carl gustav jung.doc

14
Carl Gustav Jung (1875-1961) Răscrucea vieţii (conferintã) Să vorbeşti despre problemele vîrstelor omului n-ar însemna, nici mai mult nici mai puţin, decît să depeni întreaga poveste a vieţii psihice, de la leagăn pînă la mormînt. Unei asemenea întreprinderi anevoioase nu-i putem face faţă, desigur, în cadrul unei conferinţe, decît în linii foarte mari. Bineînţeles, nu este cazul să descriem aici psihologia normală a diverselor vîrste. Ceea ce avem de făcut, în schimb, este să ne ocupăm de «probleme», adică de dificultăţi, nedumeriri, ambiguităţi sau, într-un cuvînt, de chestiuni cărora li se pot da mai multe răspunsuri şi încă, răspunsuri care niciodată nu sînt îndeajuns de sigure, de neîndoielnice. De aceea, unele chestiuni, şi nu puţine, vom fi nevoiţi să le gîndim în semne de întrebare, şi încă mai rău, unor răspunsuri va trebui să le dăm crezare, pur şi simplu. Ba din cînd în cînd va trebui chiar să speculăm. Dacă viaţa noastră psihică ar consta exclusiv din fapte concrete - aşa cum se întîmplă, de altfel, în stadiile primitive - atunci o empirie simplă şi sigură ne-ar fi suficientă. Dar viaţa sufletească a omului, de îndată ce el devine fiinţă culturală, este din plin problematică şi nici nu mai poate fi gîndită fără problematică.Procesele noastre psihice sînt, în marea lor majoritate, reflecţii, îndoieli, experienţe - adică numai şi numai lucruri pe care sufletul inconştient, instinctiv al primitivului nici nu le bănuieşte măcar. Existenţa problematicii o datorăm trezirii conştientului, ea este calul troian pe care ni l-a dăruit cultura.Desprinderea de instinct şi întoarcerea împotriva lui duc la formarea conştientului. Instinctul este natură şi cere natură. Conştientul, în schimb, nu poate cere decît cultură sau, eventual, negarea culturii şi, ori de cîte ori, înaripat de dorul unui Rousseau, de pildă, conştientul rîvneşte să revină la natură, «cultivă», de fapt, natura. Atît cît sîntem încă natură, sîntem inconştienţi şi trăim în siguranţa instinctului fără probleme. Tot ceea ce mai este în noi natură, dă înapoi din faţa problemei, căci numele ei este îndoială şi acolo unde domneşte îndoiala apare şi nesiguranţa, odată cu posibilitatea mai multor căi. Iar atunci cînd mai multe căi ne par a fi posibile, sîntem deposedaţi de îndrumarea sigură a instinctului şi expuşi fricii.Căci acum, conştientul nostru ar trebui să facă ceea ce natura a făcut dintotdeauna pentru copiii săi, şi anume să ia decizii sigure şi univoce, fără să stea la îndoială. Şi de aici ni se trage acea preaomenească teamă că prometeica noastră cucerire, conştientul, nu va izbuti, pînă la urmă, să imite natura. Problemele ne duc la o însingurare de copii orfani, în care, părăsiţi de natură, sîntem constrânşi să recurgem la conştientul nostru. Nu mai avem încotro, trebuie să punem în locul evenimentelor naturale decizii şi soluţii conştiente. Fiecare problemă ne oferă posibilitatea unei extinderi

Upload: liviu0ginju

Post on 17-Aug-2015

214 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Carl Gustav Jung(1875-1961)Rscrucea vieii(conferint)S vorbeti despre problemele vrstelor omului n-ar nsemna, nici mai mult nici mai puin, dect sdepeni ntreaga poveste a vieii psihice, de la leagn pn la mormnt. Unei asemenea ntreprinderianevoioase nu-i putemface fa, desigur, n cadrul unei conferine, dect n linii foarte mari.Bineneles, nu este cazul s descriem aici psihologia normal a diverselor vrste. eea ce avem defcut, n schimb, este s ne ocupm de !probleme", adic de dificulti, nedumeriri, ambiguiti sau,ntr-un cuvnt, de chestiuni crora li se pot da mai multe rspunsuri i nc, rspunsuri care niciodatnu snt ndea#uns de sigure, de nendoielnice. $e aceea, unele chestiuni, i nu puine, vom fi nevoiis le gndim n semne de ntrebare, i nc mai ru, unor rspunsuri va trebui s le dm crezare, puri simplu. Ba din cnd n cnd va trebui chiar s speculm.$ac viaa noastr psihic ar consta e%clusiv din fapte concrete - aa cum se ntmpl, de altfel, nstadiile primitive - atunci o empirie simpl i sigur ne-ar fi suficient. $ar viaa sufleteasc a omului,de ndat ce el devine fiin cultural, este din plin problematic i nici nu mai poate fi gndit frproblematic.&rocesele noastre psihice snt, n marea lor ma#oritate, reflecii, ndoieli, e%periene -adic numai i numai lucruri pe care sufletul incontient, instinctiv al primitivului nici nu le bnuietemcar. '%istena problematicii o datorm trezirii contientului, ea este calul troian pe care ni l-a druitcultura.Desprinderea de instinct i ntoarcerea mpotriva lui duc la formarea contientului.(nstinctuleste natur i cere natur. ontientul, n schimb, nu poate cere dect cultur sau, eventual, negareaculturii i, ori de cte ori, naripat de dorul unui )ousseau, de pild, contientul rvnete s revin lanatur, !cultiv", de fapt, natura. *tt ct sntem nc natur, sntem incontieni i trim n siguranainstinctului frprobleme. +ot ceeacemai estennoi natur, dnapoi dinfaaproblemei, ccinumele ei este ndoial i acolo unde domnete ndoiala apare i nesigurana, odat cu posibilitateamai multor ci. (ar atunci cnd mai multe ci ne par a fi posibile, sntem deposedai de ndrumareasigur a instinctului i e%pui fricii.ci acum, contientul nostru ar trebui s fac ceea ce natura afcut dintotdeaunapentrucopiii si, i anumesiadecizii sigurei univoce, frsstealandoial. ,i de aici ni se trage acea preaomeneasc team c prometeica noastr cucerire,contientul, nu va izbuti, pn la urm, s imite natura.&roblemele ne duc la o nsingurare de copii orfani, n care, prsii de natur, sntem constr-ni srecurgemlacontientul nostru. .umai avemncotro, trebuiespunemnlocul evenimentelornaturale decizii i soluii contiente. /iecare problem ne ofer posibilitatea unei e%tinderi acontientului, dar ne ioblig, totodat, s ne lum rmas bun de la tot ceea ce este incontient,copilresc i natural n noi. *re loc astfel un eveniment psihic infinit de important, att de importantnct una din principalele nvturi simbolice ale religiei cretine se refer tocmai la el.'ste vorba de#ertfirea omuluipurnatural, afiineiingenue,incontiente,opovestetragicceanceput de#anparadis, atunci cnd *dam a mucat din mr.Binecunoscuta cdere n pcat biblic ne nfieaz devenirea contient drept un blestem. ,i totaa ni se nfieaz nou, de fapt, orice problem care ne oblig la o i mai marecontien, ndeprtindu-neastfel i mai mult deparadisul incontienei copilreti. &roblemelor-oricinelentoarcespatelebucuros0 nici nuvremsauzimdeelesau, i mai bine, letgduime%istena. $orim ca viaa noastr s fie simpl, sigur i linitit i de aceea problemele snt tabu.1rem certitudini i nu ndoieli, vrem rezultate i nu e%periene, fr s ne dm seama ns c numaidin ndoieli se pot nate certitudini i numai din e%periene - rezultate. 'ludarea artificial a problemeinu duce la formarea unei convingeri. 'ste nevoie, mai degrab, de un nivel ct mai ridicat i de unorizont ct mai larg al contientei spre a a#unge la siguran i limpezire.2i-afost necesaraceastintroducere, camlung, spreavdeslui esenaobiectului discuieinoastre. ci noi, atunci cnd avem de-a face cu probleme, ne ferim, instinctiv, s ne aventurm nobscuritate i neclariti. $orim s ni se dea numai rezultate clare, uitnd astfel cu desvrire faptulc rezultatele nu pot aprea dect dup ce obscuritatea a fost strbtut. $ar ca s putem rzbateprin obscuritate trebuie s chemm n a#utor toate puterile iluminatoare ale contientului i, cum spu-neam, trebuiechiar sspeculm. &entruc, tratndproblematicasufletului, dmmereupestechestiuni principiale ce aparin unor domenii luate de#a n stpnire de diversele noastre facul ti, isuprm sau ienervm pe teologinu maipuin dect pe filozofi, pe medicinu mai puin dect pepedagogi, ba nclcm chiar idomeniile profesionale ale biologilor iale istoricilor. $ar nu facemaceste e%travagane din vreo lips de buncuviin, ci, pur i simplu, pentru c sufletul omului este unamestec aparte de factori ce constituie, totodat, obiecte de studiu ale unor vaste domenii tiinifice.cidoar din elnsuiidin propria sa constituie i-a creat omul tiinele. 'le snt simptome alesufletului su.,i de aceea, dac ne punem inevitabila ntrebare3 de ce are omul, n genere, n contradicie flagrantcu tot restul lumii animale, probleme4, atunci nimerim n acel ghem nclcit de gnduri ce au frm-ntatmii de mini iscusite de-a lungul mile niilor. .u voi trudi i eu, sisific, la capodopera aceasta, ci m voistrdui doar s prezint, ntr-un mod ct mai simplu, ceea ce a putea s adaug la desluirea acesteichestiuni principiale.&robleme nu e%ist fr contien.$e aceea, trebuiesreformulmntrebareanfelulurmtor3 cum se face c omul are, n genere, contient4 .u tiu cum se face, pentru c nu am fostdefaatunci cndprimii oameni deveneaucontieni. $armai putemurmri i astzi devenireacontient, la copiii mici.5ricare printe poate s-o vad, dac i d atenie. ,i ceea ce putem vedea este urmtorul lucru3 cndcopilul cunoate ceva sau pecineva, atunci simim c el este contient.$e bun seam, tocmai deaceea pomul cunoaterii era n paradis, cu fructele sale fatale.$ar ce este cunoaterea4 Spunem c am cptat o cunotin atunci cnd, avnd o nou percepie,de e%emplu, reuim s o adugm, ca nou verig, unei corelaii de#a e%istente, i anume n aa felnct s avem n contient, n acelaitimp, nu numaiacea percepie, ciipridin corelaia de#ae%istent. unoaterea se bazeaz deci pe corelaii reprezentate de coninuturi psihice. Un coninutpe care nu-l putem corela cu nimic, nici nu-l putem cunoate.$e anumite coninuturi nici nu putemdeveni contieni, attatimpct formareacontientului nostruencntr-ofazincipient. &rimaform de contien care este accesibil cunoaterii noastre pare s fie o simpl corelare a dou saua mai multor coninuturi psihice, n aceast etap contientul nostru este, prin urmare, totaldependent de reprezentarea unor serii de corelaii i de aceea el este doar sporadic i memoria luinu se pstreaz pentru mai trziu. n primii ani de via nici nu e%ist, de fapt, o memorie continu.'%ist cel mult insule de contient, un fel de luminie singuratice sau obiecte luminate pierdute nntunericulnopii. *ceste insule de memorie nu mai snt nspur i simplu reprezentri, caacelecorelaii iniiale, cci n ele este cuprins de#a o serie nou, foarte important de coninuturi, i anumeaceea a nsui subiectului care i reprezint, adic ale aa-numitului eu. $ar chiar i aceast serieeste maintidoar reprezentat, ca iseriile de coninuturioriginare, fapt din cauza cruia copilulfoarte mic vorbete tot timpul despre el nsui la persoana a treia. *bia mai trziu seria eu-lui sau aa-zisul comple% al eu-lui capt, probabil prin e%ersare i deprindere, energie proprie i arunci apare isimmntul fiinrii subiective, adic simmntul e%istenei eu-lui. *sta se ntmpl, pesemne, atuncicnd copilul ncepe s vorbeasc despre sine nsui la persoana ntia. ,i pesemne c tot n aceastfaz ncepe i memoria s fie continu, continuitatea memoriei fiind, aadar, n esen, o continuitatea amintirii de sine.6netapasainfantil, contientul nutiencdeprobleme, pentrucnimicnudepindencdesubiect, copilul depinznd nc total de prini. ' ca i cum copilul nu s-ar fi nscut nc pe deplin, caicum ar fipurtat nc de atmosfera sufleteasc a prinilor. .aterea psihic, adic difereniereacontient de prini, are loc, n mod normal, abia la vrsta pubertii, atunci cnd n viaa copiluluiirupe se%ualitatea. *cestei revoluii fiziologice i se asociaz i o revoluie spiritual. ci fenomenelecorporale tensioneaz eu-7 att de puternic, nct el caut s se afirme cu o ostentaie ce ntrece oricemsur. *cetia snt, dup cum se tie, anii impertinenei.&n n aceast perioad, psihologia individului este, n esen, instinctual i de aceeaneproblematic. hiar dac pornirilor subiective li se opun ngrdiri e%terioare, reprimrile nu duc ladedublri ale individului. 'l li se supune sau le evit, n deplin acord i pe deplin unit cu sine nsui.'l nu cunoate nc acele sciziuni interioare care apar n starea problematic. 5 astfel de stare poatesurveni abia atunci cnd ngrdirea e%terioar devine una interioar, adic atunci cnd o pornire serzvrtetempotrivaalteia, ntermenii psihologiei s-ar spune3 stareaproblematic, dezbinareainterioar se instaleaz atunci cnd, pe lng seria eu-lui, se constituie o a doua serie, de o intensitatecomparabil cu cea a primei serii. *ceast a doua serie, datorit valorii sale energetice, este de oimportan funcional egal cu cea a comple%uluieu-lui. 'ste, oarecum, un aldoilea eu care, nunele ocazii, poate s preia comanda de la primul. $e aicirezult dedublarea eu-lui, adic stareaproblematic.S revenim, pe scurt, asupra celor spuse. &rima form a contientului, cea a purelor cunoaterieste o stare anarhic sau haotic. 'tapa a doua, cea n care comple%ul eu-lui e de#a for mat, este ostaremonarhicsaumonistic. (ar natreiaetap, contientul facencunpasnainte3 aparecontienta dedublrii, a unei stri dualiste.,iabia acum a#ungem, n fine, la tema noastr propriu-zis, ianume la problematica vrstelor. 'vorba, n primul rnd, de cea a tinereii. *ceast etap ncepe imediat dup pubertate i dureaz pnpe la mi#locul vieii, adic pn pe la 89-:; de ani.*i vrea acum, desigur, s m ntrebai de ce ncep cu a doua etap a vieii omului, ca i cum prima,cea a copilriei, nu ar prezenta probleme, n mod normal, copilul nsui este nc lipsit de probleme,chiar dac, cu psihicul su comple%, pune probleme de prim ordin prinilor, educatorilor i medicilor.*bia omul adult poate s-i fie siei ndoielnic, s fie n dezacord cu sine nsui i, deci, dezbinat.Sursele problemelor acestei vrste ne snt bine cunoscute tuturora.