i.

Capitolul 1

'' Hercule Poirot ie$i din restauranhrl Vieille Grand'mdre

din Soho. iqi ridica gulerul, mai degraba din Fudenladecit din necesitate, nefiind o noapte rece. ,J-a virsta mea

nu-1i mai asumi riscuri", obignuia sd spun4.

iri ochi avea o licirire de placerc. Escaryor-ul de laVieille Grand'mdre fusese delicios. O adevamta desco-

perire aceas6 carciumioarf, nesofisticati! Meditativ, ca un

catrel bine hanit, igi plimba vtrful limbii peste buze, apoi

l$i scoase batista din buzunar $i-$i $terse mustata.

Da, mAncase bine... $i acum?

Un taxi, care tocntai trece4 incetini aprcape invitindu{.Poirot eziti un moment, dar nu facu nici un semn. De ce

sA ia un taxi? Ar ajunge acasA mult prea devreme pentru a

merge la culcare.

- Ce pacat, murmura Poirot, ci nu putem mdnca decat

de nei ori pe 2i...Ceaiul de la ora cinci era ceva cu care nu se obignuise

niciodata. ,Dacd bei un ceai dup4-amiaz4 nu vei avea lamomenhrl cinei sucurile gastrice potridte. $i sl nu uitim,cina este masa supremd a zilei!"

8 f54^A.C4-,ftNici cafeaua de dimineafa nu era penffu el. Nu. Cioco-

latA gi cror'ssanrs la micul dejun, ddjeun ert la ora 12.30 pecdt posibil, dar oricum nu mai tArziu de ora rxru, 9i prmctulc]uJnil].I:lanti Le Diner !2

Asest a era\ rnori\entg\g imponante ale unei zile dinyiqn Ni Bs$$t. T$fii\ixuili \ratase stomacul cu seriozi-

tate, $i acum, la batranete, culegea roadele. Mdncatul nu

era doar o placere fizica, era $i o cercetare intelectuala,

pentru ca intre mese petrecea destul de rnult tirnp cdutAnd

alte mdncaruri noi $i delicioase. La Vieille Grand'mdre era

chiar rezultatul unei astfel de cautari 9i tocmai primise

aprobarca de gastronom a lui Poimt.

Din pacate, mai trebuia sa-$i puna si seara la cale.

Detectilul ofta.

,,Daca macar ce ci er Hastngs3 ar fi liber. . ."igi aminti cu placere de vechiul sau prieten.

,,Primul meu prieten in aceasta Fra 9i cel mai drag

dinte toti. E adevarat cd ma enerva foarte des, dar imi mai

amintesc asta acum? Nu. imi amintesc doar felul lui de-a

se mir4 de a-mi aprecia cu gura ca,.scata talentul gi ugudnla

cu care il pacAleam fa|ra sa spun un singur cuvdnt neade-

varat, imi amintesc nedumeririle lui, uluirea din clipa incare ln sfhr$it innezilrea adevlrul care mie imi fusese clarinca de la inceput. Ce cher, cher ami / Slabiciunea mea

fusese de vinA intotdeauna, slabiciunea mea de a-mi da

aere. Hastings nu putuse inlelege niciodata. asta. Dar este

cu adevarat necesar pentru un om cu calitatile mele sa se

I Pranzul (in limbo fiancez4 ifl original)2 Cina (in limba ftanceza, in original)3 Dragul de Hastings (in limba franceza, in original)

Doamna McGintY a murit 9

admire - 5i pennu asta, e nevoie de stirnuli din afara' Nu

pot sa stau pur 9i simplu toata ziua intr-un fotoliu si sa

rcflectez \a cat sunt de admi{abil. Avem neYoie de-o atin-

gere omeneasca. Avem nevoie de ceea ce se numeqte

astdzi provocare."

Poirot ofta din nou qi se intoase pe Shaftesbury Avenue'

Sa travereseze spre Leicester Square $i sa-si petreaca

seara la un cinematograf? Se tncrunti usor $i clatina din

cap. Cinematografi.rl mai mult il enerva cu suPerficialitatea

subiectelor, cu lipsa unui fu logic in argumentare; chiar si

fotografrile ii pareau lui Poirot simple portrete ale scenelor

$i obiectelor, menite sa le faca pe acestea din urma sa para

cu totul diferite fala de ce erau ele in realitate'

,Jotul e piea artistic in zilele noasfie", decise Poirot'

Nu mai exista nica'ieri acea dragoste fatrd de ordine 9i

metoda pe care el o preluia atit de mult' $i rareori mai

intAlneai vreun semn de apreciere a subtiliadi' La moda

erau acum scenele de violen@ $i brutalitate' iar ca fost

polilist, Poirct era deja plictisit de toate acest'ea" Pe vremuri

vazuse multa violenF. Fusese mai mult regula decit

exceplia $i deja gasea agresivitatea obositoare 9i stupida'

,Adevarul este, i$i spuse Poirct" in timp ce se intorcea

catre casa, ca nu sunt ln pas cu lumea modema 9i ca sunt' la

modul superior, un sclav, a$a cum $i alti oameni sunt ni$te

sclavi. Mtmca m-a inrobit ca qi pe ei' Cf,nd au timp liber' nu

au cu ce sl-l umple. Cdnd se pensioneaza' finantistul se

apuci de golf, micul negustor planleaza bulbi in gradina' eu

mindnc. Dar vin din nou gi nc, ptnat ca omul nu poate

mAnca dec de aei oz pe zi' $i inre mese rhmine un gol"'

to Ar"a)ctl-"frTrecu pe lenga un v6nzltor de ziare gi_gi arunci privi-

rea pe un tidu: ,,procesul lui McGinty. Verdictul...Nimic deosebir i5i anintea vag un mic paragraf dintr_un

articol. Nu fusese o crimA interesanta: unei batrane sa.r_mane i se ddduse in cap pentru cAteva lire. Brutalitatecruda qi lipsiti de orice sens.

Pohot inha in curtea interioara a blocului sau. Ca into!deauna, inima i se umplu de bucurie. Era m6ndru de casalui - o splendidA clidire sirnetrica. Ascensorul il duse laetajul hei, unde se afla apartarnentul luxos cu impecabilecorpuri de iluminat din crom, cu fotolii panate 9i oma_mente rectangulare foarte sobre. Fara indoiala, in incaperenu exista nici o iinie curba.

Descuie u$a $i intrA in holul alb, patrat. George, major_domul, ii veni in int6mpinare.

- Bun6 sear4 domnule. Va aSteapg cineva.. . rm gentle_man, spuse acesta ajut6ndul cu indemdnare pe poirot sa_giscoati haina-

- intr-adevax?

_ Poirot sesizase pauza pe care o facuse George inaintede a rosti cuvdntul ,gentleman .. Majordomul sauira expertin snobi.

- Cum se nurnegte?

- Este vorba despre un oarecare domn Spence.- Spence.

Pe moment numele acesta nu-i spuse nimic lui poirot,de$i $tia ca ar fi trebuit.

Se opri o clipa in fala oglinzii pennu a_gi aranja perfectmustal4 apoi deschise uga de la salon gi inEA. Barbatul carc5edea intr-unul din fonliile mari si pafiatoase se ridica.

Doamna Mccinty a murit I I

- Bunl ziua, domnule Poirot, sper ca va amintifi de

mine. A trecut mult timp . . . Comisarul Spence.

- Bineintreles.

Poirct ii sfanse mdna cu caldura.

Comisarul Spence de la Politria Kilchester' Un caz

foarle interesant carc fusese... aga cum spusese gi Spence,

cu mult timp in urma...Poirot i$i lmbie oaspetele cu un aperitiv racoritor'

- Grenadine? Cime de menthe? Benedictine? Cimede cacao? . . .

'' George ifira cu o ava pe care se aflau o sticla de whisky

$i un sifon.

- Sau poate preferafi o bere, domnule? murmura el

catre vizitato'r.

Fafa comisarului Spence se lumina.

- O bere pentru mine, rasPunse el.

Poirct fu inca o data uimit de eficienta lui George. Nu

avea nici cea mai vaga idee ca exista o asdel de bautud in

cas6 si oricum era absolut de neinfeles pentru el cum

cineva poate prefera berea unui lichior dulce'

Dupd ce Spence igi primi halba cu spuma, Poirot i$i

tuma un paharel de crime de menthe.

- Este minunat din partea dumneavoastra sa ma vizi-

tati. Minunat. Veniti de la. . . ?

- Kilchester. MdL voi pensiona peste gase luni. De fapt,

ar fi trebuit s-o fac de acum noua luni, dar m-au rugat sa

mai rimin, $i am ri,rnas.

- O decizie inieleapta, comenta Poirct, foart€ inteleapta. . .

- Credefi? inca ma mai intreb, nu sunt foarte convins.

- Ba da, ba da, ati chibzuit foarte bine, insista Poirot.

Nu stifi ce inseamna orele lungi de plictiseala'

t3n At^4"AL"fr

- A, dar o sa am multe de facut la pensie. Anul trecut

ne-am mutat int-o casa nouat cu gradina- Dar spre ruginea

mea, nu m-am ocupat deloc de ea a$a cum ar fi trebuit.

- inleleg, faceli parte dintre aceia carora le place gradi-

naritul. Am luat $i eu cdndva hotardrea asta, sa traiesc la

tara 9i.sa cultiv dovlecei. Nu am awt insa nici un succes.

Nu am temperamentul corespunzabr.

- Sa-mi fi vaeut dovleceii anul trecut, se entuziasma

Spence. Colosali! La fel si trandafirii. Sunt mort dupatrandafid. Voi avea.. . Se opri brusc. Nu despre asta amvenit sa discuta,m.

- Nu, sigur ca nu. A1i venit sa revedeti o veche cunog-

tinF - foarte dmgutr din partea dumneavoa$ra, apreciez.

- Ma tem ca e mai mult de-atat, domnule Poirot. O sa

fiu sincer - vreau ceva de la dumneavoastrd.

Poirot murmura cu delicatele:

- Aveli cumva vreo ipoeca de pladt? A1i dori poate

un imprurnut...Spence il inuerupse cu o voce ingrozita:

- Oh, Doamne Dumnezeule, nu e vorba de bani! Nimicde genul asta.

Poirot i$i flutura mdinile, scuzindu-se delicat:

- Va rog sa ma iertati.

- Va spun direct, e o neobrizare din partea mea, gi

daca o sa ma trimiteti la plimbarc, o sa inteleg.

- Nu va fi cazul. Continuali, va rog.

- E vorba de cazul Mccinty. Poate atri citit despre el . . .

- Nu cu foarte mare atentie. O doamna McGinty a

fost gasita moafia intr-un magazin sau intr-o casa. Cuma murit?

Spence se holbd la el.

- Dumnezeule! Asta ma duce inapoi ln timp' Exsaor-

dinar! $i nu ma g6ndisem Pdna acum'

- Ce vretri sa sPuneli?

- Nimic. Doar un joc, un joc de copii' il jucam cind

eram mici. Stateam in$irati, intrebarn $i raspundeam'

,,Doamna McGinty a murit'" ',Cum a murit?" "Intr-un

senunchi, asa ca mine " $i apoi urmatoarea intrebare'

,",Doamna lvtcGinty a murit"' ',Cum a murit?" "Cu mina

intinra usu "u

-irr"." $i totri ingenuncheam' intindeam bra-

Frl &ept si rarnaneam nemi$cali' $i apoi' gata! "Doamnaflf"Cioty-u -*it." ,,Cum a murit?" "Chiar

A$A!" Poc!

$irul se prabugea de-o parte 5i de alta' 5i toti ne pravaleam

ca niste popicet Spence rise zgomotos la amintirea acelor

vremuri. Chia; ca ma duce inapoi" '

Poirot a$tepta politicos' Era unul dintre acele momente

in care, chiai $i dupa jumaate de viata ftaita la Fra'

englera i se parea de neinleles $i el se jucase de-a 1-atr

ascLselea in copila, ie, dar nu simlea niciodata nevoia sa

vorbeasci despre asta sau macar sa se mai gindeasca la

a$a ceva.

Dupa ce risetele lui Spence se mai potoffi Poirct rcpeta

cu o oarecare Plictiseala:

- Cum a murit?

Z6mbetul ii disparu de pe fala 9i Spence redeveni serios'

- A fost lovita in ceafa cu un obiect greu si ascutit'

Camera i-a fost scotocit'l 5i i s-au furat treizeci de lire'

Locuia intr-o casa fira'neasca, doar cu un chiriag pe nume

Bentley, James BendeY.

- A, da, BendeY.

- Nu s-a intrat prin efractie' nu a exisiat nici un indiciu

ca s-ar fi umblat la ferestre sau la incuietori' Bentley era

Doamna McGlntY a murit

t4 A-i"z"O4n'ft

lefter, igi pierduse slujba qi datora chiria pe doui luni.Banii au fost gasitri sub o piaFa in spatele casei. Pe mdneca

hainei lui Bendey s-au gasit pete de sdnge 9i fire de par,

aceeagi grupa de sAnge si acelasi par ca ale victimei. Con-

form primei lui declarafii, nu fusese niciodati in apro-pierea cadavnrlui, deci nu aveau cum sa ajunga acolo din

intamplare.

- Cine a gisit-o?

- Brutarul care venea cu pAine. Era zi de plata- Bendey

i-a deschis 5i i-a spus ca batuse la u$a doamnei McGinty, dar

ca nu prirnise nici tur raspuns. Brutarul a sugerat ca poate ise fAause rau, a5a ciL au chemat o vecina 9i au urcat sd vada

ce se inarnpla. Doamna Mccinty nu era in camertr gi nicinu dormise in pat, dar incaperea fusese rAva$ita, iar

du$umeaua scoasa- Apoi s-au g6ndit sa verifice gi ln salona5,

au gasit-o zacend pe pode4 iar vecina a inceput si lipe ca

din gula de sarpe. Dupa aceea au chemat polili4 evident.

- Iar Bentley a fost in cele din urma arestat $i judecat?

- Da. Cazul a fost judecat 5i inchis ieri. Juratii au iesit

doar 20 de minute in dimineata asta. Verdictul: vinovat.

Condamnat la moarte.

Poirot dadu aprobator din cap.

- $i apoi, dupa verdict, v-ati urcat in hen si ali venitpana h Londm sa ma vedeli. De ce?

Comisarul Spence se uita in jos la halba cu bere, plim-

bindu-gi degetele ugor pe margine.

- Pentru ca, raspunse intr-un sfar$it, nu cred ca ela facut-o...

Capitolul 2

' Urma un moment de tacere.

- Atri venit la mine . . .

Poirot nu-$i termina fraz a-

Comisarui Epence i5i ridica privirea- Culoarea din obraji

i se abcentuase. Avea o fala tipica de om de la lara! inex-

presiva, cu o privire G'ioasa, dar sincerl Era fata unui om

cu standarde clare, un om care nu s-ar fi indoit niciodata

de el insu$i, $i nici de ceea ce considera a fi bine sau rau'

- Sunt de multA weme in polilie, spuse el' Am destula

experientra in toate privintele, dar mai ales ma pdcep sa

iuaec ,rn om. Am avut cazuri de crirna, unele destul de

simpte, altete mai putin simple. Despre unul dintre czuurile

aste4 stili $i dumneavoasna domnule PoiniL

Pofuot lncuviinp cu o miqcare a capului'

- Un caz spinos. Daca nu ati fi fost dumneavoastr:! s-ar

putea sa nu fi fost capabili sd vedem limpede' Dar pana h

urma totul a fost clar, fara urma de indoiald' La fel $i cu

ceilaltri despre care nu $titi. A fost unul Whistler' a primit

ce-a meritat. Au mai fost doi ingi care l-au impu$cat pe

batranul Guterman, Verall cu arsenicul, doamna Courtland'