma unde lucrezi. Totusi, exista aceste criterii clare, care te pot ajuta sa te decizi mai usor cum rezolvi problema gazduirii:

daca nu dispui de bani pentru a achita costul gazduirii, atunci probabil vei fi fortat sa alegi un server gratuit. In acest caz, iti asumi sarcina de a face singur toate operatiile necesare, daca stii ce ai de facut, sau - eventual - ajutat de un prieten care nu iti cere plata pentru asta. Deci va trebui sa cauti si sa alegi serverul cel mai potrivit pentru pagina ta, tinind cont ca el sa fie suficient de accesibil din zona in care esti interesat sa-ti fie vazuta pagina, sa-ti permita plasarea si administrarea paginii de la distanta in conditii bune, si sa-ti acorde si libertatea de a pune in pagina ceea ce te intereseaza sa publici. daca doresti sa lasi in seama altcuiva toate aspectele tehnice, atunci cei mai in masura sa faca asta sunt specialistii care administreaza chiar serverul pe care alegi sa-ti publici pagina. Cu cit serverul respectiv este mai aproape de tine (geografic), cu atit iti va fi mai usor sa tii legatura cu ei si sa colaborezi bine pentru ca pagina ta sa fie publicata si tinuta la zi, si eventual sa fie popularizata pe Internet. Ca de obicei, relatia directa cu oamenii este cea mai eficienta forma de colaborare. Iata o lista de servere (dintre cele mai populare) care gazduiesc gratuit pagini de web:

Yahoo-Geocities ()

Tripod ()

Top Cities ()

Xoom ()

Webjump ()

Free Servers ()

Web For Free ()

Nu comentez calitatea serviciilor oferite de ele, dar exista si situri care ofera liste ale serverelor cu gazduire gratuita, completate si cu date exacte despre volumul spatiului alocat si alte servicii suplimentare oferite de aceste servere. O astfel de lista este cea de la Hypermart Money Guide ().

In concluzie, exista spatiu pe Internet pentru oricine, si in conditii diverse, dupa cum ii convine mai bine fiecaruia. Cel care nu stie sau nu are timp sa-si publice singur pagina, plateste pe altcineva pentru a-i face aceasta lucrare, iar cel care invata sa-si publice singur pagina poate folosi aceiasi bani pentru altceva. In ambele situatii, cine stie, cistiga! INSTALARI

Pentru ca PC-ul sa poata fi folosit, am stabilit ca el are nevoie de software, adica de programe care sa fie instalate pe el, gata de utilizare. Primul program care trebuie sa fie instalat pe PC, la inceputul "vietii" sale active, este sistemul de operare.

Trebuie, deci, ca odata cu computerul sa procuram si sistemul de operare pe care dorim sa-l folosim pe computer. Aceasta inseamna sa procuram asa-numitul kit de instalare al sistemului de operare. Un kit de instalare este tot un program, livrat de catre firma producatoare a lui pe dischete sau pe CD-uri. Kitul contine toate componentele sistemului de operare, dar intr-un format comprimat, ca sa ocupe mai putin spatiu pe suportul pe care este livrat. Instalarea lui implica decomprimarea acestor componente, copierea lor pe hard-disk-ul computerului si configurarea lor pentru a putea fi folosite pe computerul respectiv in acord cu componentele hardware ale computerului.

Toate operatiile implicate de instalare sunt facute automat de catre un program inclus in kit, si care poarta numele de Setup sau Install (in majoritatea cazurilor). In principiu, instalarea sistemului de operare inseamna, deci, pornirea computerului si lansarea programului de instalare de pe suportul pe care se gaseste kitul. In timpul instalarii ni se mai cer diverse date despre componentele hardware ale PC-ului sau despre optiunile cu care vrem sa instalam sistemul de operare. Deci trebuie sa cunoastem, cit de cit, componentele hardware si sa intelegem ce ni se cere ca sa stim ce optiuni sa alegem. Instalarea are mai multe faze, si le vom prezenta la modul general, ca sa te familiarizezi cu diversele operatii pe care le implica ea.

Daca hard-disk-ul pe care facem instalarea este gol si n-a mai fost folosit deloc inainte, atunci trebuie ca, in prealabil, sa-l pregatim pentru ca el sa primeasca fisierele pe care le instalam, prin anumite operatii numite partitionare si formatare. Programul de instalare al sistemului de operare poate sesiza daca hard-disk-ul este pregatit sau nu pentru instalare, si daca nu a fost pregatit, atunci primele operatii pe care le propune sunt chiar cele amintite mai sus.

Partitionarea inseamna impartirea suprafetei fizice a hard-disk-ului (pe care va pastra datele) in partitii, adica in zone distincte, care vor putea fi intretinute si manevrate separat de catre sistemul de operare. Pe un disc fizic (hard-disk-ul este un disc fizic) putem avea mai multe partitii, si fiecare partitie poate contine unul sau mai multe discuri logice, iar aceasta impartire se alege in functie de marimea discului si de utilizarea care i se va da. De pilda, un hard-disk mai mic de 3 GB poate sa aiba o singura partitie, care ocupa tot discul, dar un hard-disk mai mare de 3 GB este bine sa fie impartit in cel putin 2 partitii. Prima partitie este, de regula, cea care va contine sistemul de operare instalat si functional, dupa instalare.

Formatarea se poate face apoi pentru fiecare disc logic, si ea implica o preparare a suprafetei alocate fiecarui disc logic ca sa contina date si fisiere de tip specific sistemului de operare pe care il vom instala. Un disc logic trebuie neaparat formatat ca sa poata primi date si fisiere, dar formatarea lui nu se face decit rareori, adica la inceputul folosirii lui si in momentele in care dorim sa-l mai formatam ulterior, ca sa-i improspatam organizarea datelor. Formatarea implica, de regula, stergerea datelor de pe disc, dar exista si metode de formatare cu salvarea prealabila a datelor, daca avem - pe un alt disc - spatiu suficient ca sa copiem acolo datele de pe discul pe care il formatam, pe durata operatiunii.

Operatiile de partitionare si formatare se fac cu ajutorul unor programe special proiectate pentru ele. Cele mai simple sunt fdisk (pentru partitionare) si format (pentru formatare), dar nu recomandam folosirea lor de catre cine nu stie exact cum se lucreaza cu ele, deoarece poate sa distruga informatiile existente pe hard-disk din greseala. Uneori se face o instalare peste o alta instalare existenta, sau pe un hard-disk care a fost deja partitionat si formatat, caz in care operatiile de mai sus nu mai sunt obligatorii, dar pot fi repetate daca se doreste o repetare a lor pentru siguranta ca au fost corect facute sau pentru reorganizarea spatiului de pe disc.

Urmatoarea faza a instalarii consta in copierea fisierelor sistemului de operare, din kit pe hard-disk, intr-o structura predefinita care va putea fi folosita ulterior de catre sistemul de operare in functionarea lui. Adesea, aceasta este faza cea mai lunga, deoarece decomprimarea fisierelor si copierea lor de pe un mediu de stocare pe altul (de pe discheta sau CD, pe hard-disk) este o operatie relativ mai lenta decit altele. Uneori, kitul de instalare este copiat pe hard-disk, si instalarea se face chiar de aici, ceva mai rapid, daca insusi kitul permite o astfel de instalare. Unele kituri nu pot fi instalate decit de pe mediul lor de stocare original.

Dupa ce s-au copiat fisierele de baza ale sistemului de operare, se finalizeaza instalarea cu o etapa in care sunt identificate diversele componente hardware ale sistemului, astfel incit sistemul proaspat instalat sa poata opera corect cu ele. Orice sistem de operare include, in fisierele sale, o lista cu multe tipuri de componente hardware dintre cele mai cunoscute. Pentru orice componenta gasita in lista, sistemul de operare va fi configurat corespunzator, cu anumite date existente deja in baza sa de date, si vor fi puse in functiune automat, la pornirea lui, mici programe (drivere) cu ajutorul carora sistemul de operare poate controla eficient acele componente hardware. Daca in computer este montata o componenta hardware care nu exista in lista, atunci operatorului i se cer date suplimentare si driverele necesare pentru acea componenta, si care ar trebui sa fie la indemina, ele fiind furnizate de catre producatorul componentei hardware.

In fine, o alta faza este configurarea parametrilor de lucru (data, ora, fusul orar etc.) care nu mai depind de hardware sau software, ci sunt la alegerea utilizatorului. Aceste faze se regasesc in instalarea lui Windows 95/98, dar si daca instalam alte sisteme de operare vom trece prin faze destul de asemanatoare. In mod similar se face instalarea si in cazul altor programe, cu diferenta ca acestea se instaleaza intr-un sistem de operare deja instalat. Dar fazele instalarii sunt similare, doar ca sunt la scara mai mica.

Acum nu trebuie sa te gindesti ca, daca ai citit acest articol, esti expert in instalarea sistemului de operare. Articolul iti da o imagine a operatiilor care se fac, manual sau automat, la instalare, dar este bine ca, inainte de a experimenta singur instalarea, sa citesti atent instructiunile si, daca se poate, sa urmaresti una sau mai multe instalari facute de altcineva care se pricepe. Daca vrei neaparat, nu te poate impiedica nimeni sa incerci si singur, dar atunci e bine sa experimentezi numai pe un hard-disk gol sau care nu contine date importante, ca sa nu risti pierderea datelor. De fapt, tot ce poti pierde daca gresesti ceva sunt datele existente, dar daca stii de unde si cum sa le restaurezi ulterior, atunci poti incerca fara teama. Cel mai bine se invata din propriile experiente nereusite, cu conditia sa nu repeti aceleasi greseli. BUNUL MS-DOS

Azi, cnd marea majoritatea a utilizatorilor s-au obisnuit cu interfata grafica din Windows, plina de iconi, ferestre, butoane si meniuri, tot mai putini mai stiu ce nseamna MS-DOS, iar si mai putini l folosesc. Totusi, n munca specialistilor, promptul de comanda este nca un instrument util, el facnd posibile multe solutii rapide la probleme tehnice curente.

Cu vreo 10 ani n urma, majoritatea computerelor IBM-PC foloseau sistemul de operare MS-DOS, dar interfata acestuia era n mod text, comenzile erau greoaie pentru nespecialisti, si trebuiau introduse de la tastatura, caracter cu caracter, sub forma unor siruri ciudate de litere, cifre si alte simboluri, care se ncheiau cu apasarea tastei Enter, moment n care comanda era executata. Un singur program era rulat la un moment dat, si el acapara tot ecranul.

Apoi a aparut Windows, la nceput n versiuni greoaie, dar nlocuind ecranul negru cu un ecran colorat, iar n locul comenzilor scrise de la tastatura, este suficient un click din mouse pe un anumit icon sau pe un alt element din ecran. Pentru comenzi mai complexe, o caseta de dialog permite introducerea unor optiuni de executie. Utilizatorii au fost ncntati, si au ramas asa pentru multa vreme, fiindca nu mai trebuie sa nvete comenzile ciudate MS-DOS.

Versiunile de Windows 3.0, 3.1 si 3.11, si apoi si Windows 95, se instalau ca niste programe sub MS-DOS, putnd fi lansate dupa dorinta, de la promptul MS-DOS. Dupa lansarea lor, ele functionau ca un mediu n care se puteau execuat alte programe, scrise special pentru Windows. Sistemul MS-DOS, nsa, era primul care pornea la pornirea computerului, el fiind baza peste care putea lucra Windows n aceste versiuni. Din Windows se puteau lansa si programe MS-DOS, care rulau ntr-o fereastra proprie, n timp ce alte programe puteau rula simultan n alte ferestre.

Windows 98 a adus o mare schimbare, el nemaiavnd nevoie de sistemul MS-DOS ca sa poata fi instalat si ca sa ruleze. Pentru a se putea rula programe vechi de MS-DOS, s-a pastrat, totusi, posibilitatea de a se porni computerul n modul cu un prompt de comanda MS-DOS, sau de a se deschide ferestre MS-DOS pentru folosirea comenzilor de la prompt si a aplicatiilor MS-DOS. Noua versiune de MS-DOS inclusa n Windows 98 a primit numarul 7.0, si din ea au fost scoase unele comenzi prezente n versiunile MS-DOS anterioare, dar care n noua formula erau inutile sau nefunctionale. Pentru cei care doresc sa le nvete sau macar sa le cerceteze la nevoie, indexul DOS 7 Commands al lui Bob Whatson este o sursa de documentare excelenta. Se poate chiar copia toata arhiva sitului, daca vrei sa ai acest material la ndemna pe computerul tau.

Noua versiune de Windows pentru utilizatori, Windows Millenium, a eliminat complet posibilitatea de a se porni computerul de la promptul MS-DOS. Daca nu-ti mai porneste sistemul Windows, atunci nu mai ai posibilitatea sa intri de la promptul de comanda, si tot ce mai poti face este sa pornesti computerul folosind o discheta-sistem, fie si de MS-DOS. La fel, daca vrei sa rulezi un program MS-DOS care nu merge simultan cu Windows, trebuie sa pornesti computerul de pe discheta de boot MS-DOS. Se pastreaza nca posibilitatea deschiderii de ferestre MS-DOS, dar tot mai putine programe MS-DOS ruleaza bine n acest mediu.

Daca Windows-ul ti functioneaza bine, desigur ca n-ai de ce sa-ti faci probleme pentru MS-DOS, mai ales daca nu folosesti aplicatii MS-DOS. Dar pentru aceia care nca mai lucreaza de la prompt, am descoperit recent multe resurse interesante pe Web:

Un glosar online cu comenzile MS-DOS 6 (dar si din versiuni mai vechi) este bazat pe cartea lui Everett Murdock, DOS the Easy Way.

Un tforum de discuii despre MS-DOS , unde se pot pune ntrebari si se pot afla noutati despre programele si comenzile vechiului MS-DOS, este gazduit de Computer Help.

O atslist cu multe programe, documentaii i resurse interesante de MS-DOS este cea ntretinuta de catre Dev Anand Teelucksingh din Trinidad.

Daca ai un computer slab, 386 sau 486, atunci este absolut necesar sa nveti MS-DOS ca sa poti valorifica la maximum un astfel de computer. n nici un caz nu trebuie sa-l privesti ca pe un lucru cu care nu se poate face nimic. n vremea lui Pentium III la 800 MHz, un 386 la 66 MHz poate fi privit ca o relicva, dar exista multi oameni care fac lucruri extraordinare pe cte un "prapadit" de 386, folosind doar MS-DOS, n vreme ce multi oameni si pierd timpul jucndu-se sub Windows98 cu jucarii numite Athlon, Xeon sau Duron. Dar valoarea vietii tale nu e data de ceea ce ai, ci de ceea ce faci cu ceea ai la ndemna.

Pentru copii

Internetul ofera de toate pentru toti. O familie care are acces la Internet poate fi preocupata sa gaseasca situri interesante si utile pentru copiii sai, dat fiind ca multe situri sunt la un nivel de cunostinte care se poate dovedi greu de inteles pentru copii, sau pot contine pagini care nu se adreseaza copiilor. Exista situri speciale pentru copii, adesea ca sa-i ajute la lectii sau oferindu-le cunostinte la nivelul lor de intelegere, sau pentru a le ocupa timpul liber cu jocuri si amuzamente instructive si educative. Iata o colectie de astfel de situri:

Yahooligans! () este un Yahoo pentru copii, cu o multime de resurse de Internet pentru cei mici si chiar mai marisori. Unii il considera cel mai bun sit pentru copii.

Kid's Domain () este un sit unde se gasesc jocuri, imagini, amuzamente, ca si alte resurse utile pentru copii si parintii lor.

Surfing the Net with Kids () este un sit realizat de Barbara Feldman, pentru toti cei care doresc sa navigheze pe Internet intr-o maniera placuta si instructiva. Ea isi recomanda situl parintilor, copiilor, bunicilor si profesorilor, si tuturor celor interesati de situri educative.

Kids.Org () - un sit simpatic, cu ilustratii de benzi desenate, care poate deveni cu timpul o poarta utila pentru copiii care navigheaza pe web.

KidsCom () - un loc de comunicare pe Internet pentru copiii din toata lumea, care contine si alte resurse amuzante si utile pentru copii.

Online Games for Prescholars () - jocuri pentru prescolari. Adesea gasim greu jocuri pe computer care sa poata fi jucate de copiii de virste mici, dar aici este o intreaga colectie de jocuri online.

Kids' Almanac () este locul unde se gasesc mai ales resurse instructive pentru copii: dictionare, enciclopedie, almanah cu cele mai diverse informatii.

Dar ce nu se poate gasi pe web?! Cine cauta, gaseste, inclusiv timp ca sa fim alaturi de copiii nostri.

PROTECTIA HARDWARE

Functionarea computerului poate fi afectata si de defectiunile fizice pe care le pot suferi componentele sale hardware (electronice, optice si mecanice), sau de montarea gresita a acestor componente si suprasolicitarea lor. De aceea, utilizatorul trebuie sa acorde atentie unor masuri simple de protectie si sa respecte anumite instructiuni de utilizare a computerului, unele fiind general valabile pentru aparatura electronica.

Protectia la supratensiuni sau supracurenti. n reteaua de alimentare cu energie electrica pot aparea, accidental, supratensiuni sau supracurenti care pot distruge unele componente electrice si electronice ale computerului. Se recomanda ca priza electrica din care se alimenteaza computerul sa aiba o mpamntare buna, astfel nct suprasarcinile din retea sa se poata descarca la pamnt si nu pe componentele aparaturii. Aceasta masura se recomanda, de fapt, pentru ntreaga instalatie electrica a unei cladiri, deoarece orice aparat electric este predispus la defectari daca i lipseste mpamntarea. Ea trebuie realizata de catre electricianul care se ocupa de ntretinerea instalatiei electrice. O alta solutie pentru protejarea aparaturii la variatii ale parametrilor din reteaua electrica este prin folosirea unui stabilizator care sa mentina o alimentare cu energie la parametri ct mai constanti si ntre anumite limite.

Protectia la pene de curent. Daca alimentarea cu energie electrica se ntrerupe brusc, unele componente electronice din computer pot avea de suferit si se pot defecta, si poti avea surpriza ca, dupa o pana de curent, computerul nu mai porneste sau functioneaza defectuos. Exista si riscul de a se pierde instantaneu date care erau procesate n momentul ntreruperii. O solutie eleganta pentru a preveni astfel de accidente consta n folosirea unei surse de curent de rezerva (UPS), care sa mentina computerul n functionare n cazul n care alimentarea de la priza este ntrerupta. O astfel de sursa are o durata limitata de functionare din momentul ntreruperii curentului (de obicei de ordinul zecilor de minute sau al orelor, dar asta depinde de capacitatea ei si de consumul total al dispozitivelor alimentate de ea) pentru ca este vorba de o baterie care se descarca destul de repede. Totusi, ea ti va permite, daca vezi ca s-a ntrerupt curentul, sa nchei lucrarile n curs si sa opresti normal computerul. O alta solutie pentru a avea energie electrica, n cazuri mai speciale, este folosirea unui grup electrogen, dar aceasta solutie nu este practica dect acolo unde consumul de energie al aparaturii care nu trebuie sa se opreasca este suficient de mare ca sa justifice cheltuiala. Oricum, aceste solutii sunt accesibile de obicei doar pentru firmele care si permit asemenea investitii. Un utilizator casnic rareori va apela la folosirea unui UPS, si majoritatea lucreaza acasa fara a-si putea proteja aparatura fata de penele de curent - asta este!

Temperatura ambianta. Ca orice aparat cu componente electronice, si computerul poate functiona bine doar ntre anumite limite de temperatura. Acestea pot varia de la un computer la altul, dar ideal ar fi sa se asigure pentru ncaperea n care se gasesc computere o temperatura ct mai constanta si ct mai apropiata de temperatura normala (21 de grade Celsius). La temperaturi prea scazute (daca este tinut iarna ntr-un mediu fara ncalzire) sau prea ridicate (mai ales vara n perioadele caniculare), functionarea componentelor sale poate deveni defectuoasa, si pot aparea probleme imprevizibile, de la simple blocaje ale programelor, necesitnd repornirea lor sau a computerului, pna la refuzul lui de a mai porni. Daca transporti computerul iarna prin ger, nu-l porni imediat ce ai ajuns ntr-o ncapere, ci da-i un timp (15-30 de minute) n care componentele sale electronice sa ajunga la o temperatura mai apropiata de cea ambianta.

Ventilatia interna. Anumite componente din computer (sursa de alimentare, microprocesorul, unele placi grafice) se ncalzesc foarte repede si intens n functionare, chiar la o temperatura ambianta normala, si au nevoie de racire permanenta, pentru aceasta fiind dotate cu mici ventilatoare plasate n computer si cu radiatoare de caldura. Zgomotul facut de ventilatoare este o buna dovada a faptului ca ele functioneaza, si n mod normal trebuie sa se auda ca un fsit usor, care nu deranjeaza, sau ca un bzit foarte slab. Ventilatorul sursei are iesirea de aer prin spatele computerului, si daca pui palma n dreptul ei, poti sesiza imediat daca functioneaza, simtind curentul de aer. Dar cel de pe procesor si cel de pe placa grafica nu mai sunt sesizabile dect dupa zgomot. Daca observi ca zgomotul ventilatorului nu se mai aude, sau daca a devenit prea puternic, sau daca nu mai simti curentul de aer iesind prin spate, aceste lucruri trebuie sa te puna n garda si sa apelezi la un tehnician pentru verificarea ventilatoarelor. Altfel, componentele suprancalzite mai pot functiona o vreme dar n orice moment se pot defecta iremediabil.

Protectia la umiditate si vapori. Nu plasa computerul ntr-un mediu cu umiditate ridicata, sau unde exista vapori corozivi. Aceasta poate provoca o corodare rapida a contactelor electrice si deci o uzura prematura a componentelor. De asemenea, fereste-l de contactul cu lichide. Nu lucra cu minile ude, tine ceasca de cafea departe de tastatura si fereste-te sa versi lichide pe componentele computerului. Stergerea cu apa a carcasei sau a altor componente este riscanta, deoarece apa poate patrunde n interior unde poate afecta componentele electronice. Pentru curatenia exterioara a computerului se recomanda folosirea unei crpe sau a unei pensule usor umezite cu alcool tehnic, care se evapora repede, iar stergerea se va face cnd computerul este oprit, cu atentie pentru a se evita scurgerea de lichid n carcasele componentelor. La transport, nu lasa ploaia sa atinga componentele computerului. Daca nu lucrezi zilnic n interiorul carcasei, nu lasa cutia computerului fara carcasa de protectie, sau cu carcasa pusa neglijent.

Protectia la praf si suspensii. Nu plasa computerul n locuri unde exista praf sau fum, sau alte suspensii n aer. Ele pot sa se depuna pe contactele electrice, afectndu-le functionarea n timp, sau se pot depune pe capetele de citire ale unitatilor floppy sau CD-ROM si pe suprafetele discurilor, mpiedicnd citirea sau scrierea corecta a acestora. Protejeaza dischetele si CD-urile de praf si fum, prin tinerea lor n cutii sau nvelitori adecvate. Daca se scoate sau se nlocuieste vreo componenta din computer, ai grija ca deschiderile ramase n spatele cutiei sa nu ramna neacoperite, deoarece prin ele poate sa patrunda praf, sau chiar obiecte mici ori insecte. Nu este recomandat sa se fumeze n ncaperea unde se afla un computer, deoarece n timp pot aparea depuneri chimice pe suprafetele conductoare ale placilor, ceea ce poate provoca disfunctionalitati.

Operarea nonviolenta si cu atentie. Desigur, computerul trebuie protejat si fata de toanele operatorului uman sau fata de neglijenta lui n miscari. Lucrnd nervos pe computer, ai prilejul sa defectezi unele componente mecanice printr-o actionare prea violenta a lor. De pilda, daca apesi brutal pe taste (unii sunt obisnuiti asa de la masinile de scris, ale caror clape trebuiau apasate rapid si cu forta), le poti strica repede. Tastaturile folosite frecvent la jocuri se uzeaza foarte repede - dupa o luna ti trebuie o tastatura noua. De asemenea, actioneaza atent butoanele de pe cutia computerului. O actionare violenta le poate determina ruperea. Nu forta introducerea dischetei n unitate daca nu intra - probabil ai pus discheta gresit, si unitatea o refuza, iar daca insisti vei strica si unitatea de discheta, si discheta. Ai grija si cnd pui un CD n unitatea CD-ROM, ca sa se aseze corect n lacasul de pe platan - altfel risti sa zgrii CD-ul si chiar sa strici unitatea CD-ROM. Evita fortarea mecanismelor cu unelte rigide, improvizate, si nu introduce srme sau alte obiecte metalice n cutie prin fantele de aerisire.

Dupa cum se vede, pe lnga cteva masuri mai tehnice, majoritatea sunt masuri de bun simt, care - pentru un om traind n era electricitatii - ar trebui sa tina de cultura generala. Uneori, nsa, am avut surprize cu computere care s-au defectat tocmai din cauza nerespectarii acestor masuri simple. n asemenea cazuri, cnd este evidenta neglijenta operatorului, exista chiar riscul de a se pierde garantia computerului, si firma furnizoare este n drept sa refuze nlocuirea componentelor defectate cu buna stiinta sau din neglijenta si operare gresita. n concluzie, o buna parte din buna functionare a computerului tau depinde de masurile pe care le iei tu nsuti. Nimeni nu este dator sa-ti repare gratuit ceea ce ai stricat, si este bine daca, facnd o astfel de greseala, nveti din consecintele ei sa n-o mai repetiPROTECTIA N RETEA

Continuam prezentarea masurilor de protectie prin software si configurari locale, de asta-data mai ales pentru computerele conectate n retea sau care intra ocazional n contact cu reteaua globala prin dialup pentru acces la Internet. Aceste computere sunt expuse la penetrari prin retea, din partea hackerilor si a virusilor, de aceea se impun masuri speciale pentru nchiderea cailor de acces strain.

Protectia fata de penetrarile prin retea Lucrul n retea face posibil ca altii sa aiba acces din retea la fisiere din computerul tau, deci fara sa aiba nevoie sa opereze la tastatura lui sau sa vada ce este pe ecran. n mod normal, acest lucru ar trebui sa fie posibil numai pentru acele directoare partajate cu stirea ta, adica pentru care este setata o optiune Sharing care permite altora sa le citeasca sau chiar si sa le modifice. Setarea unei astfel de optiuni este posibila, de regula, numai de pe computerul tau, deci tu nsuti poti da acces dupa cum doresti la fisierele tale. Dar daca ai un computer configurat pentru a fi administrat de la distanta (cu Remote Administration) de catre un administrator de sistem, atunci partajarea poate fi facuta si de la distanta, de catre acela care stie parola pentru administrare de la distanta. Ca utilizator, ai dreptul, dar si datoria sa stii exact cine si ce drepturi are prin retea la fisierele de pe computerul tau, mai ales daca esti responsabil pentru fisierele din acest computer. Pe de alta parte, sistemele de operare pot prezenta brese de securitate prin care un intrus poate patrunde si poate accesa fisierele din computer. Protejarea computerelor fata de astfel de penetrari prin retea cade n sarcina administratorului de sistem - cel care configureaza protocoalele de retea - sau a utilizatorului - care si poate instala programe specializate (de tip firewall, de pilda) pentru protectia computerului la patrunderi din retea ale asa-numitilor hackeri. Protectia antivirus Virusii de computer sunt mici programe care, odata lansate pe un computer, pot altera fisierele si pot aduce sistemul n stare de nefunctionare. Ei circula disimulati n alte tipuri de fisiere, astfel nct pot ajunge nestiuti ntr-un sistem si pot ataca brusc sistemul. Pentru depistarea si eliminarea lor se folosesc programe antivirus care au rolul de a verifica fisierele si de a depista prezenta virusilor, iar virusii cunoscuti pot chiar sa fie nlaturati. n unele cazuri, un program antivirus poate chiar sa repare stricaciunile provocate de virus, dar nu mereu. Protectia antivirus este foarte importanta, fiindca un virus distructiv poate sa-ti altereze sau sa-ti stearga fisiere importante. Iata cteva masuri utile pentru protectia antivirus: Instaleaza-ti pe computer un program antivirus. Exista multe programe antivirus, unele comerciale (trebuie cumparate), altele gratuite. Cele comerciale pot fi incomplete sau cu termen limitat de functionare, daca nu le cumperi ca sa le poti folosi integral si permanent. Programul instalat trebuie sa ruleze pe computer cel putin cnd lucrezi conectat n retea si cnd copiezi fisiere noi pe disc, ca sa verifice orice fisier nou care intra n computerul tau. Fa-ti o discheta de interventie antivirus. Daca un virus reuseste totusi sa patrunda n computerul tau, foarte utila este o discheta cu care sa poti porni computerul si sa verifici continutul hard-disk-ului, eventual ca sa elimini virusul sau efectele actiunii lui. Unele programe antivirus ncap pe o discheta, tocmai n acest scop. Tine la zi baza de date antivirus a programului folosit. Orice program antivirus are o baza de date n care sunt incluse informatii pentru recunoasterea si eliminarea virusilor. Dar fiindca apar virusi noi, acestia nu vor fi recunoscuti daca baza de date este veche. Trebuie sa ai grija ca permanent sa ai baza de date adusa la zi, cu date despre cei mai noi virusi. Poti folosi un program antivirus care ti permite sa actualizezi baza lui de date prin Internet. Scaneaza discurile, periodic si ori de cte ori apar probleme neidentificate, ca sa verifici daca nu a patruns vreun virus n sistemul tau. Evita, pe ct posibil, aducerea de fisiere straine, mai ales din surse nesigure. Multi virusi se transmit prin jocuri, sau din cauza nestiintei copiilor si ncepatorilor, deci ai grija ce anume aduci pe computerul tau. Exista multe situri pe web unde poti gasi detalii despre masuri de protectie n retea si antivirus. Ca de obicei, fiind vorba de masuri locale, ele cad n sarcina utilizatorului sau a administratorului de sistem, desi unele firme pot furniza odata cu computerul, la cerere sau ca bonus, si software antivirus corespunzator. Dat fiind ca brese noi de securitate pot fi descoperite pe masura ce sistemele de calcul evolueaza, masurile vechi se pot dovedi ineficiente la un moment dat, deci este necesara actualizarea lor. Totul este n transformare, iar progresul implica si continua adaptare la conditiile n schimbare.

PROTECTIA DE SISTEM

Cu acest articol ncepem sa completam serialul despre protectie, intrnd n domeniul masurilor de protectie software, adica asigurate prin programe sau proceduri care, configurndu-se computerul n mod adecvat, asigura buna functionare a acestuia si interzic accesul persoanelor neautorizate la datele din computer, sau operatiile nepermise asupra sistemului. Unele masuri de protectie software sunt disponibile nca de la nceput, fiind incluse n programele placii de baza (BIOS) sau n sistemul de operare instalat. Alte masuri pot fi luate prin instalarea de programe suplimentare.

Protectia computerului fata de porniri neautorizate, prin parola la pornirea sistemului O masura importanta de protectie, n caz ca au acces fizic la computerul tau persoane care nu sunt autorizate sa lucreze pe el, este mpiedicarea acestor persoane sa-l porneasca. Majoritatea computerelor vin din fabricatie cu un sistem de protectie care ti permite sa definesti o parola de pornire. Cnd este pornit computerul, mai nti se cere parola, si numai daca se introduce parola corecta, computerul porneste, altfel ramne n faza de cerere a parolei. Optiunea de cerere a parolei la pornire se pune n CMOS Setup, unde se poate opta ntre Setup (parola se cere numai atunci cnd cineva ncearca sa intre n CMOS Setup, altfel computerul pornind normal) si System (parola se cere nainte de orice altceva, mpiedicnd orice operatie pe computer pna la introducerea ei). Acest sistem este suficient de sigur pentru computerele noi, dar la unele computere vechi exista si parole universale, care permit trecerea usoara peste protectia pusa, daca intrusul le cunoaste. Daca uiti parola de intrare n sistem, singura solutie ramasa pentru a-l porni este stergerea memoriei CMOS, operatie care se poate face numai deschiznd cutia computerului, deci tu nsuti trebuie sa pastrezi cu grija parola.

Protectia datelor fata de intrusi, prin restrictii de acces Odata pornit computerul, oricine ajunge la tastatura lui poate sa dea comenzi care ar putea afecta integritatea datelor sau a sistemului. Sistemul de operare este prevazut cu anumite masuri de protectie mpotriva greselilor de operare (de pilda, ti se cere o confirmare suplimentara ori de cte ori vrei sa stergi un fisier sau sa modifici o configurare importanta, sau nu ti se permite modificarea unor configurari vitale ale computerului). Dar uneori trebuie sa protejezi date importante fata de colegii care opereaza pe acelasi computer. Unele sisteme de operare (ca Linux sau Windows NT) asigura protejarea lucrarilor fiecarui utilizator prin stabilirea de drepturi de acces, limitnd drepturile de citire/scriere ale fiecarui utilizator la anumite fisiere si directoare, stabilite de administratorul de sistem n functie de specificul lucrarilor. Dar foarte multi utilizatori folosesc Windows 95/98, sisteme n care nu exista implicit astfel de protectii. Un administrator de sistem ar putea instala un program de securitate care sa limiteze drepturile fiecarui utilizator numai la anumite zone de pe disc, care i sunt alocate. n lipsa unor masuri precum cele de mai sus, fiecare utilizator si poate lua masuri proprii de protectie, permise de sistemul de operare. Iata cteva astfel de masuri, posibile n sistemul Windows si n unele aplicatii de Windows:

Parola de utilizator Windows. Aceasta poate fi folosita numai pe un sistem care este configurat sa functioneze n retea. La intrarea n Windows apare o caseta n care se cere numele de utilizator si parola. Daca esti la prima intrare n sistem, poti introduce un nume nou de utilizator si o parola, si esti acceptat ca utilizator. Sistemul va memora pentru fiecare utilizator anumite configurari, printre care sunt incluse configuratia desktopului si parolele de acces la Internet sau la E-mail, dar accesul la fisiere nu este restrictionat. Un intrus, daca nu-ti stie parola, nu are acces la parolele tale pentru acces la Internet, dar poate sa-si defineasca un nou nume de utilizator si o parola noua, cu care sa intre n Windows si n retea. Deci acest sistem nu-ti protejeaza dect cteva configurari de lucru n retea si pe desktop, dar nu asigura nici o protectie a fisierelor de pe disc. Parola pe screen-saver. Cnd pleci de la computer pentru cteva minute, exista riscul ca un intrus sa vada ceea ce ai pe ecran sau chiar sa opereze pe computerul tau n lipsa ta. Poti evita aceasta situatie daca ai un program de tip screen-saver care intra automat n functiune dupa un numar de minute (stabilit de tine) si acopera ecranul cu alte imagini. Cnd se apasa o tasta sau cnd se actioneaza mouse-ul, imaginea veche revine pentru a se continua lucrul, dar aici se poate pune o parola fara de care nu se poate reveni la imaginea dinainte. Parola pe documente Documentele importante pot fi protejate fata de intrusi, prin codarea lor (astfel nct sa nu le poata citi dect cine stie sa le decodifice cu ajutorul unui anumit program si al unei chei de decodificare), sau prin stabilirea de drepturi protejate prin parola. De pilda, documentele create cu Microsoft Word si Microsoft Excel pot fi salvate cu optiunea de protejare prin parola, fie la scriere (si atunci le poate modifica numai cine cunoaste parola), fie si la citire (astfel nct documentele pot fi deschise si citite numai de catre cine stie parola). Totusi, aceasta masura nu mpiedica stergerea neautorizata a unui fisier astfel protejat. Exista si alte metode de a proteja documentele prin parole. Protectia mesajelor de E-mail n unele cazuri este important sa nu aiba acces la corespondenta ta prin E-mail persoane neautorizate. La mesajele din casuta ta postala are acces numai cine cunoaste parola contului tau de E-mail, dar daca lasi parola memorata pe computerul tau (cu o optiune Remember password n programul de E-mail), atunci oricine are acces la computerul tau va avea acces si la mesajele tale de pe server (lucru valabil pentru orice serviciu n retea a carui parola ramne memorata pe computerul tau). n schimb, mesajele deja preluate pe computerul tau nu mai sunt protejate si sunt accesibile pentru cine are acces la computer, deci pentru a le proteja trebuie sa le aplici alte metode de protectie. Aceste masuri de protectie sunt asigurate, de regula, de sistemul de operare si de aplicatiile comune, altele pot fi luate prin instalarea unor programe adecvate de securitate. Sistemul poate pune la dispozitie astfel de masuri, dar ele nu sunt activate automate, ci numai operatorul sau administratorul de sistem le poate pune n functiune, daca este necesar.

REINSTALARE WINDOWS

Sistemul de operare Windows este doar un pachet mai mare de programe, cu multe componente, care ti permite sa folosesti computerul si alte programe proiectate ca sa lucreze sub Windows. La un moment dat, poti simti nevoia sa reinstalezi sistemul de operare, daca nu mai functioneaza bine si nu mai esti multumit de performantele sistemului tau.

Ce te-ar putea face sa reinstalezi sistemul de operare? Iata cteva raspunsuri mai concrete:

folderele de sistem sunt prea ncarcate. Chiar daca n general sistemul nu da semne de oboseala, dupa mai multe luni de utilizare continua se poate ajunge la o ncarcare a unor foldere de sistem cu fisiere inutile, iar trierea acestora poate fi foarte dificila. Daca discul se umple, stergerea fisierelor inutile se impune. O reinstalare a sistemului va elibera discul de tot ce nu mai este necesar. sistemul merge tot mai lent. Acest lucru se ntmpla mai ales la aceia care obisnuiesc sa instaleze experimental tot felul de aplicatii si jocuri pe computer, dupa care, chiar daca le instaleaza, anumite componente ramn n sistem si ncarca anumite foldere sau fisiere de sistem. sistemul afiseaza frecvent mesaje de eroare. Se ntmpla asta atunci cnd unele componente sau configurari ale sistemului au fost alterate si nu mai pot fi remediate pe alte cai. sistemul nu mai porneste anumite aplicatii. Daca reinstalarea acelor aplicatii care nu mai pornesc normal, nu reuseste sa rezolve problema, se poate deduce ca sunt alterate anumite componente de sistem folosite de acele aplicatii, si atunci solutia pentru a folosi iarasi acele aplicatii poate fi doar reinstalarea sistemului. sistemul nu mai porneste deloc. Pur si simplu, computerul se blocheaza la intrarea n Windows si nu se mai poate opera n el. n acest caz, cel mai adesea este necesara reinstalarea sistemului. sistemul a fost sters, din greseala sau din cauza vreunui virus, sau din alte cauze, caz n care computerul se opreste dupa ce afiseaza mesajul Missing system files (lipsesc fisiere de sistem) iar folderele de sistem sunt sterse sau incomplete. se doreste o reinstalare a sistemului ntr-o noua configuratie. Uneori, utilizatorul doreste sa schimbe radical modul n care si foloseste computerul, de pilda sa renunte la unele aplicatii si sa treaca la folosirea altora. Cea mai sigura manevra este reinstalarea sistemului, pentru a se elimina complet resturile vechilor aplicatii, si pentru ca noile aplicatii sa fie instalate pe un sistem nou. Ca utilizator, este posibil sa nu stii sa faci reinstalarea sistemului de unul singur, si sa fii nevoit sa apelezi la un specialist pentru asta. n acest caz, trebuie sa pui la dispozisia specialistului tot ce este necesar pentru instalarea sistemului. Daca stii sa instalezi singur sistemul, atunci nseamna ca stii deja ce ai de facut, dar chiar si asa trebuie sa-ti pregatesti toate cele necesare.

Practic, cnd apelezi la un specialist n computere pentru a-ti reinstala sistemul, el nu este dator sa-ti asigure nimic altceva dect priceperea lui n a repune n functiune computerul tau cu programele pe care le detii tot tu. Orice alt program sau serviciu ai cere n plus, constituie o operatie suplimentara. Tu esti proprietarul computerului si al programelor pe care le vei folosi pe computer, deci nu cere specialistului sa-ti aduca programe, si n nici un caz software comercial. Este problema ta sa-ti procuri programele pe care doresti sa le instalezi pe computer, si nu a specialistului care ti le instaleaza, dect daca el este si distribuitor de software si vrei sa cumperi programe distribuite de el n mod legal, sau daca este de acord sa-ti procure software necomercial.

n Romnia exista nca multi utilizatori care folosesc software comercial fara sa fi cumparat si licenta de utilizare a acelui software, deci fara sa aiba dreptul sa-l foloseasca. Furnizorii de computere se simt obligati sa livreze computerele gata de utilizare, si de aceea adesea instaleaza un sistem de operare, dar utilizatorul care nu detine o licenta pentru acel software trebuie sa stie ca este raspunzator pentru folosirea lui ilegala. n mod normal, computerul trebuie cumparat cu tot cu software pentru a fi totul n regula.

Asadar, pentru instalare trebuie sa pui la dispozitia tehniciamului tot ce este necesar: dischete si CD-uri cu sistemul de operare si cu driverele pentru dispozitivele hardware, date tehnice despre componentele hardware ale computerului, eventual parola de BIOS sau cheita de deblocare a tastaturii. Orice detinator de computer care si duce computerul la reparat la o firma de specialitate ar trebui sa stie ca trebuie sa ofere tehnicienilor si cele enumerate mai sus, altfel probabil va trebui sa mai faca un drum ca sa le aduca de acasa.

O alta masura importanta, nainte de o reinstalare a sistemului, este salvarea fisierelor importante de pe computer. Numai utilizatorul stie ce fisiere sunt importante pentru el si pe care nu le mai poate recupera daca ar fi sterse la reinstalare. n cazul n care computerul porneste nca nainte de reinstalare, utilizatorul ar trebui sa-si salveze singur, pe dischete sau pe CD, pe un alt hard-disk sau pe o alta partitie, toate fisierele pe care nu vrea sa le piarda daca se sterge partitia principala. Tehnicianul nu este obligat sa faca asta, iar daca i-o ceri, asteapta-te la un pret mai mare dect daca ai face singur operatia de salvare a fisierelor tale.

Asadar, nu e suficient sa ai pe cineva care se pricepe sa-ti reinstaleze sistemul sistemul, sau sa fii tu nsuti capabil sa faci asta. Trebuie sa pregatesti si toate materialele si informatiile necesare pentru ca aceasta operatie sa se execute repede si n cele mai bune conditii. De fapt, este vorba doar de niste masuri de bun-simt: sa ai grija de toate detaliile care depind de tine, si sa-ti pregatesti dinainte toate cele necesare cnd te apuci de o treaba. SISTEMUL DE OPERARE

Cel mai important software de pe un computer este sistemul de operare, pentru ca el este acela care permite operatorului sa dea comenzi computerului, si in lipsa lui computerul este doar un ansamblu de circuite si componente care nu pot fi comandate si controlate de catre operator.

La pornirea computerului, automat intra in functiune un mic program inscris intr-o memorie speciala a placii de baza, si acest mic program (numit BIOS) initializeaza componentele hardware si chiar face unele teste pentru a vedea daca ele raspund corect la anumite comenzi interne. Daca este ceva in neregula, se afiseaza mesaje de eroare si/sau sistemul ramine blocat, cerind remedierea defectiunii. Dar daca totul functioneaza normal, atunci BIOS-ul lanseaza in executie sistemul de operare, care de regula este instalat pe hard-disk. Exista si situatii cind sistemul de operare se gaseste pe discheta sau pe CD, sau chiar pe un alt computer din aceeasi retea, dar ne referim aici la cazul cel mai frecvent, cind sistemul de operare este instalat pe hard-disk.

Initial, computerul nu contine nici un sistem de operare, si hard-disk-ul este gol. Daca incerci sa pornesti un astfel de computer, atunci vei primi un mesaj de eroare in momentul cind BIOS-ul trebuie sa predea controlul sistemului de operare, pentru ca nu este gasit nici un sistem de operare ca sa fie lansat in executie. Deci este nevoie ca sistemul de operare sa fie instalat pe computer, inaintea oricaror altor programe.

Daca exista un sistem de operare instalat, acesta va porni si pe ecran vor aparea imediat o serie de mesaje cu date tehnice, specifice acelui sistem, timp de citeva zeci de secunde sau citeva minute, dupa care va aparea interfata sistemului de operare, asteptind comenzile operatorului. Un computer lent poate avea nevoie de mai multe minute pina cind reuseste sa intre in sistemul de operare. Odata pornit sistemul de operare, i se pot da comenzi specifice, sau se pot lansa aplicatii (programe) care pot rula avind ca suport sistemul de operare respectiv.

In lume exista multe sisteme de operare, unele mai cunoscute decit altele. In Romania, cele mai raspindite sunt sistemele de operare comerciale produse de Microsoft (MS-DOS, Windows), dar in ultimul timp au inceput sa cistige teren sisteme de operare gratuite de tip Linux, o versiune gratuita de UNIX. Sa le facem o scurta prezentare.

MS-DOS (MicroSoft Disk Operating System) a inceput sa fie dezvoltat in 1980, cind firma IBM a decis sa creeze un sistem de operare pentru noul lor computer numit IBM PC. Atunci IBM a apelat la o firma (mica pe atunci) pe nume Microsoft, care a creat sistemul. Ulterior, IBM PC a devenit foarte apreciat si arhitectura lui s-a raspindit rapid, fiind preluat si de alte firme care au produs computere compatibile si le-au dotat cu sistemul de operare MS-DOS. La ora actuala, multe PC-uri mai vechi folosesc inca MS-DOS ca sistem de operare, mai ales pentru aplicatii in mod text, care nu necesita resurse deosebite. Prin resurse intelegem viteza de lucru a PC-ului, memoria RAM disponibila, spatiul de lucru pe hard-disk si alti parametri care influenteaza considerabil performantele unui computer. Ultima versiune independenta de MS-DOS este 6.22, si ea integreaza si facilitati de lucru in retea. Microsoft Windows este un alt produs al firmei Microsoft, conceput in momentul cind utilizatorii incepeau sa simta tot mai acut nevoia unei interfete grafice, in locul comenzilor in mod text. O interfata grafica este un mediu de operare in care utilizatorul, in loc sa scrie comenzi, litera cu litera, le poate alege din meniuri, le poate lansa activind iconi (mici imagini) sau butoane desenate pe ecran, fie din tastatura, fie din mouse, lucrul fiind astfel mult mai intuitiv si mai placut. Initial, si timp de multi ani, sistemul Windows era conceput ca o interfata care se instala peste sistemul de operare MS-DOS, fara de care nu putea functiona. Lansat in 1985, cu numele Windows 1.0, acest nou software a evoluat prin mai multe versiuni, dintre care astazi doar cele mai recente sunt inca in uz, si anume: Windows 3.0 este cel mai avansat Windows care poate fi utilizat pe PC-uri cu procesor 286. A fost lansat pe piata in mai 1990. Windows 3.1 a fost lansat in aprilie 1992, fiind suficient de stabil in functionare ca sa existe si azi milioane de utilizatori ai lui, pe computere personale mai slabe, cu procesoare 386 si 486. Windows NT 3.1 este prima versiune de Windows New Technology, un sistem profesional cu cerinte tehnice ridicate, care necesita componente hardware performante si asigura o securitate sporita in retea. A fost lansat in 1993. Probabil inca mai este folosit pe unele computere mai vechi. Windows 3.11 (for Workgroups) este o versiune de Windows 3.1 care integreaza facilitatile necesare pentru lucrul in retea. A fost lansat in 1993, si exista inca retele de computere mai vechi care folosesc acest sistem. Windows 95, lansat cu multa reclama in 1995, este prima versiune de Windows care nu mai are nevoie sa fie instalat peste MS-DOS. Windows 95 integreaza MS-DOS 7.0 si ofera o interfata foarte prietenoasa pentru utilizator, fiind raspindit pe o mare parte din computerele compatibile IBM PC aflate in uz la ora actuala. Windows 95 are nevoie de cel putin 4 MB de memorie RAM ca sa poata fi instalat. Windows NT 4.0 este un NT mult imbunatatit, care si la ora actuala poate fi gasit in functiune pe servere ale companiilor si institutiilor care ruleaza aplicatii importante, dar pentru uz personal nu este la fel de prietenos ca Windows 95. Windows 95 OSR2 este o versiune lansata in 1996, care suporta un nou mod de gestionare a spatiului pe hard-disk (FAT32), mult mai eficient pentru hard-disk-uri mari, si care se va generaliza la urmatoarele versiuni de Windows. Totusi, acest sistem s-a "remarcat" prin instabilitate si probabil utilizatorii lui au migrat repede catre alt sistem de operare. Windows NT 5.0 a fost anuntat in 1997 la o conferinta de presa, urmind sa fie lansat pe piata abia in 1999. Windows 98 este, la ora actuala, cel mai folosit sistem Windows. A fost lansat in 1998, si desi la inceput existau putine computere care sa-i asigure resursele necesare (are nevoie de minimum 16 MB RAM pentru a functiona acceptabil), evolutia componentelor hardware l-a facut sa se raspindeasca rapid. Windows 2000 este ultima versiune de Windows, lansata chiar anul acesta. Deocamdata, pare sa se raspindeasca greu din cauza ca nu dispune de drivere pentru multe componente hardware mai vechi, si are nevoie de resurse importante, pe care computerele aflate in uz la ora actuala rareori i le pot oferi. Daca la pornirea computerului tau apare o imagine pe care scrie, mare, Windows pe un fond albastru-deschis, atunci poti vedea si versiunea de