ACTIVITĂŢI DE ORGANIZARE ŞI CONDUCERE

A PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE

A PERSONALULUI OPERATIV DIN DETASAMENTELE DE

INTERVENTIE

I. Importanţa şi scopul pregătirii pentru intervenţie Pregătirea militarilor şi a subunităţilor pentru a acţiona în condiţii de efort îndelungat atât ziua, cât şi în condiţii de vizibilitate redusă, în atmosferă viciată (fum şi gaze toxice), temperaturi ridicate Pregătirea militarilor pentru intervenţii în cazuri de pericol şi situaţii meteorologice deosebite Antrenarea personalului pentru cunoaşterea operaţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea intervenţiei, acţiunea operativă a forţelor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor materiale în orice situaţie de urgenţă Pregătirea subunităţilor pentru realizarea şi perfecţionarea cooperării cu celelalte forţe din comitetele pentru situaţii de urgenţă (judeţene, locale) pentru stingerea incendiilor, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi catastrofelor Cunoaşterea tehnicii de luptă şi a accesoriilor din dotare şi formarea deprinderilor de mânuire şi folosire cât mai eficientă a substanţelor de stingere Verificarea personalului privind cunoaşterea raioanelor de intervenţie, a obiectivelor cu risc major, a punctelor vitale şi vulnerabile la situaţii de urgenţă Scopul principal: ridicarea permanentă a capacităţii de intervenţie, menţinerea subunităţilor la un grad înalt de operativitate, pentru a fi în măsură să intervină cu maximă eficienţă pentru înlăturarea efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă apărute

II. Obiective operaţionalePregătirea pentru intervenţie a personalului se realizează în scopul

formării şi perfecţionării deprinderilor necesare îndeplinirii atribuţiilor în cadrul echipajelor şi gărzilor de intervenţie pentru executarea cu operativitate şi eficienţă a acţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă.

Astfel, responsabilitatea pregătirii revine nemijlocit instructorilor, care, în baza tematicilor la dispoziţie, a cunoştinţelor dobândite, trebuie să fie în măsură să execute instruirea personalului respectând legislaţia în vigoare.

Rolul instructorului: Să indice clar subordonaţilor sarcinile concrete ce le revin la şedinţe Să predea clar, dinamic, captând atenţia asupra conţinutul şedinţelor Să urmărească activizarea gândirii subordonaţilor Să creeze convingere prin punerea de întrebări în legătură cu cele

predate Să aibă simţul răspunderii şi să-l dezvolte pe cel al subordonaţilor faţă

de calitatea însuşirii cunoştinţelor Să repete sistematic cunoştinţele, să le sistematizeze şi să

perfecţioneze la subordonaţi deprinderile formate Să cunoască nivelul real de pregătire al subordonatului

140

Să conştientizeze subordonaţii de necesitatea păstrării legăturii cu subunitatea, de executare a activităţilor ordonate,

Implicaţiile actului de comandă, luarea deciziei, transmiterea ordinului de către instructor

Indiferent de ordin, la ce face acesta referire, este obligatoriu ca ordinul să respecte legile şi regulamentele militare

Circulaţia ordinului trebuie să fie fără distorsiuni, să fie transmis în timp operativ executanţilor

Instructorul va evita în permanenţă condiţiile care pot crea automatisme şi va urmări în fiecare moment stadiul de execuţie al ordinului pe care l-a dat

În elaborarea ordinului va urmări potenţialul subordonaţilor, atât fizic cât şi moral, va încerca să dovedească capacitatea pe care o are astfel încât subordonatul să se poată sprijini pe experienţa şi gândirea acestuia

Instructorii vor fi în măsură:o Să elaboreze ordinul în timpul cel mai scurto Să fie în măsură să execute personal ordinul pe care îl dăo Să cunoască întocmai situaţiile asemănătoare în care au fost

executate aceleaşi ordineo Să accepte soluţii emise de subordonaţi, când acestea sunt viabileo Să-şi stăpânească trăirile afective faţă de militarii din subordineo Să dovedească competenţă şi siguranţă prin ordinele pe care le dăo Să demonstreze pricepere, hotărâre şi capacitatea de a comanda

efectiveleo Să fie exigenţi şi să adopte o atitudine în limitele regulamentareo Intervenţiile în pregătire să fie sincere, corecteo Să ajute subordonaţii să-şi formeze un stil de muncă propriu în care

să fie promovată autoritatea, fermitatea, comportarea exemplară

Cerinţe pentru instructorio să fie în măsură să prezinte esenţialul din activitatea ce o desfăşoarăo să se exprime clar, precis, să folosească corect termeniio să explice termenii noi pe care îi foloseşteo să dea explicaţii şi să îmbine descrierea cu explicaţiao să orienteze observarea militarilor în scopul perceperii fazelor

principale pentru a putea permite comutarea atenţiei de la o activitate la altao după caz, instructorul va executa o observare individuală pentru a

putea depista la timp militarul care desfăşoară alte activităţi decât cele ordonate şi va interveni energic, cu autoritate, pentru înlăturarea acestora

III. Metode de predare, de lucru, de verificare şi de cunoaştereSunt metodele cu care instructorii ajută subordonaţii să-şi însuşească

cunoştinţele, să-şi formeze deprinderile, să-şi dezvolte calităţi fizice, intelectuale şi morale prin lucrul practic şi cu ajutorul stimulării activităţii psihice a acestora.

Ca metode verbale de instruire se vor folosi:o Expunerea: constă în transmiterea orală de către instructori a cunoştinţelor

într-o succesiune logică, care poate fi întreruptă pentru control şi ajutorarea înţelegerii. Pentru asigurarea înţelegerii, cunoştinţele trebuie structurate ţinându-se cont de:

- sistematizarea într-o succesiune logică- structurarea în unităţi logice de învăţare

141

- realizarea înţelegerii pentru fiecare unitate logică în parte- valorificarea înţelegerii informaţiilor;

Această metodă are ca cerinţe:- să prezinte cunoştinţe exacte- să aibă un caracter educativ-formativ- să trezească interesul militarilor pentru cunoştinţele predate prin

prezentarea importanţei acestora- să fie clară, accesibilă, cu fraze simple, fără abuz de neologisme, fără

repetări, amănunte de prisos- să aibă un caracter plastic, prezentând imagini sugestive, să le formeze

reprezentări chiar şi în absenţa materialuluio Descrierea: constă în formularea şi exprimarea prin cuvinte a

rezultatelor percepţiei unui obiect sau fenomen aflat în faţa militarilor sau a reprezentărilor acestora. Are ca scop să planifice şi să sistematizeze perceperea, completează şi intensifică prin cuvânt perceperea. Are ca etape:

- prezentarea şi explicarea schemei generale a obiectelor şi fenomenelor- prezentarea obiectului şi fenomenului real în ansamblu, a părţilor mari şi a rolului în funcţionare- descrierea în detaliu a fiecărei părţi mari- descrierea şi prezentarea întrunită a obiectului şi a fenomenului, a funcţionării acestuia cu ajutorul schemei simplificate şi a obiectului real

Această metodă are ca cerinţe:- prezentarea iniţială a esenţialului, bazată pe observare- exprimarea precisă, folosirea corectă a termenilor- explicarea tuturor termenilor noi- îmbinarea descrierii, cu indicarea părţii şi explicaţiei- expunerea datelor tehnice ale elementului la care ne referim

o Demonstrarea: constă în prezentarea obiectelor şi fenomenelor reale sau a modelelor însoţită de explicaţii şi orientarea şi intensificarea observaţiei, prin indicaţii

Această metodă are ca cerinţe:- orientarea observării pentru asigurarea perceperii trăsăturilor caracteristice ale obiectelor şi fazelor principale

- între explicaţiile ce se dau şi observare se lasă mici pauze pentru permiterea comutării atenţiei militarilor

- când este posibil şi necesare, fenomenele, acţiunile, mişcările, vor fi demonstrate din mai multe poziţii şi în faze diferite

- procesele, acţiunile, vor fi repetate pentru a fi înţelese şi memorate

În activitatea practică această metodă îmbracă următoarele forme:1) demonstrarea obiectelor, fenomenelor reale2) demonstrarea cu ajutorul filmelor, fotografiilor3) demonstrarea cu ajutorul schemelor, planşelor, materialelor grafice

Metodele practice de instruire sunt:o Exersarea: constă în executarea repetată a unei acţiuni motrice sau

intelectuale orientată întotdeauna spre îmbunătăţirea calităţii execuţiei. Are ca scop formarea deprinderilor şi priceperilor motrice, intelectuale şi perfecţionarea acestora.

Etapele pe care le parcurge instructorul pe timpul exersării:- analizează acţiunea in vederea împărţirii ei în operaţii şi mişcări

142

- analizează acţiunea din punct de vedere al elementului de transfer şi interferenţă

- corectarea greşelilor comise pe timpul parcurgerii etapei analitico-sintetice

o Observarea independentă: constă în însuşirea cunoştinţelor privind structura, forma şi funcţionarea obiectelor sau etapelor de desfăşurare a activităţilor, prin studiere individuală

o Experienţa: constă în modificarea unor obiecte, activităţi şi provocarea altora, implicit rezolvarea acestora

Are ca scop: militarii să ajungă la concluzii noi, să verifice justeţea unor cunoştinţe pe baza propriei observări, în mod practic.

Are ca etape:- stabilirea scopului experienţei- pregătirea materială a experienţei- provocarea fenomenului sau procesului care exprimă subiectul respectiv

o Jocul rolurilor reprezintă o îmbinare a metodelor mai sus menţionate, depinde de experienţa instructorilor şi de gradul de cunoştinţe al militarilor angrenaţi

METODE DE ORGANIZARE A LUCRULUI DE CĂTRE INSTRUCTOR

1) Metoda frontalăEste metoda în care toţi militarii execută aceleaşi activităţi şi în acelaşi

timp, sunt dispuşi astfel încât să poată observa şi auzi tot ce se vorbeşte şi se prezintă.

Necesită o asigurare materială corespunzătoare pentru fiecare militar; se aplică mai ales la şedinţele de învăţare a acţiunilor, a anumitor utilaje, armament ( mai ales la INSTRUCŢIE DE FRONT, I.T.I., teme parcurse în săli-club)

2) Metoda pe ateliereEste metoda când se execută activităţi diferite sau când materialele

folosite nu sunt suficiente pentru toţi militarii.NOTĂ: Se poate executa cu atelier principal şi subatelier.3) Metoda pe funcţiiConstă în participarea militarilor la executarea în acelaşi timp a unei

activităţi, mişcări, fiecare executând mişcarea care îi revine.4) Metoda individualăConstă în lucrul direct al instructorului cu câte un militar în parte. (se

foloseşte de regulă, la verificări, şedinţe practice )METODE DE CONTROL, VERIFICARE SAU APRECIERE

Principalele metode sunt:1. Observarea curentă: se realizează zilnic, pe timpul şedinţelor sau în

cadrul celorlalte activităţi pe care le desfăşoară subunitateaAre ca scop stabilirea gradului de pregătire a militarilor în general sau

la o anumită categorie de instrucţie, stabilind atitudinea militarului faţă de muncă, de activitatea desfăşurată

2. Ascultarea orală: se aplică tuturor categoriilor de militari pentru stabilirea nivelului de cunoştinţe, fiind folosită atât pentru verificarea cunoştinţelor noi, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţelor însuşite anterior. Instructorii au posibilitatea să observe modul cum gândesc militarii, cei care se evidenţiază, cei care sunt activi.

3. Lucrările practice: se utilizează nu numai ca metodă de pregătire ci şi ca verificare a militarilor. Acestea oglindesc calitatea cunoştinţelor însuşite, nivelul

143

de formare a deprinderilor şi priceperilor la o anumită disciplină, reflectă modul de întocmire a planurilor pentru temele parcurse.

4. Verificarea (examenul): este o metodă de verificare specială care stabileşte nivelul de însuşire a cunoştinţelor la temele prevăzute în programul de pregătire. Se execută la încheierea cursurilor, etapelor, evaluărilor periodice, pe timpul controalelor în subunitate.

METODE DE CUNOAŞTERELa îndemâna instructorilor, cele mai utilizate metode de cunoaştere sunt:

Observaţia: constă în urmărirea atentă şi sistematică a manifestărilor exterioare a comportamentului, putând fi surprinse cele mai variate aspecte ale personalităţii, trăsăturile temperamentale ale militarului, capacitatea de efort fizic şi psihic, promptitudinea reacţiilor şi precizia mişcărilor. Instructorul trebuie să dovedească calm şi tact, militarii să nu realizeze că sunt observaţi pentru a nu le crea posibilitatea să se abată de la conduita lor firească.

Convorbirea: constă în organizarea unor discuţii individuale sau colective, în scopul obţinerii unor date despre aspectele vieţii interioare ale acestora, aspecte care nu pot fi cunoscute prin observaţie sau alte metode.

Aprecierea şi autoaprecierea: această metodă solicită implicarea întregului grup; are avantajul că examinatorul poate dinamiza şi capta atenţia subiecţilor propunând criterii originale de apreciere. Aprecierea poate fi făcută şi de către colegi. Autoaprecierea - exigenţa cu privire la propria persoană. Instructorul trebuie să trezească ambiţia militarilor, spiritul lor de autodepăşire, de competiţie şi nu să descurajeze.

Ancheta socială prin completarea fişei de cunoaştere

Rolul instructorilor în prevenirea unor evenimente deosebite pe timpul activităţii din subunitate

Instructorul este obligat să cunoască toate problemele care pot determina un alt timp de comportament decât cel regulamentar. Acest lucru este realizabil doar prin conştientizarea, motivarea subordonaţilor, verificarea permanentă a activităţilor desfăşurate de aceştia.

Se va urmări înţelegerea de către militari a faptului că abaterile nu vor fi acoperite, lucrurile neregulamentare vor duce la luarea de măsuri care vor avea influenţă asupra promovării ierarhice a militarului, asupra retribuirii militarului şi, după caz, în situaţii de infracţiuni, asupra statutului de militar al acestuia

IV. ORGANIZAREA ŞI SCHIMBAREA ZILNICĂ A GĂRZII DE INTERVENŢIE

Organizarea şi planificarea serviciilor se realizează lunar de către comandantul de detaşament şi se aduce la cunoştinţa personalului din subordine în preziua intrării în serviciu (la pregătirea programului).

La pregătirea personalului pentru serviciul operativ se vor stabili funcţiile şi se va verifica starea de funcţionare şi întreţinere a tehnicii de luptă şi accesoriilor din dotare.

Comandantul gărzii de intervenţie va aduna gărzile astfel:o Şef gardă vechi şi nouo Ajutor şef gardă vechio Echipajele în ordinea autospecialelor din garaj

144

Gardă veche

o personalul din serviciul interior şi de pazăo personalul tehnic

Şeful gărzii care iese din serviciu va da raportul comandantului subunităţii folosind formula

„Domnule Gradul, subunitatea este gata pentru schimbare. Sunt şeful gărzii ........”.La salutul gărzii, întreg personalul răspunde cu „Să trăiţi!”După ce îşi reia locul în formaţie şeful GIS, comandantul subunităţii va comanda

„Subunitate, Pe loc REPAUS”La această comandă, Subofiţerul de Serviciu pe Gardă (ajutorul şefului GIS)

nou, va ieşi în faţa formaţiei, şi se va deplasa în pas alergător către drapel.Se dă onorul la drapel prin comanda „La drapel, pentru onor, ÎNAINTE !”Se intonează imnul şi se arborează drapelul pe catarg.Se comandă „Subunitate, DREPŢI” şi „Ordinea de luptă”.Şeful GIS vechi execută 7 paşi şi dă citire ordinii de luptă.Auzindu-şi numele, militarul răspunde „Am înţeles!”, după care se deplasează

la 5 paşi în faţă şi se aşează pe funcţii, astfel încât să fie poziţionaţi în dreptul militarului cu aceeaşi funcţie din garda veche.

După citirea ordinii de Ordinii de Luptă, se comandă de către comandantul gărzii:

„Gărzi, LA DREAPTA!”„Pentru verificarea tehnicii de luptă şi a accesoriilor, la garaj MARŞ!”

După executarea verificării, comandantul de echipaj primeşte raportul servanţilor (în garaj), după formula: „Domnule Gradul materialele şi accesoriile din dotarea servantului __ sunt (nu sunt) complete şi în stare de intervenţie!”

La comanda „Terminaţi verificările! Afară din garaj MARŞ!”, gărzile se adună schimbând ordinea pe platou.

Şeful GIS nou comandă „Raportul comandanţilor de echipaje şi a conducătorilor auto”

La această comandă, aceştia se adună în faţa şefului GIS, raportând:„Domnule Gradul, materialele şi accesoriile din dotarea autospecialei

_____ sunt (nu sunt) complete şi în stare de intervenţie”, respectiv:„Domnule Gradul, autospeciala _____ este (nu este) în stare de

intervenţie”Şeful GIS comandă „La DREAPTA” „În formaţie MARŞ!”Şeful GIS salută comandantul gărzii de intervenţie. Acesta ordonă „Luaţi loc

în formaţie!”Comandantul gărzii de intervenţie ordonă:

„Raportul şefilor gărzilor de intervenţie!”Şefii GIS se deplasează în faţa comandantului, în cadenţă, se opresc la minim

4-5 paşi şi raportează:„Domnule Gradul, sunt gradul, numele, am predat serviciul operativ pe

subunitate”respectiv:

„Domnule Gradul, sunt gradul, numele, am luat în primire serviciul operativ pe subunitate. Pe timpul predării-primirii nu s-au constatat probleme deosebite / s-au constatat următoarele probleme”

Comandantul gărzii de intervenţie ordonă „Luaţi loc în formaţie!”.Şefii GIS salută, se întorc la dreapta şi se deplasează în pas alergător în

formaţie.Comandantul Gărzii de intervenţie ordonă:

145

Gardă nouă

„Garda de intervenţie are misiunea să apere viaţa oamenilor, proprietatea privată şi de stat împotriva incendiilor, catastrofelor şi altor calamităţi din raionul de intervenţie încredinţat”.Se comandă „Subunitate, Pe loc REPAUS” şi se fac precizări asupra unor aspecte de situaţie operativă, modificări, stare drumuri, alte indicaţii.

146