CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN OBIECTUL DE STUDIU AL URMĂRIRII COMPORTĂRII ÎN

TIMP A CONSTRUCŢIILOR

1.Generalităţi

Sub acţiunea forţelor de greutate a clădirii, din cauza schimbării umidităţii şi temperaturii

solului terenului de fundaţie, cît şi din alte cauze are loc deplasarea particulelor solului. Ca rezultat

terenul de fundaţie al construcţiilor se tasează (compactarea solului fără schimbarea structurii), se

umflă, se aşează (coborîrea straturilor de sol în locurile goale ale rocilor) şi se deplasează în

direcţia orizontală (alunecarea). Corespunzător au loc deplasări ale fundaţiilor şi părţilor terestre

ale clădirilor.

Deplasările construcţiilor pot fi în plan şi pe altitudine. Deplasările construcţiilor pe

altitudine se numesc tasări, iar în plan — deplasări. Dacă deplasările diferitor puncte ale

construcţiilor sunt egale după mărime şi direcţie, ele se numesc uniforme, în caz contrar—

neuniforme. Deplasările neuniforme ale punctelor duc la schimbarea formei şi dimensiunilor

construcţiei, deci la deformarea lor. Experienţa a arătat, că toate clădirile şi construcţiile sunt

supuse deplasărilor şi deformărilor. Construcţii absolut nedeplasabile şi nedeformabile nu există.

Provoacă deformaţii şi sarcinile variabile, ce acţionează asupra, construcţiilor. De exemplu,

sarcinile provocate de vînt, de radiaţia solară, de vibraţia utilajului în timpul funcţionării lui,

solicitările seismice ş. A. M. D.

După caracterul lor deformaţiile construcţiilor se împart în elastice şi reziduale. Dacă după

încetarea acţiunii sarcinii construcţia preia forma iniţială, atunci deformaţiile sunt elastice.

Deformaţiile elastice apar pînă cînd sarcina nu depăşeşte o valoare-limită determinată. Dacă

acţiunea sarcinilor depăşeşte această limită, dimensiunile şi forma construcţiei nu se restabilesc. În

acest caz este dezechilibrată durabilitatea construcţiei, în elementele construcţiei apar crăpături şi

rupturi, în unele cazuri e posibilă şi accidentarea sau distrugerea construcţiilor.

În scopul preîntîmpinării la timp a accidentelor şi studierii mai detailate a cauzelor calităţii

nesatisfăcătoare a construcţiilor, se efectuează observaţii sistematice asupra deformaţiilor şi

deplasărilor construcţiilor. Pentru atingerea acestui scop în structurile construcţiilor se amplasează

aparate şi instalaţii speciale pentru înregistrarea tensiunilor şi deplasărilor reciproce ale punctelor

construcţiilor. La efectuarea acestor observaţii cele mai utile sunt metodele geodezice, care permit

caracterizarea în general a deplasării punctelor construcţiilor şi structurilor în spaţiu

2 Clasificarea deplasărilor şi deformăţiilor construcţiilor

Deplasarea reprezintă schimbarea poziţiei unui punct al construcţiei supusă solicitărilor.

Deformaţia reprezintă schimbarea distanţei relative dintre punctele construcţiei supusă

solicitărilor.

Măsurarea deplasărilor şi deformaţiilor construcţiilor poate avea un caracter relativ sau un caracter

absolut.

Caracterul relativ al măsurătorilor corespunde situaţiei cînd se măsoară apropierea sau

depărtarea a două sau mai multe puncte ale construcţiei supusă observaţiei.

Caracterul absolut al măsurătorilor corespunde situaţiei cînd deplasările punctelor

construcţiei se măsoară în raport cu o serie de repere fixe, amplasate în afara zonei de

influenţă a deformaţiilor construcţiei şi terenului de fundare, formînd aşa numitul sistem

general de referinţă.

O construcţie supusă unui regim de solicitare determinat de condiţiile sale funcţionale, poate

suferi deplasări şi deformaţii liniare, unghiulare şi specifice.

3. Deplasările şi deformaţiile liniare

Tasările – deplasările pe verticală în jos ale fundaţiilor şi al terenului de fundaţie al

construcţiei.

Tasările pot fi – uniforme cînd toate punctele fundaţiei construcţiei se deplasează în aceiaş i

perioadă de timp cu aceiaş i valoare; neuniforme – cînd punctele fundaţiei construcţiei se

deplasează cu valori diferite. Această categorie de deformaţii nu sunt însoţite de o modificare

radicală a structurii terenului.

Lăsările de teren – aceste deformaţii au caracter de prăbuşire şi sunt provocate de

modificarea radicală a structurii terenului.

Cazurile cele mai frecvente sunt:

1. compactarea terenurilor macroporice în cazul umezirii acestora prin

mari cantităţi de precipitaţii atmosferice;

2. compactarea terenurilor nisipoase afînate în urma unui cutremur;

3. dezgheţarea terenurilor îngheţate pe care s-a construit etc.

Bombările sau ridicările care reprezintă deplasări pe verticală în sus ale fundaţiilor

construcţiilor sau ale fundului gropii săpate pentru fundaţia unei construcţii, ca urmare a

modificării echilibrului presiunilor în structura terenului de fundare;

Săgeţile unor elemente de construcţii ca: grinzi, stîlpi,plăci, supuse unor încărcări verticale

sau orizontale care provoacă încovoierea acestora, axa mediană a pieselor respective

îndepărtîndu-se în zona centrală faţă de poziţia iniţială cu o valoare maximă denumită săgeată;

Înclinările se datoresc tasărilor inegale fără violarea integrităţii construcţiilor şi a

elementelor geometrice componente ale acestora. În practică se cunoaşte o înclinare a construcţiei

şi o înclinare a fundaţiei. Înclinarea construcţiei se caracterizează prin deviaţia axului ei de la linia

verticală şi se exprimă prin valoarea liniară, unghiulară sau relativă. Înclinarea fundaţiei reprezintă

deviaţia suprafeţei plane a tălpii acesteia de la orizont şi se exprimă printr-o mărime liniară sau

relativă.

Denivelările construcţiilor măsurate prin diferenţele maxime ale tasărilor neuniforme a

cîte două reazime vecine raportate la distanţa dintre ele.

Crăpăturile şi fisurile care reprezintă rupturi în plane sau în părţi separate ale construcţiei,

ca urmare a tasărilor neuniforme şi apariţiei tensiunilor suplimentare;

Deplasările pe orizontală ale unor elemente ale construcţiei sau în ansamblul ei, datorită

cel mai adesea unor forţe orizontale (împingerea pămîntului, împingerea apei) sau modificării

echilibrului terenului de fundare a construcţiei. Uneori se măsoară deplasările pe orizontală a unor

zone de teren în cadrul urmăririi stabilităţii unor lucrări de terasamente.

Deformaţia cea mai frecventă a construcţiilor este tasarea.

Tasarea uniformă nu influenţează asupra stabilităţii şi rigidităţii construcţiilor, dar

atunci cînd aceste valori sunt importante adică depăşesc tasarea finală totală, calculată la

proiectarea sau tasarea la un anumit timp, pot să provoace complicaţii la exploatarea

construcţiei şi să contribuie la apariţia altor deformaţii.

De exemplu în cazul cînd podeaua părţii subterane a construcţiei coboară sub nivelul apelor

subterane, iar lucrările de hidroizolare nu au fost prevăzute iniţial la execuţia obiectului, sau au

fost deteriorate sub efectul tasării, se produce inundarea părţii de la subsol a construcţiei.

Tasările neuniforme sunt mai periculoase decît cele uniforme şi au repercursiuni

importante asupra integrităţii şi stabilităţii construcţiei.

4. Deplasările şi deformatiile unghiulare

Sunt rotirile elementelor de fundaţie ale construcţiilor (radiere, blocuri de fundaţie etc),

datorită acţiunii solicitărilor şi modificării echilibrului terenului de fundare. Aceste rotiri pot avea

loc în plan orizontal (răsuciri ale construcţiei) sau în plan vertical (înclinări ale construcţiei).

Determinarea mărimii acestor rotiri se face cu instrumente, aparate şi dispozitive avînd o precizie

corespunzătoare amplitudinii probabile ale acestora şi pot da două categorii de date;

Mărimi liniare al căror raport permite determinarea tangentei

unghiului de rotire;

Mărimi unghiulare care exprimă unghiul de rotire al elementului

de construcţie observat.

5. Deformaţiile specifice

Deformaţiile specifice sunt alungirile sau scurtările unui element de construcţie (piesă de

beton armat, armături dintr-o piesă de beton armat, bară metalică etc) sub efectul tensionării sau

comprimării elementului respectiv; folosind relaţia dintre efortul unitar care acţionează asupra

piesei şi deformaţia specifică rezultată, exprimată în cazul stării de eforturi maximale prin legea

lui Heeke în domeniul elastic de lucru al materialului, se poate aprecia starea de eforturi existentă

în elementul de construcţie.

6. Urmărirea curentă a comportării construcţiilor prevederi privind urmărirea curentă

a comportării construcţiilor

Urmărirea curentă este o activitate de urmărire a comportării construcţiilor care constă

din observarea şi înregistrarea unor aspecte, fenomene şi parametri ce pot semnala modificări

ale

capacităţii construcţiei de a îndeplini cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite

prin proiecte.

Urmărirea curentă a construcţiilor se aplică tuturor construcţiilor de orice categorie sau

clasă de importanţă şi formă de proprietate de pe teritoriul României, cu excepţia clădirilor

pentrulocuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural şi

în satele ceaparţin oraşelor, precum şi construcţiilor provizorii (Legea nr. 10/1995, art.2,

par.2) şi are uncaracter permanent, durata ei coincide cu durata de existenţă fizică a

construcţiei respective.

Urmărirea curentă a comportării construcţiilor se efectuează prin examinare vizuală

directă şi dacă este cazul cu mijloace de măsurare de uz curent permanent sau temporare.

Organizarea urmăririi curente a comportării construcţiilor noi sau vechi revine în sarcina

proprietarilor şi/sau a utilizatorilor, care o execută cu personal şi mijloace proprii sau în cazul

în carenu are personal cu mijloace necesare pentru a efectua această activitate, poate contracta

activitatea de urmărire curentă cu o firmă abilitată în această activitate.

Urmărirea curentă a comportării construcţiilor se efectuează în conformitate cu

instrucţiunile de urmărire curentă a construcţiilor prevăzute în proiectele de execuţie. În cazul

construcţiilor vechi care nu au instrucţiuni de urmărire curentă, acestea pot fi comandate unei

firme de specialitate.

Instrucţiunile de urmărire curentă a comportării vor cuprinde, în mod

obligatoriu,

următoarele :

a. fenomene urmărite prin observaţii vizuale sau cu dispozitive simple de măsurare;

b. zonele de observaţie şi punctele de măsurare;

c. amenajările necesare pentru dispozitivele de măsurare sau observaţii (nişe, scări de acces,

balustrade, platforme etc);

d. programul de măsurători, prelucrări, interpretări, inclusiv cazurile în care observaţiile sau

măsurările se fac în afara periodicităţii stabilite;

e. modul de înregistrare şi păstrare a datelor (ex. fişe, dischete de calculator etc);

f. modul de prelucrare primară;

g. modalităţi de transmitere a datelor pentru interpretarea şi luarea de decizii;

h. responsabilitatea luării de decizii de intervenţie;

i. procedura de atenţionare şi alarmare a populaţiei susceptibilă de alertată în cazul constatării

posibilităţii sau iminenţei producerii unei avarii.

Urmărirea curentă se va efectua la intervale de timp prevăzute prin instrucţiunile de

urmărire curentă, dar nu mai rar de o dată pe an şi în mod obligatoriu după producerea de

evenimente deosebite (seism, inundaţii, incendii, explozii, alunecări de teren etc.)

Personalul însărcinat cu efectuarea activităţii de urmărire curentă, va întocmi rapoarte ce

vor fi menţionate în Jurnalul evenimentelor şi vor fi incluse în Cartea Tehnică a construcţiei.

In

cazul în care se constată deteriorări avansate ale structurii construcţiei, beneficiarul va solicita

întocmirea unei expertize tehnice.

În cadrul urmăririi curente a construcţiilor, la apariţia unor deteriorări ce se consideră

că

pot afecta rezistenţa, stabilitatea şi durabilitatea construcţiei proprietarul sau utilizatorul va

comanda o inspectare extinsă asupra construcţiei respective urmată dacă este cazul de o

expertiză tehnică.

7. Urmărirea specială a comportării construcţiilor

Urmărirea specială este o activitate de urmărire a comportării construcţiilor care

constă dinmăsurarea, înregistrarea, prelucrarea şi interpretarea sistematică a valorilor

parametrilor ce definesc măsura în care construcţiile îşi menţin cerinţele de rezistenţă,

stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiecte.

Urmărirea specială a comportării construcţiilor se instituie la:

a) construcţii noi de importanţă deosebită sau excepţională stabilită prin proiect;

b) construcţii în exploatare cu evoluţie periculoasă, recomandată de rezultatele unei expertize

tehnice sau a unei inspectări extinse;

c) cererea proprietarului, a Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi

Amenajarea Teritoriului sau a organismelor recunoscute de acesta pe domenii de specialitate.

În momentul instituirii urmăririi speciale a comportării construcţiilor aceasta va îngloba şi

urmărirea curentă.

Urmărirea specială a comportării construcţiilor se efectuează cu mijloace de observare

şi măsurare complexe şi specializate, adaptate obiectivelor specifice ale fiecărui caz în parte şi

ţinând seama de prevederile reglementărilor tehnice în vigoare, standarde, normative,

instrucţiuni tehnice, ghiduri tehnice).

Organizarea urmăririi speciale este sarcina proprietarului.

Activitatea de urmărire specială are un caracter permanent sau temporar, durata ei

Stabilinduse de la caz la caz, în conformitate cu prevederile proiectului prin care a fost

instituită urmărirea specială a comportării construcţiilor. Urmărirea specială a comportării

construcţiilor poate fi de scurtă durată sau de lungă durată.

Instituirea urmăririi speciale asupra unei construcţii se comunică de către investitor,

proprietar sau utilizator, Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi

Amenajarea Teritoriului.

Obiectivele urmăririi speciale a comportării construcţiilor sunt:

a) asigurarea siguranţei şi durabilităţii construcţiei, prin depistarea la timp a fenomenelor

periculoase şi a zonelor unde apar;

b) supravegherea evoluţiei unor fenomene previzibile, cu posibile efecte nefavorabile asupra

aptitudinii în exploatare;

c) semnalarea operativă a atingerii criteriilor de avertizare sau a valorilor limită date de

aparatura de măsură şi control;

d) verificarea eficienţei tuturor măsurilor de intervenţie aplicate;

e) verificarea impactului construcţiei asupra mediului înconjurător;

f) asigurarea unui volum mare de date sigure şi prelucrabile statistic (bancă de date) necesar

pentru: stabilirea intervalelor valorilor corespunzătoare unei exploatări normale şi sigure, în

toate situaţiile prin care trece construcţia, în decursul vieţii sale, atât din punct de

vedere al solicitărilor cât şi al influenţei mediului. Aceste intervale de valori sunt

necesare pentru a aprecia valabilitatea ipotezelor de calcul şi pentru stabilirea

intervalelor valorilor de “atenţie”, “avertizare” şi alarmare, pentru respectivii

parametrii; modificări ale proiectului de execuţie sau de intervenţii, în cazul în care situaţia de

pe teren nu corespunde cu ipotezele de calcul; verificarea comportării în condiţii reale şi

complexe a unor noi tipuri de materiale; verificarea experimentală a noilor metode de calcul.

Selectarea construcţiilor supuse urmăririi speciale construcţiei (gradul de risc fiind

amplificat, în cazul în care un anumit tip de construcţie are răspândire mare); caracteristici

ale infrastructurii; caracteristici ale suprastructurii; factori de mediu exteriori (calitatea

terenului de fundaţie, infiltraţii, agresivitatea apelor subterane, umiditatea subterană,

inundaţii, mediu coroziv exterior, valori absolute extreme ale temperaturii, încărcări din

zăpadă, acţiunea vântului); factori de mediu interiori (umiditate interioară, poluarea interioară,

variaţia temperaturii interioare, acţiuni biologice şi biochimice); calitatea şi particularităţile

proiectării, respectarea reglementărilor actuale în special privind protecţia antiseismică pentru

construcţiile în exploatare, existenţa proiectelor şi calculelor pentru construcţiile în

exploatare, existenţa datelor asupra istoriei construcţiei şi evoluţiei degradărilor, existenţa

detaliilor constructive şi ale instalaţiilor, calitatea materialelor de construcţie puse în operă;

date privind modul de execuţie (respectarea proiectului de execuţie, adaptarea la teren a

proiectului, calitatea materialelor, tehnologii de execuţie, întreruperi de execuţie, exercitarea

controlului în timpul execuţiei, respectarea proiectului de urmărire a comportării în timpul

execuţiei, executarea încercărilor de probă importante); date privind modul de exploatare

(solicitări în exploatare, respectarea destinaţiei, informaţii bazate pe urmărirea comportării în

timp, prezenţa degradărilor vizibile, lucrări de reparaţie şi întreţinere, consolidări, vârsta

construcţiei, numărul seismelor majore suportate, incendii, explozii, distrugeri datorate

operaţiilor militare, modul de funcţionare a echipamentelor de întreţinere şi protecţie, vibraţii

şi şocuri din funcţionarea utilajelor, vibraţii şi şocuri din activitatea din zonă); factori de risc

uman, ecologic, economic (risc pentru populaţia din zonă şi pentru ocupanţii construcţiei, risc

ecologic asupra mediului, valoarea economică a construcţiei, valoarea culturală şi istorică,

valoarea construcţiilor şi investiţiilor din zonă); alţi factori care influenţează riscul prezentat

de construcţie (grad de asigurare la incendii a clădirii şi a zonei construite, starea sistemelor

de avertizare şi alarmare, calitatea sistemelor de limitare a efectelor accidentelor, ventilarea

construcţiilor subterane, evacuarea apelor din infiltraţii, poluarea biologică, sisteme de

evacuare a oamenilor şi bunurilor); factori cu influenţă asupra gradului de confort (asigurarea

confortului climatic, protecţie la zgomot şi vibraţii etc).

Urmărirea specială a comportării construcţiilor efectuânduse cu mijloace complexe şi

specializate necesită un personal specializat în astfel de lucrări, specialiştii în domeniul

cercetării experimentale a elementelor şi structurilor de construcţii, specialişti în dispozitive şi

aparatură de măsură şi control cât şi specialişti în achiziţia şi prelucrarea automată a datelor.

Acest personal va fi organizat în echipe specializate pentru urmărirea specială a construcţiilor.

Urmărirea specială se efectuează pe baza unui proiect de urmărire specială care

va cuprinde următoarele:

a) denumirea şi amplasarea obiectului de construcţie;

b) motivele instituirii urmăririi speciale;

c) descrierea lucrării pe scurt (tip de construcţie, caracteristici generale ale structurii,

materiale folosite, dimensiuni, caracteristici ale condiţiilor de fundaţie şi ale mediului etc);

d) obiectivele urmăririi speciale (proprietăţi), fenomene, mărimi, criterii de apreciere, condiţii

de calitate, limite de atenţionare, avertizare şi alarmare etc);

e) metode de măsurare/determinare şi aparatura necesară;

f) stabilirea concretă a punctelor de măsură, respectiv locul de montaj al aparatelor, plan de

amplasare cu cotele de montaj;

g) condiţii de recepţie, verificare, depozitare a aparaturii;

h) stabilirea modului de arhivare a datelor (tabele tip, programe calculator etc.) acordânduse

mare importanţă păstrării şi accesibilităţii datelor;

i) indicarea modului de prelucrare primară şi de comparare cu valori prestabile (normale, de

atenţie, avertizare, alarmare) cât şi responsabilităţile în luarea de decizii în aceste cazuri;

j) programul măsurărilor, corelat cu fazele de execuţie sau exploatare, cât şi măsurile

recomandate, la apariţia unor evenimente legate de factori de risc; grafice de eşalonare a

operaţiilor de montaj al aparatelor, corelat cu graficul general de execuţie al construcţiei.

Elaborarea proiectului de urmărire specială se va executa de către o firmă de

specialitate în colaborare cu specialişti în domeniul cercetării experimentale a elementelor şi

structurilor de construcţii, cu specialişti în domeniul aparaturii de măsură şi control cât şi

specialişti în automatizări şi prelucrarea automată a datelor.

În cazul construcţiilor noi elaborarea proiectelor de urmărire specială se execută

concomitent cu proiectul de execuţie, de către proiectant în baza unei comenzi emise de

investitor sau proprietar.

În cazul construcţiilor în exploatarea la care sa hotărât urmărirea specială în baza unei

inspectări extinse sau a unei expertize, proprietarul sau utilizatorul va comanda unei firme

specializate elaborarea unui proiect de urmărire specială.

Avizarea proiectelor de urmărire specială se va face conform prevederilor legale în

vigoare cuprinse în Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii.

Responsabilul din partea investitorului, proprietarului sau al utilizatorului care se

ocupă cu urmărirea specială a comportării construcţiei va fi autorizat pentru această activitate

de către Inspecţia de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea

Teritoriului, conform “Instrucţiunilor privind autorizarea responsabililor cu urmărirea specială

a comportării în exploatare a construcţiilor”, aprobate prin Ordinul MLPAT 3l/N/1995.

În cazul în care urmărirea specială începe odată cu execuţia construcţiei sau a

consolidării, responsabilul cu urmărirea specială a construcţiei respective împreună cu

executatul vor lua toate măsurile pentru executarea proiectului de urmărire specială prin

echipele specializate (pct. 4.10.) sau prin forţe proprii.

Executantul va asigura montarea mijloacelor de observare şi măsurare în conformitate

cu proiectul de urmărire specială, va asigura protecţia şi conservarea lor pe durata execuţiei

construcţiei sau a consolidării, cât şi efectuarea măsurătorilor conform programului de

măsurare prin forţe proprii sau prin echipe specializate.

Personalul însărcinat cu efectuarea urmăririi comportării speciale a construcţiilor va

prezenta rezultatele acestei activităţi în rapoarte, la termenele stabilite prin proiectele de

urmărire specială ce se vor include în Cartea Tehnică a construcţiei prin grija responsabilului

ce se ocupă cu urmărirea specială a construcţiei respective. Cazul construcţiilor noi, iar în

cazul construcţiilor existente în momentul hotărârii instituirii urmării speciale.

Proiectantul sau expertul vor analiza rezultatele activităţii de urmărire specială a

construcţiei şi vor înştiinţa investitorii şi/sau proprietarii, în scris, asupra măsurilor ce se

impun.

Valorificarea rezultatelor urmăririi speciale a construcţiilor se face de la caz la caz, în

conformitate cu prevederile proiectului de urmărire specială.

1.9 Lista orientativă de fenomene care trebuie avute în vedere în cursul urmăririi

A. Se vor urmări, după caz:

a) Schimbări în poziţia obiectelor de construcţie în raport cu mediul de implantare al acestora

manifestate direct, prin deplasări vizibile (orizontale, verticale sau înclinări) sau prin efecte

secundare vizibile (desprinderea trotuarelor, scărilor, ghenelor şi altor elemente anexă, de

soclul sau corpul clădirilor şi apariţia de rosturi, crăpături, smulgeri); apariţia de fisuri şi

crăpături în zonele de continuitate ale drumurilor şi podurilor în dreptul rostului tablierelor

sau elementelor căii; deschiderea sau închiderea rosturilor de diferite tipuri dintre elementele

de construcţie, tronsoane de clădiri, ploturi de baraje, umflarea sau crăparea terenului ca

urmare a alunecărilor în versanţii diferitelor amenajări, ramblee, pe lângă clădirile şi

construcţiile speciale; obturarea progresivă a orificiilor aflate în dreptul nivelului terenului

prin scufundarea obiectului de construcţie; dereglarea sau blocarea funcţionării unor utilaje

condiţionate de poziţia lor (lifturi, utilaje ş.a.);

b) Schimbări în forma obiectelor de construcţii manifestate direct prin deformaţii vizibile

verticale sau orizontale şi rotiri sau prin efecte secundare ca înţepenirea uşilor sau ferestrelor,

greutăţi sau blocare în funcţionarea utilajelor, distorsionarea traseului conductelor de instalaţii

sau tehnologice, îndoirea barelor sau altor elemente constructive, apariţia unor defecte în

funcţionarea îmbinărilor ca forfecarea sau smulgerea niturilor şi şuruburilor, fisurarea

sudurilor, slăbirea legăturilor ş.a.;

c) Schimbări în gradul de protecţie şi confort oferite de construcţie sub aspectul etanşeităţii, al

izolaţiilor fonice, termice, hidrofuge, antivibratorii, antifoc, antiradiante sau sub aspect estetic,

manifestate prin umezirea suprafeţelor, infiltraţii de apă, apariţia izvoarelor în versanţii

barajelor şi digurilor, înmuierea materialelor constructive, lichefieri ale pământului după

cutremure, exfolierea sau crăparea straturilor de protecţie, schimbarea culorii suprafeţelor,

apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiurilor neplăcute, efectele nocive ale vibraţiilor şi

zgomotului asupra oamenilor şi vieţuitoarelor manifestate prin stări mergând până la

îmbolnăvire etc;

d) Defecte şi degradări cu implicaţii asupra funcţionabilităţii obiectelor de construcţie;

înfundarea scurgerilor (burlane, jgheaburi, drenuri, canale); porozitate, fisuri şi crăpături în

elementele şi construcţiile etanşe prin destinaţie (rezervoare, bazine, conducte); dereglări în

poziţia şi stabilitatea căilor de rulare ale mijloacelor de circulaţie, pe roţi (cale ferată, linii

tramvai şi metrou, poduri rulante); denivelări, şanţuri, gropi în îmbrăcămintea drumurilor,

curăţenia şi mobilitatea elementelor de rezemare ale podurilor, deschiderea rosturilor

funcţionale etc;

e) Defecte şi degradări în structura de rezistenţă cu implicaţii asupra siguranţei obiectelor de

construcţie; fisuri şi crăpături, coroziunea elementelor metalice şi a armăturilor la cele de

beton armat şi precomprimat, defecte manifestate prin pete, fisuri, exfolieri, eroziuni etc;

flambajul unor elemente componente comprimate sau ruperea altora întinse; slăbirea

îmbinărilor sau distrugerea lor; afuieri la pilele podurilor; scăpări de pe aparatele de reazem;

putrezirea sau slăbirea elementelor din lemn sau din mase plastice în urma atacului biologic

etc.

B. În cadrul activităţii de urmărire curentă se va da atenţie deosebită:

a) Oricăror semne de umezire a terenurilor de fundaţie loessoide din jurul obiectelor de

construcţie şi tuturor măsurilor de îndepărtare a apelor de la fundaţia obiectelor de construcţie

amplasate în terenuri loessoide (pante spre exterior pe cel puţin 10 m, etanşeitatea rostului

trotuarclădire, scurgerea apelor spre canalizarea exterioară, integritatea şi etanşeitatea

conductelor ce transportă lichide de orice fel etc);

b) Încăperilor în care există condiţii de mediu deosebit de agresiv în raport cu materialele din

care sunt alcătuite construcţiile (umiditate ridicată, mediu acid sau bazic, uleiuri, ape moi,

degajări mari de temperatură sau emulsii de soluţii fierbinţi, metale topite, regim criogenic

ş.a.);

c) Elementele de construcţie supuse unor solicitări deosebite din partea factorilor de mediu

natural sau tehnologic; terase însorite; mediu marin; căi de rulare funcţionând cu poduri

rulante în regim greu; zone de construcţie supuse variaţiilor de umiditate uscăciune;

locuri în care se pot acumula murdărie, apă soluţii agresive ş.a.

d) Modificărilor în acţiunea factorilor de mediu natural şi tehnologic care pot exprima

comportarea construcţiilor urmărite.