Termenul carism a fost preluat din limba greac (khrisma), semnificnd harul sau darul excepional cu care este nzestrat o persoan. Primul care introduce n abordarea tiinific termenul charism, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charism, nota el,trebuie s nelegem o calitate extraodrinar a unui om, fie reala, fie presupus, fie pretins).Teoria conduceri charismaticemai este cunoscut i sub denumireade teoria erorilor sau a marilor personaliti. aceasta a fost formulat n perioada de nceput apsihologiei iaramurilor sale,cndateniacercettorilor eracentratndeosebiasuprastudieriiproceselor psihice elementare (senzaiile, percepiile), cele superioare, mult mai complicate dectprimele, fiind socotite adeseori ca reprezentnd un dar,o for a individului cu care acesta se nate. O asemenea concepie este ntlnitmai ales cu privirela aptitudini, interpretate ca fiind de natur ereditar i transmisibile genetic. Prin prisma acestei concepii, conducerea este socotit o funcie a unei persoane nzestrate nc de la natere cu o serie de aptitudini sauparticularitipsihologicecareasigursuccesulnconducereaidirijareaoamenilor.A fi carismatic nseamna a avea abilitatea de a-i influena pe ceilalti intr-un mod pozitiv pe baza uneiconexiuni fizice, emotionale si intelectuale, inseamn a avea o putere de atractie irezistibila.(clicnet.ro)Carisma de scurt duratCarisma de scut durat o manifestm doar n anumite momente, atunci cnd impresionm unpartener la o prim ntlnire, la un interviu, la o prezentare scurt n fata unui public etc.Reusim s fim foarte carismatici, dar acest lucru este doar pentru o perioad scurt pana candceilalti reusesc sa ne cunoasc mai mult. Foarte muli dintre noi manifastam acest gen decarism, si de multe ori nu reusim s mentinem interesul treaz pe o perioad mai lung detimp.. Carisma de lung duratCarisma de lung durat o manifestm constant, n orice mprejurri. Este cea mai puternic form de carism i are celemai bune rezultate. Necesit i cel maimult timp de dezvoltare apersonalitii noastre, dar ne alegem cu un succes garantat n domeniul n care activm.Ne natem cu charisma sau o nvm?. Unele atribute sunt mostenite, altele pot fi dobandite.Dei unii specialiti declara de comun acord ca dobandirea carismeinu este posibila. Carisma nu se poate invata, deoarece este un aspect ce tine de personalitate si semanifesta prin magnetism personal, fascinatie, influenta, atractivitate, iar aceste caracteristici pot fidezvoltate de-a lungul timpului de acei oameni care au anumite calitati personale.Studiile efectuate de cercetatorii de la Universitatea Mentor din Statele Unite audemonstrat ca oamenii carismatici au in comun sapte trasaturi de personalitate: Vorbesc cu autoritate, detin capacitatea de a articula ideile in mod eficient. Transmit mesaje nonverbale puternice atat fizice cat si emotionale si intelectuale. Asculta atent. Ascultarea este cruciala in comunicare, ii face pe cei ce vorbesc sa se simta speciali. Sunt persuasivi. Carismatcii ii motiveaza pe ceilalti sa le urmeze exemplul sau sa le adopte ideile. Respecta parerile celorlati, le castiga increderea si evita tensiunile. Sunt adaptabili si ii trateaza pe cei din jur asa cum si-ar dori ei sa fie tratati. Au viziune si detin abilitatea de a-i influenta pe ceilalti intr-un mod pozitiv, de a le schimbamentalitatea si de a-i indemna catre actiune.Fiecare persoan deine un set de cel puin dou caliti sau trasaturi de personalitate innascute saudezvoltate, care n combinatie cu o a treia , dezvoltat prin efort constient, s duc la transformarea intr-o persoan carismatic. Carisma personal, magnetismul personal se reflect n tot ceea ce facem.Carisma o poate dezvolta fiecare prin amplificarea calitilor potrivite personalitii sale.Profesorul Wiseman. Lucreaza la Universitatea Hertfordshire din UK si te invata cum sa fii o persoana carismatica. Usile pe care trebuie sa le deschizi cu cheia profesorului sunt in numar de sapte. Dar nu trebuie doar sa le "inmagazinezi in creier", ci sa si actionezi asupra tuturor oamenilor cu care interactionezi, conform unor reguli specifice.Asculta interlocutorul.Goethe spunea ca "a vorbi este o necesitate, in timp ce a asculta este o arta". Subriscriu ideii sale. Acorda o atentie deosebita interlocutorului care face un efort fizic si intelectual pentru a-ti prezenta o situatie. De asemenea, nu te teme sa adresezi intrebari. In tot acest timp, detaseaza-te de telefonul mobil care este, probabil, pe modul silentios. Un studiu al Universitatii Colorado a relatat ca ascultarea activa ajuta la o mai buna intelegere si deschidere catre nou, imbunatateste comunicarea cu cei din jur, iar bunii ascultatori vor fi amintiti ca oameni pozitivi.

Vorbeste clar.Gandeste-te de doua ori inainte la lucrul despre care va trebui sa vorbesti. Scurta si la obiect ar trebui sa fie orice propozitie a ta, pentru ca ea sa ajunga mult mai usor la receptor, care va fi scutit de timpul acordat reflectarii asupra subiectului. Este necesar sa scoti miezul subiectului, iar in jurul lui sa raspunzi la intrebarile pe care ti le-ai pune si tu, in calitate de ascultator.

Zambeste cu toata fata.Cand zambetul afisat este in corelatie, nu numai cu gura, ci si cu ochii, se numeste zambetul Duchenne. Surasul trebuie sa fie sincer. Cine ar aprecia un zambet fals, altfel decat in cazul unui aparat dentar? Psihologii de la Universitatea California au stat cu ochii pe 141 de liceeni din perioada anilor '60. I-au studiat la varstele de 27, 43 si 52 de ani. Rezultatul a fost ca femeile posesoare de zambet Duchenne au fost expuse mai prematur la casatorii, ori la imbunatatirea vietii personale. Tu nu dezagreezi un om morocanos care sta toata ziua precum strutul, fara pic de zambet, fie el si fals? Iar cand il primesti, nu vrei ca la gluma pe care o faci, prietenii sa aiba un ras molipsitor, din inima?

Atentie la pozitie!Lasa "Cocosatul de la Notre Dame" la el, in Paris. Nu iti doresti sa fii inalt precum un brad, fara sa te "apese" grijile? Ia aminte de la dansatori care au o postura fara cusur. Umerii jos, capul sus si, la lupta!

Oferta promotionala: lauda este din partea casei.Nu te zgarci la complimente. Dar nu face nici abuz de critici. E mai simplu sa te gandesti ca tu esti in pielea persoanei criticate. Nu ai vrea sa fii dojenit mai bland? Cand un prieten sau coleg termina un proiect important, lauda-i munca. Stii si tu cat de important si greu a fost, mai ales cand aveai nevoie de el si nu te putea ajuta. Construirea increderii pe baza proprie este un factor important pentru a o construi si pe a altora, pe aceeasi fundatie.

Aminteste-ti numele persoanelor cu care intri in contact.Acum cinci minute ati facut cunostinta si nu mai stii cum se numeste? Sa speram ca nu este vorba de senilitate. Repeta numele la salut, la intrebarile de introducere. Sau, mai simplu, asociaza numele sau cu ceva care ti-a atras atentia. De pilda, culoarea ochilor sau faptul ca la prima intalnire avea cercei in forma de fantoma. Apoi, poti nota in telefon sau intr-un loc sigur, bineinteles, asa numita "porecla".

Cu ochii-n patru.Aceeasi metafora cu strutul se incadreaza perfect si aici. Fie cu o pereche de ochi, fie cu doua, priveste audienta in ochi. Este important sa dai impresia si, totodata, sa ai incredere in tine. Contactul vizual ajuta la asigurarea ca interlocutorul nu este doar fizic prezent ci si ca intelege despre ce este vorba si oricand poate sari, punand o intrebare. Asa, ai garantia ca intreaga discutie va acapara intr-un mod personal receptorul.

1. Teoria conducerii carismaticeA fost prefigurat de analiza lui Max Weber asupra autorittii carismatice, n cadrul lucrrii ce plasa birocraia ca tip ideal de organizare (Vlsceanu, M., 1993). n acceptiunea curent,charisma reprezint o calitate special, pozitiv i deosebit de captivant a liderilor ale cror obiective, putere i extrem determinare i diferentiaz de alti oameni, fcnd pe foarte multi s-i doreasc s fie condui de acetia. O ncercare de integrare a trsturilor liderului carismatic arat urmtoarele: i inspir oamenii printr-o viziune care d sens, atrage, motiveaz, mobilizeaz. Stpnesc tehnicile de comunicare, persuasiune i manipulare, mprtindu-le oamenilor viziunea lor ntr-o maniera expresiva , symbolica, cu o mare ncrctur emotionala. Fac apel la analogii i metafore, concept i relateaz anecdote i povestiri exemplificatoare, adaptindu-si permanent stilul de comunicare la particularitatile auditoriului (fara a fi fariseism). Au capacitatea de a inspira ncredere grupului, ai carui membrii sunt atit de convinsi de integritatea liderului incit ar fi in stare sa-si riste propriile cariere pentru a urma viziunea propusa de el. Sunt persoane dinamice, energice, orientate spre actiune- se evidentiaza ca modele pentru membrii grupului condus. Prin bogata expresivitate emotionala, pe care nu au teama de a o afisa (trasatura de personalitate histrionica), sugereaza si realizeaza apropierea de oameni. Idealizeaz riscul viziunea lor, proiectata in viitor, este de multe ori, cale de actiune nebatatorita, ce va conduce la un rezultat nou. Abordeaz strategii neconventionale de a obtine succesul tipuri noi de organizare, de comunicare, sunt inventivi, nonconformiti, creativi (cf. DuBrin, 1998).Efectele de tip carismatic se reflecta la nivelul grupului n aceea ca membrii acestuia au ncredere n convingerile liderului, convingeri care devin si ale lor, punctul sau de vedere este acceptat fara sovaiala sau indoieli, liderul este privit cu afectiune, dorinta de a I se supune, a-I semana etc. Desigur, acesta este portretul unui mare lider, mai bine zis al unui lider exceptional nzestrat, cel care este fcut de obicei a conduce mase.Este vorba despre vocatie, un tip special de convingere, mobilizare i autodeterminare.2. Autoritatea CarismaticWeber sugereaz c acest tip de autoritate are la baz devotamentul de netgduit fa de santitatea, eroismul sau caracterul exemplar al conductorului i fa de normele i regulile instituite de acesta (Weber, 1968, p.215). Mai specific, autoritatea conductorului asupra celorlali se bazeaz pe carism o calitate, pe care supuii o vd ca fiind unic i supranatural. Existena sau inexistena calitii n sine este irelevant, credina supuilor n existena ei este ceea e conteaz. De asemenea, Weber, vede acest tip de autoritate ca o for creatoare, opus tradiiei i regulilor existente (caracter revoluionar). Singura surs de legitimitate a autoritii carismatice este recunoaterea sa de ctre supui. Dei este iraional, n sensul n care nu poate fi calculat/msurat, poate avea un caracter revoluionar, i poate n unele situaii contesta autoritatea legal. (Giddens, 1971, pp. 160-161). Dintre cele trei tipuri de autoritate, autoritatea carismatic este considerat de Weber cea mai puin stabil deoarece are o baz inspiraional i dispariia persoanei duce la dispariia autoritii (urmtorul lider ar putea s nu aib acele caliti). Exist nenumrate exemple n istorie de astfel de lideri carismatici Iisus, Ioana DArc, Ludovic al XIV-lea, Winston Churchill, Adolf Hitler, Mahatma Gandhi, John F. Kennedy etc.3. teoria omului mare n trecut, studiul leadership-ului a fost dominat de patru abordri principale. n opinia lui C.G.Browne i T.S. Coltor se disting: teoria omului mare; abordarea situaional; abordarea liderului carismatic; abordarea comportamental.Teoria omului mare reprezint o abordare a leadership-ului bazat pe presupoziia conform creia unii oameni s-au nscut pentru a conduce sau c liderii apar n anumite momente istorice prielnice, atunci cnd evenimentele fac posibil plasarea lor n poziii de conducere. De aici, ia natere urmtoarea ntrebare: istoria creeaz lideri sau liderii creeaz istoria ? Exemplele sunt numeroase, precum V. I. Lenin sau A. Hitler. Abordarea situaional, spre deosebire de teoria omului mare, consider c cerinele situaiei determin cine va conduce. Unind cele dou abordri, reiese c liderul este acea persoan nzestrat cu atribute care i permit s profite de apariia unei anumite situaii. De exemplu, I. Gandhi.Abordarea liderului carismatic este asemntoare teoriei omului mare, bazndu-se pe ideea c anumii oameni sunt nzestrai cu unele atribute deosebite- chiar selectate de intervenia Divinitii- astfel nct ceilali i urmeaz. De exemplu, Moise sau Isus Hristos. n perioada modern, conceptul de carism este legat mai mult de atributele de personalitate, precum: farmec, clarviziune, entuziasm, energie i inteligen. i mai puin de graia divin. Exemplele sunt numeroase, precum J.F. Kennedy sau R. Reagan. Abordarea comportamental a fost des folosit n cercetarea leadership-ului, pornind de la ncercarea de a observa: ce fac liderii eficieni; ce funcii ndeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor; cum i motiveaz pe ceilali.Astfel, accentul nu mai cade pe caracteristicile personale, ci pe comportamentele adoptate de lideri n desfurarea unor activiti, aciuni sau funcii. Avantajul acestei abordri este acela c sunt considerate drept irelevante caracteristicile nnscute, fiind n schimb importante comportamentele observabile. Prin urmare, dac poate fi identificat comportamentul care asigur eficiena n leadership, atunci acesta poate fi nvat, iar dac este nevoie de caliti nnscute, atunci vor fi selectai oamenii care le posed, instruirea devenind irelevant.

ABORDRI ALE FUNCIEI DE LIDER. tiina managementului a evoluat rapid de la o teorie la alta, n privina funciei de lider. Principalele coli ale acestui tip de gndire pot fi mprite astfel: TEORII PERSONOLOGICE1. Teoria omului mare (providenial) - aceast teorie a fost la mod la sfritul secolului XIX i nceputul secolului XX i, de aceea, reminiscene ale acestora au rmas, n multiple concepte, legate de acest subiect. Teoria omului mare este bazat pe ideea c un lider este nscut avnd caliti de conducere, inexplicabile i de neneles. De aceea, ei sunt considerai ca nite eroi. Chiar dac nu mai este la mod, teoria are nc adepi care au argumente prin exemplele concrete de mari lideri contemporani. 2. Teoria trsturilor (urmei) - aceast teorie continu s fie subiectul unor numeroase volume. Dac tim cine sunt oamenii mari, atunci putem studia personalitatea i comportamentul acestora, pentru a identifica trsturile de lider. Acest lucru este plauzibil, dar discutabil. In toate crile care au ncercat s identifice calitile de lider, sunt puine corelaii. Omul este o fiin att de complex i de necunoscut, nct este hazardat ncercarea de a-1 descompune n pri i a le analiza pe acestea separat. 3. Teoria puterii i influenei - aceasta abordeaz opiunile de concentrare asupra puterii i influenei generate de lider. Ea este bazat pe faptul c, oricum, toate drumurile duc la lider i neag rolul angajailor i puterea culturii organizaionale. Din pcate, cu toate c n lume aceast teorie este considerat depit, n multe organizaii romneti aceast teorie este valabil, combinat, eventual cu sisteme de tip mafiot, n care liderul este doar aparent captul de drum. 4. Teoria comportamental - n unele moduri, coala comportamental continu s dein puterea. Ea subliniaz ce fac liderii n perioada actual i nu caracteristicile lor. Printre susintorii acesteia sunt Blake, Mouton (creatorii Management Grid) i Rensis Likert. Conform acestei teorii, liderul se comport astfel, pentru c este lider, schimbndu-i comportamentul n momentul investirii n funcie. Teoria permite selectarea liderilor pe criterii de comportament. Exist ns, un mare risc din punctul acesta de vedere i anume acela c n condiii de testare, candidaii i modific intenionat comportamentul, demonstrnd un comportament adecvat conducerii, dar n condiii reale acetia dovedesc alt comportament. Acest lucru este cu att mai periculos, cu ct, muli dintre oameni i schimb involuntar comportamentul cnd devin efi. De aceea se utilizeaz n multe organizaii procedura de angajare de prob. 5. Teoria situaional - consider conducerea ca fiind mai curnd specific unei situaii, dect o form particular a unei personaliti. Ea se bazeaz pe noiunea plauzibil c, n circumstane diferite, sunt necesare forme diferite de conducere. Campionii acestei teorii sunt Kenneth Blanchard i Paul Herse a cror carte - Situational Leadership Theory - rmne un adevrat manifestat situaional. 6. Teoria contingenei - pornind de la teoria situaional, teoria contingenei are drept scop selecia celor mai bune variabile situaionale indicate ntr-un stil de conducere corect adaptat. Se pleac de la ideea c este mai uor s gseti un ef care se potrivete la o situaie dat, dect s adaptezi un anumit ef la diverse situaii. n cadrul acestei teorii se ncadreaz modelele lui Fielder i Vroom-Yetton-Jaro.7. Teoria tranzacional - subliniaz rolul relaiei lider-subaltern; ea examineaz beneficiul mutual ntr-o relaie bazat pe avantaje reciproce: liderul ofer lucruri clare (ex. resurse sau recompense), n schimbul recunoaterii de ctre subalterni a autoritii acestuia. Este vorba de rolul motivaiei n activitatea organizaiilor, dar mai cu seam a motivaiei externe.8. Teoria atribuiilor - aceasta ridic subalternii la un nou nivel de importan, concentrndu-se pe factorii care se afl n spatele atribuiilor de conducere particularizate pentru fiecare subaltern n parte. Se pune accentul pe modul de ndeplinire a sarcinilor i nu pe caracteristicile de personalitate.9. Teoria transformaional - n timp ce modelul tranzacional de conducere se bazeaz pe motivaia extrinsec a unei relaii bazat pe avantaje reciproce, aceast teorie este bazat pe o motivaie intrinsec. Accentul este pus pe obligaii, mai mult dect pe supunerea subalternilor. De aceea liderul transformaional este proactiv, inovativ, vizionar, apropiindu-se de liderul ideal.