1. Constituirea teoriei democraŃiei

2. Originile şi sensurile conceptului de democraŃie

3. Ipostaze ale democraŃiei 3.1. DemocraŃia directă

3.1.1. Modelul clasic atenian 3.1.2. Modernitatea şi renaşterea teoriei democraŃiei directe

3.2. Constituirea democraŃiei liberale moderne 3.3. Variante teoretice contemporane ale democraŃiei

3.3.1. Elitismul 3.3.2. DemocraŃia ca poliarhie 3.3.3. DemocraŃia ca mijloc 3.3.4. DemocraŃia participativă 3.3.5. ConsociaŃionalism, consensualism şi majoritarism

4. DemocraŃia şi procesul decizional 5. DemocraŃia consolidată 6. Democratizare şi tranziŃie

TEORII ALE DEMOCRAłIEI

Prof. dr. Anton CARPINSCHI Asist. dr. Bogdan Constantin MIHĂILESCU

C U P R I N S

1. Constituirea teoriei democraŃiei

Prezentă încă din Antichitate, în cadrul dezbaterilor despre

găsirea regimului de guvernare optim, democraŃia a fost un subiect

amplu dezbătut în lucrările de analiză a domeniului politic.

DemocraŃia, în diferitele sale ipostaze, a fost îndelung cercetată

pentru a i se găsi atât părŃile considerate benefice, cât şi pe cele

presupus nocive. Polemica, purtată în jurul problemelor pe care

analiza democraŃiei le relevă, străbate filosofia politică de la

extraordinarele momente de manifestare din Grecia antică şi până

astăzi. Faptul că o comunitate de mici dimensiuni a descoperit, în

Atena primei jumătăŃi a secolului V î. Hr., ideea egalităŃii politice şi a posibilităŃii guvernării şi gestionării

vieŃii comunitare de către majoritatea cetăŃenilor, a făcut ca teoria politică, de la bun început, să păstreze

în atenŃia sa, ca subiect recurent, problematica democraŃiei.

Elenismul, perioada medievală şi începuturile modernităŃii au fost momente în care democraŃia a

rămas, de cele mai multe ori, un subiect teoretic – cazurile în care s-a încercat transpunerea în practică

fiind reduse ca număr şi având ca idealtip modelul atenian antic. Dacă a doua jumătate a secolului XIX şi

începutul secolului XX este un timp în care, în spaŃiul occidental, teoria şi practica politică devin din ce în

ce mai puternic influenŃate de sistemul politic propriu democraŃiei reprezentative liberale, anii interbelici

sunt marcaŃi de un pronunŃat discurs antidemocratic. “Înainte de 1945, însăşi ideea de democraŃie liberală

era anatemizată. Criticii – atât cei de dreapta, cât şi cei de stânga – au atacat democraŃia liberală pentru

ineficienŃa ei în rezolvarea problemelor sociale, pentru corupŃia din cadrul ei şi pentru îndepărtarea de

mase”1.

Extremismul politic, indiferent de orientarea ideologică, consideră că parlamentarismul, construit

de constituŃionalismul liberal, este o formă anchilozată a unui sistem politic ce doar a pretins a fi

reprezentativ pentru popor, dar care nu a reuşit – şi nici nu şi-a propus vreodată acest lucru.

Reprezentativă, pentru spiritul epocii, este lucrarea lui Carl Schmitt, Criza democraŃiei parlamentare,

publicată în 19232. Pentru filosoful german, democraŃia parlamentară a devenit un ansamblu de structuri

formale, găunoase, în spatele cărora se ascund grupuri de interese ce nu urmăresc decât dominarea şi

accederea la putere. Schmitt teoretizează şi propune un sistem politic prin care să se poată manifesta

voinŃa generală a poporului, un sistem politic care elimină mecanismele democraŃiei reprezentative

liberale, dorind identificarea celor care conduc cu membrii comunităŃii, o identificare totală, nemediată de

practici electorale.

1 Jeffrey C. Isaac, DemocraŃia în vremuri întunecate, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.35. 2 Vezi Ibidem, pp. 35-36.

Evenimentele istorice – ascensiunea fascismului şi nazismului, brutalităŃile şi cruzimile guvernelor

totalitare, Al Doilea Război Mondial, Holocaustul, lagărele de exterminare din Ńările comuniste, etc. – au

arătat care sunt efectele şi pericolele totalitarismului, făcând, astfel, ca discursul democratic să capete o

legitimitate care, nu cu multă vreme în urmă, ar fi fost de nebănuit. “A apărut un nou discurs, care şi-a

luat numele de teorie democratică. Lucrarea lui Robert Dahl – A Preface to Democratic Theory (1956),

cea a lui Giovanni Sartori – Democratic Theory (1958) şi cea a lui Henry Mayo – Introduction to

Democratic Theory (1958) reprezntă doar trei formulări clasice ale noii paradigme”3.

La aceste titluri s-au adăugat, în anii ce au urmat, şi alte lucrări, care au devenit scrieri de referinŃă

pentru teoria democraŃiei, precum sunt cele ale lui Robert A. Dahl – Who Governs? Democracy and

Power in an American City, Polyarchy. Participation and Opposition (Poliarhiile. Participare şi

opoziŃie), Dilemmas of Pluralist Democracy, Democracy and Its Critics (DemocraŃia şi criticii ei); cele

ale lui Arend Lijphart – Democracy in Plural Societies. A Comparative Exploration (DemocraŃia în

societăŃile plurale), Patterns of Democracy. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries

(Modele ale democraŃiei. Forme de guvernare şi funcŃionare în treizeci şi şase de Ńări); sau cunoscuta

lucrare a lui Giovanni Sartori – A Theory of Democracy Revisited (Teoria democraŃiei reinterpretată).

Lista lucrărilor relevante pentru teoria democraŃiei este foarte mare, anii postbelici fiind deosebit de

prolifici în scrieri care urmăresc înŃelegerea, explicarea, legitimarea sau critica diferitelor forme de

regimuri politice democratice – autori precum Seymour Martin Lipset, C. B. Macpherson, Carole

Pateman, Benjamin Barber, John Plamenatz, Claude Lefort, Norberto Bobbio, etc. ilustrând elocvent acest

lucru4.

Teoria democraŃiei, aşa cum s-a dezvoltat ea în ultimele decenii în spaŃiul anglo-saxon, este o

“cercetare sistematică a condiŃiilor, instituŃiilor, scopurilor şi sensurilor practicilor politice democratice

dezvoltate de la Al Doilea Răboi Mondial”5. Această analiză urmăreşte în primul rând să explice rolul

şi modul de funcŃionare a instituŃiilor, partidelor, grupurilor de interese, comportamentul politic al

alegătorului, relaŃia dintre guvernanŃi şi cei guvernaŃi, felul în care decurge procesul decizional, precum

şi identificarea condiŃiilor necesare unui sistem politic democratic şi a democratizării.

Teoria democraŃiei a dorit elaborarea unor cercetări care nu doar să descrie funcŃionarea procesului

politic democratic, ci să şi ofere soluŃii care să-l poată îmbunătăŃi. Astfel, dacă în prima perioadă a anilor

postbelici teoria democraŃiei avea printre obiectivele sale majore “stabilirea unei justificări normative

convingătoare şi în acelaşi timp «realiste» a democraŃiei liberale, care să ofere substanŃă şi o motivaŃie

fundamentală practicilor care se conturau în Occidentul postbelic”6, ulterior această tendinŃă a fost

însoŃită şi de o analiză şi propunere de modele teoretice, care, prin critica adusă status quo-ului propriu

democraŃiei liberale, urmăreau îmbunătăŃirea practicilor democratice existente, astfel încât să se instituie

o participare politică crescută şi o extindere a democraŃiei directe.

Teoria democraŃiei nu oferă celui care o studiază nici un set de principii, teze, sau axiome,

universal acceptate şi definitorii pentru domeniu, ci doar încercă prin analiza empirică şi teoretică să

3 Ibidem, p. 33. 4 Vezi The Encyclopedia of Democracy, Seymour Martin Lipset (editor in chief), Routledge, 1995, vol. IV, pp. 1247-1260. 5 Ibidem, p.1247. 6 Jeffrey C. Isaac, op.cit., p.34.

explice, în diferite maniere, instituŃiile, deprinderile şi practicile politice democratice, precum şi să

construiască ipoteze şi modele perfecŃionate ale sistemelor politice respective. Discursul teoriei

democraŃiei, deşi este unul eterogen – aflat în permanentă căutare a unui alt posibil răspuns, mai adecvat

cerinŃelor politicii democratice, şi ele într-o continuă schimbare – va fi întotdeauna centrat pe

identificarea căilor care pot duce spre maximizarea gradului de receptivitate a celor care deŃin puterea

politică faŃă de cererile membrilor comunităŃii, a posibilităŃii cetăŃenilor de a-şi formula şi face cunoscute

preferinŃele7, precum şi pe asigurarea dreptului cetăŃenilor de a participa – într-o măsură mai mică sau mai

mare – la viaŃa politică, la luarea deciziilor politice şi la alegerea celor care ocupă funcŃii publice.

Teme de verificare:

1. Teoria democraŃiei până în secolul XX

2. Perspective critice asupra democraŃiei în perioada interbelică

3. Teoria democraŃiei după cel De-Al Doilea Război Mondial

7 Vezi Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, pp. 27-35.

2. Originile şi sensurile conceptului de democraŃie

Etimologia termenului de democraŃie

De-a lungul timpului, noŃiunea desemnată prin cuvântul “democraŃie” a primit multiple sensuri,

ajungându-se ca aceasta să devină “difuză şi plurivalentă”8, iar prin legitimitatea căpătată după Al Doilea

Război Mondial să se transforme într-un “cuvânt onorific universal”9, în spatele căruia să se ascundă cu

totul altceva decât practici şi principii care să aibă legătură cu democraŃia.

DemocraŃia este un cuvânt de origine grecească, fiind rezultatul alăturării termenilor demos (popor) şi

kratos (putere), desemnând regimul politic în care conducerea treburilor comunitare este exercitată de

popor. Astfel, un prim sens etimologic al termenului de democraŃie este cel de putere a poporului.

Însă, lucrurile devin mai complicate dacă se analizeză semnificaŃiile diferite ale cuvântului grecesc

demos. Acesta poate fi asimilat adunării populare a cetăŃenilor atenieni, sau poate desemna comunitatea în

întregul ei. Termenul demos capătă de multe ori sensurile deŃinute de noŃiuni ca polloí – cei mulŃi;

pleíones – majoritatea, sau ōchlos – gloată10. Astfel, sintagma iniŃială, prin care defineam etimologic

democraŃia ca putere a poporului, poate avea multiple sensuri în funcŃie de interpretările care se dau

cuvântului demos – tradus de cele mai multe ori prin termenul de popor. El poate desemna “toată lumea”,

“mare parte a mulŃimii”, “clasele inferioare”, un “întreg organic”, sau poporul reprezentat prin principiul

majorităŃii absolute, sau prin cel al majorităŃii limitate11, şi, combinat cu termenul kratos, va construi

diferite accepŃiuni asupra regimului politic pe care doreşte să-l indice.

Diversitatea sensurilor conceptului de democraŃie nu este provocată doar de aspectul etimologic,

ci şi de numeroase alte variabile istorice, sociale, culturale, filosofice, sau economice, toate contribuind la

multiplicitatea de interpretări şi modele pe care o are această noŃiune. Un scurt periplu prin istoria ideilor

politice poate arăta elocvent acest lucru12.

Perspective şi definiŃii ale democraŃiei

Pentru cel mai ilustru om politic al Atenei antice, Pericle,

“constituŃia (…) este numită democraŃie deoarece puterea nu este în mâinile unei

minorităŃi, ci aparŃine întregului popor”13 – sintaga “întregul popor”

8 Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p.32. 9 Ibidem 10 Vezi Ibidem, p. 45. 11 Vezi Ibidem, p. 46. 12 Vezi Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, David Miller (coord.), Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, pp. 153-160; precum şi Anthony Arblaster, DemocraŃia, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 37-63. 13 David Held, Modele ale democraŃiei, Editura Univers, Bucureşti, 2000, p.30.

desemnându-i pe toŃi cei care au drepturi politice. Practica democraŃiei ateniene din secolele V-IV î.Hr. nu

i-a convins pe marii filosofi greci, cei care au devenit critici faŃă de această formă de guvernare,

considerând-o incapabilă de a subordona politicul, şi comportamentul uman individual, valorilor etice – cele

menite să conducă o comunitate. Pentru Platon, democraŃia – văzută ca o guvernare a celor mulŃi şi

ignoranŃi – este o formă de conducere politică aflată la mare distanŃă de modelul ideal. Oamenii trebuie

păstoriŃi de cei înŃelepŃi, altfel, lăsaŃi să se ghideze după propriile idei, ei vor sfârşi în anarhie,

nestatornicie şi îndepărtare de adevăratele comandamente ale raŃiunii. Aristotel va vedea în democraŃie o

formă impură de guvernare, deoarece democraŃia nu are în vedere Binele Comun al polis-ului, ci doar

promovarea intereselor celor săraci.

În perioada medievală se formează o imagine asupra guvernării ca păstorire a sufletelor de către

preoŃi şi constrângere a pulsiunilor pornirilor naturii umane decăzute de către regi, viziune care excludea

democraŃia din orizontul acceptabilităŃii politice. Abia la începuturile modernităŃii, o dată cu Reforma

protestantă – care slăbeşte atât autoritatea eclesiastică cât şi pe cea regală – şi cu primele tentative de

autonomizare a politicului, democraŃia este readusă în atenŃia gândirii politice. ApariŃia teoriei dreptului

natural şi a contractualismului vor contribui semnificativ la viitoarele legitimări ale democraŃiei. Aceasta

din urmă nu mai este considerată a fi forma de participare directă a cetăŃenilor la luarea deciziilor politice,

ci este concepută ca fiind posibilitatea acordată celor ce deŃin drepturi politice de a-şi alege reprezentanŃi;

este guvernarea obŃinută prin consimŃământul dat de cetăŃeni, în maniera teoretizată de John Locke în Al

doilea tratat despre cârmuire. Pentru Jean-Jacques Rousseau, conceptul de democraŃie nu are nici o

legătură cu ideea de reprezentativitate politică, “deputaŃii

poporului nu sunt şi nici nu pot fi reprezentanŃii lui; ei nu sunt

decât mandatarii lui şi nu pot să hotărască nimic definitiv. Orice

lege pe care n-a ratificat-o poporul în persoană este nulă; nici nu

este lege”14. Filosoful francez doreşte o formă pură, totală, de

democraŃie directă în care poporul să se manifeste ca un tot unitar

prin voinŃa sa generală.

O importantă concepŃie, care va forma unul dintre modelele

cele mai viguroase ale democraŃiei, este cea care impune

reprezentativitatea politică ca trăsătură esenŃială şi necesară,

combinând-o în acelaşi timp cu principiile constituŃionalismului

liberal. Astfel, pentru J. S. Mill, “cea mai bună formă de guvernare

ideală în condiŃiile moderne presupune un sistem democratic

reprezentativ care (…) laolaltă cu libertatea discursului, a presei şi a adunării, are avantaje specifice:

asigură mecanismul prin care puterile centrale pot fi supravegheate şi controlate; instituie un for

(parlament) care să acŃioneze ca un câine de pază pentru libertate (…) exploatează, prin competiŃie

electorală calităŃile de conducător inteligent în avantajul maxim al tuturor”15. Adăugând acestor diferite

concepŃii despre democraŃie şi pe cea a lui Karl Marx – cel pentru care democraŃia presupune o lume

eliberată de capitalism şi exploatare, care să asigure deplina egalitate socială, economică şi politică –

observăm doar o parte din diversitatea sensurilor primite de-a lungul timpului de noŃiunea de democraŃie.

14 Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Moldova, Iaşi, 1996, p. 163. 15 David Held, op.cit., p. 123.

DEMOCRAłIE: • guvernarea aparŃine

întregului popor • guvernarea este în

mâinile celor mulŃi şi ignoranŃi

• formă impură de guvernare

• guvernarea obŃinută prin consimŃământul dat de cetăŃeni

• un sistem selectiv al minorităŃilor competitiv alese

Teoria politică de la sfârşitul secolului XX oferă şi ea multiple definiŃii ale democraŃiei. Pentru

Phillipe C. Schmitter şi Terry Lynn Karl, “democraŃia politică modernă este un sistem de guvernare în

care conducătorii sunt permanent răspunzători pentru acŃiunile lor în spaŃiul public faŃă de cetăŃeni, care

acŃionează indirect, prin procesul de competiŃie şi cooperare care are loc între reprezentanŃii lor aleşi”16.

Teoria competitivă a democraŃiei, a cărui important reprezentant este Joseph A. Schumpeter, considera

democraŃia – la mijlocul secolului XX – ca fiind “produsul derivat al metodei de recrutare a

conducătorilor”17. Giovanni Sartori o va defini, la acelaşi nivel descriptiv, ca “o procedură şi/sau un

mecanism care (a) generează o poliarhie deschisă a cărei competitivitate pe piaŃa electorală (b) atribuie

puterea poporului şi (c) le impune specific conducătorilor să răspundă şi să fie responsabili faŃă de cei

conduşi”18. Însă, democraŃia va fi definită de Sartori şi într-un sens normativ. “DemocraŃia ar trebui să fie

un sistem selectiv al minorităŃilor competitiv alese”19. Astfel, dacă procedural democraŃia este o “poliarhie

deschisă”, ea, cel puŃin normativ, ar trebui să fie şi o poliarhie selectivă, meritorie. Pentru Robert Dahl,

democraŃia – ca idealtip – are ca trăsături fundamentale receptivitatea constantă şi completă a sistemului

politic faŃă de “preferinŃele cetăŃenilor, consideraŃi egali din punct de vedere politic”20.

Teme de verificare:

1. Analiza etimologică a cuvântului “democraŃie”

2. PrezentaŃi diferite sensuri date democraŃiei aşa cum rezultă din lucrările unor autori precum Platon,

Aristotel, Locke, Rousseau, Mill, sau Marx

3. DefiniŃii ale democraŃiei în a doua jumătate a secolului XX

16 Phillipe C. Schmitter şi Terry Lynn Karl, “Ce este …şi ce nu este democraŃia”, în Revista română de ştiinŃe politice , vol II, nr.1, 2002, p.3. 17 Giovanni Sartori, op.cit., p.152 18 Ibidem, p.155. 19 Ibidem, p.163. 20 Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, p. 27.

3. Ipostaze ale democraŃiei

3.1. DemocraŃia directă

3.1.1. Modelul clasic atenian

În secolul V î. Hr., pe teritoriul Greciei şi mai cu seamă în înfloritoarea cetate a Atenei, s-a

dezvoltat şi s-a impus o formă de guvernare numită demokratίa. InstituŃiile şi practicile politice existente

şi perfecŃionate aici au suscitat interesul a numeroşi cercetători ai fenomenului democratic, deoarece o

bună parte din idealurile politice ateniene au constituit elemente de inspiraŃie şi legitimitate pentru teoria

democraŃiei ulterioară.

O trăsătură esenŃială a democraŃiei ateniene a fost dată de participarea nemijlocită a cetăŃenilor în

cadrul procesului decizional, necesar gestionării problemelor comunitare. Acest lucru face ca Atena antică

să ofere teoriei democraŃiei modelul clasic de democraŃie directă. Apelând la cunoscutul Discurs funerar

al lui Pericle, prezent în lucrarea istoricului Tucidide, Războiul peloponesiac, putem observa care erau

valorile politice ale Atenei democratice. Puterea este deŃinută de cetăŃeni, cei care sunt egali în faŃa legii,

şi care au acces liber la funcŃiile publice.

Pentru a înŃelege însă modul de organizare a vieŃii politice a polis-ului atenian trebuie ştiut faptul

că “pentru greci, «om» şi «cetăŃean» însemna exact acelaşi lucru, la fel cum participarea la viaŃa din polis,

din cetate, înseamnă «a trăi»”21. Omul se defineşte, în specificitatea sa, prin faptul că face parte dintr-o

comunitate. Te împlineşti ca om, considera atenianul, în măsura în care eşti un cetăŃean virtuos. De aceea,

“democraŃia ateniană a fost caracterizată de angajamentul general faŃă de principiul virtute civică:

fidelitatea faŃă de oraşul-stat republican şi subordonarea vieŃii private faŃă de domeniul public şi folosul

comun”22.

Participarea directă la viaŃa publică este un element esenŃial al vieŃii cetăŃeanului atenian. Acesta

nu ia parte facultativ la dezbaterile politice – în funcŃie de interesle personale şi timpul disponibil – ci

consideră acest lucru o necesitate vitală, atât pentru natura sa umană, cât şi pentru comunitate.

Participarea la viaŃa politică, împreună cu ceilalŃi cetăŃeni, este un drept al atenianului, dar şi o obligaŃie.

Deliberarea şi hotărârile luate de atenian sunt legitime doar dacă vizează întotdeuna, şi în cât mai deplin

mod cu putinŃă, binele comun al întregii colectivităŃi, şi nu pe cel individual. “Cel care nu-şi urmăreşte

decât propiul interes nu poate fi un cetăŃean adevărat: cetăŃeanul adevărat este cel care, atunci când este

vorba de treburile cetăŃii, năzuieşte întotdeauna spre binele comun”23. Pericle este cât se poate de explicit

21 Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.260. 22 David Held, Modele ale democraŃiei, p.31. 23 Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, Editura Institutul European, Iaşi, 2002, p.26.

când, în mai sus amintitul Discurs funerar, spune că atenianul care nu se interesează de politică, de viaŃa

publică, e tratat de restul comunităŃii, nu ca un individ egoist ce trebuie lăsat să-şi vadă doar de interesele

sale, ci ca o persoană străină de cetate şi societate, periclitându-şi, astfel, statutul de cetăŃean cu drepturi

politice.

Această participare directă a atenianului la procesul politic de conducere a cetăŃii se realizează prin

faptul că puterea suverană, în luarea deciziilor, aparŃinea Adunării (Ecclesia), în interiorul căreia erau

cuprinşi toŃi cetăŃenii. Cu o populaŃie de aproximativ 40.000 – 50.000 de cetăŃeni – în vremurile de

maximă înflorire – Ecclesia, pentru a lua hotărâri valide, trebuia să deŃină un forum de minim 6000 de

cetăŃeni. Problemele majore ale cetăŃii puteau fi dezbătute doar de către Adunarea cetăŃenilor –

stabilirea taxelor, crearea legilor necesare ordinii publice, relaŃiile externe, ostracizarea – care se întrunea

de câteva zeci de ori pe an24. Hotărârile erau luate prin vot, urmărindu-se, ca ideal, obŃinerea

unanimităŃii, dar acceptându-se ca soluŃie de compromis principiul simplei majorităŃi.

Structura instituŃională25 a organizării politice ateniene era alcătuită dintr-un Consiliu – format din

500 de membri, selectaŃi de cetăŃeni prin tragere la sorŃi – care asigura un cadru decizional permanent în

privinŃa problemelor momentului, făcea propuneri legislative şi era un for executiv cu rol de conducător

al Adunării. Din rândul membrilor Consiliului, prin rotaŃie, erau aleşi 50 de cetăŃeni care, timp de o

zecime din durata mandatului de consilier, formau un Comitet ce, prin numărul mic de membrii, trebuia

să fie mai eficient în stabilirea agendei zilnice şi în luarea deciziilor. Acelaşi Comitet selecta şi un

preşedinte, cu un mandat pe o perioadă foarte scurtă, de o singură zi. Din rândul cetăŃenilor, prin tragere

la sorŃi, sau prin rotaŃie, sunt numiŃi membrii diferitelor tribunale sau magistraturi. Astfel, o caracteristică

importantă a democraŃiei ateniene este “ocuparea aproape tuturor funcŃiilor legate de guvernare şi de

administrarea legilor votate de cetăŃeni nu prin competiŃie electorală, ci prin tragere la sorŃi”26, sau prin

rotaŃie.

Pentru Robert A. Dahl27, viziunea greacă – aşa cum exista ea în Atena antică – asupra ordinii

democratice presupunea următoarele cerinŃe:

1. o armonizare a intereselor cetăŃenilor realizată prin acceptarea prevalenŃei binelui comun

asupra celui personal;

2. o cultură şi un statut socio-economic relativ omogen;

3. un număr mic al cetăŃenilor, de câteva mii – numărul de 40.000 era deja considerat prea mare;

4. posibilitatea cetăŃenilor de a se aduna laolaltă, în vederea deliberării nemijlocite asupra

problemelor comunităŃii, precum şi pentru hotărârea legilor şi deciziilor politice necesare;

5. participarea activă şi directă la funcŃiile publice şi la adminsitrarea statului;

6. autonomia deplină a statului-cetate în raport cu alte state.

24 Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, p.35. 25 Vezi Ibidem, p.37. 26 Anthony Arblaster, DemocraŃia, p.43. 27 Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, pp.31-32.

Deşi numeroase idealuri politice democratice moderne se revendică de la cele ateniene, între

viziunea antică şi cea modernă asupra democraŃiei există importante şi esenŃiale deosebiri. Calitatea de

cetăŃean, şi implicit drepturile politice aferente, sunt deŃinute doar de o minoritate a celor care trăiau în

polis. Erau consideraŃi cetăŃeni activi doar bărbaŃii liberi, cu vârsta de peste 20 de ani, proveniŃi din părinŃi

atenieni, fiind astfel excluşi din viaŃa politică sclavii, metecii, femeile şi minorii – cei a căror număr

depăşea cu mult pe cel al cetăŃenilor cu drepturi politice. RelaŃia dintre cetăŃean şi polis este, în cadrul

democraŃiei ateniene, fundamental diferită de cea a raportului individ-stat, aşa cum este el teoretizat în

democraŃiile moderne liberale. CetăŃeanul grec exista prin şi pentru polis. Atenianul era liber doar prin

intermediul cetăŃii, prin participarea la procesul decizional şi nu prin instituirea unui set inalienabil de

drepturi în faŃa căruia puterea statului trebuie să se retragă. DemocraŃia ateniană este incompatibilă cu

viziunea democraŃiei liberale moderne în privinŃa problematicii libertăŃii individuale.

“Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Nu este însă şi

cazul nostru. Atunci când polis-ul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi numai dacă pornim de

la cetăŃean, numai dacă statul derivă din cetăŃean. Aşadar, a revendica «libertatea AntichităŃii» înseamnă a

revendica, fie şi în mod necugetat, lipsa libertăŃii”28.

Teme de verificare:

1. Idealurile politice ale democraŃiei ateniene

2. Modul de organizare a democraŃiei ateniene

3. Trăsături specifice democraŃiei ateniene

4. ConcepŃia ateniană despre relaŃia stat-cetăŃean

3.1.2. Modernitatea şi renaşterea teoriei democraŃiei directe

Schimbările majore, petrecute în prima perioadă a modernităŃii europene, manifestate în plan

social, politic, religios şi cultural, au făcut ca diferitele autorităŃi şi instituŃii pe care le-a consolidat Evul

Mediu să nu mai fie privite ca singurele forme legitime de organizare comunitară, capabile de a deŃine

puterea de a gestiona şi conduce societatea. Astfel, se remarcă grupuri tot mai numeroase de oameni care

se consideră competente şi îndreptăŃite în a participa la viaŃa publică, conturându-se “la începutul epocii

moderne, o doctrină destul de bine dezvoltată a suveranităŃii populare. Poporul face legile şi îşi selectează

conducătorii. Conducătorii sunt de asemenea în serviciul lui”29. Dacă o importantă parte a teoriei politice

moderne va îngloba şi accepta ideea suveranităŃii poporului, dublată de cea a reprezentativităŃii – prin

adugarea treptată, la spiritul politic liberal, a teoriei democraŃiei reprezentative, şi prin transferarea locului

specific de existenŃă a democraŃiei, din cadrul oraşului-stat, la nivelul statului naŃiune30 – au existat şi teorii

politice care au susŃinut că în lipsa unei participări depline a poporului la luarea deciziilor din spaŃiul

public nu se poate vorbi de o democraŃie.

28 Giovanni Sartori, op.cit., p.265. 29 Anthony Arblaster, DemocraŃia, p.54. 30 Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, capitolul 15: “A doua transformare democratică: de la statul –cetate la statul-naŃiune”, ed.cit.

Rousseau şi revitalizarea democraŃiei directe

În cazul lui Jean-Jacques Rousseau, “incapacitatea modernilor de a edifica forme

politice reprezintă unul din punctele de plecare ale gândirii sale”31. Acestă

incapacitate îşi are cauza în faptul că societatea construită de moderni este una

intrinsec viciată şi degenerată, e societatea care îngrădeşte şi limitează libertatea

naturală a omului. Natura omului, consideră Rousseau, este pervertită în interiorul

societăŃii, iar soluŃia care ne poate feri de acest lucru este aceea de a deveni “capabili

să acŃionăm în conformitate cu directivele a ceea ce Rousseau numeşte «voinŃă

generală» (volonté générale)”32. Acceptarea voinŃei generale ca principal mijloc

general, în interiorul corpului politic, este singura posibilitate întrevăzută de

Rousseau33, în încercarea de a răspunde la întrebarea fundamenatală legată de găsirea societăŃii în care

oamenii, deşi renunŃă la libertatea lor naturală, absolută, rămân la fel de liberi ca înainte.

J.J. Rousseau crede că singura formă de organizare politică, în care se va putea ca fiecare să trăiască în

conformitate cu voinŃa generală a comunităŃii, este cea care permite implicarea directă a tuturor

cetăŃenilor în elaborarea legilor şi participarea lor activă la viaŃa publică, prin adunări generale

regulate.

Ansamblul tuturor cetăŃenilor, reuniŃi în vederea găsirii binelui comun, formează corpul politic –

conceput de Rousseau ca o fiinŃă morală cu voinŃă şi raŃiune proprie. Această voinŃă este voinŃa generală.

Ea este expresia căutării permanente a binelui comunitar, prin depăşirea şi subordonarea intereselor

particulare. VoinŃa generală se manifestă doar în cadrul unei democraŃii directe, proprie unei comunităŃi

de mici dimensiuni. Pentru Rousseau, suveranitatea poporului nu se poate manifesta decât direct prin

participarea nemijlocită a cetăŃenilor la actul decizional. Reprezentativitatea este o pervertire şi confiscare

oligarhică a democraŃiei. DemocraŃia directă e posibilă doar acolo unde toŃi cetăŃenii se pot întâlni în

adunări generale, motiv pentru care filosoful francez consideră forma ideală a democraŃiei ca fiind posibilă –

la fel ca şi grecii antici – doar într-un oraş-stat de mici dimensiuni.

Giovanni Sartori consideră că modelul democraŃiei propus de Rousseau este “o monumentală

democraŃie imobilă, o democraŃie care ar fi făcut cele mai puŃine demersuri legislative posibile (…) El

desconsideră reprezentativitatea, dorea o democraŃie directă şi pe cât posibil, unanimă (…) Rezultatul a

fost, evident, un corp static, o democraŃie menită să blocheze transformarea şi inovarea, iar nu să le

promoveze”34. Teoria lui Rousseau în privinŃa democraŃiei, în care voinŃa generală acŃionează ca un tot

unitar, prezintă numeroase probleme de interpretare, fapt ce a făcut cu putinŃă ca filosoful francez să fie

revendicat atât de doctrine cu accente totalitare, cât şi de unele cu valenŃe emancipatorii, liberale.

Marx şi “democraŃia comunistă”

31 Pierre Manent, Originile politicii moderne, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, p.155. 32 J.B. Schneewind, Inventarea autonomiei, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 615. 33 Vezi Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, ed.cit. 34 Giovanni Sartori, op.cit., p.283.

Un alt corpus teoretic, prin care s-a dorit revitalizarea

democraŃiei directe, a fost cel elaborat de Karl Marx. Ca şi

Rousseau, Marx deplânge confiscarea oligarhică a suveranităŃii

poporului de către o anumită minoritate, care nu are decât interese de

dominare. Trebuie ca oamenii să-şi recâştige deplina libertate –

pierdută atunci când s-a acceptat alienarea pe care o aduc cu sine

diviziunea muncii şi proprietatea privată. DemocraŃia trebuie să fie o formă

de asociere în care dezvoltarea liberă a tuturor presupune

dezvoltarea liberă a fiecăruia35. Nu mai trebuie permisă organizarea

socio-politică care să folosească omul ca instrument, exploatându-l şi

umilindu-l. Politicul va exista atâta timp cât va exista lupta de clasă şi dorinŃa de dominare. Dacă vor

dispărea aceste lucruri vom asista la sfârşitul politicului, la o armonizare deplină a relaŃiilor interumane,

armonizare pe care o va aduce etapa comunistă a istoriei. “Sfârşitul politicului (sau sfârşitul erei statului)

înseamnă transformarea vieŃii politice aşa cum a fost ea cunoscută în societăŃile burgheze; adică

descompunerea politicului ca sferă instituŃional distinctă în societate, folosită în perpetuare conducerii de

clasă.”36

Clasele sociale trebuie să dispară, o dată cu ele eliminându-se şi orice formă a puterii de clasă,

ajungându-se astfel la deplina democratizare a societăŃii. DemocraŃia maximală a lui Karl Marx

presupune realizarea unei totale identităŃi a statului şi societăŃii, o lume în care oamenii participă într-un

mod firesc, colectiv, la procesul de autoguvernare a comunităŃii, şi unde – prin depăşirea permanentelor

conflicte legate de lupta de clasă, eliminarea proprietăŃii private, a intereselor antagonice ce derivă din

deŃinerea bunurilor şi prin satisfacerea necesităŃilor materiale conform nevoilor fiecăruia – structurile

coercitive ale statului dispar.

“Dacă descriem comunismul ca «democraŃie comunistă» atunci putem spune că Marx dorea o

democraŃie fără stat, care să guverneze singură, fără coerciŃie şi fără structuri verticale, fără probleme

de putere sau conflicte de orice fel – pe scurt, îşi imagina cea mai primitivă, simplistă şi idilică

administrare în comun a existenŃei comunitare”37.

ConcepŃiile lui Rousseau şi Marx sunt doar două forme extreme de căutare a formulei care să

permită participarea directă a cetăŃenilor la gestionarea problemelor publice ale societăŃii. Dacă variantele

teoretice ale democraŃiei, propuse de cei doi autori amintiŃi, sunt considerate, de numeroşi analişti,

utopice, neviabile şi nefuncŃionale, problema extinderii participării directe a membrilor comunităŃii la

viaŃa politică a rămas o constantă preocupare în cadrul discursului teoriei democraŃiei.

DemocraŃia directă astăzi

35 Vezi Ibidem, p.394. 36 David Held, op.cit., p153. 37 Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.395.

Ultimele decenii, drept urmare a cererilor tot mai numeroase, venite din partea opiniei publice, şi a

nemulŃumirilor legate de sistemul clasic al democraŃiei liberale reprezentative38, au dus la creşterea

interesului legat de găsirea unor proceduri şi mecanisme care să permită sporirea gradului de implicare şi

participare a cetăŃenilor în actul politic decizional. Căutarea democraŃiei directe este şi astăzi o problemă

de mare interes în rândul celor preocupaŃi de formele democraŃiei, existând chiar opinia conform căreia

“din cauza «revoluŃiei participaŃionismului» în Germania şi Europa, cineva ar putea avea impresia că a

critica democraŃia directă este un afront adus corectitudinii politice”39.

Cererile ca deciziile politice să nu mai fie luate exclusiv de reprezentanŃi aleşi, ci, într-o cât mai

mare măsură, prin consultarea prin referendum a cetăŃenilor sunt tot mai mari. Dacă beneficiile pe care le-

ar aduce democraŃia participativă – ca formă a democraŃiei directe, precum o sporită integrare socială şi o

legitimitate crescută a procesului politic, sunt uşor de identificat, la fel de vizibile sunt şi neajunsurile40.

Astfel, deciziile luate prin referendum sunt de sumă zero, decizii în care majoritatea câştigă iar ceilalŃi

pierd. DemocraŃia directă se confruntă şi cu o majoră problemă a competenŃei cognitive a celor care

votează, existând, în acelaşi timp, şi pericolul transformării procedurilor democraŃiei directe într-un

instrument de acŃiune îndreptat împotriva minorităŃilor neagreate de majoritate41.

Teme de verificare:

1. DemocraŃia directă şi gândirea politică modernă. J.J. Rousseau şi Karl Marx

2. InfluenŃe ale modelului democraŃiei directe în teoria democraŃiei contemporană

3.2. Constituirea democraŃiei liberale moderne

DemocraŃie şi liberalism. Clarificări conceptuale

A afirma despre un sistem politic că este democratic presupune, în numeroase abordări, asocierea

respectivului sistem cu valorile şi practicile liberale. DemocraŃia este considerată, de foarte multe ori, o

etichetă care înglobează, în mod necesar, o bună parte din principiile liberale. Termenii de “democraŃie” şi

“democraŃie liberală” sunt consideraŃi, în acest context, ca fiind sinonimi, fără a se Ńine seama de

posibilele deosebiri dintre noŃiunea de “democraŃie” ca gen şi cea de “democraŃie liberală” ca specie.

“În zilele noastre se face referire la cele mai multe regimuri liberale din lume (…) fie prin a le numi

regimuri liberale, fie, mai ales, pur şi simplu democraŃii (…) În prezent liberalismul (înŃeles ca

guvernare constituŃională şi limitată, domnia legii şi protecŃia drepturilor individuale) este aproape

38 Vezi Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, in Journal of

Democracy, vol.12, nr.4, 2001. 39 Ibidem, p.149. 40 Vezi Ibidem, pp.149-151. 41 Vezi Giovanni Sartori, op.cit., pp. 112-126.

invariabil asociat cu democraŃia (înŃeleasă ca selecŃie a oficialităŃilor guvernamentale prin sufragiu

universal)”42.

Spiritul politic liberal, ce încă din secolul XVII a fost un element fundamental al civilizaŃiei

europene, a început, din cauza unor neşanse istorice43, să fie disociat de termenul de “liberalism” – văzut ca desemnând o doctrină politică specifică – şi ataşat conceptului de “democraŃie”. Giovanni Sartori

identifică anumite evenimente nefericite pentru soarta cuvântului liberalism, care au dus la o anumită

folosire mai restrânsă a acestuia, deşi la nivel principial lucrurile nu au stat deloc astfel. Un prim neajuns

istoric al liberalismului a fost faptul că, deşi în realitate el a existat încă de la constituirea modernităŃii europene, cuvântul liberalism este o apariŃie destul de târzie, la început de secol XIX. “Prima neşansă a

fost, spuneam, naşterea târzie, prea târzie. Nu era prea târziu pentru că termenul s-a conturat după ce

liberalismul (până atunci nedefinit) îşi dovedea avantajele (…) ci mai ales, pentru că în acel moment

istoria începuse să evolueze foarte rapid, atât de rapid încât liberalii nu au reuşit să recupereze lunga perioadă de timp pierdută între naşterea clandestină şi botezul oficial”44.

Secolul XIX a adus liberalismului un remarcabil competitor: socialismul. Astfel, se conturează o a

doua neşansă a liberalismului, socialismul determinând ca liberalismul şi democraŃia “să manevreze acelaşi spaŃiu electoral”45, iar cei doi termeni să nu mai fie rivali, ci aliaŃi în lupta cu principalul oponent,

socialismul revoluŃionar. O a treia neşansă avută de liberalism a fost introducerea liberalismului economic

în nucleul principal al liberalismului politic, într-un mod nejustificat, întrucât liberalismul politic clasic

face prea puŃine referiri la sistemul economic. Din această cauză liberalismul a primit oprobiul celor care critică neajunsurile capitalismului şi a laissez-faire-ului economic, neglijându-se meritele liberalismului

politic care sunt legate, în primul rând, de impunerea constituŃionalismului, domnia regulilor, protejarea

libertăŃii şi a drepturilor individuale. Aceste situaŃii au făcut ca reuşita liberalismului, la nivelul principiilor, valorilor şi practicilor

politice să nu însemne şi “victoria cuvântului. De îndată ce şi-a găsit un nume, liberalismul a trebuit să-l

abandoneze. Lucrul acesta s-a datorat în parte faptului că eticheta democraŃiei dobândise o recunoaştere

de care liberalismul nu dispunea; în parte, din punct de vedere semantic, «democraŃia» este mult mai concretă decât liberalismul (…) şi, în parte, pentru a evita sciziunea, liberalii au sfârşit prin a renunŃa la

propria lor identitate şi s-au prezentat ca democraŃi”46.

ImportanŃa gândirii politice liberale

Gândirea politică liberală modernă a avut un rol decisiv în constituirea unui mediu socio-politic propice dezvoltării sistemului politic al democraŃiei reprezentative. Aceasta a integrat principiile liberale –

văzute ca sursă de legitimare, ca principala filosofie politică în stare să-i asigure fundamente certe.

DemocraŃia şi spiritul politic liberal au format un compozit care, treptat, s-a omogenizat, ajungându-se cu

timpul ca separarea lor să fie considerată extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. DemocraŃia liberală e văzută ca fiind punctul de plecare în constituirea altor modele ale democraŃiei, modele care însă

păstrează o mare parte a trăsăturilor acesteia, caracteristici ce au devenit condiŃii sine qua non ale unui

42 Marc F. Plattner, “De la liberalism la democraŃie liberală”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, 2002, p.109. 43 Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 327-334. 44 Ibidem, p.330. 45

Ibidem, p.331. 46 Ibidem, p. 332.

sistem democratic. Au existat variante teoretice şi încercări de punere în practică a unor forme de

democraŃie neliberală, însă ele au căpătat aspecte totalitare, fapt ce le-a şubrezit – aşa cum am văzut în

capitolul precedent – legitimitatea.

Liberalismul a oferit o viziune asupra teoriei şi practicii politice, în care principii precum limitarea

puterii statului, protejarea libertăŃii şi drepturilor universale, egalitarismul moral al oamenilor,

constituŃionalismul şi domnia legii, separaŃia puterilor în stat, sunt considerate esenŃiale. Prin asocierea

liberalismului cu democraŃia, aceasta din urmă a preluat aceste principii şi le-a integrat într-un sistem

considerat a fi forma “clasică” a democraŃiei moderne.

Începuturile gândirii liberale au fost marcate de lupta dusă împotriva absolutismului şi a concepŃiilor

provenite din tradiŃia medievală – centrate pe noŃiuni precum onoare, ierarhie, sau autoritate inviolabilă

a instituŃiilor de drept divin47. Ideile liberale de libertate şi egalitate naturală şi universală a oamenilor

au dus la conturarea unei percepŃii asupra persoanei văzute ca fiinŃă autonomă, înzestrată cu un set

inviolabil de drepturi. Membrii diferitelor comunităŃi au început să se valorizeze ca indivizi inde-

pendenŃi, asupra cărora autoritatea instituŃiilor civile şi eclesiastice trebuie exercitată cât mai limitat.

Dacă desprinderea de autoritatea Bisericii fusese deja realizată datorită Renaşterii şi Reformei, raportul

dintre individ şi puterea statului a fost o problemă fundamentală a liberalismului.

Dacă, pentru Thomas Hobbes, Leviathanul trebuie conceput cât mai puternic posibil, pentru ca,

astfel, oamenii să obŃină siguranŃa şi protecŃia necesare unei coexistenŃe paşnice, spiritul liberal modern

găseşte în John Locke autorul care este în măsură să soluŃioneze chestiunea drepturilor şi obligaŃiilor

cetăŃeanului faŃă de stat. Pentru John Locke, statul are ca principală menire protejarea libertăŃii, vieŃii şi

averii indivizilor. Acest lucru va fi posibil prin limitarea puterilor statului cu ajutorul constituŃiei şi legilor

emise de reprezentanŃi ai cetăŃenilor. Guvernământul este supus puterii suverane a poporului, deoarece

acesta, deşi cedează, prin transfer către reprezentanŃii săi politici, dreptul de a emite legi, o face doar

condiŃionat. Legile şi guvernul vor fi ascultate atâta vreme cât nu încalcă scopul pentru care au fost create.

Teoria politică a lui John Locke “arată importanŃa garantării drepturilor indivizilor, a suveranităŃii

populare, a domniei majorităŃii, diviziunii puterilor în cadrul statului, monarhiei constituŃionale şi a unui

sistem reprezentativ de guvernare parlamentară: anticipare directă a unor aspecte principale ale guvernării

democratice, aşa cum a evoluat ea în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului XX şi a principiilor

statului reprezentativ modern”48.

Caracteristici ale democraŃiei liberale

John Locke este deschizătorul unui drum la care se vor alătura autori precum Montesquieu, James

Mill, Madison, Bentham, John Stuart Mill, şi care va duce spre conturarea principiilor esenŃiale

liberalismului democratic. Se ve forma, în teoria şi practica politică, un sistem care va avea printre

trăsăturile sale principale49:

47 Vezi John H. Hallwoell, Temeiul moral al democraŃiei, capitolul “DemocraŃie şi liberalism”, Editura Paideia, Bucureşti, 2000. 48 David Held, Modele ale democraŃiei, p.96. 49 Vezi Ibidem, p.114; p.131.

• ideea că suveranitatea aparŃine poporului, cel care mandatează reprezentanŃi pentru a putea

exercita puterea în mod funcŃional, idee ce va evolua către universalizarea drepturilor

cetăŃeneşti şi proporŃionalitatea sistemului de voturi;

• considerarea separaŃiei puterilor în stat ca fiind esenŃială pentru un sistem politic legitim şi

transformarea lor în instituŃii impersonale;

• conceperea guvernării ca fiind reprezentativă şi responsabilă faŃă de comunitate – lucru

realizabil prin alegeri periodice, libertate de exprimare şi contestare;

• libertatea formării şi participării diferitelor facŃiuni, partide şi persoane în cadrul competiŃiei

pentru deŃinerea puterii politice;

• acceptarea ca principiu reglementativ pe cel al majorităŃii limitate;

• constituŃionalismul ca mijloc esenŃial de protejare în faŃa arbitrarietăŃii şi absolutismului;

• delimitarea societăŃii civile de stat, cel care trebuie limitat doar la un rol minimal, adică la

asigurarea cadrului necesar bunei desfăşurări a vieŃii în societate.

După cum remarcă numeroşi autori, democraŃia nu a făcut parte dintotdeauna din corpusul

liberalismului. Acesta a avut, cum am văzut, ca principală preocupare găsirea mijloacelor de protejare a

libertăŃii negative a indivizilor şi de instituire a unui set de drepturi cetăŃeneşti inviolabile. SoluŃia a fost

dată de constituirea teoriei constituŃionalismului şi a domniei legii. DemocraŃia liberală a apărut o dată cu

înŃelegerea raportului dintre libertate şi egalitate politică; prin libertate politică se ajunge la acordarea

drepturilor politice tuturor cetăŃenilor, drepturi care trebuie să fie egale, altfel instaurându-se ierarhii ce

vor submina libertatea naturală a indivizilor. “Formula democraŃiei liberale este egalitate prin libertate,

prin intermediul libertăŃii, nu libertate prin intermediul egalităŃii”50.

Alte elemente decisive care au dus la apariŃia democraŃiei liberale au fost extinderea dreptului de

vot şi acceptarea treptată a inevitabilităŃii sufragiului universal51. Treptat, democraŃia – sistem politic în

care deŃinătorii puterii politice sunt aleşi în urma unei competiŃii electorale de către majoritatea cetăŃenilor

– obŃine o legitimitate tot mai mare. Astfel, numărul Ńărilor în care există sufragiu masculin sau universal

a crescut continuu de la mijlocul secolului XIX: în 1860 existau 37 de Ńări cu un astfel de sufragiu, 48 în

1910, 64 în 1930, 75 în 1950, 119 în 1970 şi 192 în 199052. Liberalismul a devenit în aceste condiŃii un

aliat al democraŃiei, păstrându-şi principiile şi valorile şi asociindu-le mecanismelor instituite de

democraŃie, alcătuind un tot unitar, care îi face pe numeroşi analişti să considere că democraŃia nu poate fi

separată, fără a se periclita standardele necesare existenŃei libertăŃii şi demnităŃii umane, de liberalism53.

Teme de verificare:

1. DemocraŃia liberală. Clarificare terminologică

2. Rolul gândirii liberale în constituirea democraŃiei moderne

3. Elemente şi trăsături specifice democraŃiei liberale

50 Giovanni Sartori, op.cit., p.344. 51 Vezi Marc F. Plattner, “De la liberalism la democraŃie liberală”, pp.113-119. 52 Vezi Robert A. Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003, p. 12. 53 Vezi Russell Bova, “Democracy and Liberty, The Cultural Connection”, in Journal of Democracy, vol.8, nr. 1, 1997.

3.3. Variante teoretice contemporane ale democraŃiei

3.3.1 Elitismul

DominaŃia elitelor. Teoriile interbelice

Reprezentativitatea, trăsătură esenŃială a democraŃiei liberale asigură dimensiunea verticală54 a unui

sistem politic democratic. Alegerea unui număr mic de oameni – considerat reprezentativ – pentru a

conduce politic comunitatea face ca democraŃia, al cărei principiu fundamental este domnia majorităŃi,

să impună o evidentă domnie a minorităŃii. Conducerea societăŃii de către un grup minoritar, care nu

mai păstrează decât o superficială reprezentativitate, a fost, în perioada interbelică, unul dintre

aspectele cele mai criticate ale democraŃiei parlamentare.

Gaetano Mosca nota, în 1923, că “în toate societăŃile (…) apar două clase de indivizi – o clasă

care conduce şi o clasă care este condusă. Prima clasă, întotdeauna mai puŃin numeroasă, îndeplineşte

toate funcŃiile politice, monopolizează puterea şi se bucură de avantajele aduse de putere, în timp ce a

doua clasă, mai numeroasă este controlată şi condusă de prima”55.

DominaŃia minorităŃii asupra majorităŃii, consideră Mosca, este inevitabilă în orice comunitate

umană. DemocraŃia – înŃeleasă ca putere a poporului – este o iluzie şi o imposibilitate. Autori precum

Mosca, Pareto sau Michels au încercat să demonstreze faptul că în interiorul oricărei organizaŃii politice

funcŃionează, întotdeauna, o structură ierarhică, care va instaura ineluctabil o minoritate dominantă

privilegiată. Roberto Michels este de părere că, “redusă la cea mai concisă expresie, legea sociologică

fundamentală a partidelor politice (…) poate fi formulată în termenii următori: «OrganizaŃia este cea care

dă naştere guvernării de către cei aleşi asupra electorilor, de către cei împuterniciŃi asupra celor care

împuternicesc, de către delegaŃi asupra celor care deleagă. Cine zice organizaŃie, zice oligarhie»”56.

Michels consideră partidele politice ca fiind elementele fundamentale ale democraŃiei. Felul în

care sunt acestea structurate, precum şi modalitatea lor de funcŃionare în interior, determină

caracteristicile sistemului politic democratic. Legea de fier a oligarhiei, teoretizată de Michels, arată că

orice organizaŃie, inclusiv partidul politic, are aspectul unei structuri ierarhice, oligarhice. Partidele sunt

constituite într-un mod piramidal, fapt ce ilustrează imposibilitatea unei democraŃii reale.

Criticile interbelice aduse democraŃiei parlamentare liberale – axate pe teoriile despre dominaŃia

minorităŃii – au fost amplu comentate, ele fiind analizate în cadrul teoriei democraŃiei, cea care în efortul

de a conferi legitimitate fundamentelor şi practicilor democraŃiei, fie le-a respins în totalitate, fie a păstrat

din ele doar partea care a putut fi făcută compatibilă cu sistemul politic democratic.

Pentru Robert Dahl, “prin afirmarea existenŃei unei minorităŃi dominante, aceste teorii ne abat de la o

evaluare realistă a adevăratelor limite şi posibilităŃi ale democraŃiei în lumea contemporană. Teoriile

respective fie că oferă false speranŃe pentru o transformare revoluŃionară apocaliptică care ne va duce

în Ńara făgăduinŃei (…) fie nu ne oferă absolut nici o speranŃă şi ne sfătuiesc direct sau aluziv, să

54 Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.135. 55 Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.365. 56 Vezi Ibidem, p.381.

renunŃăm la vechea viziune asupra unei societăŃi în care cetăŃenii, având toate resursele şi instituŃiile

necesare democraŃiei, se autoguvernează ca cetăŃeni liberi şi egali”57.

Elitismul schumpeterian

Joseph A. Schumpeter, la mijlocul secolului XX, va oferi teoriei democraŃiei un model explicativ

care descrie, în principal, dimensiunea verticală a sistemului politic. Pentru Schumpeter, ceea ce este

important este înŃelegerea şi explicarea modului în care funcŃionează democraŃia, şi nu expunerea

normativă a ceea ce ar trebui ea să fie. Dacă doctrina “clasică” a democraŃiei considera că metoda

democratică presupune un “aranjament instituŃional menit să creeze decizii politice prin care se realizează

binele comun, determinându-i pe oameni să decidă ei înşişi mersul lucrurilor, prin alegerea acelor indivizi

care se vor reuni în vederea îndeplinirii voinŃei lor”58, democraŃia, abordată într-o manieră “realistă”, va fi

descrisă, de Schumpeter, fără a apela la noŃiuni precum bine comun, voinŃă generală sau autoguvernare.

Nu există un bine comun unic şi clar, asupra căruia toŃi oamenii, prin forŃa argumentelor raŃionale, să cadă

de acord59.

“CetăŃeanul tipic coboară la un nivel inferior al performanŃei intelectuale imediat ce intră în

câmpul politicii. El dezbate şi analizează într-un mod pe care, în sfera intereselor sale reale, l-ar categorisi

imediat ca fiind infantil. El redevine un primitiv. Modul său de gândire devine asociativ şi afectiv”60.

Chiar dacă nu ar exista tentative de persuadare din partea diferitelor partide şi grupuri de interes,

“cetăŃeanul tipic” tinde să acŃioneze şi să decidă, în probleme politice, influenŃat de impulsuri

“extraraŃionale şi iraŃionale”.

În aceste condiŃii, democraŃia trebuie privită ca o metodă prin care “indivizii cuceresc puterea de a

decide printr-o luptă competitivă pentru voturile cetăŃenilor”61, şi în cadrul căreia rolul esenŃial al

electoratului este acela de a genera şi legitima guvernele. Alegătorii nu pot şi nu trebuie să li se ceară

altceva, decât să accepte sau nu anumiŃi lideri politici, care se luptă între ei – într-o manieră ce

aminteşte de tehnicile firmelor comerciale de cucerire a clienŃilor – pentru obŃinerea unui număr cât

mai mare de voturi. Există un număr de elite, provenite din diferitele partide politice, care concurează

pentru obŃinerea puterii politice. DemocraŃia este procedura care reglementează, prin apelul la votul

cetăŃenilor, felul în care elitele politice acced în diferite funcŃii de guvernare.

Pe baza acestui mod de a înŃelege şi descrie democraŃia, modelul propus de Joseph A. Schumpeter,

a fost numit “elitism competiŃional”. “Partidul şi politicienii săi sunt reacŃia firească la faptul că masa

electoratului e incapabilă să acŃioneze altfel decât haotic, şi constituie o încercare de a regla competiŃia

politică într-un mod similar practicilor din firmele comerciale”62. Viziunea elitist-competiŃională asupra

democraŃiei accentuează importanŃa pluralismului politic, rolul hotărâtor al conducerii politice şi al

57

Ibidem, p. 385. 58 Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, Harper Torchbooks, p.250. 59 Ibidem, p.251. 60 Ibidem, p.262. 61 Ibidem, p.269. 62 Ibidem, p.283.

tehnicilor electorale de cucerire a voturilor, reducând, în acelaşi timp, participarea politică a cetăŃenilor

doar la momentul alegerii liderilor care vor controla puterea politică.

În modelul elitist-competiŃional, democraŃia este văzută ca o modalitate prin care se pot limita

abuzurile şi excesele guvernanŃilor, ea oferind proceduri prin care sunt investite elitele politice cu

legitimitatea votului popular. David Held consideră, ca trăsături fundamentale ale modelului elitismului

competitiv al democraŃiei, următoarele elemente: “guvernarea parlamentară cu executiv puternic;

competiŃia între elite şi partide politice rivale; centralitatea conducerii politice; birocraŃia: o administraŃie

independentă şi bine instruită; limite constituŃionale şi practice ale deciziei politice”63, model care se

potriveşte într-o societate ce are un “electorat slab informat şi/sau emoŃional” şi în care există “o cultură

politică ce tolerează diferenŃele de opinie”64.

Teme de verificare:

1. Teoriile elitiste interbelice şi legea de fier a oligarhiei

2. DemocraŃia în cadrul modelului elitismului competiŃional

3.3.2. DemocraŃia ca poliarhie

Dacă teoria schumpeteriană a democraŃiei accentuează pe distincŃia dintre electorat şi elite, rolul

electoratului fiind minim, iar controlul său asupra liderilor politici neglijabil, există analize care păstrează

o parte din viziunea elitismului competiŃional – considerarea democraŃiei ca o metodă de alegere a

liderilor politci – integrând-o într-un sistem în care competiŃia dintre cei care obŃin puterea politică este

elementul esenŃial, ce asigură receptivitatea guvernanŃilor faŃă de alegători, precum şi controlul acestora

din urmă asupra liderilor politici. Pluralismul, caracterul poliarhic al democraŃiei, este factorul care

asigură respectarea drepturilor cetăŃenilor. Faptul că nu există doar un singur centru în care să se

cumuleze toată puterea, că aceasta este dispersată în numeroase grupuri de interese, concurente, împiedică

dezvoltarea unor facŃiuni supradimensionate, monopoliste.

Autorul care s-a impus în cadrul abordării pluraliste a democraŃiei este Robert A. Dahl.

Pentru politologul american, “dacă sistemele electorale competiŃionale sunt

caracterizate printr-o multitudine de grupuri sau minorităŃi cărora le pasă suficient de

mult de diferitele probleme, atunci drepturile democratice vor fi protejate, iar

inegalităŃile politice serioase vor fi evitate (…) Există o dovadă ce sugerează că cel

puŃin anumite comunităŃi politice, de pildă Statele Unite şi Marea Britanie, satisfac

aceste condiŃii”65.

Termenul folosit de Robert Dahl pentru a descrie democraŃiile liberale moderne este

63 Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, p.214. 64 Ibidem. 65 David Held, op.cit., p.223.

cel de “poliarhie”. În cunoscuta sa lucrare, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, noŃiunea de democraŃie

este rezervată pentru un sistem politic ideal, “care să se caracterizeze printr-o receptivitate completă,

sau aproape completă, faŃă de toŃi cetăŃenii”66. Pentru ca sistemul politic să fie receptiv faŃă de cetăŃeni

– consideraŃi indivizi cu drepturi politice egale – trebuie să existe posibilitatea acordată tuturor: “1. de

a-şi formula preferinŃele; 2. de a face cunoscute aceste preferinŃe celorlalŃi cetăŃeni şi guvernului prin

acŃiuni individuale şi colective; 3. ca guvernul să le cântărească preferinŃele fără părtinire, fără a face

discriminări în funcŃie de conŃinutul sau sursa preferinŃei”67.

Aceste condiŃii formează un set de drepturi necesare pentru existenŃa unei democraŃii. Pentru a fi

siguri că ele vor fi respectate este nevoie de anumite “garanŃii instituŃionale”, pe care Robert Dahl

încearcă să le identifice. Astfel, pentru şansa ca un număr cât mai mare de oameni să-şi poată formula

preferinŃele este nevoie de “libertatea de a crea şi a adera la organizaŃii; libertatea de expresie; dreptul de

vot; dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin; surse alternative de informare”68. Pentru

posibilitatea de a se putea face cunoscute preferinŃele, pe lângă setul amintit, format din cele cinci garanŃii

instituŃionale, se mai adaugă eligibilitatea funcŃiilor publice şi alegeri libere şi corecte. Aceste şapte

garanŃii instituŃionale, împreună cu “instituŃii care să asigure dependenŃa politicii guvernamentale de

voturi şi de alte forme de exprimare a preferinŃei”, asigură cetăŃenilor şansa ca “guvernul să le cântărească

preferinŃele în mod egal”.

Setul acesta de cerinŃe necesare democraŃiei poate fi structurat pe două dimensiuni teoretice: una

verticală – legată de gradul în care sistemul politic îngăduie contestarea publică, opoziŃia sau concurenŃa

politică, aşadar, de măsura în care un regim politic este liberalizat, şi alta orizontală – legată de felul în

care participă populaŃia la contestarea publică şi la exercitarea drepturilor politice. În diferite regimuri

politice, cele două dimensiuni ale democraŃiei pot exista independent. Spre exemplu, Marea Britanie, în

prima jumătate a secolului XIX, a permis, într-o mare măsură, opoziŃia politică şi contestarea publică, dar

a minimizat participarea şi acordarea drepturilor politice populaŃiei. În alte cazuri, în Ńări precum cele din

fostul bloc sovietic, dreptul de a vota era larg împărtăşit şi universalizat, dar concurenŃa politică şi

liberalizarea sistemului era minimală.

“Un regim se poate situa, teoretic, oriunde în spaŃiul delimitat de cele două dimensiuni”69. Astfel,

cel care are atât o cuprindere cât şi o liberalizare minimă este numit, de Robert Dahl, “hegemonie

închisă”, regimul cu participare largă şi liberalizare (contestare) minimă este o “hegemonie

cuprinzătoare”, iar cel cu o cuprindere minimă, dar cu o liberalizare pronunŃată este o “oligarhie

concurenŃială”. Sistemele politice numite poliarhii sunt cele în care coexistă atât o cuprindere cât şi o

contestare sporită. “Aşadar, poliarhiile pot fi concepute ca fiind nişte regimuri relativ (dar incomplet)

democratizate; cu alte cuvinte sunt regimuri care au fost substanŃial popularizate şi liberalizate, adică au

devenit cuprinzătoare şi pe deplin deschise contestării publice”70.

În lucrarea DemocraŃia şi criticii ei, Robert Dahl defineşte poliarhia ca reprezentând

66 Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, p.28. 67 Ibidem. 68 Ibidem, p.29. 69 Ibidem, p.32. 70 Ibidem, pp. 33-34.

“o ordine politică ce se distinge, la nivelul ei cel mai general, prin două caracteristici: calitatea de

cetăŃean este extinsă la un număr relativ mare de adulŃi, iar drepturile cetăŃeneşti includ posibilitatea de

a te opune celor mai înalŃi demnitari ai statului şi a-i îndepărta, prin vot, de la guvernare”71.

Scrisă de politologul american la o distanŃă de aproape douăzeci de ani de Poliarhiile. Participare

şi opoziŃie, în DemocraŃia şi criticii ei se identifică un set de şapte condiŃii necesare pentru un regim

politic poliarhic. Astfel, guvernanŃii trebuie să fie aleşi; alegerile trebuie să fie libere şi corecte; dreptul de

vot să fie larg împărtăşit de un număr cât mai mare de cetăŃeni; cetăŃenii să poată candida pentru funcŃiile

elective; să existe libertatea exprimării; informaŃiile disponibile să fie alternative, nemonopolizate de nici

un grup de interese; să existe şi să fie respectată autonomia asociaŃională.

Legătura dintre existenŃa acestor condiŃii necesare poliarhiei şi procesul democratic este evidentă.

Pentru egalitatea votului sunt necesare alegeri libere şi corecte, precum şi garantarea alegerii

conducătorilor; pentru o participare efectivă şi un control asupra agendei politice e nevoie de

“conducători aleşi, alegeri libere şi corecte, sufragiu cuprinzător, dreptul de a candida, libertate de

expresie, informaŃii alternative şi autonomie instituŃională”; pentru o înŃelegere luminată a problemelor

societăŃii sunt necesare libertatea de expresie, informaŃii alternative şi autonomie asociaŃională, iar pentru

o largă cuprindere, pe lângă cele trei cerinŃe de mai sus, mai este nevoie şi de un sufragiu cuprinzător,

precum şi de dreptul cetăŃenilor de a candida72.

Poliarhia, consideră Robert Dahl, este un regim politic dorit de democraŃii care trăiesc în Ńări cu

sisteme politice autoritare, dar care, în acelaşi timp, este socotit insuficient de partizanii democraŃiei

din interiorul Ńărilor conduse de poliarhii.

“Caracteristica democraŃilor care trăiesc în Ńări guvernate de mult timp de poliarhie este credinŃa că

poliarhia nu este suficient de democratică şi că ar trebui să devină mai democratică. Şi totuşi, deşi

democraŃii vin cu numeroase viziuni a ceea ce va fi următoarea etapă a democratizării, până acum nici o

Ńară nu a depăşit poliarhia pentru a atinge un nivel «mai înalt» de democraŃie”73.

Teme de verificare:

1. DemocraŃie şi poliarhie. Clarificare conceptuală

2. Trăsăturile poliarhiei

3. Clasificarea regimurilor politice în funcŃie de cele două dimensiuni principale ale poliarhiei

3.3.3. DemocraŃia ca mijloc

Apărută în a doua jumătate a secolului XX, Noua Dreaptă74, ce are ca reprezentanŃi personalităŃi

precum Robert Nozick sau Friedrich A. Hayek, a căutat identificarea funcŃiilor legitime ale statului,

argumentând în favoarea unui stat minimal, redus la rolul de instrument de

respectare şi aplicare a jusiŃiei şi de protecŃie a ceăŃenilor. Elementul

71 Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p306. 72 Vezi Ibidem, p.308. 73 Ibidem. 74 Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, pp. 272-282.

primordial care trebuie protejat într-o societate este libertatea individuală. Cum va argumenta Robert

Nozick în Anarhie, Stat şi Utopie, lipsa oricărei puteri politice centrale coercitive, a oricărei forme de

statalitate, este inferioară statului minimal, comunitatea descoperind şi instituind un sistem de “asociaŃii

de protecŃie”, care se va transforma într-un stat ultraminimal, care, la rândul său, devine, în mod legitim,

un stat minimal. Dar, în aceeaşi lucrare, Nozick demonstrează că orice formă de guvernare care doreşte să

instituie atribuŃii ce le depăşesc pe cele din cadrul statului minimal este nelegitimă, întrucât, în mod

inevitabil, va viola drepturile indivizilor şi în special dreptul fundamental la proprietate.

Noua Dreaptă va insista pe necesitatea unei retrageri a statului şi birocraŃiei din economie şi societate;

pe nevoia de guverne puternice, capabile să asigure respectarea legii şi a setului minimal de reguli,

valabile, nepreferenŃial, pentru toată lumea; precum şi pe asigurarea libertăŃii, văzută ca respectare

generală a legii: “oriunde încetează legea ia naştere tirania”75.

Absolutizarea drepturilor negative ale individului va face ca

democraŃia să nu fie văzută ca un scop în sine, ci ca un mijloc prin care să se

poată asigura Domnia Legii. Pentru Friedrich A. Hayek, principiul care face ca liberalismul clasic să se

întâlnească cu democraŃia este egalitatea în faŃa legii. Liberalismul nu trebuie confundat cu democraŃia –

o democraŃie poate fi neliberală, totalitară, după cum un regim liberal poate fi nedemocrat, autoritar76. “În

timp ce liberalismul este una dintre doctrinele ce se referă la sfera şi scopul guvernării, doctrine dintre

care democraŃia trebuie să aleagă, aceasta din urmă fiind o metodă, nu spune nimic despre scopurile

guvernării”77.

DemocraŃia nu poate fi o valoare în sine, ea este doar o cale prin care se pot atinge unele obiective.

Regula majorităŃii nu trebuie văzută ca fiind infailibilă şi nelimitabilă. Dogmatismul democratic – ce

consideră ca un fapt dezirabil în sine votul majorităŃii asupra cât mai multor probleme – trebuie

abandonat. “În timp ce democratul dogmatic consideră dezirabilă soluŃionarea cât mai multor probleme

prin votul majorităŃii, liberalul consideră că există limite clare ale gamei de probleme ce trebuie

rezolvate pe această cale. Democratul dogmatic consideră că orice majoritate de moment ar trebui să

aibă dreptul de a decide care îi sunt puterile şi cum le va exercita, în timp ce liberalul consideră

important ca puterile oricărei majorităŃi temporare să fie limitate de principii pe termen lung”78.

PrezenŃa democraŃiei nu înseamnă renunŃarea la garanŃii instituŃionale privitoare la libertatea

individuală. Acestea din urmă trebuie să fie întotdeauna prioritare, iar democraŃia trebuie privită ca un

instrument de protejare a lor. DemocraŃia se va transforma în demagogie atunci când se va considera ca

fiind acceptabil orice decide majoritatea.

Pentru Hayek, democraŃia – văzută ca mijloc – este legitimă, deoarece “este singura

metodă de schimbare paşnică descoperită până în prezent de către om”, şi conferă “o

75 John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p.181. 76 Vezi Friedrich A. Hayek, ConstituŃia libertăŃii, Editura Institutul European, Iaşi, 1998, p.125. 77 Ibidem, p. 126. 78 Ibidem, p.128.

Robert Nozick

importantă garanŃie a libertăŃii individuale”, fiind, în acelaşi timp, o metodă eficace de a educa cetăŃenii în

privinŃa problemelor publice79.

Pentru ca o democraŃie să funcŃioneze este nevoie de o riguroasă respectare a statului de drept, ea existând

doar în măsura în care deŃinătorii puterii politce nu apelează la mijloace de guvernare nedemocratice.

“DemocraŃia rămâne efectivă doar atâta vreme cât, în acŃiunea sa coercitivă, guvernul se limitează doar la

sarcinile ce pot fi îndeplinite prin mijloace democratice (…) Deşi democraŃia este,

probabil, cea mai bună formă de guvernământ limitat, ea devine o absurditate dacă se

transformă într-un guvernământ nelimitat (…) Nu este «antidemocratic» să încerci a convinge majoritatea

că există limite în afara cărora acŃiunea încetează a mai fi benefică şi că ar trebui să respecte principii ce

nu sunt creaŃia sa deliberată (…) Nu avem prea multe motive să ne aşteptăm ca un popor să reuşească

folosirea sau păstrarea unui aparat democratic de guvernare, dacă nu s-a familiarizat întâi cu tradiŃiile

unui stat de drept”80.

O astfel de abordare a democraŃiei poate fi numită juridică, întrucât accentul cade pe autoritatea

legii şi pe considerarea democraŃiei ca mijloc de instituire a Domniei Legii. Modelul democraŃiei

juridice81 consideră principiul majorităŃii ca fiind un instrument de prezervare a libertăŃii şi de protecŃie

împotriva absolutismului, însă doar dacă este limitat de preexistenŃa legilor. Printre trăsăturile principale

ale acestui model al democraŃiei, David Held aminteşte de “statul constituŃional (…); autoritatea legii;

intervenŃia minimă a statului în societatea civilă şi în viaŃa privată; societate de piaŃă liberă cu cel mai larg

orizont posibil”82; precum şi de nevoia de conducere politică eficientă, bazată pe doctrina liberală;

minimalizarea birocraŃiei; eliminarea oricăror forme de colectivism; şi reducerea puterii diferitelor

grupuri de presiune.

Teme de verificare:

1. Rolul statului în concepŃia Noii Drepte

2. Raportul dintre democraŃie şi liberalism în viziunea lui Fr. Hayek

3.3.4 DemocraŃia participativă

Tema extinderii participării politice

În cadrul ipostazelor teoretice ale democraŃiei din secolul XX, expuse până acum (elitismul,

democraŃia juridică, poliarhia), practica reprezentativităŃii politice joacă un rol central, nefiindu-i

contestată importanŃa, valoarea şi suficienŃa. Însă, în ultimele decenii, atât din partea teoreticienilor, cât şi

a publicul din interiorul statelor democratice, se remarcă tot mai multe cereri de reformare a instituŃiilor

politice ale democraŃiei reprezentative şi a practicii politice implicată de aceasta, accentuându-se

necesitatea creşterii participării directe a cetăŃenilor, nu doar la nivel local, în gestionarea problemelor

79 Ibidem, pp.129-130. 80 Ibidem, p.138. 81 Vezi David Held, op.cit., p.280. 82 Ibidem.

Friedrich A. Hayek

comunităŃii. În aceste condiŃii, unii analişti politici, printre care şi fostul consilier al preşedintelui Statelor

Unite ale Americii Bill Clinton, Dick Morris consideră că “paradigma fundamenatală care guvernează

politica americană este trecerea de la democraŃia reprezentativă (madisoniană) la democraŃia directă

(jeffersoniană). Electoratul îşi doreşte să fie principalul actor şi este nerăbdător faŃă de orice formă de

intermediere între opiniile sale şi politica publică. Această schimbare se datorează, pe de o parte,

abundenŃei de informaŃii şi, pe de alta, profundei neîncrederi în instituŃii şi politicieni”83. Aceast lucru este

demonstrat de faptul că tot mai multe decizii politice sunt luate, sau propuse spre a fi aprobate, prin

referendum, că întreg cadrul legislativ este modificat pentru a spori transpatenŃa actului decizional şi a

creşte posibilitatea de implicare a cetăŃenilor în viaŃa politică şi administrativă. “În majoritatea

democraŃiilor vestice, astăzi tot mai mulŃi oameni semnează petiŃii, se alătură grupurilor de interese civice

şi se angajează în forme neconvenŃionale de acŃiune politică. De asemenea, cetăŃenii revendică un rol mai

mare în consilierea guvernamentală şi corpurile administrative, mai ales la nivel local”84.

Ca şi în perioada interbelică, în ultima decadă a secolului XX au crescut nemulŃumirile legate de

democraŃia reprezentativă, parlamentară. Însă, deşi punctul de plecare este acelaşi – slaba reprezentare a

intereselor cetăŃenilor de către politicienii desemnaŃi prin vot – finalitatea este total diferită. Dacă

elitismul interbelic era astfel interpretat încât să rezulte, ca unică soluŃie posibilă, partidul monolit condus

de liderul excepŃional care se identifică cu naŃiunea, fiind dincolo de interesele meschine, de grup, o bună

parte din criticile din ultimul timp aduse democraŃiei parlamentare clasice au menirea nu de deconstrui

democraŃia, ci de a o extinde, şi a face trecerea de la ceea ce Giovanni Sartori numeşte democraŃia

guvernată la democraŃia care guvernează. DemocraŃia guvernată este văzută, în cele din urmă de către

criticii democraŃiei reprezentative clasice, ca o formă denaturată a democraŃiei, în care legătura dintre

cetăŃeni şi politicieni se realizează tot mai des prin intermediul unei politici de tip spectacol. Iar

“consecinŃele politicii-spectacol merg dincolo de complezenŃele de stil care vexează spiritele demodate.

Ceea ce contează este că noua tehnologie democratică îi obligă pe oamenii politici să piardă din vedere

specificul rolului lor. După cum notează Jean Baudrillard, această tehnologie face ca «elementul lor să nu

mai fie cel al deciziei sau al acŃiunii, ci cel al jocului video». Pentru ei «esenŃialul nu mai este de a fi

reprezentativ, ci de a fi branşat. (…) Ei caută indicaŃii despre ultimele toane ale unui public blazat, fără a

se mai preocupa de aşteptările mai legitime sau veritabilele sale interese»”85.

Astfel, începând cu anii ’70 se conturează, ca o contrapondere la perspectivele asupra democraŃiei

oferite de elitismul competiŃional şi democraŃia juridică, un alt tip de abordare, un model cunoscut

îndeosebi sub numele de “democraŃie participativă”. Printre autorii cei mai cunoscuŃi ca teoreticieni ai

acestei ipostaze a democraŃiei se numără Carole Pateman şi C.B. Macpherson. Lucrarea lui C. Pateman

Participation and Democratic Theory şi cele ale lui C.B. Macpherson Democratic Theory: Essays in

Retrieval şi The Life and Times of Liberal Democracy pun sub semnul întrebării principiile formale ale

teoriei liberale, şi, în special, existenŃa lor în practica politică a democraŃiilor liberale86. Modelul

democraŃiei participative, aşa cum a fost teoretizat în S.U.A. începând cu anii ’70, nu propune o extindere

totală a democraŃiei directe în care cetăŃenii să se autoguverneze şi eliminarea instituŃiilor politice proprii

83 Dick Morris, Noul Principe. Machiavelli în secolul al XXI-lea, Editura Ziua, Bucureşti, 2003, p.3. 84Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, in Journal of

Democracy, vol.12, nr.4, 2001, p.141. 85 Guy Hermet, Poporul contra democraŃiei, Editura Institutul European, Iaşi, p.58. 86 Vezi Dvid Held, Modele ale democraŃiei, pp.282-292.

democraŃiei reprezentative, ci el are în vedere democratizarea instituŃiilor statale “dând mai multă

deschidere şi responsabilitate parlamentului (…) şi partidelor politice, în timp ce noile forme de luptă la

nivel local trebuie să ofere frecvent certitudinea că societatea, ca şi statul, este supusă procedurilor care

asigură sentimentul de responsabilitate”87.

Potrivit lui Macpherson, nu trebuie căutată o societate utopică în care problemele de interes public

sunt dezbătute de către toŃi cetăŃenii aflaŃi în căutarea Binelui Comun, iar deciziile referitoare la

societăŃile complexe contemporane să fie luate prin participarea directă a tuturor cetăŃenilor, ci trebuie

întreprinsă o reformare a sistemului de partide , astfel încât acestea să fie configurate pe principii care să

asigure o mai bună legătură între membrii şi cei numiŃi în funcŃii. “O bază substanŃială ar fi creată pentru

democraŃia participativă dacă partidele ar fi democratizate conform cu principiile şi procedurile

democraŃiei directe, şi dacă aceste «partide cu adevărat participative» ar acŃiona în interiorul unei structuri

parlamentare sau de congres, completată şi controlată de organizaŃii care se autoconduc în totul la locul de

muncă şi în comunităŃi locale”88.

Încercând să surprindă caracteristicile principale ale modelului democraŃiei participative, pornind

de la lucrările lui C.B. Macpherson şi C. Pateman, David Held va considera că democraŃia participativă

are ca trăsături esenŃiale: “participarea directă a cetăŃenilor în reglementarea principalelor instituŃii ale

societăŃii, inclusiv la locurile de muncă şi în comunitatea locală; reorganizarea sistemului de partid, astfel

încât oficialii partidului să devină direct răspunzători în faŃa membrilor; activitatea «partidelor care

participă» într-o structură parlamentară sau în congres; menŃinerea unui sistem instituŃional deschis,

pentru a asigura posibilitatea de a experimenta diferite forme politice”89, iar printre condiŃiile generale:

“reducerea la minim a puterii birocratice lipsită de răspundere din viaŃa publică şi privată; un sistem

deschis pentru a asigura decizii documentate”90.

Modelul democraŃiei participative, aşa cum a fost expus până acum, nu se confundă cu democraŃia

directă, deşi apelează la practicile acesteia. Însă, o dată cu accentuarea criticii democraŃiei

reprezentative – considerând că aceasta se transformă într-o democraŃie guvernată, în care cetăŃeanul

asistă neputincios sau blazat la un fel de politică-spectacol, ipocrită – au apărut tot mai multe

revendicări legate de înlocuirea democraŃiei reprezentative cu o formă de democraŃie directă, numită de

Giovanni Sartori “democraŃie prin referendum”, care, nu de puŃine ori, este prezentată şi sub titulatura

de democraŃie participativă.

La sfârşitul anilor ’90 s-au făcut unele sondaje care indică faptul că, la nivelul Europei, există un sprijin

al majorităŃii populaŃiei în favoarea democraŃiei directe91. Un studiu post-electoral efectuat în Germania în

1998 arată că, puşi să aleagă între a susŃine democraŃia reprezentativă în care cetăŃenii desemnează

parlamentarii, cei care apoi îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile politice, întrucât aleşii sunt mai

bine informaŃi, şi a sprijini democraŃia directă, în care pe cât de mult posibil deciziile politice sunt luate

prin referendum, deoarece aceasta este voinŃa poporului, majoritatea a ales a doua variantă92. ExplicaŃiile

legate de sprijinul populaŃiei faŃă de democraŃia directă pot fi diferite, reliefându-se fie creşterea nivelului

87 Ibidem, p.285. 88

Ibidem, p.286. 89

Ibidem, p.290 90

Ibidem. 91 Vezi Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, p.146. 92 Vezi Ibidem, n.9, p.152.

educaŃional şi cel al informării publicului care, astfel, capătă o mai mare încredere în sine şi în capacităŃile

sale cognitive şi decizionale, fie dezamăgirea faŃă de clasa politică şi de funcŃionarea instituŃiilor politice

existente93.

DemocraŃia reprezentativă versus democraŃia participativă

După cum arată Giovanni Sartori, a considera democraŃia reprezentativă o formă

de conducere politică în care poporul exercită puterea prin intermediari, cei care

inevitabil o acaparează şi deturnează, transformând-o într-o “democraŃie

guvernată”, nu este o abordare corectă. Cei care aduc astfel de acuze democraŃiei

reprezentative liberale pornesc de la premisa că într-un astfel de sistem politic

poporul nu guvernează decât cu ocazia alegerilor, prin procesul electoral,

moment de prea scurtă durată pentru a fi într-adevăr semnificativ. Însă, dacă

“puterea electorală în sine este garanŃia mecanică a democraŃiei”94, ceea ce se

omite este faptul că substanŃa democraŃiei este dată de formarea liberă a opiniei

publice. “Alegerile au un suport preelectoral. Deşi nu trebuie să desconsiderăm

importanŃa alegerilor, nu putem izola evenimentele electorale de întregul circuit

al procesului formării opiniilor. (…) În cele din urmă «opinia celor guvernaŃi este fundamentul real al

guvernării». (…) Alegerile sunt mijloace în vederea unui scop – finalitatea fiind guvernarea opiniilor,

adică un guvern care să reacŃioneze şi să fie răspunzător faŃă de opinia publică”95.

Conceptul de democraŃie participativă este analizat de Giovanni Sartori în contextul unei

clarificări terminologice la care apelează reputatul politolog. Astfel, se impune o distincŃie şi lămurire a

sensurilor noŃiunilor de democraŃie electorală, democraŃie participativă şi democraŃie prin referendum.

DemocraŃia electorală este tratată de Sartori ca element constitutiv al democraŃiei reprezentative,

prima dintre ele ilustrând “modul în care opinia publică se manifestă în cadrul alegerilor (…) şi ceea ce

presupun alegerile în sine”96. DemocraŃia electorală, integrată în cadrul democraŃiei reprezentative, trimite

către anumite proceduri prin care cetăŃenii cu drept de vot desemnează nu modul de guvernare, nici

problemele publice controversate şi nici diferite politici concrete, ci doar pe cei care vor guverna.

Criticilor democraŃiei liberale acest lucru li se pare prea puŃin, însă, Ńinând cont de procesul de formare a

opiniei publice şi de permanenta presiune pe care aceasta o exercită asupra guvernanŃilor, mecanismele

democraŃiei reprezentative, prin procedeele electorale la care apelează, responsabilizează continuu

guvernanŃii în faŃa alegătorilor. Astfel, “teoria democraŃiei electorale susŃine (…) că (a) democraŃia

postulează o opinie publică autonomă (b) care susŃine, prin alegeri, guverne bazate pe consimŃământ, (c)

care, la rândul lor, răspund la opiniile publicului”97.

Dacă democraŃia reprezentativă se mulŃumeşte cu postulatele mai sus amintite, oferite de

democraŃia electorală, există teoreticieni ai democraŃiei care cred că se impune o extindere a procedurilor

93 Vezi Ibidem, pp. 145-149. 94 Giovanni Sartori, Teoria reinterpretată a democraŃiei, p. 99 95 Ibidem. 96 Ibidem, p.112. 97 Ibidem, p.118.

Giovanni Sartori

electorale şi a posibilităŃilor de activism politic oferite cetăŃenilor, căutându-se construirea a ceea ce

deseori e numită “democraŃie participativă”. La fel cum sunt puse în antiteză democraŃia directă şi cea

reprezentativă, în aceeaşi manieră, de cele mai multe ori e prezentată democraŃia participativă în antiteză

cu cea reprezentativă. Dacă din prima rezultă a fi încurajată participarea directă a cetăŃenilor în spaŃiul

public şi în viaŃa politică a comunităŃii, în democraŃia reprezentativă participarea cetăŃenilor e considerată

minimală, ea rezumându-se la momentul electoral. Astfel, democraŃia participativă e văzută ca o nouă

formă, adaptată contemporaneităŃii, a democraŃiei directe. Însă, pentru Giovanni Sartori98, această

abordare dihotomică – democraŃie participativă versus democraŃie reprezentativă – este greşită.

DemocraŃia reprezentativă liberală nu a neglijat niciodată participarea activă a cetăŃenilor la viaŃa publică.

S-a înŃeles însă că “dacă analizăm problema participării în mod serios, aşa cum ar trebui să o facă

participaŃioniştii, atunci este evident faptul că a lua parte este o atitudine semnificativă, autentică şi reală

numai în cadrul unui grup restrâns”99. DemocraŃia liberală a încurajat participarea civică în diferite

grupuri de interese, precum şi implicarea cetăŃenilor în administrarea treburilor comunitare de la nivel

local, văzând în participarea activă a indivizilor mecanismul fundamental al “microdemocraŃiilor”. Totuşi,

la nivel central, alegerea, în urma procedurilor electorale, a reprezentanŃilor politici a rămas drept singura

soluŃie viabilă. Dacă se încearcă extinderea democraŃiei participative şi la nivelul “macrodemocraŃiilor”,

căutându-se eliminarea reprezentanŃilor politici şi luarea deciziilor direct de către popor, se conturează o

altă ipostază a democraŃiei directe, ceea ce Sartori numeşte “democraŃia prin referendum”.

DemocraŃia participativă ca democraŃie prin referendum

“DemocraŃia prin referendum este, după cum spune denumirea, o democraŃie în care demos-ul decide

în mod direct asupra problemelor controversate, deşi fără a se reuni, ci discret, prin intermediul

referendumului. (…) Se poate afirma că democraŃia prin referendum reprezintă depăşirea – înlesnită de

mijloacele tehnologice – limitelor de dimensiune şi spaŃiu ale democraŃiei directe”100.

Datorită instrumentelor tehnice de astăzi există posibilitatea ca toŃi cetăŃenii unui stat, indiferent de

numărul populaŃiei, să fie consultaŃi prin referendum, ori de câte ori este nevoie, prin intermediul votului

electronic. “Suntem pe cale să intrăm într-o eră de pură democraŃie jeffersoniană, scrie Dick Morris, în

care întrunirile pe Internet îi vor consilia zilnic sau săptămânal pe aleşi, structurând majoritatea deciziilor

pe teme importante. Într-un asemenea mediu, reprezentanŃii noştri aleşi vor suferi aceeaşi scădere a puterii

cu care s-au confruntat deja legislatorii statului California. În acest stat, chestiunile cele mai importante

sunt decise direct de către alegători, nu de legislativ. În viitor, la nivel naŃional, întrunirile alegătorilor pe

Internet vor domina arena politică”101.

Tehnologia actuală permite reînvierea democraŃiei directe, fără a mai lua în calcul impedimentele

date în trecut de dimensiunea teritoriului şi a populaŃiei. Dacă democraŃia prin referendum este sau nu

dezirabilă pentru sistemul politic democratic este o chestiune amplu dezbătută astăzi. Pentru Robert Dahl,

98 Vezi Ibidem, pp.118-121. 99 Ibidem, p.121. 100 Ibidem, p.119. 101 Dick Morris, Noul Principe. Machiavelli în secolul al XXI-lea, p.330.

dacă prima transformare democratică a fost cea către statul-cetate democratic, iar cea de-a doua este

constituită de tranziŃia dinspre statul-cetate înspre statul-naŃiune, este posibil ca cea de-a treia

transformare să implice o poliarhie III care “ar rezulta din nevoia de limitarea a decalajului dintre elitele

politice şi demos”102, având în vedere faptul că astăzi se pot asigura: condiŃii ca informaŃiile privind

problemele politice să fie accesibile, într-un mod facil, tuturor cetăŃenilor; oportunităŃi deschise tuturor; o

putere de decizie şi de influenŃare a agendei politice pusă la dispoziŃia publicului; precum şi posibilitatea

ca cetăŃenii să poată lua parte eficient la dialogul politic103.

Din punct de vedere tehnic, acest nou tip de poliarhie este uşor de implementat. Dar problemele pe

care le presupune nu sunt puŃine şi nici uşoare. Politologul american, ajungând în acest punct al analizei,

se întreabă cum ar putea garanta o societate democratică că informaŃiile puse la dipoziŃia cetăŃenilor sunt

în egală măsură şi bune, sau dacă nu s-ar putea întâmpla ca elitele politice să exploateze “tehnologia

comunicaŃiilor interactive pentru a manipula publicul ca să servească altor scopuri?”104. Tot el conchide

că, deşi este de dorit să existe un public activ şi informat, totuşi “în condiŃiile de extremă complexitate în

politica publică (…) un asemenea scop depăşeşte posibilităŃile umane”105.

Deşi democraŃia prin referendum ar face trecerea de la democraŃia guvernată la democraŃia care

guvernează106, pentru Giovanni Sartori aceasta presupune câteva neajunsuri majore care o împiedică să

fie o soluŃie viabilă. Într-o democraŃie prin referendum mecanismul decizional ar fi în principal unul de

sumă zero, referendumul fiind o procedură prin care majoritatea câştigă, iar minoritatea pierde.

Politicile de compromis, de sumă pozitivă vor fi mult mai dificil de adoptat. Există apoi pericolul

supralicitării opiniei publice. CâŃi dintre cetăŃeni ar fi dispuşi să-şi sacrifice în permanenŃă timp şi

energie pentru a se informa, delibera şi vota. Însă impedimentul cel mai mare este cel al competenŃei

cognitive, în condiŃiile creşterii complexităŃii societăŃii şi a deciziilor politice de care este nevoie.

“Faptul că lumea politică este din ce în ce mai complexă nu poate fi pus la îndoială; nu este doar un

rezultat al creşterii şi globalizării interdependenŃelor, ci chiar al extinderii sferei politicului. (…)

DemocraŃia prin referendum va eşua repede şi în mod lamentabil pe Ńărmurile incompetenŃei

cognitive”107. Având în vedere aceste lucruri, Sartori consideră că în realitate opinia publică asigură o

existenŃă viabilă doar democraŃiei reprezentative care înglobează democraŃia electorală, cea care “cere din

partea opiniei publice tocmai ceea ce opinia publică este în măsură să ofere”108, iar democraŃia prin

referendum e utilă doar ca experiment mental menit a ne face să înŃelegem limitele democraŃiei

participative.

Teme de verificare:

1. DemocraŃia participativă şi îmbunătăŃirea democraŃiei liberale 102 Robert Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.467. 103 Vezi Ibidem, p.467. 104 Ibidem, p.469. 105 Ibidem. 106 Vezi Giovanni Sartori, Teoria reinterpretată a democraŃiei, p.122. 107 Ibidem, p.125. 108 Ibidem.

2. DemocraŃia participativă în abordarea lui Giovanni Sartori

3. Problematica democraŃiei prin referendum

3.3.5 ConsociaŃionalism, consensualism şi majoritarism

Plecând de la înŃelegerea democraŃiei ca poliarhie, în maniera teoretizată de Robert Dahl, Arend

Lijphart – politolog american, de origine olandeză, ce s-a remarcat în domenii precum analiza comparată,

teoria democraŃiei şi analiza instituŃională – va încerca să identifice ipostazele cunoscute de democraŃia

contemporană, în diferitele Ńări în care este ea implementată. Dacă în Modele ale democraŃiei. Forme de

guvernare şi funcŃionare în treizeci şi şase de Ńări va ajunge la concluzia că “varietatea enormă de reguli

şi instituŃii formale şi informale pe care le-am descoperit în democraŃii pot fi reduse la un model

bidimensional, pe baza contrastului dintre guvernarea majoritaristă şi cea consensualistă”109, în lucrarea

DemocraŃia în societăŃile plurale, Lijphart va dori să răspundă la întrebarea cum e cu putinŃă democraŃia

stabilă în societăŃile plurale? Ce fel de proceduri şi instituŃii trebuie să formeze un sistem politic, într-o

societate marcată de clivaje segmentale culturale, etnice, lingvistice, religioase sau ideologice, pentru ca

să nu-şi piardă caracteristicile democratice?

DemocraŃia consociaŃională

PrezenŃa, într-o societate, a clivajelor accentuate nu este un element, consideră

Lijphart, care să facă democraŃia imposibilă. Ea va exista, dacă se va dezvolta

respectând anumite trăsături. “Prima şi cea importantă dintre ele este guvernarea de

către o mare coaliŃie a liderilor politici ai tuturor segmentelor semnificative din

societatea plurală (…) Celelalte trei elemente esenŃiale ale democraŃiei consociaŃionale

sunt: (1) vetoul reciproc sau regula majorităŃii convergente, care serveşte drept

protecŃie suplimentară a intereselor vitale ale minorităŃii; (2) proporŃionalitatea ca

standard principal al reprezentării politice, numirilor în funcŃii publice şi alocării fondurilor publice; şi (3)

un grad înalt de autonomie pentru fiecare segment în administrarea afacerilor interne”110.

Faptul că există o cooperare a tuturor elitelor politice semnificative pentru segmentele importante

din societate, alcătuindu-se, astfel, un guvern reprezentativ pentru societatea plurală, prin formarea sa în

urma unei “mari coaliŃii”, face ca minorităŃile să nu poată fi în permanenŃă excluse de la guvernare,

evitându-se posibilele conflicte cauzate de marginalizare. ExistenŃa unui veto reciproc – drept acordat

tuturor minorităŃilor – limitează domnia majorităŃii, precum şi posibilitatea de a “periclita cooperarea

intersegmentală a elitelor”111. Acestă limitare este asigurată şi de principiul proporŃionalităŃii, care

împiedică o suprareprezentare a majoritarilor în detrimentul minorităŃilor, iar autonomia segmentală face

ca să existe o “guvernare a minorităŃii de către ea însăşi în domeniile care o privesc exclusiv”112.

109 Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.274. 110 Arend Lijphart, DemocraŃia în societăŃile plurale, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.42. 111 Ibidem, p.53. 112 Ibidem, p.58.

Arend Lijphart

DemocraŃia consociaŃională prezintă anumite trăsături care atrag critici legate, în principal, de

faptul că “nu este suficient de democratică şi, de asemenea, că nu este destul de capabilă să instaureze o

guvernare stabilă şi eficientă”113. DemocraŃiei consociaŃionale, conform principiului guvernării de către o

“mare coaliŃie”, îi lipseşte un element fundamental, opoziŃia politică puternică. Totuşi, a aplica acelaşi

etalon de măsură societăŃilor omogene şi celor cu pronunŃate clivaje segmentale este un lucru incorect. În

democraŃiile consociaŃionale este esenŃial să nu fie exclus de la guvernare, în permanenŃă, nici un segment

important al societăŃii, existând – ca element de control – “un parlament, sau un alt corp în faŃa căruia o mare

coaliŃie răspunde”114.

Deşi consociaŃionalismului democratic i se mai pot aduce numeroase critici – faptul că, în loc să

omogenizeze societatea, o divizează în grupuri mai autonome şi independente; că există în permanenŃă

pericolul unui blocaj decizional, cauzat de existenŃa veto-ului reciproc; că este un tip de guvernare

costisitor, etc. – totuşi, avertizează Lijphart, pentru multe societăŃi plurale “alegerea nu se face între

modelul normativ britanic de democraŃie şi modelul consociaŃional, ci între democraŃia consociaŃională

sau nici un fel de democraŃie”115.

DemocraŃia majoritaristă şi cea consensualistă

În lucrarea Modele ale democraŃiei, Arend Lijphart consideră că varietatea instituŃiilor

guvernamentale, din cadrul diferitelor sisteme politice democrate, poate fi sistematizată, dacă se va căuta

răspunsul la întrebarea: “cât sunt de majoritariste şi de consensualiste regulile şi aplicarea lor?”116.

EsenŃa modelului majoritarist este dată de aplicarea directă a principiului majorităŃii, ca instrument

decizional principal, pe când modelul consensualist “acceptă guvernarea majorităŃii [care este în

continuare considerată superioară domniei minorităŃii] doar ca cerinŃă minimă: în loc să fie mulŃumită

cu majorităŃile decizionale strânse, caută să maximizeze dimensiunea acestor majorităŃi”117.

Există, consideră Lijphart, două variabile independente – numite dimensiunea executiv-partide şi

dimensiunea federal-unitară – în funcŃie de care democraŃia capătă un aspect majoritarist sau

consensualist. Aceste două dimensiuni au în alcătuirea lor câte un set distinct de cinci variabile care,

împreună, definesc aspectul unui anumit regim politic democratic. Dimensiunea executiv –partide e

formată din caracteristicile felului în care este împărŃită puterea executivă, tipul sistemului de partide, a

celui electoral şi a grupurilor de interese; dimensiunea federal-unitară se axează pe raportul dintre

guvernarea unitară şi cea de tip federalist.

Comparând caracteristicile modelului majoritarist cu cele ale modelului consensualist, Arend

Lijphart va observa că diferenŃele – pe dimensiunea executiv-partide – dintre cele două sunt următoarele:

“1. Concentrare a puterii executive în cabinete majoritare monocolore contra împărŃire a puterii

executive în coaliŃii largi multipartidiste; 2. RelaŃii legislativ-executiv în care executivul este dominant 113 Ibidem, p.64. 114 Ibidem, p.65. 115 Ibidem, p.254.. 116 Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, p.25. 117 Ibidem, p.26.

contra echilibru al puterii între executiv şi legislativ; 3. Sistem bipartidist contra sistem multipartidist;

4. Sistem electoral majoritar şi disproporŃional contra reprezentare proporŃională; 5. Sistem pluralist al

grupurilor de interese, competiŃie deschisă tuturor, contra sistem coordonat şi «corporatist», al cărui

scop este compromisul şi concentrarea”118.

Într-o manieră asemănătoare, Lijphart va considera că diferenŃele – pe dimensiunea federal-unitară

– sunt:

“1. guvernare centralizată şi unitară contra guvernare descentralizată şi federală; 2. Concentrare a

puterii legislative de către un legislativ unicameral contra separare a puterii legilative între două

camere cu puteri egale, dar constituite diferit; 3. ConstituŃii flexibile (…) contra constituŃii rigide; 4.

Sisteme în care legislativele au ultimul cuvânt în privinŃa constituŃionalităŃii (…) contra sisteme în care

legile sunt subiect al controlului constituŃional de către curŃile constituŃionale (…); 5. Bănci centrale

care sunt dependente de executiv contra bănci centrale independente”119.

Deşi există o abordare convenŃională care vede modelul consensual al democraŃiei ca fiind unul

mult mai puŃin eficient decât cel majoritarist – interpretare acceptată aproape ca o axiomă teoretică, fără o

întemeire empirică – o verificare operaŃională, empirică, va demonstra că “în mod clar, democraŃiile

majoritariste nu sunt superioare democraŃiilor consensualiste în organizarea economiei şi menŃinerea păcii

sociale”120. Chiar dacă democraŃiile consensuliste nu le întrec pe cele majoritariste în privinŃa eficienŃei şi

calităŃii actului decizional de guvernare, despre ele nu s-a putut demonstra nici că ar fi inferioare.

În schimb, există anumite aspecte unde modelul consensualist este superior. DemocraŃia

consensualistă se dovedeşte a fi “mai generoasă şi mai tolerantă” decât modelul majoritarist, fiind

înclinată să construiască politici sociale mai ample, un sistem penal mai indulgent, o protecŃie a mediului

sporită, precum şi acordarea unui ajutor extern mai generos. Astfel, consensualismul are o mai mare

predilecŃie către instaurarea unor “state ale bunăstării”. Aceeaşi ipostază consensualistă a democraŃiei face

ca reprezentarea politică a populaŃiei să fie mult mai bună decât în cadrul sistemului majoritar, motiv ce

va aduce, în rândul cetăŃenilor, la o participare electorală şi o satisfacŃie faŃă de democraŃie sporite.

Interesul stârnit de studiile de Arend Lijphart, axate pe găsirea caracteristicilor democraŃiei şi pe

identificarea unei tipologii a sistemelor politice democratice, a fost deosebit, însă au existat şi critici

legate de maniera în care s-a instituit dihotomia majoritarism-consensualism. Pentru Giovanni Sartori121,

Lijphart supradimensionează atribuŃiile majorităŃii în cadrul modelului majoritarist, deoarece, nicicând o

democraŃie concretă nu se supune principiului majorităŃii absolute. Principiul funcŃional este cel al

majorităŃii limitate – afirmarea drepturilor majorităŃii în limitele repectării minorităŃilor –, iar procesul

decizional democratic, indiferent de modelul existent, este unul care presupune un cadru operaŃional al

comitetelor, în care deciziile sunt, de cele mai multe ori, nu de sumă zero, ci de sumă pozitivă. Aceste

critici nuanŃează abordarea lui Lijphart privind analiza sistemelor politice democratice, dar ea nu afecteză

meritul cunoscutului politolog în reliefarea trăsăturilor principale ale unor ipostaze ale democraŃiei,

118 Ibidem, p.26-27. 119 Ibidem, p.27. 120Ibidem, p. 251. 121 Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 222-224.

ajutând la clarificarea opŃiunilor pentru Ńările care se află la început în ceea ce priveşte elaborarea unor

instituŃii şi a unor legi fundamentale democratice.

Teme de verificare:

1. Caracteristicile democraŃiei consociaŃionale

2. DiferenŃele dintre modelul democraŃiei majoritariste şi cel al democraŃiei consensualiste

4. DemocraŃia şi procesul decizional

Principiul majorităŃii ca instrument decizional

În cadrul teoriei democraŃiei un capitol distinct este cel al analizei procesului decizional.

Principiul fundamental al luării unei hotărâri într-un proces decizional democratic este, fără îndoială, cel

dat de regula majorităŃii. Acest principiu al majorităŃii, văzut ca procedeu decizional, a fost un subiect

dezbătut de filosofia politică încă din Antichitate. Dacă, pentru Platon, principiul dreptăŃii, cel al

oikeiopragiei, interzice ca diferitele decizii presupuse de viaŃa într-o comunitate să fie luate de majoritate,

deoarece raŃional este ca acestea să fie atribuite doar celor care cunosc adevărata esenŃă a lucrurilor şi pot

deosebi între bine şi rău, pentru Aristotel – deşi el nu era un partizan al democraŃiei – în căutarea sa

permanentă a justei măsuri şi a echilibrului, fără de care o cetate nu poate fi bine orânduită, există căteva

argumente în favoarea considerării principiului majorităŃii drept instrument decizional legitim.

“Majoritatea (…) este mai presus de oamenii superiori, dacă nu individual, cel puŃin în masă (…) În

această mulŃime fiecare individ are partea sa de virtute, de înŃelepciune, şi reunindu-se toŃi, formează, se

poate spune, un singur om”122, iar “în mod individual, oamenii (…) vor judeca mai puŃin bine decât

învăŃaŃii; însă toŃi împreună ori vor preŃui mai mult, ori nu vor fi mai prejos. Din o sumedenie de pricini,

meşteşugarul nu este nici singurul, nici cel mai bun judecător (…) O casă, bunăoară, poate fi criticată de

acela care a construit-o, însă ea va fi şi mai bine criticată de cel ce o locuieşte”123. IndividualităŃile sunt

inferioare ca judecată celor mulŃi atunci când se formează un colectiv, iar majoritatea ştie cel mai bine

care sunt problemele cele mai stringente şi cum trebuie soluŃionate.

O problemă dificilă, care apare în momentul în care este acceptată regula majorităŃii, este cea

referitoare la îndreptăŃirea pe care ar avea-o majoritatea ca să decidă şi să acŃioneze împotriva voinŃei

unei minorităŃi, având în vedere că este posibil – experienŃa istorică ne-a demonstrat de numeroase ori

acest lucru – ca minoritatea să aibă revendicări legitime, corecte şi utile comunităŃii.

Pentru John Locke, colectivitatea politică presupune intrinsec, într-un mod de necontestat, regula

majorităŃii: “când un anumit număr de oameni au consimŃit astfel să alcătuiască o colectivitate

(community) sau cârmuire, ei sunt încorporaŃi şi alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul

de a acŃiona şi hotărî pentru restul”124, în măsura în care nu se decide ceva împotriva faptului esenŃial care

a dus la alcătuirea corpului politic – nevoia de garantare a drepturilor naturale ale individului: dreptul la

viaŃă, libertate şi avere.

122 Aristotel, Politica, cartea III, cap.VI, §4, Editura Antet, Oradea, 1999. 123 Ibidem, cartea III, cap.VI, §10. 124 John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, VIII, 95, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p.119.

Pentru mulŃi teoreticieni, acceptarea simplei majorităŃi drept criteriu decizional în cadrul procesului

politic nu este un lucru liniştitor, pentru că, în aceste condiŃii, de multe ori apar hotărâri de sumă zero

în care majoritatea căştigă totul, iar minoritatea pierde. Această situaŃie va conduce inevitabil către

tensiuni şi conflicte de nedorit într-o societate. De multe ori s-a considerat că o comunitate armonioasă

este una unitară în care disensiunile sunt diminuate cât mai mult posibil.

Legătura socială este solidă, consideră J.J. Rousseau, atunci când binele comun este cunoscut şi hotărât de

către toŃi membrii unei comunităŃi. “Când legătura socială începe să se destrame şi statul să slăbească,

când interesele particulare încep să se facă simŃite şi societăŃile mici s-o influenŃeze pe cea mare, interesul

comun se schimbă în rău şi găseşti opozanŃi; nu mai găseşti unanimitate în voturi; voinŃa generală nu mai

este voinŃa tuturor; se iscă contraziceri, dezbateri; şi cea mai bună dintre păreri nu mai este primită fără

dispute”125. Pentru Rousseau, o societatea perfectă e o comunitate în care domneşte unanimitatea,

deoarece aceast lucru înseamnă că hotărârile care se iau sunt conforme în întregime cu binele comun şi nu

doar cu intereselor unora, fie ei şi majoritari. “Cu cât domneşte mai multă înŃelegere în adunări, adică cu

cât opiniile se apropie de unanimitate, cu atât voinŃa generală este mai dominantă; pe când dezbaterile

lungi, disensiunile, tumultul, vestesc precumpănirea intereselor particulare şi declinul statului”126.

Dincolo de căutarea utopică a armoniei perfecte, principiul majorităŃii rămâne regula

fundamentală a procesului democratic, având în vedere faptul că acesta nu funcŃionează niciodată ca un

criteriu absolut – “majoritatea face orice”, ci el este întotdeauna limitat de drepturile minorităŃii, care nu

pot fi încălcate, astfel, instituindu-se principiul majorităŃii limitate127. Pentru John H. Hallowell, “ceea ce

pretinde o formă democratică de guvernare nu este supunerea în faŃa voinŃei majorităŃii întrucât aceasta ar

fi numeric superioară, ci mai curând supunerea în faŃa judecăŃilor chibzuite ale majorităŃii (...) Ne

supunem deciziilor majorităŃii (…) pentru că ele dau seama de cea mai bună judecată pe care o poate face

societatea la un moment dat, cu privire la o problemă”128. Principiul majorităŃii nu trebuie văzut într-o

manieră secvenŃială, ci procesul decizional democratic trebuie înŃeles în desfăşurarea sa. Majoritatea nu

este fixă, nu e aceeaşi întotdeauna – minoritatea de astăzi poate deveni majoritatea de mâine, iar decizia

luată la un moment dat de o majoritate poate fi respinsă ulterior de o altă majoritate129.

Principiul majorităŃii trebuie înŃeles şi în latura sa procedurală. El nu funcŃionează decât ca regulă

procedurală de luare a deciziilor, nu înlocuieşte dezbaterile, deliberările şi discuŃiile argumentate.

“Votul majorităŃii nu precede discuŃia, ci o sfârşeşte. El este expresia unei decizii luate în urma

deliberării şi nu trebuie să Ńină locul deliberării însăşi. În măsura în care discuŃiile nu sunt cât se poate

de largi, în măsura în care judecăŃile se obŃin mai curând prin constrângere decât prin persuasiune (…)

în măsura în care ele sunt utilizate mai mult pentru a ascunde mai multe probleme decât pentru a le

lumina (…) în această măsură principiul domniei majorităŃii este un principiu corupt şi pervertit”130.

125 Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, cartea IV, cap I, Editura Antet, p.94. 126 Ibidem, p.96. 127 Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 53-55. 128 John H. Hallowell, Temeiul moral al democraŃiei, Editura Paideia, Bucureşti, p.99 129 Vezi Ibidem,, pp. 99-100. 130 Ibidem, p.100.

Mecanismele procesului decizional democratic

Astfel, majoritatea, prin ea însăşi, nu oferă o raŃiune suficientă pentru luarea unei decizii.

Principiul majorităŃii nu asigură prin simpla sa prezenŃă necesităŃile unui proces decizional democratic.

Robert Dahl131 consideră că pentru a exista posibilitatea ca toŃi cei care fac parte dintr-o comunitate să

participe la luarea deciziilor politice este nevoie de cel puŃin cinci criterii care trebuie riguros îndeplinite:

1. “participarea efectivă”

(posibilitatea acordată tuturor, nediscriminatoriu, de a-şi face cunoscute opiniile);

2. “egalitatea la vot”

(posibilitatea de a vota este acordată tuturor, voturile fiind considerate egale între ele);

3. “înŃelegerea luminată”

(posibilitatea deschisă tuturor de a se informa despre problemele dezbătute);

4. “controlul asupra agendei”

(posibilitatea membrilor comunităŃii de a hotărî ce probleme trebuie dezbătute)

5. “cuprinderea adulŃilor”

(toŃi cei majori să fie consideraŃi cetăŃeni cu aceleaşi drepturi politice).

Aceste criterii, numite de Dahl standarde ideale, asigură elementele în funcŃie de care poate fi evaluată o

comunitate pentru a şti dacă deliberările sale politice sunt democratice. “Cele cinci criterii sunt standarde

– standarde-ideale, dacă vreŃi – faŃă de care trebuie evaluate procedurile propuse în orice asociaŃie unde se

aplică premisele. Orice proces care le-ar îndeplini pe de-a-ntregul ar fi un proces perfect democratic şi

oricare conducere a asociaŃiei ar fi o conducere perfect democratică. (…) Chiar dacă aceste criterii nu pot

fi niciodată îndeplinite pe de-a-ntregul, ele sunt utile în evaluarea posibilităŃilor lumii reale”132.

Întorcându-ne la metoda prin care sunt luate deciziile într-un proces democratic, trebuie readusă în

atenŃie regula majorităŃii. Care sunt motivele pentru care să considerăm această regulă decizională

superioară alteia? Este de obicei suficientă majoritatea relativă pentru luarea unei decizii, iar majoritatea

absolută şi cea calificată trebuie considerate ca reguli decizionale doar în situaŃii speciale? De ce să nu fie,

aşa cum considera Rousseau, căutată în permanenŃă unanimitatea, iar regula majorităŃii să se aplice doar

ca soluŃie de compromis? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care le presupune o analiză a regulii

majorităŃii atunci când este considerate metodă decizională într-un proces democratic.

În DemocraŃia şi criticii ei, Robert Dahl prezintă “patru justificări pentru regula majorităŃii”133:

(a) “maximizarea autodeterminării”;

(b) “regula majorităŃii ca o consecinŃă necesară a unor cerinŃe rezonabile”;

(c) faptul că este “mult mai probabil să ducă la decizii corecte”

(d) “maximizarea utilităŃii”.

Primul argument are în vedere că “regula majorităŃii maximizează numărul persoanelor care pot exercita

autodeterminarea în deciziile colective”134, deoarece dacă numărul celor care decid ar fi mai mic decât

simpla majoritate atunci e posibil ca cei excluşi să fi dorit o altă decizie, iar numărul lor să fie superior, iar

131 Vezi Robert Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003, pp.39-40, şi Robert Dahl, DemocraŃia şi

criticii ei, ed.cit., cap.8 şi cap.9. 132 Robert Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.152. 133 Ibidem, p.189. 134 Ibidem.

dacă majoritatea necesară luării unei hotărâri ar fi mai mare decât 50% + 1 atunci este posibil ca un

număr mai mic de cetăŃeni să blocheze dorinŃa unui număr mai mare. Al doilea argument arată faptul că

regula majorităŃii îndeplineşte patru “cerinŃe rezonabile”: b.1. este decisivă; b.2. nu favorizează nici un

votant; b.3. este neutră (nu favorizează nici o alternativă) şi b.4. este receptivă la modul pozitiv (dacă

tuturor cetăŃenilor le e indiferent dacă este aleasă decizia A sau B, neparticipând la deliberare şi vot, şi

doar unul singur este ferm în favoarea deciziei A, aceasta va fi şi cea aprobată). Al treilea argument se

bazează pe faptul că “judecăŃile mai multor persoane sunt probabil mai înŃelepte şi cu siguranŃă mai puŃin

supuse unor greşeli crase decât judecăŃile unei singure persoane sau ale unui grup restrâns de

persoane”135, iar majoritatea relativă e suficientă pentru că, altfel, acceptarea unei supermajorităŃi ca

regulă decizională ar însemna că o minoritate poate bloce o hotărâre şi să-şi impună punctul de vedere.

Ultimul argument se întemeiază pe faptul că regula majorităŃii asigură cel mai mare grad de satisfacŃie în

comunitate, maximizând beneficiul mediu al deciziilor pentru toŃi cetăŃenii. Astfel, “chiar dacă numai 51

de cetăŃeni dintr-un demos de 100 sunt în favoarea unei legi, iar 49 se opun acesteia, câştigul net, potrivit

principiului majorităŃii ar fi, să spunem, două unităŃi de satisfacŃie”136. Numărul celor mulŃumiŃi va fi

întotdeauna superior celor nemulŃumuŃi.

Deşi regula majorităŃii se dovedeşte a fi fundamentală pentru luarea hotărârilor într-un proces

democratic, reducerea întregului mecanism decizional la aceasta ar fi o greşeală. Având în vedere faptul

că “politicul constă din decizii colectivizate”137 şi că, cel puŃin până în prezent, democraŃia liberală s-a

dovedit a fi forma funcŃională a democraŃiei moderne, se impune analiza felului în care sunt luate

deciziile colectivizate de către un grup special desemnat pentru acest lucru. Deciziile colectivizate sunt

hotărârile ce se impun şi se aplică asupra întregii comunităŃi, indiferent de numărul celor care participă la

elaborarea lor138. În cadrul democraŃiilor reprezentative cei care iau decizii colectivizate sunt

reprezentanŃii aleşi direct, sau indirect de către demos. Pentru o bună înŃelegere a procesului decizional

este nevoie de analiza fenomenelor care duc spre adoptarea unei astfel de decizii şi a mecanismelor

dominante din interiorul grupului decizional.

O decizie colectivizată, arată Giovanni Sartori, presupune costuri procedurale interne – pentru cei

care fac parte din grupul decizional – şi riscuri externe – pentru cei cărora le sunt destinate deciziile şi

care nu fac parte din grupul decizional. Astfel, se pot elabora două axiome:

“Axioma 1: Toate deciziile de grup sau colective au costuri interne, cu alte cuvinte, costuri pentru cei

care iau deciziile denumite în general costuri ale procesului decizional; Axioma 2: Toate deciziile

colectivizate implică riscuri externe, adică riscuri pentru cei cărora deciziile le sunt adresate, pentru cei

care le primesc din exterior, ab extra”139.

Costurile interne apar întrucât cei care fac parte din grupul decizional trebuie să sacrifice energie,

disponibilitate, efort intelectual şi timp pentru luarea deciziilor, iar riscurile externe intervin pentru că

membrii colectivităŃii vor suporta efectele unor hotărâri ce nu sunt luate, în mod direct, de către ei,

existând astfel posibilitatea să fie conduşi fără a se Ńine seama de interesele lor reale, într-un mod

135 Ibidem, p.194. 136 Ibidem, p.196. 137 Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.203. 138 Vezi Ibidem. 139 Ibidem, p.205.

incompetent, sau necinstit. Însă, aşa cum arată Sartori, costurile decizionale deşi sunt o realitate, riscurile

externe există doar în potenŃialitate, nefiind obligatoriu ca ele să se manifeste.

În stabilirea costurilor interne ale procesului decizional şi a riscurilor externe se pot stabili două

reguli: 1. “numărul celor care decid se află într-o relaŃie directă cu costurile procesului decizional – ele

cresc simultan”140, cu alte cuvinte, cu cât sunt mai numeroşi membrii grupului decizional cu atât sunt mai

mari eforturile depuse pentru luarea unei decizii şi 2. “numărul celor care decid se află în raport invers

proporŃional cu riscurile externe – pe măsură ce creşte corpul decizional se reduc riscurile externe”141,

astfel, cu cât este mai numeros grupul decizional cu atât sunt mai puŃine riscurile pe care trebuie să le

suporte colectivitatea. Aceste două regului par, la o primă vedere, imposibil de compatibilizat, deoarece

aceeaşi variabilă – cea a numărului de membri ai grupului decizional – este cerută cu valori mici de prima

regulă şi cu valori mari de cea de-a doua. Astfel, dacă reducerea costurilor interne ale procesului

decizional solicită un număr cât mai mic de membri ai grupului decizional, scăderea riscurilor externe,

pentru cei care nu fac parte din respectivul grup, cere un număr cât mai mare de membri.

Îmbinarea optimă a celor două reguli ar fi foarte dificil de aflat, consideră Sartori, dacă nu ar

exista şi alte variabile ce pot fi luate în calcul, precum metoda formării corpului decizional – menită să

reducă riscurile externe – şi procedura de luare a deciziilor – cu ajutorul căreia scad costurile interne142.

Curba riscurilor externe scade vertiginos nu doar prin creşterea numărului de membri ai corpului

decizional, ci şi prin metoda de formare a acestuia, care trebuie să fie cea a reprezentativităŃii. Dacă

structura grupului de decizie e formată din indivizi care reprezintă cât mai bine multiplele interese ale

membrilor întregii colectivităŃi, numărul celor din corpul decizional poate fi scăzut fără a creşte

semnificativ riscurile externe. Curba costurilor interne variază şi ea nu doar în funcŃie de numărul

membrilor corpului decizional, ci şi în funcŃie de procedurile care sunt necesare pentru luarea unei decizii.

Astfel, dacă pentru validarea unei hotărâri este nevoie de unanimitate, atunci costurile interne sunt

maxime, ele scăzând o dată cu coborârea pragului de voturi necesare luării unei decizii până la

majoritatea relativă, când costurile interne ale procesului decizional sunt minime. Aşadar, chiar dacă

numărul de membrii nu este unul foarte mic – din cauza unei bune reprezentări a intereselor colectivităŃii

– alegerea unei proceduri de tipul majorităŃii relative simplifică şi scade costurile interne.

Procesul decizional în cadrul comitetului

Analiza procesului decizional trebuie continuată şi cu expunerea mecanismelor care apar în cadrul

unui grup aflat în postura de decident. Pentru Sartori, o colectivitatea relevantă pentru analiza procesului

decizional din cadrul unei democraŃii (şi în general dintr-un sistem politic) este comitetul. Acesta este “ un

grup mic, interactiv, în relaŃie faŃă-în-faŃă (…) durabil, instituŃionlizat (…) confruntat cu un flux de decizii

(…) fiind într-un context decizional continuu”143. Într-un regim politic cele mai numeroase decizii luate

sunt expuse discuŃiei, examinării şi elaborării în prealabil în cadrul unor comitete. “Toate deciziile luate

de un regim politic sunt examinate anterior, discutate şi elaborate de către unul sau mai multe comitete.

Iar din moment ce un guvern este (…) un comitet, adeseori tot un comitet este cel care decide în ultimă

140 Ibidem, p.206. 141 Ibidem. 142 Ibidem, p. 208. 143 Ibidem, p. 214.

instanŃă”144. În cadrul unui comitet mecanismul principal de luare a deciziei nu este votul şi regula

majorităŃii, ci căutarea permanentă a hotărârilor de sumă pozitivă, prin care toŃi membrii să fie mulŃumiŃi,

în virtutea regulii compensaŃiilor reciproc amânate. Astfel, în urma negocierii dintre membrii comitetului

unii cedează în favoarea unei decizii, pentru ca în viitor, la rândul lor, să beneficieze de sprijinul celor pe

care i-au susŃinut. În cadrul democraŃiilor se creează “comitete reprezentative (responsabile şi

răspunzătoare) aşezate în puncte cheie”145, iar recompensele interne ce se acordă în interiorul lor devin

“recompense externe în general, adică recompense acordate celor reprezentaŃi”146.

Comitetele nu sunt singurele tipuri de grupuri decizionale din cadrul unei democraŃii – sistem

politic în care funcŃionează referendumuri generale sau locale, sau diferite alte grupuri instituŃionalizate

ce nu se încadrează în definiŃia dată comitetului – însă acesta este foarte important pentru procesul

decizional, iar analiza sa nu trebuie, aşa cum se întâmplă de multe ori, neglijată. Un sistem de comitete nu

este incompatibil, ba chiar sprijină, o bună funcŃionare a unei democraŃii reprezentative. Comitetele sunt

corpuri decizionale optime, oferă posibilitatea celor care au o mai mare convingere şi încredere într-o

preferinŃă să-şi impună prin negociere şi deliberare punctul de vedere, ele producând rezultate de sumă

pozitivă pentru întreaga colectivitate147.

Având în vedere cele amintite până acum, un sistem decizional ideal – consideră Sartori – ar trebui

să îndeplinească următoarele cerinŃe: “(a) fiecare individ să aibă aceeaşi importanŃă; (b) intensităŃile (sau

preferinŃele) egale să deŃină aceeaşi importanŃă; (c) rezultatele de sumă zero şi cele de sumă pozitivă să

fie echilibrate în mod reprezentativ; (d) riscurile externe să fie reduse; (e) costurile decizionale să fie

reduse”148.

Teme de verificare:

1. Diferite abordări în gândirea politică a principiului majorităŃii văzut ca metodă decizională

2. Elemente necesare unui proces decizional democratic

3. PrezentaŃi câteva argumente în favoarea principiului majorităŃii ca instrument de decizie

4. Analiza procesualităŃii deciziilor colectivizate

5. ImportanŃa grupului decizional de tipul comitetului

144 Ibidem, p. 215. 145 Ibidem, p.219. 146 Ibidem. 147 Vezi Ibidem, p. 221. 148 Ibidem, p.220.

5. DemocraŃia consolidată

Precizări terminologice

ExperienŃa istorică şi analiza teoretică au arătat că regimurile democratice nu sunt ireversibile, ele

se pot transforma, din pricina unor condiŃii şi practici nefavorabile democraŃiei, în regimuri

nedemocratice. Aşa cum am arătat până acum, conceptul de democraŃie are numeroase sensuri şi

semnificaŃii, el înglobând în aria sa de cuprindere sisteme politice cu trăsături diferite. Nu toate regimurile

politice contemporane ce se consideră, sau sunt clasate ca democraŃii se circumscriu definiŃiei clasice dată

de Robert Dahl democraŃiei liberale. Poliarhia, termen folosit de Dahl pentru a desemna democraŃia

liberală, este sistemul politic “substanŃial popularizat şi liberalizat (…) cuprinzător şi pe deplin deschis

contestării publice”149, în care sunt asigurate, într-un grad cât mai mare, anumite “garanŃii instituŃionale”

precum: “libertatea de a crea şi adera la organizaŃii, libertatea de expresie, dreptul de vot, dreptul liderilor

politici de a concura pentru sprijin, surse alternative de informare, eligibilitatea pentru funcŃii publice,

alegeri libere şi corecte, instituŃii care să asigure dependenŃa politicii guvernamentale de voturi şi de alte

forme de exprimare a preferinŃei”150. În literatura de specialitate tipologia sistemelor politice democratice

este mult mai amplă. Încercând să sistematizeze subtipurile de democraŃii descrise şi teoretizate de

politologii contemporani, David Coller şi Steven Levitsky au numărat 550 de astfel de subspecii151.

Pornind de la gradul în care îndeplinesc cerinŃele poliarhiei se poate observa o împărŃire a

regimurilor politice în regimuri autoritare, democraŃii electorale, democraŃii liberale şi democraŃii

avansate. Această etichetare a sistemelor politce, propusă de Andreas Schedler152, urmăreşte o linie

ascendentă unde:

• regimul autoritar nu îndeplineşte nici o trăsătură a poliarhiei, sau doar într-o măsură

neglijabilă;

• democraŃia electorală e sistemul politic în care se “reuşeşte să se organizeze alegeri mai mult

sau mai puŃin inclusive, curate şi competitive, dar eşuează în menŃinerea libertăŃilor

politice şi civile esenŃiale pentru democraŃia liberală”153;

• democraŃia liberală îndeplineşte standardele poliarhiei;

• democraŃia avansată “posedă, în mod ipotetic, anumite tăsături pozitive în plus faŃă de

criteriile minime ale democraŃiei liberale şi, prin urmare, sunt superioare din punct de

vedere al calităŃii democratice, multora dintre noile democraŃii”154.

149 Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, p.34. 150 Ibidem, p. 29. 151 Vezi Andreas Schedler, “Ce este consolidarea democratică?”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr.1, aprilie 2002, pp.124-125. 152 Vezi Ibidem. 153 Ibidem, p. 124 154 Ibidem.

Necesitatea consolidării democraŃiei

Având în vedere că numeroase state dintre cele care s-au democratizat în ultimele decenii au

construit doar democraŃii electorale – care de multe ori nu au tins către democraŃia liberală, ci către un

regim autoritar –, sau că unele dintre democraŃiile liberale s-au transformat în democraŃii electorale,

precum şi faptul că tot mai mulŃi analişti ai democraŃiei discută despre necesitatea de a îmbunătăŃi setul de

trăsături al democraŃiilor liberale pentru a le transforma în democraŃii avansate, este necesară analiza

felului în care poate fi democraŃia consolidată şi dezvoltată155.

Dacă din anul 1974 şi până în 2003 numărul Ńărilor care pot fi considerate democraŃii a crescut

continuu, ajungând de la 39 la 117, totuşi procentul democraŃiilor liberale raportat la numărul total de

democraŃii a scăzut semnificativ, ajungând de la 82,1% în 1974 la 54,3% în 1994 şi 65% în 2003156.

Astfel, chiar dacă în ultimii treizeci de ani numărul democraŃiilor s-a triplat, procentul celor care trăiesc în

Ńări libere, raportat la totalul populaŃiei din momentul respectiv, a crescut doar cu nouă procente. Conform

Fredoom House, 35% din populaŃia lumii trăia în Ńări libere în 1973, iar în 2003 procentul celor din statele

libere este de 44%157. Din 192 de Ńări monitorizate de Freedom House în 2003, deşi 117 sunt considerate

democraŃii, doar 34 au primit punctajul cel mai bun la indicatorii ce Ńin de drepturi politice şi libertăŃi

civice158.

Astfel, nu este surprinzător faptul că în cadrul teoriei democraŃiei s-a dezvoltat un capitol aparte

care se ocupă cu studierea consolidării democraŃiei. La fel de greu precum este de instituit un sistem

politic democratic, este dificil şi de menŃinut unul. DemocraŃia, odată construită trebuie consolidată, fie

pentru a păstra sau atinge caracteristicile unei democraŃii liberale, fie pentru a le îmbunătăŃi. Cele mai

numeroase cazuri sunt cele în care este necesară consolidarea unei democraŃii incipiente, a unei

democraŃii electorale, pentru a o transforma într-o poliarhie. DiscrepanŃa dintre numărul mare de Ńări

catalogate drept democraŃii şi cele care primesc punctajele cele mai bune la capitolele ce indică

respectarea drepturilor politice şi libertăŃilor civice provine din faptul că multe dintre democraŃiile actuale

sunt doar democraŃii electorale sau, cum mai sunt numite, democraŃii minimale, în care accentul cade

doar pe organizarea alegerilor, iar celelalte aspecte ale unei democraŃii liberale sunt neglijate.

Specificul unei democraŃii consolidate

După cum arată Juan Linz şi Alfred Stepan în articolul Drumul spre o democraŃie consolidată, nu

orice sistem politic poate trece prin procesul de consolidare democratică, ci doar acela care deja

îndeplineşte câteva cerinŃe minimale: se pliază pe existenŃa unui stat, au încheiat tranziŃia democratică şi

155 Vezi Ibidem, pp. 125-137. 156 Vezi Larry Diamond, “PrefaŃă la ediŃia în limba română”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p.11. 157 Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil

Liberties, 2003. 158 Vezi Ibidem.

au un guvern ce respectă procedurile democratice (regulile statului de drept, constituŃia, drepturile

omului, separaŃia puterilor în stat)159.

“În esenŃă, atunci când vorbim despre consolidarea democratică nu avem de-a face cu regimuri

nedemocratice liberalizate, cu pseudodemocraŃii sau cu democraŃii hibride, unde câteva instituŃii

democratice coexistă cu instituŃii nedemocratice aflate în afara controlului statului democratic: Numai

democraŃiile pot deveni democraŃii consolidate”160.

Pentru a defini democraŃia consolidată, autorii mai sus amintiŃi, nu folosesc enumerarea tuturor

condiŃiilor necesare îmbunătăŃirii democraŃiei, ci, aşa cum ne arată, se rezumă la o definiŃie care

accentuează “dimensiunea comportamentală, cea atitudinală şi cea constituŃională”. DemocraŃia

consolidată este “un regim politic în care democraŃia ca sistem complex de instituŃii, reguli şi stimulente

şi constrângeri modelate a devenit «singurul joc acceptat» (the only game in town)”161. Conform definiŃiei

lui Linz şi Stepan, o democraŃie este consolidată atunci când, în nici o circumstanŃă, nimeni dintre actorii

semnificativi din statul respectiv nu ia în calcul posibilitatea înlocuirii democraŃiei cu alte regimuri sau

practici politice nedemocratice. Astfel, democraŃia devine “obişnuinŃă şi se internalizează în viaŃa socială,

instituŃională şi chiar psihologică, precum şi în calculele politice pentru atingerea succesului”162. Cele trei

dimensiuni ale consolidării democratice, amintite mai devreme şi luate în calcul de cei doi autori,

presupun ca la nivel comportamental nici un actor important al unei societăŃi să nu încearce construirea

unei alternative nedemocratice la sistemul politic democratic; la nivel atitudinal majoritatea populaŃiei să

sprijine doar măsurile şi mijloacele democratice pentru rezolvarea problemelor, chiar şi în circumstanŃele

cele mai grele, iar suportul pentru alternativele nedemocratice, antisistem să fie minimal; la nivel

constituŃional respectarea legii, a procedurilor constituŃionale şi a regulilor instituŃionalizate să devină

conduita obişnuită în societate, iar căile nelegale să fie percepute şi să se dovedească a fi periculoase,

ineficiente şi costisitoare163.

Robert A. Dahl consideră că definiŃia lui Linz şi Stepan dată democraŃiei consolidate arată că

procesul de stabilizare şi construire a unei democraŃii durabile este strâns legat de existenŃa unei culturi

democratice. “Procesul de consolidare democratică necesită existenŃa unei culturi democratice puternice,

care să ofere suportul emoŃional şi cognitiv adecvat pentru adeziunea la procedurile democratice”164. Prin

conceptul de cultură, politologul american înŃelege setul de norme şi valori, răspândite într-o societate,

care influenŃează semnificativ comportamentul şi judecăŃile cognitive165. Astfel, dacă o democraŃie

consolidată poate fi văzută ca o democraŃie robustă ce rezistă crizelor prin care trece o societate, acest

lucru poate fi pus în strânsă legătură cu existenŃa unei culturi democratice profunde.

Dezvoltarea socio-economică

159 Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, pp.51-52. 160 Ibidem, p. 52. 161 Ibidem. 162 Ibidem. 163 Vezi Ibidem, pp.52-53. 164 Robert A. Dahl, “Dezvoltare şi cultură democratică”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.68. 165 Vezi Ibidem, n.2, p.72.

Acest tip de cultură este corelat, în numeroase studii, cu dezvoltarea socio-economică a unei Ńări,

şi în special cu existenŃa unei economii de piaŃă avansate. După cum arată Gabriel A. Almond166, relaŃia

dintre capitalism şi democraŃie formează unul dintre subiectele cele mai amplu discutate în teoria politică

încă de la iluminiştii Montesquieu, Condorcet, Adam Smith şi până în prezent. În acest interval toate

ipostazele relaŃionale dintre capitalism şi democraŃie au avut susŃinători. Există autori – printre care

Daniel Lerner, Karl Deutsch, S.M. Lipset167 – care consideră că există o legătură pozitivă între capitalism

şi democraŃie, alŃii – precum Marx şi şcoala neo-marxistă, Schumpeter sau Lindblom168 – au văzut în

capitalism unul dintre principalele elemente care denaturează democraŃia, alŃii – Milton Friedman sau

Mancur Olson169 – au analizat felul în care democraŃia subminează capitalismul, iar alŃii au văzut în

democraŃie o condiŃie facilitantă a capitalismului, aşa cum ne arată susŃinătorii dezvoltării statului

bunăstării170. Se observă faptul că democraŃia poate fi pusă în legătură cu capitalismul şi economia de

piaŃă din mai multe perspective. Concluzia la care ajunge Gabriel Almond este că soluŃia cea mai indicată

pentru a exista o conlucrare optimă între capitalism şi democraŃie este “capitalismul democratic al

bunăstării”.

Capitalismul democratic al bunăstării “creează acea reconciliere a elementelor opuse şi complementare

care fac posibilă supravieŃuirea şi chiar îmbunătăŃirea fiecăruia din aceste două seturi de instituŃii”171,

fiind un compromis între cerinŃele democratice de egalitate, participare şi echitate socială şi cele ale

capitalismului, centrate pe minimizarea intervenŃiei statului în viaŃa socială şi economică.

Cu toate că multe dintre trăsăturile şi mecanismele economiei de piaŃă avansate (acces facil şi liber

la informaŃii, o clasă de mijloc dezvoltată, descentralizarea economiei, pluralism al intereselor) pot ajuta

la dezvoltarea unei culturi democratice, Dahl consideră că “ar fi o greşeală să presupunem că o economie

de piaŃă avansată este fie strict necesară, fie suficientă pentru crearea unei culturi democratice solide”172.

O astfel de cultură democratică a existat, în unele Ńări, în secolul XIX, înainte de apariŃia unei economii de

piaŃă avansate, la fel cum o economie de piaŃă s-a dovedit compatibilă şi cu sisteme politice

nedemocratice. Politologul american consideră că nu dezvoltarea economică este esenŃială pentru

supravieŃuirea democraŃiei în situaŃii de criză, ci două practici obligatorii: “În primul rând, principalele

forŃe publice de coerciŃie organizată, armata şi poliŃia, trebuie să se afle sub controlul ferm al

conducătorilor aleşi în mod democratic (…) încât ideea unei lovituri de stat militare să le pară pur şi

simplu irealizbilă civilior şi militarilor deopotrivă. O a doua practică de sorginte culturală (…) este

capacitatea de a tolera şi, chiar mai mult, de a proteja ferm pe bază legală opiniile şi credinŃele diferite,

potenŃial conflictuale”173.

Deşi Dahl consideră că economia de piaŃă avansată nu este o variabilă cheie pentru existenŃa unei

culturi democratice consolidate, totuşi există numeroşi alŃi autori care pun nivelul de dezvoltare 166 Gabriel A. Almond, “Capitalism and Democracy”, în Comparative politics, 1999-2000, pp.219-226. 167 Vezi Ibidem, p.221. 168 Vezi Ibidem, pp. 221-223. 169 Vezi Ibidem, pp. 223-224. 170 Vezi Ibidem, pp. 224-225. 171 Ibidem, p. 225. 172 Robert Dahl, “Dezvoltare şi cultură democratică”, în op.cit., p. 69. 173 Ibidem.

economică printre indicatorii cei mai siguri în privinŃa durabilităŃii unei democraŃii. Pentru Adam

Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, o condiŃie esenŃială a

stabilităŃii unei democraŃii este o cât mai mare dezvoltare economică, alături de alte condiŃii, precum

climatul internaŃional favorabil, sau instituŃiile parlamentare174. Autorii amintiŃi mai sus, demonstrează, pe

baza unor date statistice, că “o dată ce o Ńară are un regim democratic, nivelul dezvoltării sale economice

are un efect puternic asupra probabilităŃii ca democraŃia să supravieŃuiască (...) o democraŃie e de aşteptat

să dureze în medie 8,5 ani într-o Ńară cu venitul anual per capita sub 1 000 de dolari, 16 ani într-una cu

venitul între 1 000 şi 2 000 de dolari, 33 de ani între 2 000 şi 4 000 şi 100 de ani între 4 000 şi 6 000 de

dolari (…) iar peste nivelul de 6 000 de dolari, democraŃiile sunt de neînvins şi este de aşteptat ca ele să

dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-a prăbuşit vreodată într-o Ńară unde venitul anual

per capita depăşeşte 6 055 de dolari”175. Astfel, nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări rezultă a fi o

variabilă foarte importantă ce trebuie luată în calcul atunci când se urmăreşte durabilitatea unei

democraŃii.

Societatea civilă

Alături de nivelul de dezvoltare economică, o altă varibilă care este analizată, când se discută

depre consolidarea democratică, este societatea civilă. Lipsa sau prezenŃa societăŃii civile din viaŃa

publică este adeseori considerată un indicator în privinŃa profunzimii procesului de democratizare. Pentru

Juan Linz şi Alfred Stepan, societatea civilă este un concept care desemnează “acea arenă a societăŃii

unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să

creeze asociaŃii şi solidarităŃi şi să-şi promoveze interesele”176. O altă definiŃie care poate fi dată societăŃii

civile este cea oferită de Philippe Schmitter, ce consideră societatea civilă ca fiind :

“un set sau un sistem de grupuri intermediare cu organizare proprie, grupuri care: (1) sunt relativ

independente de autorităŃile publice (…) de firme şi, respectiv, familii; (2) sunt capabile de a lua

hotărâri şi de a acŃiona colectiv în scopul apărării sau al promovării propriilor interese şi pasiuni; (3) nu

încearcă să ia locul agenŃilor statali (…) şi nici să accepte responsabilităŃi pentru guvernarea întregii

societăŃi; (4) sunt de acord să acŃioneze conform unor reguli «civile» prestabilite, care presupun

respectul reciproc”177.

Dintre componenŃii societăŃii civile fac parte asociaŃiile profesionale, grupările sindicale, mişcările

ecologiste, feministe, de promovare a intereselor civice, organizaŃii ale intelectualilor preocupate de viaŃa

publică, etc., care îndeplinesc criteriile cuprinse în definiŃiile mai sus amintite.

La fel ca şi dezvoltarea economică, nici existenŃa unei societăŃi civile nu e garanŃia unui regim

politic democratic şi nici nu implică în mod necesar şi suficient procesul de democratizare. Totuşi, după

174 Vezi Adam Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, “Ce determină trăinicia democraŃiilor?”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, pp. 307-319. 175 Ibidem, p.308 176 Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, pp. 53-54. 177 Philippe C. Schmitter, “Societatea civilă în Orient şi Occident”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p. 258.

cum arată Schmitter, apariŃia şi persistenŃa unui anumit tip de societate civilă (care sprijină dezvoltarea de

organizaŃii civile cu ramificaŃii în profunzimea societăŃii, gestionează conflictele produse de diferitele

clivaje din societate şi face legătura dintre exigenŃele unei societăŃi concurenŃiale şi nevoile de coeziune

socială) are un rol pozitiv, important, în cadrul procesului de consolidare a unei democraŃii178.

Există anumite mecanisme prin care societatea civilă sprijină consolidarea democraŃiei. Conform

studiului lui Schmitter, printre procesele puse în mişcare de societatea civilă putem aminti:

• mai bună comunicare între cetăŃeni şi guvernanŃi prin intermediul asociaŃiilor componente ale

societăŃii civile, care reuşesc să coaguleze diferitele interese din interiorul comunităŃii, să

transmită aşteptările membrilor societăŃii, şi astfel să se poată guverna pe baza unor informaŃii

mai exacte şi mai apropiate de nevoile şi cerinŃele comunităŃii;

• dezvoltarea de valori civice care sprijină viaŃa comunitară, coeziunea socială şi procesul

democratic;

• construirea unor potenŃiali apărători împotriva oricărei tendinŃe tiranice;

• oferirea mijloacelor de exprimare şi identificare ale indivizilor, care, astfel, se simt mai puŃin

înstrăinaŃi de sistemul socio-politic, minimizându-se şi dificultăŃile de guvernare ale

autorităŃilor179.

După cum se arată în acelaşi studiu, este posibil şi ca societatea civilă, dacă nu se dezvoltă astfel

încât să implice procesele amintite mai sus, să împiedice o bună desfăşurare a procesului democratic.

Astfel, societatea civilă poate: să încurajeze dezvoltarea unor grupuri de interese care să reuşească să

influenŃeze negativ guvernarea, în detrimentul interesului general al comunităŃii; să fragmenteze

societatea afectând legitimitatea unei conduceri democratice; să devină nereprezentativă pentru

comunitatea în ansamblul ei, modelându-se pe structurile clivajelor existente (rasiale, etnice, lingvistice,

religioase) şi potenŃându-le180.

Dezvoltarea economică şi societatea civilă fac parte, alături de alte variabile, dintre factorii care

pot facilita consolidarea unei democraŃii. Robert Dahl, în Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, încercă să

sistematizeze cele mai favorabile condiŃii pentru o poliarhie: trecerea de la un regim nedemocratic la unul

poliarhic să parcurgă întâi etapa liberalizării sistemului politic şi apoi pe cea a universalizării drepturilor

politice; ordinea socio-economică să presupună un acces la sancŃiunile socio-economice, sau la coerciŃie,

nemonopolizat de nici un grup de interese, precum şi o economie descentralizată; un PNB pe cap de

locuitor ridicat; inegalităŃi sociale reduse; pluralism subcultural fie redus, fie gestionat într-o manieră

consociaŃională; o dominaŃie fie minimală, fie inexistentă, din partea unei puteri externe nefavorabile

poliarhiei; convingerile actorilor politici să fie favorabile instituŃiilor poliarhiei, ideii că poliarhia poate

rezolva problemele majore ale societăŃii, sau că este necesar şi binevenit compromisul, că relaŃiile politice

trebuie să fie şi de concurenŃă, dar şi de cooperare, să existe încredere în ceilalŃi, dar şi nefavorabile ideii

că autoritarismul ar fi legitim, sau că relaŃiile politice ar fi fie doar concurenŃiale, fie doar de cooperare181.

Dintr-o altă perspectivă182, consolidarea unei democraŃii presupune existenŃa unui stat coerent şi

funcŃional, o societate civilă puternică, o societate politică autonomă, domnia legii, aparat birocratic de stat

178 Vezi Ibidem, pp. 258-259. 179 Vezi Ibidem, p.264. 180 Vezi Ibidem, pp. 264-265. 181 Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, pp. 216-217. 182 Vezi Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, p.53.

bine dezvoltat şi o societate economică instituŃionalizată. Aceste condiŃii, consideră Linz şi Stepan, se

potenŃează reciproc şi sunt interrelaŃionate. ExistenŃa lor într-o comunitate asigură mediul necesar unei

consolidări a democraŃiei. “Pentru a obŃine o democraŃie consolidată, gradul necesar de autonomie al

societăŃii civile şi politice trebuie să fie înrădăcinat şi sprijinit de a treia arenă, domnia legii. ToŃi actorii

semnificativi – în special guvernul democratic şi aparatul de stat – trebuie să fie menŃinuŃi responsabili şi

deprinşi cu domnia legii”183. Iar, “aceste trei condiŃii – o societate civilă plină de viaŃă şi independentă, o

societate politică cu autonomie suficientă şi un consens funcŃional cu privire la procedurile de guvernare

şi constituŃionalism; şi domnia legii – (…) au o probabilitate foarte mare să fie satisfăcute acolo unde

găsim şi o birocraŃie ce poate fi folosită de liderii democratici şi o societate economică

instituŃionalizată”184. O democraŃie consolidată este improbabilă acolo unde – chiar dacă doar în unele zone

ale Ńării – aparatul birocratic de stat este nefuncŃional sau neputincios, întrucât politicile guvernului ales

democratic nu pot fi corect implementate şi susŃinute. Economia de piaŃă sprijină consolidarea

democratică dacă este însoŃită de norme şi reguli care o instituŃionalizează şi fac posibilă legătura dintre

stat şi economie. O democraŃie fără un stat capabil să intervină economic pentru a gestiona crizele sociale,

nevoile comunitare şi a conferi un anumit grad de siguranŃă cetăŃenilor este vulnerabilă.

Limite ale limbajului teleologic

propriu teoriei consolidării democraŃiei

Când se discută despre democraŃia consolidată, de multe ori, se adoptă un limbaj teleologic. Se

consideră că odată apărut un regim democratic, pentru a fi durabil, acesta trebuie să parcurgă anumite

etape necesare, care îl vor duce în cele din urmă către o puternică instituŃionalizare a regulilor

democratice, şi o minimalizare a clivajului dintre reguli şi practica politică, constituind, astfel, o

democraŃie consolidată. Conform acestei abordări, cazurile concrete de regimuri democratice “care nu au

«ajuns» la instituŃionalizarea deplină sau care nu par să se deplaseze în această direcŃie sunt considerate

subdezvoltate, îngheŃate, clar neconsolidate şi aşa mai departe”185. O’Donnell este de părere că nu poate fi

construită o teorie care să prezinte cu precizie un drum etapizat care să conducă democraŃiile nedezvoltate

către deplina instituŃionalizare şi consolidare186. Limbajul dihotomic – democraŃii consolidate versus

democraŃii neconsolidate – nu este de mare ajutor deoarece tipologia regimurilor democratice este

diversă, iar experinŃa istorică ne demonstrează că există state care nu îndeplinesc criteriile unei democraŃii

consolidate şi care, totuşi, s-au dovedit durabile. Având în vedere aceste lucruri, O’Donnell apreciază că

este nevoie de o îmbunătăŃire a instrumentelor teoretice pentru a acoperi întrega varietate de regimuri

poliarhice existente.

“Numai printr-o analiză pozitivă, non-teleologică şi non-etnocentrică a caracteristicilor pe care le au

poliarhiile putem noi, cercetătorii, să contribuim la un progres atât de necesar. Acest lucru este în

183 Ibidem, p.55. 184 Ibidem, p.56. 185 Guillermo O’Donnell, “Iluzii despre consolidarea democratică”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.77. 186 Vezi Ibidem, p.78.

special adevărat când vorbim de poliarhiile instituŃionalizate în moduri pe care nu le agreem şi pe care,

deseori, le trecem cu vederea, chiar dacă ele nu se aseamănă îndeaproape şi chiar dacă unele dintre ele

poate că nu se vor asemăna niciodată cu «democraŃiile consolidate» din nord-vest”187.

Teme de verificare:

1. Sensurile conceptelor: regim autoritar, democraŃie electorală, democraŃie liberală, democraŃie avansată

2. Definirea democraŃiei consolidate

3. Trăsăturile unei democraŃii consolidate

4. RelaŃia dintre consolidarea unei democraŃii şi nivelul de dezvoltare socio-economic

5. Rolul societăŃii civile într-o democraŃie

187 Ibidem, p.84.

6. Democratizare şi tranziŃie

SituaŃia democratizării

Democratizarea şi tranziŃia către o democraŃie – procesul şi perioada necesare implementării, într-

un sistem politic nedemocratic, a instituŃiilor, regulilor şi practicilor proprii unei democraŃii – sunt

fenomene abordate în teoria democraŃiei în numeroase lucrări şi articole, care au căpătat amploare o dată

cu începutul anilor ’90, când s-au prăbuşit majoritatea regimurilor comuniste şi când s-a considerat că

respectivele state se vor îndrepta, după o perioadă de tranziŃie către un regim democratic. Din perspectivă

istorică, urmărind numărul statelor care s-au democratizat începând cu secolul XIX şi a regiunilor

geografice în care acest tip de regim politic a început să fie dominant, se observă că există anumite

perioade în care se înregistrează creşteri, precum şi ani în care numărul democraŃiilor existente este în

scădere. Politologul american Samuel Huntington, analizând procesul de democratizare din secolul XIX şi

până în anii ’90 ai secoluli XX, într-un celebru articol188 împarte acest proces în trei perioade în care

numărul de Ńări democratizate este în creştere – “trei valuri” – şi două perioade în care acest număr este

descendent – “două valuri inverse”.

Astfel, între anii 1974 şi 1990 se înregistrează cel puŃin 30 de Ńări care trec prin procesul de

democratizare, mărind substanŃial numărul de democraŃii şi formând ceea ce Huntington numeşte “al

treilea val de democratizare din istoria lumii moderne”189. Celelalte “valuri ale democratizării” sunt:

“primul val «lung» (…) început în jurul anului 1820, o dată cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei

mari părŃi a populaŃiei masculine din Statele Unite, şi a continuat aproape un secol, până în 1926, dând

naştere la un număr de aproximativ 29 de democraŃii (…) Triumful AliaŃilor în cel de-al Doilea Război

Mondial a marcat începutul unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de Ńări

aveau guverne democratice”190. După primul val al democratizării, ca şi după cel de-al doilea, au urmat

perioade de recul, înregistrându-se, în perioada interbelică, un prim “val invers” – când numărul statelor

democratice scade până la 12 –, iar în perioada anilor ’60 şi începutul anilor ’70 un al doilea “val invers”,

numărul de democraŃii ajungând la 30.

Întrebările la care încearcă Huntington să răspundă în articolul amintit, scris la începutul

anilor’90, sunt centrate pe aflarea stadiului în care se găseşte cel de-al treilea val. Este acest ultim val de

democratizare la începuturile sale, spre final, sau stagnează? Va mai urma sau nu un al treilea val invers?

Anii ce au trecut de la publicarea articolului au arătat că numărul de democraŃii – referindu-ne la cele

188 Vezi Samuel P. Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, în Revista română de ştiinŃe politice, volumul II, nr. 1, aprilie, 2002, pp.18-39. 189 Ibidem, p.18. 190 Ibidem, pp. 18-19.

minimale, elctorale – a crescut de la 76 în 1990, la 118 în 1996, şi apoi, după o mică scădere, până 121 în

2002191.

Cu excepŃia unor zone – precum cele în care există majorităŃi musulmane, unele state din Asia de

Est, din Africa sub-sahariană, sau din fosta URSS192 – regimul politic democratic a devenit în întreaga

lume, cel puŃin declarativ, un ideal, fapt ce i-a făcut pe unii politicieni să vorbească despre o “revoluŃie

democratică globală”. Însă, în ciuda acestei euforii manifestate preponderent la începutul anilor ’90,

rămân, în calea democratizării, în continuare multiple obstacole de natură istorică, economică, culturală

sau politică.

Democratizarea şi obstacolul cultural

Analizând aceste impedimente, Huntington abordează o teză culturală într-o dublă ipostază: (a)

democraŃia e compatibilă doar cu un anumit ethos cultural, fiind potrivită doar Ńărilor occidentale, sau

celor cu o cultură asemănătoare; şi (b) democraŃia este incompatibilă doar cu anumite tipare culturale, în

special cu cele islamice şi confucianiste.

Dacă varianta (a) a argumentului cultural se invalidează prin simpla observarea a faptului că există

numeroase state democratice cu o tipologie culturală diferită de cea occidentală, varianta (b) are în

continuare susŃinători, având în vedere trăsăturile modelului cultural confucianist – “importanŃa grupului

în defavoarea individului, a autorităŃii în defavoarea libertăŃii şi a obligaŃiilor în defavoarea drepturilor

(…) lipsa unei tradiŃii a drepturilor pe care individul le are împotriva statului (…) armonia şi cooperarea

(…) preferate în dauna dezacordului şi competiŃiei. MenŃinerea ordinii şi a respectului pentru ierarhie

reprezintă valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri şi partide era considerat periculos şi ilegitim.

Cel mai important, confucianismul a interpătruns societatea şi statul şi nu a lăsat loc ca instituŃiile sociale

autonome să aibă legitimitate la nivel naŃional”193 – precum şi datele statistice referitoare la numărul

democraŃiilor din statele cu majorităŃi musulmane. Astfel, în 2003, din cele 47 de Ńări cu majoritate

musulmană, monitorizate de Freedom House, doar 9 au o democraŃie minimală, faŃă de 112 state cu

democraŃie minimală din 145 de Ńări fără majoritate musulmană. În privinŃa statelor libere, doar 2 Ńări din

cele 47 cu majoritate musulmană sunt considerate astfel, faŃă de 87 de state libere din 145 din cele fără o

majoritate musulmană194.

Deşi obstacolul cultural poate avea un rol major în obstrucŃionarea democratizării unei Ńări, totuşi

el nu trebuie exagerat. După cum arată Huntington195, acelaşi impediment cultural a fost invocat în trecut

în cazul Ńărilor predominant catolice – unde se considera că acest model cultural nu poate fi

compatibilizat cu exigenŃele unei democraŃii liberale – istoria demonstrând totuşi contrariul. Apoi, la fel

ca şi creştinismul, confucianismul sau islamismul sunt tipare culturale extrem de complexe, care poartă în

191 Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil

Liberties, 2003. 192 Vezi Samuel Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, p.26. 193 Ibidem, p.30. 194 Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil

Liberties, 2003. 195 Vezi Samuel Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, pp. 35-36.

structura lor atât elemente favorabile democraŃie cât şi unele care îngreunează democratizarea. Ceea ce

este important, în cadrul procesului de democratizare, este accentuarea acelor elemente culturale

compatibile cu democraŃia. Nu trebuie uitat nici faptul că toate culturile majore sunt, într-o măsură mai

mare sau mai mică, într-o continuă schimbare şi adaptare la evoluŃia istorică. Acest dinamism istoric

poate transforma o cultură ce părea nefavorabilă unui mediu politic democratic, pentru a o face pregătită

să susŃină un regim democratic196. “Cultura dominantă dintr-o societate pe durata unei generaŃii poate

diferi semnificativ de cea care a dominat cu una sau două generaŃii în urmă. În anii ’50 cultura spaniolă

era în mod curent descrisă ca tradiŃională, autoritară, ierarhică, profund religioasă şi orientată spre valorile

de onoare şi status social. Până în anii ’70 şi ’80, aceste cuvinte nu şi-au mai găsit locul într-o descriere a

atitudinilor şi valorilor spaniole. Cultura evoluează şi, precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantă

forŃă care determină schimbări culturale este, deseori, însăşi dezvoltarea economică”197. După cum

demonstrează Adam Przeworski şi colaboratorii săi198, nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări

determină în mod direct stabilitatea unei democraŃii: cu cât acesta e mai ridicat, cu atât cresc şansele ca în

respectiva Ńară durabilitatea unui regim democratic să fie mai mare.

Democratizarea la sfârşitul secolului XX

Începând cu mijlocul anilor ’70, numărul Ńărilor în care există cel puŃin o democraŃie electorală a

crescut aproape continuu, sincopele fiind nesemnificative. În ultimii ani s-a înregistrat o relativă stagnare,

urmată în 2003 de o uşoară scădere a numărului de state democratice. Acest lucru nu înseamnă însă că ne

apropiem de un “al treilea val invers al democraŃiei”, ci, aşa cum arăta în 1996 Larry Diamond, se

conturează mai degrabă o perioadă de echilibru, “în care numărul total al democraŃiilor din lume nici să

nu crească, nici să nu scadă în mod semnificativ. Exact într-o asemenea perioadă de stagnare se pare că

tocmai am intrat”199. În statele în care condiŃiile erau favorabile, democraŃia deja s-a instaurat, iar

perturbările care apar se petrec în zonele unde consolidarea democratică este încă foarte dificilă. Larry

Diamond identifică trei fenomene majore care sunt defavorabile formării unui “al treilea val invers al

democraŃiei”. În primul rând, forŃele armate sunt din ce în ce mai puŃin tentate să preia puterea în stat din

diferite motive (lipsa sprijinului popular; sancŃiunile internaŃionale; controlul civil asupra armatei;

neîncrederea în propria capacitate de a gestiona viaŃa politică, economică şi socială); apoi, chiar şi în

cazurile în care consolidarea democratică a fost greoaie, populaŃia nu a dat semne că ar valoriza regimuri

nedemocratice; şi, în al treilea rând, nu a apărut – la nivel global – nici o ideologie rivală, capabilă să

ameninŃe sistemul politic democratic200.

În actuala perioadă de stagnare, în care “cel de-al treilea val al democraŃiei” şi-a pierdut din forŃa

sa expansivă este nevoie nu de a căuta extinderea democraŃiei în zone unde condiŃiile existente o fac

196 Vezi Ibidem. 197 Ibidem, p.36. 198 Vezi Adam Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, “Ce determină trăinicia democraŃiilor?”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, ed.cit.. 199 Larry Diamond, “A luat sfârşit cel de-al treile val al democraŃiei?”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, aprilie 2002, p.53. 200 Vezi Ibidem, pp. 53-54.

deocamdată improbabilă, ci de a consolida câştigurile existente deja, de a uşura procesul de tranziŃie şi de

a face posibilă o democratizare cât mai profundă a statelor în care s-a instaurat un regim democrat, fie el

şi doar unul minimal. “În această lume care începe să îşi revină din euforia care a urmat schimbărilor,

trebuie să adoptăm o perspectivă obiectivă şi rece asupra viitorului democraŃiei şi să admitem

posibilitatea ca acest uriaş al treilea val de democratizare, care a adus democraŃie în aproximativ 40 de

Ńări, să îşi piardă dinamismul exterior şi să treacă de la o etapă de expansiune la una de consolidare”201.

Problemele consolidării democraŃiilor din cel de-al treilea val sunt multiple, şi de multe ori diferite de cele

ale Ńărilor democratizate anterior. Huntington aminteşte câteva dintre aceste dificultăŃi: apelul la elemente

ce exacerbează clivajele segmentale existente în societate şi care duc către diferite tipuri de conflicte

etnice, religioase, rasiale, tribale sau lingvistice; apelul la teme naŃionaliste care întreŃin conflictele

externe; relaxarea normelor sociale şi apariŃia unor stări anomice (infracŃionalitate crescută, nerespectarea

normelor morale, etc); posibilitatea ca democraŃia să se erodeze din interior atunci când diferiŃi actori

manipulează instrumentele politice pentru a se transforma în lideri autoritari; posibilitatea ca alegerile să

fie câştigate de mişcări politice antisistem, antidemocratice, sau ca executivul să devină excesiv de

puternic, subordonându-şi instituŃiile poltice, inclusiv legislativul202.

Perioada de tranziŃie de la un regim nedemocratic către o democraŃie consolidată este marcată de

numeroase evenimente, care, dacă nu sunt gestionate într-un mod satisfăcător, pot duce la apariŃia unor

insatisfacŃii majore faŃă de democraŃie şi la erodarea încrederii şi a legitimităŃii acordate unui regim

democratic. Larry Diamond consideră că pot fi identificate trei surse majore care duc la o scădere a

suportului populaŃiei faŃă de democraŃie, mai ales în timpul tranziŃie către un regim consolidat:

(a) slăbirea şi decăderea domniei legii – “nici o problemă nu înstrăinează cetăŃenii de liderii lor politici şi

de instituŃii şi nu subminează stabilitatea politică şi dezvoltarea economică mai mult decât corupŃia

endemică, larg răspândită în cadrul guvernului şi printre liderii partidelor politice, printre judecătorii şi

oficialii întregii scări ierarhice”203; (b) insuccesele reformelor economice care măresc rata sărăciei şi a

inegalităŃilor sociale şi (c) nepriceperea în gestionarea clivajelor etnice, religioase sau regionale204. Priori-

tăŃile care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de democratizare, şi care conduc către o

consolidare a democraŃiei sunt, în viziunea lui Larry Diamond: diminuarea corupŃiei; întărirea domniei

legii, nu doar prin aparatul coercitiv, ci şi cu ajutorul unor politici democratice; întărirea partidelor

politice şi democratizarea lor; dezvoltarea unui stat capabil să răspundă mai bine cerinŃelor şi nevoilor

societăŃii205.

Extinderea, fără precedent, a procesului de democratizare în anii ’90 a dus la apariŃia a numeroase

state care s-au confruntat cu schimbări structurale majore. Faptul că, cel puŃin declarativ, multe Ńări şi-au

însuşit ca ideal politic democraŃia a făcut ca perioada posterioară regimului nedemocratic să capete o

atenŃie deosebită. Au apărut numeroase articole, lucrări şi analize privitoare la tranziŃia către o democraŃie

201 Samuel P. Huntington, “DemocraŃie pe termen lung”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.42. 202 Vezi Ibidem, pp. 43-48. 203 Larry Diamond, “Assessing Global Democratization a Decade After the Communist Collapse”, în Romanian Journal of

Political Science, vol. 2, nr. 2, sept. 2002. 204 Vezi Ibidem, pp. 8-12. 205 Ibidem, p.12.

stabilă, constituind ceea ce Thomas Carothers206 numeşte a fi o veritabilă “paradigmă a tranziŃiei”.

Paradigam tranziŃiei a fost însuşită de mulŃi cercetători şi analişti ai fenomenului democratizării, ea

fundamentându-se pe câteva trăsături esenŃiale. Pentru Carothers207, aceste premise fundamentale care au

stat la baza înŃelegerii – prin prisma acestei paradigme – a evenimentelor politice din ultima perioadă a

celui de-al treile val al democraŃiei sunt: (a) “orice Ńară care renunŃă la un regim dictatorial poate fi

considerată o Ńară în tranziŃie către democraŃie. Mai ales în prima jumătatea a anilor ’90, când ritmul

schibărilor politice se accelera (…) foarte mulŃi (…) au aplicat, aproape din reflex, eticheta de «Ńară în

tranziŃie» oricărui stat ex-autoritar care încerca o formă oarecare de liberalizare politică”208; (b) tranziŃia

se desfăşoară etapizat, urmând riguros anumite faze succesive – o primă etapă de deschidere în care, în

interiorul regimului politic nedemocratic apar fisuri ce permit începutul liberalizării şi apariŃia liderilor

politici care doresc schimbarea; apoi, a doua etapă este procesul de schimbare, de înlocuire a vechiului

regim cu un nou sistem politic cu valenŃe democratice şi care promovează instituŃii politice, constituŃie şi

guvern ales în mod democratic, şi ultima etapă – cea a consolidării – văzută ca un proces prin care

democraŃia se întăreşte şi se aprofundează209; (c) “alegerile democratice reprezintă, pentru Ńările care

încearcă să treacă la democraŃie, nu doar piatra de temelie, ci şi unul dintre generatorii cheie ai reformelor

democratice ulterioare”210; (d) democratizarea poate avea loc în orice Ńară, condiŃiile existente nefiind

considerate impedimente de nesurmontat în calea instaurării unei democraŃii stabile; (e) democratizarea

din cadrul celui de-al treilea val are loc în state stabile şi funcŃionale.

Toate aceste premise au fost acceptate cu prea mare uşurinŃă, experienŃa istorică demonstrând că

nu puŃine sunt cazurile când o Ńară care părăseşte un regim nedemocratic nu intră automat într-o tranziŃie

democratică, ci se stabileşte într-o zonă post-autoritară, post-dictatorială, sau post-comunistă, şi care nu

este nici democraŃie şi apoi nici nu demonstraeză prin ceva că s-ar îndrepta spre o democraŃie consolidată.

Spre exemplu, Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher consideră că “este nerealist să ne

aşteptăm că alegerile făcute vor produce o democraŃie ideală. În lumina transformărilor din ultimul

deceniu, este de asemenea o greşeală să ne închipuim că nimic nu s-a schimbat în mod fundamental.

Totuşi (…) alternativele pentru schimbarea regimului sunt multiple, iar democraŃia nu este decât unul

dintre rezultatele posibile”211. Desfăşurarea unui proces de tranziŃie de multe ori nu se produce conform

etapelor mai sus amintite, existând perioade de progres şi de regres. Apoi, alegerile nu au fost întotdeauna

o garanŃie în sine a democraŃie, ele putând fi un mijloc prin care să ajungă la putere forŃe politice

nedemocratice. Variabilele de mediu precum dezvoltarea economică, trecutul istoric, datul cultural pot

influenŃa decisiv democratizarea şi pot constitui un obstacol insurmontabil. Trebuie amintit de asemenea

şi faptul că Ńările care abordează un regim nedemocratic nu întotdeauna au avut – sau nu mai păstrează –

structurile unui stat coerent, stabil şi funcŃional.

Având în vedere cele expuse mai sus, atunci când se analizează perioada ultimelor decenii, când

numărul Ńărilor considerate a fi democratizate sau în proces de democratizare a crescut extraordinar,

trebuie să se Ńină seama de faptul că “majoritatea Ńărilor celui de-al treilea val nu au devenit democraŃii 206 Vezi Thomas Carothers, “Sfârşitul paradigmei tranziŃiei”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, aprilie 2002. 207 Ibidem, pp.170-173. 208 Ibidem, p.170. 209 Vezi Ibidem, p.171 210 Ibidem, p. 172. 211 Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher, DemocraŃia şi alternativele ei, Editura Institutul European, Iaşi, 2003, p. 61.

relativ funcŃionale şi nici măcar nu par să continue sau să aprofundeze progresele democratice limitate pe

care le-au reuşit. (…) Cele mai multe din Ńările «în tranziŃie» nu sunt nici dictatoriale, nici înscrise în mod

clar pe drumul către democraŃie. Ele au intrat într-o zonă politică gri (…) deşi au unele atribute ale vieŃii

politice democratice, incluzând un spaŃiu politic, chiar dacă limitat, pentru partidele de opoziŃie şi

societatea civilă independentă, în paralel cu existenŃa alegerilor libere şi a constituŃiilor democratice,

aceste Ńări suferă încă de deficienŃe grave ale democraŃiei, printre care se numără reprezentarea slabă a

intereselor cetăeneşti, nivelul scăzut de participare politică, alta decât votul, legitimitatea incertă a

procesului electoral, încerderea scăzută a opiniei publice în instituŃiile statale şi performanŃa instituŃională

constant slabă”212.

Teme de verificare:

1. Valurile democratizării în analiza lui Samuel Huntington

2. Democratizarea şi modelul cultural

3. Obstacole ale democratizării la sfârşitul secolului XX

4. Caracteristici ale “paradigmei tranziŃiei” şi limite ale acesteia

Bibliografie

Jeffrey C. Isaac, DemocraŃia în vremuri întunecate, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000

Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, Editura Institutul European, Iaşi, 2002

Robert Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003

Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi, 1999

David Held, Modele ale democraŃiei, Editura Univers, Bucureşti, 2000

Anthony Arblaster, DemocraŃia, Editura Du Style, Bucureşti, 1998

John H. Hallwoell, Temeiul moral al democraŃiei, Editura Paideia, Bucureşti, 2000

Friedrich A. Hayek, ConstituŃia libertăŃii, Editura Institutul European, Iaşi, 1998

Guy Hermet, Poporul contra democraŃiei, Editura Institutul European, Iaşi, 1998

Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Arend Lijphart, DemocraŃia în societăŃile plurale, Editura Polirom, Iaşi, 2002

Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien (coord.), Cum se consolidează

democraŃia, Editura Polirom, Iaşi, 2004

Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher, DemocraŃia şi alternativele ei, Editura Institutul

European, Iaşi, 2003

212 Thomas Carothers, “Sfârşitul paradigmei tranziŃiei”, p.174.

Probleme fundamentale ale unităŃii de curs

a) Conceptul de comunicare politică; b) NoŃiunile de limbă – limbaj – limbaj politic; c) Modele ale comunicării politice; d) Discurs, slogan, zvon, dezbatere politică televizată.

Scopul şi obiectivele unităŃii de curs

a) Însuşirea noŃiunilor de bază ale comunicării politice; b) Familiarizarea cu modele clasice şi moderne ale comunicării şi limbajului politic; c) Formarea deprinderilor necesare pentru elaborarea unor modalităŃi de comunicare

politică; d) IniŃierea unor investigaŃii practice în domeniul comunicării politice.

ModalităŃi de evaluare

a) Testarea cunoştinŃelor cu privire la modalităŃile de comunicare politică; b) Elaborarea unui proiect de cercetare practică axat pe problematica comunicării

politice.