Caracterizarea lui Iona

Principala trasatura a protagonistului,care se dovedeste mai degraba o stare de fapt,este singuratatea,personajul fiind construit parca sa reprezinte,in maniera alegorica,metafora “Solitudinea m-a inghitit ca o balena”.De altfel,Marin Sorescu marturiseste despre personajul sau:”…..am vrut sa scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur”.

In piesa exista multe secvente care ilustreaza singuratatea absoluta a protagonistului si a finite umane,in general. In TABLOUL I,Iona isi pierde ECOUL ,symbol al instrainarii de sine.Eroul se striga,isi cheama” DUBLUL”pana “RAGUSESTE”,spre a constata ca este inconjurat doar de pustietate. Disparitia propriului ecou,pare a-I anula existent.

O alta secventa (in tabloul III) este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange,paindu-si o bucata de piele din podul palmei stangi.Incearca sa trimita scrisoarea,intr-un gest disperat,asemenea naufragiatilor,punand-o intr-o basica de peste,dar tot el este Acela care o gaseste.

SIMBOL AL OMULUI MODERN,Iona sufera din cauza absentei semnelor divinitatii din lume.La fel ca personajele din “Asteptandu-l pe Godot”sau ca psalmul arghezian,Iona asteapta in zadar minunea care i-ar fi schimbat destinul:”Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia”.

IN CELE DIN URMA,IONA ISI AMINTESTE TRECUTUL SI ISI REDESCOPERA IDENTITATEA: “Cum ma numeam eu?/Iona/Ionaaa!-Mi-am adus aminte:Iona.Eu sunt Iona.

Gestul final, al spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentialist ,sinuciderea fiind singura modalitate de a avada din limitele exitentei,cat si in maniera simbolica,personajul gasind calea iluminarii in sine.

Conflictul dintre personaje,specific teatrului classic,lipseste.Imagine a omului modern,Iona traieste plenar cu un conflict interior de esenta tragica cu propriul sine,nascut din diferenta dintre idealul de libertate,de cunoastere absoluta,si realitatea vietii intr-un orizont inchis ca un pantece de chit.

Mijloacele de caracterizare directe si indirecte,sunt specifice personajului dramatic(limbaj,gesture,actiuni)DAR MODUL DE EXPUNERE ESTE EXCLUSIV MONOLOGUL.Procedee moderne de caracterizare sunt INTROSPECTIA si MONOLOGUL INTERIOR.

Ca mijloc de caracterizare directa il constituie notatiile autorului,care individualizeaza drama existentiala a personajului.Miscarile sufletesti sunt surprinse cu o mare finite in tabloul I:”EXLICATIV”,”INTELEPT”,”UIMIT”,”VESEL”,CURIOS”.Fiecare tablou surprinde eroul in alta etapa a calatoriei sale.Precizarile de la inceputul TABLOULUI IV ,cuprinde portretul fizic a lui Iona:”La gura grotei rasare barba lui Iona ,Lunga si ascutita”.Detaliul fizic”barba lui Iona”,este indice de timp:a trecut o viata de cand omul cauta Solutia iesirii din limitele existentei.

Iona devine imaginea generic a omului modern,asa cum o dovedeste multitudinea trairilor sale notate in indicatiile scenice sau experimentate in replici:reverie,reflective,actiune veselie ,tristete,spaima,calm.LIMBAJUL PERSONAJULUI TRECE DE LA UN

REGISTRU STILISTIC LA ALTUL:COLOCVIAL SI METAFORIC,IRONIC SI TRAGIC.

Ca personaj alegoric .Iona intruchipeaza umanitatea prin tenacitatea in lupta cu un destin potrivnic,prin iluzia ca poate alunga singuratatea,prin vointa de a iesi la lumina cu orice pret.

Prin piesa “IONA”M.S.,aduce o innoire radical:TEATRUL-PARABOLA,in care faptele,gesturile lui Iona,decorul,fac parte din alegorie,IAR LIMBAJUL ESTE METAFORIC.Intamplarile nu trebuie private in tablou real,ci in tablou symbolic

PESCARUL IONA INTRUCHIPEAZA SPERANTA CA MOD DE A FI INTR-O LUME INCHISA.