Caracteristicile totalitarismului Regimul totalitar se baza pe cateva principii de baza: promovarea unei ideologii proprii, monopolul partidului unic in conducerea societatii, teroarea, inlocuirea principiului separarii puterilor in stat si cumularea acestora de catre conducatorul statului, cultul personalitatii (forma de propaganda care idealizeaza si exagereaza calitatile existente sau nu ale conducatorului). Bazandu-se pe tehnologia moderna, statul de tip totalitar incepea ca o dictatura ce exercita intreaga putere politica, insa nu se oprea acolo. Treptat, statul instituia un control cat mai complet asupra tutror aspectelor vietii umane: ecnomic, social, intelectual si cultural. Desi un asemenea contol nelimitat nu a putut fi niciodata pe deplin realizat, libertatea de actiune a individului a fost in mare masura redusa. Deviatia de la norma, chiar in materie de arta sau comportament familial, putea deveni o crima. In teorie, nimic nu era neutru din punct de vedere politic, nimic nu era in afara obiectivelor statului. Aceasta viziune grandioasa in privinta controlului absolut al statului era complet diferita de liberalismul si democrattia secolului al XIX-lea, dar si de autoritarismul conservator. Intra-adevar, totalitarismul a fost o revolta impotriva liberalismului. Acesta din urma incerca sa limiteze puterea statului si sa protejeze drepturile sacre ale individului: liberalii se bazau pe ratioanalitate, armonie, progres pasnic si o clasa de mijloc puternica. Toate acestea erau respinse de catre adeptii totalitarismului. Acestia credeau in puterea vointei, conflictul declarat si violenta manifestata. Ei credeau ca individul era mult mai putin valoros decat statul si ca nu existau drepturi pe termen lung, ci doar recompense temporare pentru loialitate si serviciile aduse “Cauzei”. Doar liderul atotputernic si partidul unic, aflati mai presus de lege si de traditie, determinau destinul statului totalitar. Spre deosebire de vechiul autoritarism, totalitarismul nu se baza doar pe o elita, si pe mase. Statul totalitar a cautat si, uneori a reusit sa obtina sprijinul si chiar admiratia oamenilor obisnuiti. Totalitarismul s-a intemeiat pe mase indoctrinate politic, pe oameni angajati in procesul politic, mai ales dedicati nationalismului si socialismului. Acest caracter de miscare de masa a oferit totalitarismului o mare parte din forta sa. O alta caracteristica a statelor totalitare a fost dinamismul lor fara limite. Societatea totalitara a fost o societate complet mobilizata, o societate care inainta catre un tel final. Acest tel nu a fost niciodata limitat doar la supravietuirea regimului, ca in cazul unei dictaturi. In mod aparent paradoxal, regimurile totalitare nu si-au atins niciodata obiectivele finale. Sau, mai precis, de indata de un scop era realizat cu pretul unor scrificii enorme, aparea, la comanda liderului, un alt tel, menit sa-l inlocuiasca pe cel vechi. Astfel totalitarismul era, in cele din urma, un fel de revolutie permanenta, de revolute neterminata, in cadrul careia transformarea profunda si rapida, impusa de sus, continua la nesfarsit. Modul in care s-au manifestat regimurile politice dictatoriale intr-o tara sau alta este diferit. Deosebirile decurg din trasaturile proprii

diferitilor dictatori, din specificul tarilor in care aceste regimuri s-au nascut sau de momentul in care au debutat. In acelasi timp, asemanarile dictaturilor perioadei interbelice in privinta modalitatilor de manifestare si intereselor comune, le-au permis constituirea unor aliante politice strategice. Atat extrema stanga, cat si cea dreapta si-au justificat practica prin nevoia de aplicare a ideologiilor pe care se sprijineau. Din aceasta parspectiva, totalitarismul perioadei interbelice poate fi asimilat unei dictaturi ideologice: fasciste, national-socialiste (naziste) sau comuniste.