capitolul 8. mediul, sǍnǍtatea şi calitatea vieŢiiapmvn-old.anpm.ro/upload/137188_capitolul 8...

RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI IN JUDETUL VRANCEA 2013

- 224 -

CAPITOLUL 8. MEDIUL, SǍNǍTATEA şi CALITATEA VIEŢII

Un mediu curat sau un mediu foarte poluat poate influența, deopotrivă calitatea vieții populației, în mod pozitiv, respectiv în mod negativ. Unele substanțe care ajung în mediu în cantități peste limitele admise pot cauza

neplăceri, stres și crește frecvența apariției bolilor la populația influențată . Un spațiu urban cu aer poluat și vegetație puțină poate reduce semnificativ calitatea vieții populației, inclusiv nivelul de stres, chiar dacă nivelul de bunăstare al acesteia este ridicat .Calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor asupra situaţilor lor sociale,în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii. Mediul, sănătatea şi calitatea vieţii este unul din domeniile prioritare ale politicii de mediu, alături de Schimbările climatice, Natura şi biodiversitatea, Resursele naturale şi deşeurile. Sănătatea este o dimensiune importantă a calităţii vieţii şi poate fi considerată în cel puţin trei moduri diferite: – pornind de la aspectele sale negative, se poate defini ca absenţa bolii. În acest caz, indicatorii sănătăţii sunt datele privind mortalitatea, morbiditatea şi speranţa de viaţă; – poate fi considerată ca o bună adaptare a individului la mediul său şi ca funcţionare bună în acest mediu. Definiţia este, de această dată, mai pozitivă, dar şi în acest caz indicatorii se focalizează pe consecinţe: neplăcerile bolii, incapacităţi funcţionale, handicap şi/sau dezavantaj social; – poate fi definită în modul în care este concepută în documentele OMS (ca o bunăstare fizică mentală şi socială), într-o manieră pozitivă, devenind o valoare. Definită ca mai sus, sănătatea pare să-şi asume dimensiuni ale conceptului de calitatea vieţii. Cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, „sănătatea socială” este recunoscută ca o dimensiune indisociabilă a sănătăţii generale, dar, pe altă parte, nu există încă un consens asupra conţinutului concret al conceptului şi al modului de evaluare. Conceptul de calitatea vieţii răspunde cel mai bine nevoii de a avea în vedere globalitatea persoanei. Cercetătorii din domeniul calităţii vieţii fac o distincţie clară între conceptul de „calitatea vieţii” şi cel de „sănătate”. Termenul de calitatea vieţii este utilizat pentru a desemna repercusiunile fizice, psihologice şi sociale ale unei patologii asupra vieţii unui pacient. Sănătatea este unul din factorii care contribuie cel mai mult la calitatea vieţii.

Ameliorarea sănătății populației conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii presupune

o politică energetică respectuoasă față de mediu, cu un minim de poluare atmosferică

de către gazele cu efect de seră și deșeuri și, de asemenea, prin prevenirea și gestionarea în amonte și în aval a oricăror degradări sau deteriorări care constituie

surse de dificultăți sanitare. După cum se știe, producția de energie este una din

principalele cauze ale poluării mediului și ale schimbărilor climatice. Ea este de natură

să afecteze nu numai factorii mediului fizico-geografic (aer, apă, sol) sau biotic (floră și faună), ci și condițiile de viață ale omului și societății umane. De aceea, pe lângă efectele nefaste pe care producerea de energie le are asupra schimbărilor climatice, ea

afectează și calitatea vieții prin unele efecte neurologice ale acumulării biologice de

mercur, contaminarea fizică, biologică și chimică a apelor de către industria extractivă a

cărbunelui, petrolului și gazelor, boli respiratorii determinate de smogul din centrele

urbane sau de incendierea suprafețelor. Toate acestea arată ce legătură strânsă există


- 225 -

între producerea de energie, schimbările climatice și ecosistemele terestre și între

sănătatea ecosistemelor în general și cea a populației umane îndeosebi. Evaluarea stării de sănătate a populaţiei constă în identificarea factorilor de risc care ţin de:

calitatea aerului citadin; alimentarea cu apă potabilă; colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide şi solide de orice natură; zgomotul urban; habitatul-condiţii impropii (zgomot, iluminat, aglomerarea

populaţională); calitatea serviciilor oferite populaţiei

8.1.Poluarea aerului şi sănătatea Poluarea aerului se poate defini prin prezenţa în aerul atmosferic a unei substanţe străine de compoziţia sa normală sau variaţia importantă a proporţiilor componenţlor săi, care pot avea efecte nocive şi/sau pot induce direct sau indirect modificări asupra sănătăţii populaţiei. În general, poluarea aerului este de tip complex, astfel incât se traduce prin prezenţa mai multor categorii de poluanţi care îşi pot însuma sau potenţa posibila acţiune nocivă asupra sănătăţii populaţiei. Chiar dacă sursele de poluare a aerului pot fi atât naturale cât şi artificiale, ne putem focaliza în special asupra celor artificiale, unde putem interveni mai uşor, prin identificarea lor, monitorizare şi luarea unor măsuri legislative, administrative şi sociale, astfel incât să putem diminua un eventual impact negativ asupra sănătăţii populaţiei care poate deveni receptor. Principalele surse de poluare a aerului sunt în general procesele de combustie în instalaţii fixe, transporturile şi procesele industriale diverse. În funcţie de acţiunea lor asupra organismului poluanţii atmosferici pot fi clasificaţi în: iritanţi, fibrozanţi, toxici sistemici, asfixianţi, alergizanţi şi cancerigeni. Acţiunea acestora asupra organismului se traduce în efecte acute şi cronice care pot fi cuantificate prin modificarea unor indicatori specifici ( mortalitate, morbiditate etc.). In cazul poluanţilor atmosferici primul afectat este sitemul respirator, iar populaţia cea mai vulnerabilă face parte din categoria populaţiei infantile si apoi a grupei de varstă >65 ani. Aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa chimică, cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţii, presiune). După tipul de acţiune a poluanţilor atmosferici asupra organismului, se disting:

-poluanţi cu acţiune iritantă: SO2, NOx, NH3, ozonide, pulberi; bolile favorizate: bronşita cronică, emfizemul pulmonar, astmul bronsic; -poluanţi cu acţiune alergizantă: pulberi minerale sau organice, substanţe volatile din insecticide, detergenţi, mase plastice, medicamente; bolile favorizate: rinite acute, traheite, astm, manifestări oculare, manifestări cutanate; -poluanţi cu acţiune infectantă: diverşi germeni patogeni; bolile favorizate: difteria, scarlatina, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, varicela, gripa; -poluanţi cu acţiune asfixiantă: CO; combinându-se cu hemoglobina formează carboxihemoglobina şi produce în funcţie de concentraţie intoxicaţii cronice sau chiar moartea; -poluanţi cu acţiune fibrozantă: pulberi (mai ales cele cu densitate mare); boala favorizată: fibroza; -poluanţi cu acţiune cancerigenă: hidrocarburi policiclice aromatice, insecticide organoclorurate, monomeri folosiţi la fabricarea maselor plastice, azbest, arsen, crom, nichel, cobalt, beriliu


- 226 -

-poluanţi cu acţiune toxică sistemică: Pb, Cd, Hg, pesticide organoclorurate şi organofosforice; determină leziuni specifice la nivelul anumitor organe. Pentru evaluarea gradului în care populaţia este afectată de agenţii poluanţi din mediu sunt aleşi indicatori de sănătate generali şi specifici unor boli acute sau cronice. În cazul evaluarii gradului de afectare a aparatului respirator, care este primul şi cel mai grav afectat în cazul poluarii aerului ambiant, se pot alege câţiva indicatori de sănătate: mortalitatea prin boli respiratorii calculata la 1000 de locuitori; morbiditatea specifică prin boli ale aparatului respirator, calculata la 100000 de locuitori; alţi indicatori specifici pentru anumite boli acute sau cronice. In anul 2013 s-au înregistrat: Tabel.8.1.1.Date de mortalitate cifra absolută rata calculată

MORTALITATE INFANTILA 3 3,8 %0

MORTALITATE INFANTILA PRIN BOLI

RESP.

1 1,7 %0

MORTALITATE GENERALA TOTAL 545 5,6 %0

MORTALITATE PRIN AFECT .RESP. 27 0,27 %0

MORTALITATE PRIN AFECT C-V 271 2,76 %0

MORTALITATE PRIN TUMORI MALIGNE

RESP.

29 0,29 %0

sursa DSP Vrancea Tabel 8.1.2.Date de morbiditate (incidenţa) cifra absolută rata calculată

MORBIDITATE GENERALA –TOTAL 54 899 559,93%0

MORBIDITATE PRIN AFECTIUNI RESPIRATORII 1860 1897,08%000

MORBIDITATE PRIN AFECTIUNI C-V 2095 2136,77%000

MORBIDITATE PRIN TUMORI MALIGNE 260 265,2 %000

sursa DSP Vrancea Tabel 8.1.3.Date de morbiditate specifică cifra absolută rata calculată

MORBIDITATE PRIN I.A.C.R.S (infectii acute ale

căilor respiratorii superioare) 930 948,54 %000

MORBIDITATE PNEUMONIE 1860 1897,08 %000

MORBIDITATE BRONSITA SI

BRONSIOLITA AC.

1942

1980,72 %000

MORBIDITATE BRONSITA CR.) 534 544,64 %000


- 227 -

MORBIDITATE EMFIZEM 0 0%000

MORBIDITATE ASTM BRONSIC 51 52,01%000

MORBIDITATE I.M.A. (infarct miocardic acut) 10 10,19%000

sursa DSP Vrancea Principala sursă de poluare a aerului o constituie traficul şi procesele industriale. Emisii poluante rezultate din trafic În funcţie de tipul motorului ce echipează un automobil, benzină sau diesel, gazele de evacuare conţin substanţe chimice în proporţii diferite. Tipul substanţelor poluante din gazele de evacuare şi sursa principală în funcţie de tipul motorului sunt sintetizate în tabelul următor: Tabel 8.1.4.Poluanţi rezultaţi din arderea combustibililor la autovehicule

Substanţa poluantă

Tipul motorului Sursa principală / Originea

Hidrocarburile (HC)

(+) Benzină (-) Diesel

Ardere incompletă (amestec bogat)Adsorbţia combustibilului pe pelicula de ulei Rateuri

Monoxidul de carbon (CO)

(+) Benzină (-) Diesel

Ardere incompletă

Oxizii de azot (NOx)

(+) Diesel (-) Benzină

Temperaturi înalte de ardereOxigen în exces (amestec sărac)

Particulele (PM)

(+) Diesel (-) Benzină (doar la motoarele cu injecţie directă)

Ardere incompletă (amestec bogat)

(+) proporţie mai mare

(-) proporţie mai mică

De reţinut că substanţele nocive prezente în atmosferă se încadrează în două grupe, în funcţie de natura provenienţei lor. Astfel avem substanţele primare, în stare gazoasă sau solidă, ce se regăsesc direct în gazele de evacuare ale unui automobil (HC, CO, NOx şi PM) şi substanţe secundare care sunt reprezentate de smogul fotochimic şi smogul umed. Denumirea de smog vine din limba engleză prin combinarea cuvintelor smoke (fum) + fog (ceaţă). Efectele emisiilor poluante asupra organismului uman Hidrocarburile(HC) Sunt substanţe poluante prezente în emisiile automobilelor caracterizate de toxicitate variabilă în funcţie de compoziţia chimică. Principalele hidrocarburi din gazele de evacuare ale automobilelor sunt: benzenul, toluenul şi xilenii.


- 228 -

Benzenul (C6H6)

Foto:Moleculă de benzen – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Este un compus organic incolor, inflamabil şi volatil. Asupra omului are efect hematoxic, afectează sistemul nervos. Inhalarea de doze mici, pe moment, cauzează ameţeli şi dureri de cap. Inhalat în doze puternice poate cauza chiar moartea. Expunerea corpului uman la acţiunea benzenului, pentru o lungă perioadă de timp, poate provoca cancer (leucemie). Toluen (C7H8)

Foto: Moleculă de toluen – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Hidrocarbură aromatică, inflamabilă şi incoloră. Prin inhalare are efecte nocive asupra organismului uman, mai ales asupra sistemului nervos. Prin comparaţie cu benzenul are toxicitatea mai scăzută, nu este cancerigen, dar are efecte halucinogene. Hidrocarburi Aromatice Policiclice (HAP)

Foto: Molecule de HAP – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Substanţe deosebit de periculoase cu efect cancerigen şi mutanogen în cazul expunerilor pe termen lung. HAP sunt un grup de peste 100 de substanţe chimice produse datorită arderii incomplete al amestecului aer-combustibil. Expunerea organismului uman la cantităţi semnificative ale acestor compuşi chimici provoacă iritarea ochilor, stări de greaţă şi ameţeală. Expunerea pe termen lung, pe lângă efectul cancerigen, poate provoca afecţiuni ale pielii, ficatului, rinichilor precum şi cataractă. Monoxidul de carbon (CO)

Foto: Moleculă de monoxid de carbon – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Este o substanţă chimică în stare gazoasă, incolor şi inodor, care se formează datorită arderii incomplete a substanţelor bogate în carbon (combustibili). Fiind gaz asfixiant are efect toxic asupra organismului. Efectul toxic asfixiant al monoxidului de carbon este datorat combinării acestuia cu hemoglobina.


- 229 -

Hemoglobina este o substanţă ce intră în compoziţia sângelui, de culoare roşiatică. Rolul acesteia este fixarea oxigenului (prin formarea oxihemoglobinei) şi a bioxidului de carbon (prin formarea carbohemoglobinei) în scopul transportului oxigenului (O2) la ţesuturi şi a bioxidului de carbon (CO2) de la ţesuturi la organele respiratorii. Pătrunderea monoxidului de carbon în plămâni conduce la combinarea acestuia cu hemoglobina şi la formarea carboxihemoglobinei, ceea ce împiedică transportul oxigenului între ţesuturi şi organele respiratorii. Simptomele intoxicării cu monoxid de carbon sunt durerile de cap, oboseala, ameţelile, tulburările de vedere, vomă, leşinul, comă şi chiar moartea. Oxizii de azot (NOx) Se notează convenţional cu NOx şi se referă în principal la monoxidul de azot şi bioxidul de azot. Monoxidul de azot (NO)

Foto: Moleculă de monoxid de azot – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Este un gaz incolor, toxic, cu acţiune iritantă asupra mucoasei respiratorii. Expunerea pe termen lung are efect cancerigen asupra organismului uman. Efectul toxic se datorează formării methemoglobina (produs similar cu carbohemoglobina), prin combinaţie cu hemoglobina, ceea ce împiedică schimbul de oxigen dintre ţesuturi şi organele respiratorii. Bioxidul de azot (NO2)

Foto: Moleculă de bioxid de azot – vedere 3D Sursa: Wikimedia Commons Gaz de culoare brun-roşcată, toxic, cu miros înţepător. Are efect nociv asupra căilor respiratorii, provoacă iritaţii. Prin combinaţie cu apa formează acidul azotic (ploaie acidă) care are efect devastator asupra mediului înconjurător. Particulele (PM)

Foto: Particulă din gazele de eşapaşent ale automobilelor Sursa: cleartheair.nsw.gov.au Sunt alcătuite din molecule de carbon care se combină cu alţi compuşi chimici (hidrocarburi, sulfiţi, azotaţi, metale) şi în funcţie de mărime formează fumul negru sau


- 230 -

funinginea. Efectele particulelor asupra organismului uman sunt nocive, acestea provocând alergii, iritaţia ochilor precum şi inflamarea căilor respiratorii. Inhalarea pe termen lung a particulelor are efect cancerigen. Normele de poluare în vigoare (Euro 5) limitează doar cantitatea totală de particule emise. Viitoarele norme de poluare (Euro 6) vizează, pe lângă cantitatea totală de particule, limitarea particulelor de dimensiuni mici (0,1 μm) deoarece aceste au un efect toxic mai pronunţat. Smogul fotochimic Este o ceaţă cu aspect de fum caracteristică oraşelor cu trafic intens şi condiţii de formare propice. Condiţiile care stau la baza formării smogului fotochimic sunt: umiditate redusă, temperatură mai mare de 20 °C şi lumină solară. Pentru formarea smogului fotochimic sunt necesare 13 reacţii chimice înlănţuite iniţiate de monoxidul şi bioxidul de azot apoi de ozon (O3) şi hidrocarburi. Efectele smogului fotochimic asupra corpului uman sunt nocive datorită faptului că provoacă iritaţia căilor respiratorii şi a ochilor. Smogul umed Spre deosebire de smogul fotochimic smogul umed se formează în atmosfera cu umiditate ridicată, la temperaturi relativ mici (4 °C). Se formează datorită reacţiilor chimice dintre particule, oxizi de carbon şi oxizi de sulf. Are acţiune sufocantă asupra organismului uman. Calitatea aerului în Focşani, urmărită prin staţia automată de monitorizare, echipată cu analizoare performante care aplică metodele de referinţă prevăzute în legislaţia care transpune directivele europene a evidenţiat în trecut depăşiri ale valorii limită la indicatorul pulberi în suspensie cu diametrul particulelor sub 10 microni (PM10). Ca urmare, APM Vrancea a întocmit Programul de Gestionare a Calităţii Aerului pentru pulberi în suspensie, în localităţile Focşani, Odobeşti, Suraia din jud. Vrancea, cu măsurile care trebuie luate pentru limitarea emisiilor în perioada de derulare a programului şi anume, anii 2010-2014, program ce a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vrancea nr.94/2010. Măsurile propuse în programul de gestionare calitate aer pentru jud.Vrancea, vizează în special, reducerea poluării cauzată de autovehicule, creşterea suprafeţelor de spaţii verzi, promovarea surselor de energie alternativă, reabilitarea termică a locuinţelor, precum şi realizarea proiectelor de infrastructură la nivelul judeţului. APM Vrancea în colaborare cu GNM-Comisariatul Judeţean Vrancea, urmăreşte îndeplinirea măsurilor prevăzute în program, până în prezent neînregistrându-se măsuri nerealizate.

Tabel 8.1.5.Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement în mediul urban

Municipiu/oraş Suprafaţa totală spatii(ha)

Suprafata spatiu verde mp/loc

Zone de agreement

(ha)

Focşani 95,198 9,84 11,844

Adjud 28,6 15,64 5,1

Panciu 24,2 33,4 3,03

Odobeşti 14 14,95 2,0

Mărăşeşti 14,594 13,7 3

La nivelul judeţului s-au înregistrat: Mortalitatea infantilă prin boli respiratorii (număr cazuri 2013) - 1 caz. Morbiditate prin afecţiuni respiratorii (număr cazuri 2013) - 1860 cazuri.


- 231 -

8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate

Apa poate avea o mare influenţă asupra stării de sănătate a organismului uman. Sunt teorii care afirmă chiar că succesul civilizaţiei moderne nu se trage în principal din revoluţia industrială ci mai mult din redescoperirea igienei...

Patologia hidrică infecţioasă

Prima demonstratie oficială şi practică a relaţiei apa - epidemii a facut-o dr. John Snow la Londra in 1854, probând corelaţia dintre epidemia de holeră, consumul apei din fântână şi o latrină din vecinătate, folosită de bolnavi de holeră, determinând oficialităţile sa realizeze primele canalizări.

Patologia hidrică infecţioasă a scăzut semnificativ in prima parte a secolului XX, dar in ultimele decenii este statistic in creştere, acest fapt datorându-se includerii in categoria celor transmise hidric a unor boli virale şi parazitare, care stau tot mai mult in atenţia specialiştilor. Bolile cu transmitere hidrică continuă să facă in lume zilnic peste 25.000 de victime.

Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directă, sau a alimentelor contaminate prin apă), dar este posibilă infectarea şi prin spălare şi imbăiere (leptospiroza, schistostomiaza, tularemie) şi prin inhalare (aerosoli cu Legionella). Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt: boli microbiene; boli virale; boli parazitare.

Boli virale.

Peste 100 de tipuri de virusuri patogene pot fi vehiculate de către apă. Multe virusuri pot supravieţui in apele de suprafaţă timp îndelungat: V.poliomielitic până la 180 zile, V.Echo până la 115 zile, iar V.Coxackie peste doi ani. Boli virale transmise hidric pot fi induse de regulă de enterovirusuri (poliomielitic, Coxackie A si B, Echo, v.hepatitic A, altele), rotavirusuri şi calicivirusuri, v.hepatitic C si E, parvovirusuri, dar si torovirusuri, coronavirusuri si picobirnavirusuri.

In ţările dezvoltate, gastroenteritele de etiologie virală tind să le surclaseze, ca frecvenţă, pe cele bacteriene. Incriminate sunt in principal rotavirusurile, adenovirusurile enterice, calicivirusurile şi astrovirusurile. Rotavirusurile (in special tipul A) afectează mai ales nou-născuţii şi copii mici, iar la cei cu imunitate redusă poate produce diaree cronică. Adenovirusurile enterice (subgrupul F - serotipurile 40, 41, mai rar 31) produc gastroenterite mai ales la copii sub vârsta de 6 luni, diareea putând persista până la 12 zile. Infecţiile cu calicivirusuri, in particular cu Agentul Norwalk, afectează mai ales comunităţi temporare şi sunt indicii că ar fi la originea unui foarte mare procent de boli diareice acute nonbacteriene. Astrovirusurile sunt incriminate in unele ţări ca al doilea agent cauzal de boli diareice virale dupa rotavirusuri.

Boli microbiene (bacteriene) Transmiterea hidrică este incriminată pentru febra tifoidă, dizenteria, holera, boala diareică a copilului mic, gastroenteritele, bruceloza, tularemia etc. In trecut, epidemiile microbiene cu transmisie hidrică au facut ravagii. Bolile diareice bacteriene continuă să fie o ameninţare pentru sănătatea publică, chiar şi in ţările dezvoltate. Boli parazitare Pot fi transmise hidric un mare număr de boli parazitare: -produse de protozoare: amibiaza, giardiaza, trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;


- 232 -

-produse de cestode: cisticercoza, echinococoza, cenuroza, himenolepidoza; -produse de trematode: fascioloza, dicrocelioza, schistotomiaza; -produse de nematode: ascaridoza, trichocefaloza, oxiuroza, strongiloidoza, ankylostomiaza,filarioza. In ultimul timp se acordă importanţă tot mai mare giardiazelor, a căror prezenţă in zona temperată a fost multă vreme ignorată. Actualmente, lambliaza este cotată ca cea mai răspândită parazitoză cu transmitere fecal-orală la om, calea hidrică fiind cert dovedită. Ea poate provoca epidemii importante, cu mii de cazuri. In SUA, pe un studiu extins pe 35 ani, cel mai frecvent agent etiologic pentru boli transmise hidric a fost unul parazitologic - Giardia, cel mai frecvent agent microbian (Salmonella) fiind abia pe locul doi. Uneori, epidemiile de giardiază transmise hidric au afectat mii de oameni, rezervorul fiind reprezentat de om şi peste 40 de specii de animale. Criptosporidioza cu transmitere hidrică este pe cale să devină o mare ameninţare la adresa sănătăţii publice. A fost diagnosticată prima dată la om in 1976. In 1984 s-a consemnat prima epidemie hidrică, iar In ultimii ani frecvenţa şi amploarea acestora a devenit dramatică. In 1993, la Milwaukee (Wisconsin, SUA), Criptosporidium a produs cea mai mare epidemie hidrică cunoscută: peste 400 000 de cazuri. Patologia hidrică neinfecţioasă Diversele substanţe chimice dizolvate in apă pot avea importante efecte asupra sănătăţii organismelor vii in general şi asupra omului in particular. Sunt substanţe care pot să fie dăunătoare peste o anumită concentraţie. Altele crează probleme la concentraţii prea mici. In fine, sunt substanţe care pot dăuna la orice concentraţie. Pe această bază putem grupa efectele biologice ale substanţelor din apă in trei categorii: Substanţe toxice cu efect de prag: Sunt toxice numai peste o anumită concentraţie (prag); sub aceasta nu se observă efecte asupra sănătăţii. Toxicitatea poate fi acută, la aportul unei doze mari, sau la atingerea unei concentraţii toxice in urma unui aport repetat sau continuu in doze mici de toxic care nu e eliminat sau neutralizat de metabolismul organismului viu şi deci se acumulează. Astfel de substanţe sunt cianurile sau nitraţii, care devin toxice peste o anumită concentraţie şi pentru care e nevoie de doza crescută deoarece nu se acumulează, sau diverse metale care sunt toxice peste concentraţia-prag, aceasta putând fi atinsă şi treptat prin fenomenul de bioacumulare. Substanţe genotoxice: Sunt substanţe toxice ce produc efecte nocive: carcinogene (produc cancer), mutagene (produc mutaţii genetice) sau teratogene (produc malformaţii) posibil la orice concentraţie, deci pentru care nu s-a putut stabili existenţa unui prag sub care să nu fie nocive. Organismele vii au mecanisme de reparare a efectelor genotoxice, dar acestea nu fac faţă oricărei sau oricăror asemenea agresiuni şi deci prezenţa unei substanţe genotoxice nu inseamnă automat apariţia efectului ci a riscului ca un asemenea efect să se producă, risc cu atât mai ridicat cu cât şi substanţa genotoxică are concentraţie mai mare (şi deci are şansa să atace mai multe gene). In categoria substanţelor genotoxice pentru om intră arsenul, unele substanţe organice sintetice, mulţi compuşi organici halogenaţi, unele pesticide etc. Elemente esenţiale: Sunt substanţe care trebuie să facă parte obligatoriu din dieta organismului. Unele din acestea sunt aduse predominant sau exclusiv prin apă şi de aceea lipsa lor sau cantitatea prea redusă afectează sănătatea respectivului organism viu. Totodată insă şi concentraţiile prea crescute sunt nocive, la fel ca la substanţele toxice cu efect prag. Astfel de substanţe esenţiale sunt la om seleniul, fluorul, iodul etc. La baza patologiei hidrice neinfecţioase stau trei mecanisme: - modificarea conţinutului de micro şi macroelemente chimice in apă;


- 233 -

- contaminarea apei cu substanţe chimice toxice; - contaminarea apei cu elemente radioactive. Prin urmare, poluarea apei, constând în schimbarea calităţilor sale naturale ca urmare a primirii unor elemente dinafară astfel încât nu mai poate servi scopurilor la care era folosită anterior, poate fi consecinţa unor fenomene naturale, dar cel mai frecvent apare ca urmare a activităţii omului. În ultimii 20 de ani, în judeţul Vrancea, nu s-au produs epidemii hidrice. Bolile pe care le poate produce consumarea apei poluate pot fi infecţioase (febra tifoidă, holera, dizenteria) , virotice (hepatita, poliomielita) , parazitare (lambliaza, amibiaza, fascioloza, etc). Se distinge o categorie de boli neinfecţioase (intoxicaţii), provocate de consumul de apă infestată cu plumb, mercur, nitraţi, arsen, fluor sau pesticide. Plumbul se acumulează în sistemul osos, sânge şi urină; cadmiul se depune în rinichi şi ficat. Acţiunea toxică a Cr+6 se manifestă asupra ficatului, rinichiului. Arsenul acţionează asupra pielii, dând melanodermie şi cancer cutanat, dar poate acţiona şi asupra aparatului digestiv. Intoxicaţia cu mercur afecteaza sistemul nervos, analizorul vizual, aparatul digestiv, aparatul renal şi globulele roşii. Intoxicaţia cu cianuri se manifestă prin fenomene de asfixie internă şi tulburări nervoase.

8.2.1. Apa potabilă În judetul Vrancea, la sfârşitul anului 2013, s-au evidenţiat următoarele aspecte

aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei s-a realizat din sisteme centrale, în cele 5 oraşe şi în 49 de comune. În 19 comune nu există sisteme centralizate, aprovizionarea cu apă potabilă realizându-se din sisteme locale publice sau individuale (fântâni publice, fântâni particulare, puţuri forate proprii, captări de izvoare).

în mediul urban aprovizionarea cu apă potabilă s-a realizat din 12 Zone de Aprovizionare cu Apă (ZAP) administrate de SC"CUP"SA Focşani, iar în mediul rural sunt 21 ZAP-uri administrate de SC CUP SA şi preluate de la SPESRAA, precum şi 48 de ZAP-uri administrate de Primării.

sunt 2 categorii de operatori ai sistemelor centrale de alimentare cu apă: SC"CUP" SA Focşani şi Primăriile

Tabel 8.2.1.1.Situaţia privind monitorizarea calităţii apei potabile în judeţ

Sursa de alimentare

Nr. localităţi

Probe prelevate

Probe necorespunzătoare

Apă de suprafaţă 1 comună în care se distribuie apă potabilă-Dumitreşti

1 comună în care se distribuie apă nepotabilă, care este utilizată doar în scop menajer -Soveja

12 nu este monitorizată

0


- 234 -

Apă de profunzime

5 orase 1718*

2

48 comune 1796*

180

Apă de fântână 19 comune, care nu dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă,aceasta realizându-se din surse individuale sau publice (fântâni,foraje, captări de izvoare)

6 (din izvoare captate)

Primăriile nu au

solicitat monitorizarea

calităţii apei din sursele publice

6 (total probe neconforme pentru ex. microbiologic şi fizico-chimic)

sursa DSP Vrancea *total probe (pentru examen microbiologic şi fizico-chimic) analizate în laboratorul DSP Tabel 8.2.1.2.Date privind monitorizarea apei potabile

Anul Nr. probe

recoltate

Necoresp.

fizico-chimic

Necoresp.

nitraţi

Necoresp.

microbiologic

2009 3207 103 27 42

2010 3653 93 27 18

2011 3663 130 52 13

2012 2468 64 27* 7

2013 3529 125 33 56

sursa DSP Vrancea * din cele 27 probe, 23 provin din instalaţiile autorizate cu derogare pentru parametrul chimic "nitraţi", iar concentraţiile acestuia, nu au depăşit valoarea maximă stabilită prin derogare, de 100mg/l. Monitorizarea radioactivităţii apei potabile S-au analizat prin Laboratorul de Igiena radiaţiilor Ionizante – Galaţi 47 de probe de apă (din mediul urban şi rural) care s-au încadrat în limitele prevăzute în Legea nr.458/2002, republicată.Pentru apa provenită din cele 3 ZAP-uri din comuna Andreiaşu s-a recomandat monitorizarea atentă a radioactivităţii.

Nitraţii, indicatori chimici toxici care reflectă o poluare veche, pot constitui o problemă majoră, concentraţia lor în apa potabilă peste limitele admise fiind frecventă la noi în ţară. Măsuri/stadiu de realizare La nivelul judeţului Vrancea sunt în derulare proiecte privind înlocuirea reţelei de distribuţie apă potabilă:


- 235 -

-sistemele centrale de aprovizionare cu apă ce aparţin SC CUP SA, s-au aflat în proces de extindere şi reabilitare în 2013 -operatorul regional SC CUP SA a preluat spre administrare sistemele de alimentare cu apă din mediul rural 8.2.2. Apa de îmbăiere Zone amenajate: În perioada 2009-2011 în judeţul Vrancea nu au existat zone naturale de îmbăiere amenajate şi autorizate sanitar. Din datele furnizate de către DSP Vrancea rezultă că în spaţiul hidrografic Siret nu au fost raportate de către A.N."APELE ROMÂNE"- Administraţia Bazinală de Apă SIRET, zone, în care calitatea apei din cursurile de apă să îndeplinească condiţiile pentru ape de imbăiere, precum şi zone naturale amenajate şi autorizate sanitar. In sezonurile de imbăiere 2010 şi 2011 nu a fost monitorizată calitatea apei de îmbăiere. În anul 2012, Zona de îmbăiere Doaga a fost autorizată sanitar. În cadrul programului de monitorizare, DSP Vrancea a prelevat 2 probe de apă de îmbăiere, probele fiind 100% conforme Legii nr. 459/2002 şi HG nr. 456/2008. În anul 2013 , administratorul Zonei de îmbăiere Doaga nu a făcut demersuri pentru solicitarea vizei Autorizaţiei Sanitare de Funcţionare şi nu mai îndeplineşte condiţiile de autorizare din următoarele motive: - nerespectarea obligaţiei de a monitoriza calitatea apei de îmbăiere pe durata sezonului de îmbăiere. - neanuntarea duratei sezonului de îmbăiere şi neînceperea monitorizării calităţii apei cu 15 zile înainte de începerea sezonului . - nereactualizarea datelor din dosarul de autorizare, anterior. În sezonul de îmbăiere 2013, s-au prelevat 2 probe de apă care au fost neconforme Legii nr. 459/2002 şi HG nr. 456/2008, din punct de vedere microbiologic pentru parametrul "enterococi ". Zone neamenajate In anul 2013 DSP Vrancea a derulat o acţiune de identificare a zonelor naturale de îmbăiere neamenajate aferente cursurilor de apă care străbat teritoriul administrativ al judeţului (Putna, Siret şi Trotuş) dar utilizate tradiţional de localnici sau turişti. Direcţia de Sănătate Publică a stabilit că nu pot fi considerate "zone de îmbăiere" şi nu a monitorizat calitatea apei pe aceste râuri, datorită numărului mic de utilizatori (cu mult mai mic de 150 de persoane pe zi, stipulat la art. 2 lit b) din H.G. nr. 88/2004, precum şi lipsei condiţiilor minime de scăldat (malurile rîurilor fiind neamenajate, abrupte). AdministraţiiIe publice locale în al căror teritoriu au fost identificate aceste aşa-zise "zone de îmbăiere neamenajate" au montat panouri-avertizoare pentru informarea populaţiei locale şi a turiştilor, cu inscrisurile "Zonă necontrolată sanitar şi nerecomandată îmbăierii" şi "scăldatul interzis". 8.3.Efectele gestionării deşeurilor menajere asupra stării de sănătate a populaţiei Una din sursele de poluare provenite ca urmare a activităţii urbane şi care afectează în mod vizibil mediul este cea a deşeurilor menajere şi industriale. În prezent cantitatea acestor deşeuri a atins nivelulcel mai ridicat datorită atât creşterii populaţiei şi agenţilor economici, cât şi creşterii şi diversificăriiactivităţilor urbanistice.Principala problemă în cazul deşeurilor o constituie modul lor de gospodărire (generare,incinerare, reciclare, refolosire). De altfel, semne privind considerarea dezvoltării deşeurilor au şiapărut sub forma scăderii ritmului de generare, sporirea nivelului de reciclare şi, respectiv, deincinerare a deşeurilor.Industrializarea şi dezvoltarea economică au dus nu numai la


- 236 -

creşterea cantităţii de gunoi, dar şila schimbări în structura lui. În timp ce hârtia şi cartonul rămân componenta principală a deşeurilor menajere în ţările dezvoltate (între 15-40% din greutatea totală a acestora), se constată apariţia altor categorii importante de deşeuri. Astfel, aluminiul, masele plastice şi alte substanţe relativ noi le înlocuiesc tot mai mult pe cele tradiţionale: sticla, oţelul, fibrele sintetice. În ultimele două decenii, aproape toate ţările dezvoltate au ajuns la concluzia că datorită cantităţilor enorme şi a caracteristicilor gunoaielor produse, aruncarea lor pe terenurile virane sau deteriorate devine nesatisfăcătoare ca metodă de depozitare. Toate aceste terenuri au scurgeri ce favorizează pătrunderea în pânza freatică a substanţelor toxice antrenate de apa ploilor. Arderea gunoiului nu este un proces curat. Se produc tone de cenuşă toxică şi se poluează atmosfera. Combustia materialelor la temperaturi ridicate duce la ruperea legăturilor chimice care eliberează o serie de substanţe toxice. Acestea pot polua aerul atmosferic sau pot fi luate de apa de ploaie şi transportate în pământ, către pânza freatică. Instalaţiile de incinerare eliberează în atmosferă oxizi de sulf şi de azot, dioxine şi furani (substanţe extrem de toxice, suspectate a cauza cancer şi defecte genetice), metale grele (plumb, cadmiu, mercur).O altă formă de poluare o reprezintă apa cu care se răceşte cenuşa fierbinte: apa devine în modinevitabil contaminată cu substanţe acide şi pune probleme deosebite pentru depozitare, dacă nu se poate reutiliza.Deşi multe instalaţii sunt de tip energetic, cantitatea de energie produsă este cu mult mai micădecât cea necesară pentru elaborarea materialelor care se incinerează. De exemplu, prin reciclareahârtiei se poate economisi de cinci ori mai multă energie decât se poate obţine prin incinerarea ei; încazul polietilenei, prin reciclare se economiseşte aproape de două ori mai multă energie decât prinincinerare.Prin urmare, managementul deşeurilor menajere şi industriale presupune dezvoltarea cât mai multor opţiuni: reducerea surselor (deci evitarea acelor procese care conduc la producerea deşeurilor),reutilizarea directă a produselor reziduale, reciclarea, incinerarea cu recuperarea energiei înglobate şi,numai ca ultimă soluţie, gropile de gunoi. In general, ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri orăşeneşti şi industriale, în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt: -modificări de peisaj şi disconfort vizual; -poluarea aerului; -poluarea apelor de suprafaţă; -modificari ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile învecinate. Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de evidentă în zona depozitelor orăşeneşti actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea c u materiale inerte.Scurgerile de pe versanţii depozitelor aflate în apropierea apelor de suprafaţă contribuie la poluarea acestora cu substanţe organice şi suspensii. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin două generaţii dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani),exploatare (15-30 ani), refacere ecologică şi postmonitorizare (15-20 ani). În termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri înseamnă eliminarea de pe suprafaţa afectată acestei folosinţe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a considera şi populaţia microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinăatatea depozitului se


- 237 -

modifică în sensul că în asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate; unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care îi găsesc hrana în gunoaie (şobolani, ciori). Deşi efectele asupra florei şi faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatării depozitului, reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic iniţial, evoluţia biosistemului fiind ireversibil modificată. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deşeurilor urbane facilitează înmulţirea şi diseminareaagenţilor patogeni şi a vectorilor acestora: insecte, şobolani, ciori, câini vagabonzi. Deşeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuriuzate. Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deşeuri solide orăşeneşti. Această situaţie poate genera apariţia unor amestecuri şi combinaţiiinflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezenţa reziduurilor menajere uşor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe şi reduce poluarea mediului.Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile şi utile sunt depozitate împreună cucele nereciclabile; fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarealor este dificilă. Problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor în România pot fi sintetizate astfel: -depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finală aacestora;-depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuinţelor, a apelor de suprafaţă sau subterane, a zonelor de agrement);-depozitele de deşeuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protecţia mediului, conducând la poluarea apelor şi solului din zonele respective;-depozitele actuale de deşeuri, în special cele orăşeneşti, nu sunt operate corespunzător: nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calităţii şi cantităţii de deşeuri care intră pe depozit; nu există facilităţi pentru controlul biogazului produs; drumurile principale şi secundare pecare circulă utilajele de transport deşeuri nu sunt întreţinute, mijloacele de transport nu sunt spălate laieşirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevăzute cu împrejmuire, cu intrare corespunzătoare şi panouri de avertizare.-terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole; la ora actuală, în România, peste 12000 ha de teren sunt afectate dedepozitarea deşeurilor menajere sau industriale;-colectarea deşeurilor menajere de la populaţie se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potenţialului lor util (hârtie, sticlă, metale,materiale plastice) Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deşeurilor în mediu.

Rampele de deşeuri menajere sunt vectori în raspândirea infecţiilor. Nu există o legătură de cauzalitate directă intre gestionarea deşeurilor municipale şi morbiditatea specifică.


- 238 -

În prezent cea mai mare parte a deşeurilor municipale generate sunt eliminate prin depozitare. Pe parcursul anului 2013 GNM-Comisariatul Judeţean Vrancea a efectuat controale la amplasamentele depozitelor de deşeuri menajere Adjud şi Mărăşeşti –Haret, nefiind constatate neconformităţi. La nivelul judeţului Vrancea, nu au fost identificate în anul 2013 studii realizate de autoritatea de sănătate publică privind influenţa pe care o are gestionarea necorespunzatoare a deşeurilor (menajere sau industriale) asupra stării de sănătate a populaţiei. 8.3.1.Deşeuri rezultate din activitatea medicală Categorii de deşeuri medicale -Deşeuri anatomo-patologice (ţesuturi sau fluide umane – ex.. părţi din corp, material biopsic rezultat din blocurile de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente); parti anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie ; Toate aceste deşeuri se considera infecţioase conform Precauţiunilor universale) -Deşeuri infecţioase (deşeuri care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, de exemplu : seringi,ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinii, materiale de laborator folosite etc) -deşeuri înţepătoare-tăietoare (deşeuri ascuţite – ex.: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios ; aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale) -Deşeuri chimice şi farmaceutice:

*1.deşeuri chimice;deşeuri chimice periculoase cu proprietaţi toxice, corozive, inflamabile, reactive,genotoxice (ex. formaldehida, substanţe chimice fotografice (hidrochinona, argint, hidroxid de potasiu, glutaraldehida, acid acetic), solvenţi─compusi halogenaţi (clorura de metilen, cloroform, tricloretilena) şi compuşi nehalogenaţi (xilina, metanol, acetona, izopropanol, toluen, etilacetat, acetonitril);deşeuri ce conţin substanţe cu propietăţi genotoxice, de exemplu deşeuri ce conţin medicamente citostatice (folosite în terapia cancerului); chimicale genotoxice; deşeuri chimice nepericuloase, precum aminoacizi, anumite săruri organice şi anorganice (ex. substanţe chimice organice: soluţii de curăţire şi dezinfectare, pe baza de fenol, percloretilenă; uleiuri de la pompele de vacuum, insecticide, rodenticide; substanţe chimice anorganice: acizi şi alcali (acid sulfuric, clorhidric, nitric, acizi cromici, hidroxid de sodiu, soluţii de amoniu); oxidanţi precum permanganat de potasiu (KMnO4), dicromat de potasiu (K2Cr2O2); agenţi de reducere, ca bisulfitul de sodiu (NaHSO3) şi sulfitul de sodiu (Na2SO3);

*2. deşeuri farmaceutice (deşeuri care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit, medicamente expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare ;

*3. deşeuri rezultate din degradarea / stricarea / spargerea aparaturii medicale(deşeuri cu un conţinut ridicat de metale grele (ex. baterii; termometre sparte; aparate de măsurare a tensiunii sanguine, containere presurizate: cilindrii de gaz; cartuşe de gaz;recipiente cu aerosoli)


- 239 -

-Deşeuri radioactive (Deşeuri solide, lichide şi gazoase, ce conţin materiale radioactive (ex. surse sigilate; generatori de radionuclizi uzaţi, deşeuri solide de nivel scazut, ex. hârtie, tampoane, articole din sticlă, seringi, fiole, reziduuri de la încărcăturile cu material radioactiv şi soluţiile nedorite de radionuclizi folosiţi în scop terapeutic, lichide imiscibile cu apa, reziduuri folosite ale substanţelor ce au fost etichetate radioactive şi ulei contaminat de pompare, ulei de la scurgeri şi de la decontaminarea scurgerilor din instalţii ce conţin substanţe radioactive, urină şi materii fecale de la pacienţii trataţi sau testaţi cu radionuclizi nesigilaţi, deşeuri lichide de nivel scazut de exemplu de la spalarea aparatelor, gaze şi eliminari de gaze din echipamentele de stocare) Surse majore de deşeuri medicale Producători mari:Spitale Judeţene şi Municipale;Clinici Universitare;Institute de Cercetare Medicală şi Farmaceutică;Agenţia Naţională a Medicamentului;Institute de Medicină Legală;Serviciile Judeţene de Medicină Legală;Unităţi Preclinice ale Universităţilor de Medicină şi Farmacie;Unităţi de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi produselor biologice Producători medii: Centre de transfuzii;Centre de colectare şi conservare a sângelui;Laboratoare;Servicii de prosectură ale spitalelor; Spitale de pneumologie;Cabinete medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice; Spitalele şi clinicile private Producători mici: Laboratoare de tehnică dentară;Laboratoare de sănătate mentală; Stabilimente şi ospicii de îngrijire a bolnavilor pisihici cronici; Spitale de recuperare; Baze de tratament balnear;Săli mortuare şi de autopsie;Centre medicale din alte tipuri de institute, fabrici, şcoli, licee şi grădiniţe;Centre cosmetice şi alte tipuri de tratamente de înfrumuseţare;Unităţi farmaceutice;Centre de optică medicală; Centre de acupunctură Deşeuri medicale periculoase generate de activităţile medicale Categoriile de deşeuri medicale sunt de obicei arse în crematorii sau incinerate. Respectând prevederile Ministerului Sănătăţii producătorul de deşeuri medicale are următoarele obligaţii: -să scadă cantitatea de deşeuri ce trebuie eventual eliminată -să promoveze reutilizarea şi reciclarea fracţiilor de deşeuri spitaliceşti -să colecteze şi să separe deşeurile periculoase de cele nepericuloase. Deşeurile medicale nepericuloase sunt asimilate cu deşeurile menajere. Sursele de emisie staţionară în zonele aşezărilor umane sunt crematoriile şi incineratoarele deşeurilor medicale. Aceste instalaţii trebuie să fie echipate pentru eliminarea emisiilor de dioxine din gazele care rezultă.In judeţul Vrancea nu sunt astfel de instalaţii. In conformitate cu legislaţia în vigoare, deşeurile medicale periculoase se colectează separat de celelalte deşeuri generate de activităţile medicale, în ambalaje speciale, depozitate apoi temporar într-un loc anume din unitatea medicală înainte de a fi transportate la punctul final de depozitare/eliminare. Un număr de studii privind incinerarea deşeurilor medicale din Statele Unite - Agenţia de Protecţia Mediului au identificat incinerarea deşeurilor medicale ca a treia mare sursă de emisii în aer a dioxinelor, cu o contribuţie de 10% din emisiile de mercur în mediu provenite din activităţile umane. In emisiile incineratoarelor de deşeuri medicale


- 240 -

au fost identificaţi mulţi alţi poluanţi periculoşi ce includ: arsenic, amoniac, benzen, bromodiclorometan, cloroform, plumb etc. Incinerarea deşeurilor Cele mai importante surse de POP-uri (poluanţi organici persistenţi) în România (printre care dioxinele) o reprezintă incinerarea deşeurilor medicale şi a celor municipale. Unul din cele mai importante aspecte ale emisiilor de dioxine provenite din arderea / incinerarea deşeurilor medicale este că sunt necesare echipamente pentru măsurarea acestor poluanţi. Consecinţele socio-economice şi asupra sănătăţii sunt greu de definit deoarece nu s-a efectuat nici un studiu oficial în această direcţie. Consecinţele asupra mediului sunt definite prin caracteristicile dioxinelor. Incinerarea deşeurilor periculoase are impacturi multiple asupra mediului: aer, apă, sol etc. Principalele aspecte de mediu ce rezultă din această activitate sunt: • Controlul slab al proceselor ce includ utilizarea la maximum a capacităţii incineratoarelor • Inexistenţa echipamentului pentru măsurarea emisiilor necontrolate de compuşi toxici • insuficienta educaţie de mediu şi sanitară a personalului spitalicesc, inclusiv muncitorii, privitor la pericolele posibile şi impactul POP-urilor Conform aspectelor menţionate mai sus recomandările Asociaţiei Experţilor de Mediu privind sănătatea şi managementul deşeurilor medicale privesc următoarele activităţi posibile: • Promovarea proiectelor de informare privitoare la creşterea conştientizării factorilor implicaţi şi publicului în general legat de incinerarea deşeurilor • Implementarea planurilor de reducere a deşeurilor în spitale • Utilizarea tehnologiilor necombustibile de tratare a deşeurilor medicale • Măsurarea şi monitorizarea POP-urilor, precum emisiile de dioxine • Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu. Practici Alternative Practicile alternative la arderea deşeurilor în crematorii şi incineratoare pot fi tehnologiile necombustibile sprijinite pe următoarele procese de bază, ca: -Procese termice: - bazate pe căldură (energie termică) pentru distrugerea patogenilor

din deşeuri Categoria se împarte în procese termice ce folosesc energia calorică redusă, medie şi ridicată ; -Procese chimice - folosirea dezinfectanţilor ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul peracetic sau substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deşeurilor la agentul chimic ; -Procese de iradiere - iradierea bazată pe tehnologii care implică iradierea cu electroni, Cobalt-60 ori raze UV ; -Procese biologice: folosirea enzimelor pentru a distrugerea materiei organice. Riscuri pentru sănătate şi mediu asociate deşeurilor periculoase rezultate din activităţi medicale Riscuri biologice


- 241 -

Deşeurile generate in urma actului medical ce conţin microorganisme patogene viabile sau toxine ale acestora sunt incluse in categoria deşeurilor periculoase infecţioase. Riscul de a contacta o boală infecţioasă de catre personalul medical este asociat expunerii la agenţii biologici dintr-o paleta foarte largă de patogeni umani (virusuri, bacterii, fungi, paraziţi). Căi de expunere: •cutanată - prin inţepare, tăiere sau zgâriere cu obiecte ascuţite contaminate; •mucoasa - prin contactul cu sânge sau fluide biologice a mucoasei oculare, bucale sau nazale (ex. in accidentele prin improşcare); •respiratorie – prin inhalarea agenţilor infecţioşi aerosolizaţi, sau •digestivă – prin improşcare sau ingestie (ex. prin igiena deficitară a mâinilor Măsurile de minimizare a riscurilor generate de deşeurile infecţioase –reducerea procedurilor generatoare de deşeuri inţepătoare-tăietoare (ex. tratament injectabil); –colectarea selectivă in recipiente pentru deşeuri inţepătoare-tăietoare/deşeuri infecţioase imediat după aplicarea tratamentului; –tratarea şi eliminarea corectă, respectarea politicilor ce promovează practici sigure (ex.“ne-recapisonare”) şi a Precauţiunilor Universale, –purtarea echipamentului individual de protecţie, vaccinarea gratuită a personalului medical

Riscuri chimice In timpul activităţilor medicale sunt generate unele deşeuri de natură chimică (organice sau anorganice), care pot afecta sănătatea personalului medical expus (ex. efect toxic sau foarte toxic, nociv, iritant, coroziv, carcinogen, mutagen, etc.) Calea de transmitere: –cutanată –mucoasa - prin contactul cu mucoasa oculară sau nazală (ex. in accidentele prin improşcare); –respiratorie – prin inhalare Măsuri de minimizare a riscurilor generate de deşeurile chimice: –returnarea produselor chimice depăşite către producător; –evidenţa atât a cantităţii de produse chimice cât şi cea a deşeurilor chimice de la nivelul unităţii medicale; –stocarea in condiţii corespunzătoare atât a produselor chimice cât şi a deşeurilor chimice 8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu Pesticide Varietatea produselor fitosanitare utilizate în unic scop de creştere a cantităţii de produse, scop economic suprem al sistemului concurenţial UE şi la nivel global aduc cu sine şi efectele distructive în timp pentru mediul biotic. Aceste adevarate biocide (anti)umane necesită o atenţie deosebită care să prevină sau să dilueze efectele unei eventuale utilizări. Aplicarea erbicidelor şi insecticidelor în agricultură contribuie în mod brutal la reducera biodiversităţii în zonele unde acestea se folosesc, iar aplicarea îngrăşămintelor chimice în exces şi în perioade neadecvate duce la apariţia nitriţilor / nitraţilor în apele curgătoare / apa freatică şi la eutrofizarea acumulărilor de apă de la baza versanţilor.


- 242 -

Pesticidele au fost concepute pentru a distruge tot ceea ce dăunează culturilor agricole. Acestea sunt otrăvuri chimice, care au acţiune neuroparalitică asupra dăunătorilor, pot să le perturbe hormonii-cheie, să le inhibe creşterea sau să acţioneze asupra altor factori vitali. Fireşte, că, împreună cu produsele alimentare, pesticidele ajung şi pe masa noastră. Ce efecte ar putea avea aceste substanţe asupra corpului uman?

Suporterii chimizării agricole ne asigură de faptul că dozele mici de pesticide care ajung în organismul uman împreună cu produsele alimentare nu sunt periculoase pentru sănătate. Totuşi, chiar şi în cantităţi infime, pesticidele pot cauza probleme serioase organismului uman, într-o perspectivă mai lungă. Acaricidele, erbicidele, fungicidele şi multe alte tipuri de pesticide pot duce la apariţia alergiilor, infertilităţii sau a diabetului.

Cele mai răspândite efecte adverse ale pesticidelor: 1. Pesticidele din produsele alimentare pot fi cauza apariţiei alergiilor alimentare. Cercetătorii de la Colegiul de Medicină „Albert Einstein” din New York au descoperit o legătură între alergiile alimentare şi cantităţile de pesticide depistate în urină. Spre exemplu, persoanele care au o concentraţie ridicată de diclorofenol - un produs al descompunerii erbicidului 2,4-D, sunt cel mai des alergice la lapte, ouă, fructe de mare şi nuci. Se presupune că diclorofenolul reduce microflora benefică din intestine, care la rândul ei afectează imunitatea. 2. Potrivit unui studiu elaborat de experţii Colegiului universitar din Londra, pesticidele ne afectează grav funcţiile cognitive, cum ar fi memoria, viteza de procesare a informaţiei şi capacitatea de analiză. Chiar şi cantităţile de pesticide, care sunt considerate a fi inofensive pentru muncitorii agricoli, le pot cauza deficite cognitive mulţi ani mai târziu. 3. Oamenii de ştiinţă au constatat, de asemenea, că unele pesticide, cum ar fi tolilfluanidul, ar putea spori rezistenţa la insulină a celulelor adipoase din corp. În 2011, a devenit cunoscut faptul că obezitatea şi nivelul sporit de pesticide organoclorurate determină un risc sporit de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2. În plus, unele pesticide agrochimice au acţiuni similare hormonilor sintetici. Este asemănător situaţiei, în care se face uz de ceva contrafăcut în loc de originalul autentic. Pesticidele produc dezordine în sistemul bine organizat al metabolismului, blocând mecanismele naturale de control al nivelului de hormoni. Peste 50 de tipuri de pesticide sunt clasificate drept perturbatori ai fonului hormonal uman. Unele dintre ele sunt cauza sindromului metabolic şi a obezităţii, care sunt strâns legate de dezvoltarea diabetului zaharat şi a afecţiunilor cardiovasculare. 4. Există numeroase studii care confirmă că pesticidele au implicaţii directe în dezvoltarea diferitor tipuri de cancer, inclusiv limfoma, leucemia, sarcoma, cancer de sân, de prostată, de oase, al vezicii urinare, al glandei tiroide, de colon, ficat, plămâni, etc. 5. Pesticidele ne pot lipsi de urmaşi. De exemplu, atrazina, un ucigaş bine-cunoscut al buruienelor, poate penetra straturile de pământ pentru a ajunge în sistemul de asigurare cu apă şi să se acumuleze în apa potabilă. Medicii şi oamenii de ştiinţă leagă nivelul ridicat de atrazină din apa de la robinet, cu creşterea numărului de avorturi spontane şi infertilitatea. Unele pesticide pot determina o scădere a nivelului de testosteron la bărbaţi. Pesticidele pot fi, de asemenea, cauza naşterii copiilor cu defecte congenitale. Copiii concepuţi în timpul lunilor de primăvară şi vară, atunci când utilizarea pesticidelor este la maxim, sunt cel mai mult supuşi riscului de dezvoltare a malformaţiilor congenitale.


- 243 -

Spinarea bifidă, buza de iepure, piciorul strâmb şi sindromul Down apar adesea în timpul perioadelor de utilizare activă a pesticidelor.

Tabel 8.4.1.Situaţia utilizării pesticidelor în anul 2013

JUDEŢ

CANTITATE TOTALĂ

UTILIZATĂ, DIN CARE

(TONE):

INSECTICIDE FUNGICIDE ERBICIDE SUPRAFATA

(HA)

VRANCEA 327 19 152 156 148176

Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006/CE al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), este implementat în ţara noastră prin: -HG nr. 882/2007 privind desemnarea autorităţilor competente pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006/CE -HG nr. 477/2009 privind stabilirea sanctiunilor aplicabile pentru încălcarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr.1.488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei. Conform Regulamentului, producătorii,importatorii, utilizatorii din aval trebuie să se asigure că produc, importă, utilizează substanţe care nu au efecte adverse asupra sănătăţii umane şi mediului. Dacă o substanţă nu este înregistrată în baza REACH, aceasta nu poate fi fabricată, importată sau furnizată pe piaţa UE în cantităţi mai mari sau egale cu 1 tonă anual, iar o anumită utilizare a substanţei, nu va putea continua decât dacă aceasta este exclusă în mod specific din înregistrare. Aceasta condiţie se aplică atât substanţelor ca atare, cât şi celor în amestecuri sau în articole. Tabel 8.4.2. Operatori pre- înregistraţi conform REACH

Operator economic Adresă /telefon /fax/email

Nr preînregistrări

Denumirea substanţei preînregistrate

Volum producţie/import Estimat (tone)

S.C. TURKROM S.A. Focşani

6

carbonat de sodiu >100 tone

silicat de sodiu >1 tone

hidroxid de sodiu >1 tone

Benzensulfonic acid , 4-C10-13-sec-alkyl derivs

>1 tone

Decamethyl cyclo-penta siloxane

>1 tone

trifosfat de sodiu >1 tone

SC VEF SA Focşani

2 Frits, chemicals >100 tone

Iron cobalt chromite black spÎnel

>1 tone


- 244 -

Regulamentul nr. 1272/2008 (CLP) este regulamentul european privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor chimice şi amestecurilor, bazat pe Sistemul Global Armonizat al Naţiunilor Unite (GHS al ONU), ce se referă la pericolele prezentate de substanţele chimice şi amestecuri şi la modul în care trebuie informate alte entităţi cu privire la acestea.În cazul în care o substanţă sau un amestec prezintă pericol, ele trebuie etichetate astfel încât lucrătorii şi consumatorii să cunoască efectele lor înainte de a le manipula. Efectul substanţelor chimice în mediu Substanţele şi preparatele chimice periculoase prezintă riscuri atât pentru mediu cât şi pentru fiinţele umane, prin proprietăţile fizico-chimice şi biologice pe care le au: explozive, inflamabile, nocive, toxice, corozive, iritante, sensibilizante, mutagene, cancerigene, toxice pentru reproducere. Importul şi exportul anumitor substanţe si preparate chimice periculoase ( PIC ) se face cu respectarea Regulamentului 689/2008 privind exportul şi importul de produse chimice periculoase şi Regulamentul 15/2010 de modificare a Anexei I la Regulamentul 689/2008. Tabel 8.4.3.Substanţe şi preparate chimice periculoase

Poluanţii organici persistenţi (POPs) sunt substanţele chimice care rămân intacte în mediu perioade îndelungate, toxice pentru oameni şi organismele sălbatice . Aceşti produşi au tendinţa de a penetra membrana celulară şi de a se stoca în ţesutul adipos. Datorită proprietăţilor lipotropice se fixează în sistemul nervos central, în ficat, rinichi şi în miocard. În aceste organe determină disfuncţionalităţi ale sistemelor enzimatice şi ale biochimismului celular. În lista UE a POPs se regăsesc nouă pesticide: aldrin, clordan, difenil-diclorfenil -tricloretan (DDT), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, mirex şi toxafen. În anul 2013 s-au înregistrat 8 cazuri de intoxicaţii cu pesticide, soldate cu decesul persoanei în 4 cazuri. Au fost intoxicaţii acute neprofesionale cu pesticide, survenite ca urmare a ingestiei accidentale sau voluntare de insecticide, rodenticide, detergenţi-dezinfectanţi de uz casnic şi medicamente. În ceea ce priveşte reducerea, diminuarea şi eliminarea emisiilor de POPs, din datele preliminare rezultă că astfel de substanţe se emit în procesele de ardere a combustibililor fosili (carburanţi), lemn. Pe plan mondial se duce o campanie ecologică susţinută pentru interzicerea şi distrugerea alături de 12 poluanţi organici persistenţi, cele mai toxice chimicale de pe Terra (DDT-urile, dioxinele, hexaclorbenzenul, bifenilpolicloratii, pesticidele, insecticidele, fungicidele, hidrocarburile clorurate folosite ca aditivi la vopsele, în plastice, rezultate din arderea deşeurilor spitaliceşti, cărbunelui, turbei) a 3 noi candidate (endosulfan, hexabromciclododecan; alcani cloruraţi cu catena scurta C10-C13).

Judet Denumire substanţe/produse

Cantitate importată/exportată (kg)

Utilizare specifică

Vrancea Nu este cazul


- 245 -

În anumite echipamente electrice aflate în funcţiune sau în rezervă se găsesc urme sau conc. de max 50 ppm de PCB sau PCT, substanţe aflate pe lista celor mai periculoşi POPs. Echipamentele acestea sunt inventariate şi au un regim de utilizare, conservare sau eliminare specială. Eliminarea ODS-urilor este reglementată prin HG nr. 58/2004 pentru aprobarea Programului Naţional de eliminare treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon (ODS), având ca scop actualizarea pe termen scurt a unei strategii de eliminare eşalonată şi fezabilă a ODS-lor rămase în utilizare în România. ODS-urile sunt prevăzute în OG nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon. România nu mai produce şi nu exportă ODS. Au fost respectate restricţiile şi interdicţiile privind solvenţii, spumele, biocidele ( CH3Br ). Regimul comercial al ODS este controlat de autorităţile competente. În judeţul Vrancea, principala sursă de gaze fluorurate sunt HCF-urile utilizate ca agenţi refrigeranţi la instalaţiile de aer condiţionat fixe sau mobile. Tabel 8.4.4. Situaţia HFC utilizate în 2013

La 1 ianuarie 2007 au fost interzise toate activităţile de comercializare şi utilizare a azbestului şi produselor cu azbest, în marea lor majoritate, agenţii economici sunt conştienţi de obiectivele Directivei Consiliului 87/217/CEE privind prevenirea şi reducerea poluării mediului cauzată de azbest.Singurele cantităţi rămase sunt cele deja existente în clădiri, care potrivit reglementărilor în vigoare, se vor înlocui la momentul când vor ieşi din utilizare. (la schimbarea acoperişurilor, etc). Activităţile cu azbest din România sunt reglementate de HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest cu modificările şi completările ulterioare. La nivelul anului 2013, în judeţul Vrancea materiale cu conţinut de azbest în componenţa clădirilor existente au fost inventariate după cum urmează: Tabel.8.4.5 Situaţia materialelor cu conţinut de azbest la nivelul anului 2013

Număr deţinători

Pereţi cu azbest (mp)

Acoperişuri cu azbest (mp)

Materiale de izolaţie termică (mp)

Plăci în turnuri de răcire (mp)

Conducte cu azbest (m)

Articole cu azbest (kg)

101 2821 344 256 - - - -

Metale grele : mercur, cadmiu, plumb, arsen Mercurul, metal lichid la temperatura camerei, prezintă emisii de vapori toxici, necesitând manipularea cu precauţie şi păstrarea în recipiente etanşe.

Judet Tipuri de ODS Cantitate utilizată (kg)

Cantităţi recuperate/reciclate (kg)

Vrancea Freoni ecologici HFC 1023,084 -


- 246 -

Combinaţiile mercurului sunt printre cele mai puternice otrăvuri minerale, atât pentru organismele superioare, cât şi pentru microorganisme. Toxicitatea mercurului variază în funcţie de forma sa chimică, compuşii organomercurici fiind cei mai toxici. Creierul este organul uman ţintă asupra căruia acţionează mercurul. Având în vedere că metalele grele şi compuşii lor sunt pe lista substanţelor prioritar periculoase, periodic se realizează inventarul acestora privind cantităţile existente şi gestionarea acestora, în vederea dezvoltării la nivel naţional a unor planuri de acţiune în ceea ce priveşte utilizarea/eliminarea lor. Nu au fost înregistrate importuri de articole, aparatură sau alte mărfuri cu conţinut de Hg reglementate /restricţionate de Regulamentul european 1102 / 2008 La nivelul anului 2013 sunt inventariate: Tabel 8.4.6. Situaţia materialelor cu conţinut de mercur

Număr deţinători

AMC industriale (kg mercur conţinut)

Termometre medicale

(kg mercur conţinut)

Sfigmomanometre (kg mercur conţinut)

Lampi cu vapori Hg

(buc)

Mercur pur (kg)

3 8.62 - - - -

Tabel 8.4.7.Metale restricţionate (Cu,Cd,Ni,Pb, As,Cr)

Tabel 8.4.8.Compuşi ai metalelor restricţionate

8.5. Mediul şi sănătatea - perspective Expunerea la substanţe poluante prezente în apă, alimente, atmosferă, sunt factori determinanţi pentru sănătatea oamenilor. Impactul schimbărilor climatice asupra sănătăţii umane se concretizează în creşterea valorilor mortalităţii şi morbidităţii, a numărului de cazuri de maladii cardiovasculare, de afecţiuni respiratorii, de alergii, de boli oportuniste, a cazurilor de infecţii plurifactoriale , în reaparitia unor boli eradicate. Acestea se pot traduce prin creşterea costurilor de tratament si a numărului zilelor de spitalizare. Pe fondul încălzirii globale a climei, o serie de boli grave se vor extinde din zonele tropicale şi subtropicale, către zonele temperate, extinderea lor fiind favorizată şi de circulaţia tot mai intensă a persoanelor şi a mărfurilor. Monitorizarea principalilor poluanti ai aerului, in paralel cu o montorizare a unor indicatori de sănătate care pot fi influenţaţi de poluarea aerului şi/sau de apariţia procesului de “schimbări climatice” este o prioritate, datorită faptului că ne pot da informaţii cu privire la evoluţia acestui fenomen greu sesizabil şi practic nemăsurabil pe

Judet Denumire metal

Cantitate utilizată/importată/exportată (kg)

Cantitate recuperată (Kg)


Judet Denumirea compusului

Cantitate utilizată/importată/exportată (kg)

Cantităţi recuperate (kg)



- 247 -

o perioadă scurtă de timp, astfel incât, putem urmări şi fenomenul de adaptare a populaţiei la acest fenomen şi/sau putem să luăm măsuri pentru educarea populaţiei in vederea adaptării, precum şi a micşorării posibilelor surse de poluare. 8.6.Radioactivitatea mediului Radioactivitatea este proprietatea nucleelor unor elemente chimice de a emite prin dezintegrare spontană radiaţii corpusculare şi electromagnetice. Aceasta este un fenomen natural ce se manifestă în mediu. Radioactivitatea naturală este determinată de substanţele radioactive de origine terestră (precum U-238, U-235, Th-232, Ac-228 etc.), la care se adaugă substanţele radioactive de origine cosmogenă (H-3, Be-7, C-14 etc.) şi radiaţia cosmică. Substanţele radioactive de origine terestră există în natură din cele mai vechi timpuri, iar abundenţa lor este dependentă de conformaţia geologică a diferitelor zone, variind de la un loc la altul. Componenta extraterestră a radioactivităţii naturale este constituită din radiaţiile de origine cosmică provenite din spaţiul cosmic şi de la Soare. Substanţele radioactive de origine cosmogenă se formează în straturile înalte ale atmosferei, prin interacţia radiaţiei cosmice cu elemente stabile. Rezultă astfel că toate organismele vii sunt expuse la radiaţiile ionizante de origine naturală, care toate la un loc formează fondul natural de radiaţii. Toate radiaţiile ionizante, de origine terestră sau cosmică, constituie fondul natural de radiaţii care acţionează asupra organismelor vii. Alături de radionuclizii naturali se găsesc radionuclizii artificiali care au pătruns în mediu pe diferite căi: intenţionat, în urma testelor nucleare şi prin deversări de la diverse instalaţii nucleare;

accidental, în urma unor defecţiuni la instalaţiile nucleare (exemplu: accidentul nuclear de la Cernobîl). Calitatea aerului, din punct de vedere al radioactivităţii, este monitorizată în scopul identificării prezenţei radionuclizilor naturali şi artificiali în atmosferă, peste limitele fondului natural. În acest scop sunt efectuate determinări ale debitului dozei gama, determinări beta globale şi gama spectrometrice asupra aerosolilor atmosferici, precum şi asupra depunerilor atmosferice totale (umede şi uscate) şi determinări beta globale asupra depunerilor atmosferice umede. Obiectivele monitorizării radioactivităţii mediului sunt: -detectarea rapidă a oricăror creşteri cu semnificaţie radiologică a nivelurilor de radioactivitate a mediului pe teritoriul naţional;

-notificarea rapidă a factorilor de decizie în situaţie de urgenţă radiologică şi susţinerea, cu date din teren, a deciziilor de implementare a măsurilor de protecţie în timp real; -controlul funcţionării surselor de poluare radioactivă cu impact asupra mediului, în acord cu cerinţele legale, şi limitele autorizate la nivel naţional;

-evaluarea dozelor încasate de populaţie ca urmare a expunerii suplimentare la radiaţii, datorate practicilor sau accidentelor radiologice;

-urmărirea continuă a nivelurilor de radioactivitate naturală, importante în evaluarea consecinţelor unei situaţii de urgenţă radiologică;

-furnizarea de informaţii către public


- 248 -

8.6.1.Programul standard de monitorizare a radioactivităţii factorilor de mediu Staţia de Radioactivitatea Mediului Focşani derulează un program standard de monitorizare a radioactivităţii mediului de 11 ore/zi. Acest program standard de recoltări şi măsurători asigură supravegherea la nivelul judeţului, în scopul detectării creşterilor nivelelor de radioactivitate în mediu şi realizării avertizării/alarmării factorilor de decizie. Sunt bine stabilite fluxurile de date zilnice sau lunare pentru situaţii normale, cât şi procedurile standard de notificare, avertizare, alarmare precum şi fluxul de date în cazul sesizării unei depăşiri ale pragurilor de atenţionare/avertizare/alarmare. Staţia de supraveghere a radioactivităţii mediului pentru judeţul Vrancea realizează măsurători beta globale pentru : aerosoli atmosferici, depuneri uscate şi precipitaţii atmosferice, ape, sol şi vegetaţie.

aer (prin determinarea zilnică a activităţii beta globale a aerosolilor atmosferici şi măsurarea continuă a debitului de doză gamma externă absorbită);

depuneri atmosferice (prin determinarea zilnică a activităţii beta globale);

apa (prin determinarea zilnică a activităţii beta globale la apa de la r. Milcov – Goleşti);

vegetatie (cu perioada de prelevare aprilie-octombrie, prin determinarea săptămanală a activităţii beta globale);

sol necultivat (prin determinarea săptămanală a activităţii beta globale). În anul 2013 s-a efectuat un număr de 7349 analize beta globale (imediate şi întârziate) şi de doză gamma externă. Ponderea numărului de analize pe factor de mediu monitorizat este prezentată în graficul următor:

Fig.8.6.1.1.Monitorizarea radioactivităţii factorilor de mediu în anul 2013

debit doza

gamma

59,59%

ape

9,93%vegetatie

0,44%

depuneri

atmosferice

9,93%

sol

0,63%

aerosoli

19,48%


- 249 -

Tabel 8.6.1.1.Rezultatele programului de supraveghere în anul 2013

Factor de mediu

U.M.

Limita atenţionare/avertizare

Media anuală

Maxima lunară

Luna maximei

Aerosoli atmosferici

Bq/m3

10/50 2,3 9,9 11

Debit doză gamma in aer

mGy/h

0,250/1,0 0,129 0,218 1

Depuneri atmosferice

Bq/m2/zi

200/1000

2,3 54,3 8

Apă brută (r. Milcov)

Bq/l

2/5 0,373 1,313 11

Vegetaţie Bq/kg - 131,9 275,9 8

Sol Bq/kg - 539,9 970,7 6

În cursul anului 2013 pentru activităţile specifice beta globale determinate, nu s-au evidenţiat abateri de la media multianuală şi nici nu au fost înregistrate depăşiri ale limitelor de avertizare. Radioactivitatea aerului Aerosoli atmosferici (măsurători imediate) Probele de aerosoli atmosferici sunt prelevate prin aspirare pe filtre, care sunt analizate beta global. Prelevarea aerosolilor atmosferici se realizează în cadrul staţiei de supraveghere a radioactivităţii mediului (SSRM) astfel: - 2 aspiraţii: 02 - 07 şi 08 - 13. Analizele beta globale asupra filtrelor de aerosoli atmosferici s-au efectuat pe filtre individuale. Fiecare filtru a fost măsurat de trei ori, la intervale de timp bine stabilite: la 3 minute după încetarea prelevării, la 24 ore ( în scopul determinării radonului şi toronului din atmosferă) şi la 5 zile după încetarea aspirării. În cazul analizelor beta globale imediată a probelor de aerosoli atmosferici, influenţa variaţiei diurne a curenţilor de aer asupra activităţii aerosolilor atmosferici aspiraţi la SSRM se observă prin valorile mai ridicate înregistrate la probele (aspiraţia 02 – 07) care sunt mai ridicate decât cele din cursul zilei (aspiraţia 08 – 13), datorită condiţiilor reduse de dispersie în atmosferă. Tabel 8.6.1.2 Valori medii lunare (Bq/m3) ale activităţii specifice beta globale pentru aerosoli atmosferici (măsurători imediate)

LUNA Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

MEDII LUNARE(Bq/m3)

2,7

1,9

3,0

2,6

1,9

1,2

1,0

1,2

1,7

2,8

5,1

2,1


- 250 -

Fig.8.6.1.2.Evolutia lunară a activităţii specifice beta-globale pentru aerosoli atmosferici (măsurători imediate) în anul 2013

-0,5

0,5

1,5

2,5

3,5

4,5

5,5

6,5

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

Bq

/mc

Limita de atenţionare=10Bq/mc

Aerosoli atmosfericiActivitate specifică beta globală

- măsurători imediate 2013

Media anuală a fost de 2,3 Bq/m3, sub limita de atenţionare de 10 Bq/m3

Fig.8.6.1.3.Evoluţia anuală a activităţii specifice beta-globale pentru aerosoli atmosferici în perioada 2005-2013

Aerosoli atmosferici

Activitate specifică beta globală

4 4,4

6,9

4,8 4,8

2,93,5

2,5 2,3

0

5

10

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

Bq

/mc

Valorile medii ale activităţii specifice beta globale pentru aerosolii atmosferici pentru perioada 2005 -2013 s-au situat sub limita de atenţionare de 10 Bq/m3 .


- 251 -

Concentraţiile izotopilor radioactivi naturali Radon şi Toron calculate s-au situat în limitele specifice teritoriului judeţului (valoarea medie anuală fiind de 6,411 Bq/m3 pentru Rn şi 0,152 Bq/m3 pentru Tn).

Determinările efectuate în ultimii opt ani au evidenţiat faptul că valoarea medie anuală a activităţii beta globale a aerosolilor atmosferici (măsurarea imediată ) a prezentat o tendinţă uşor descrescătoare din anul 2007. Analizele beta globale întârziate ale probelor de aerosoli atmosferici se efectuează la 24 ore în scopul determinării radonului (Rn-222) şi toronului (Rn-220) din atmosferă şi la 5 zile după încetarea aspirării. Activitatea specifică a radonului şi toronului a fost determinată indirect, prin analiza beta globală a filtrelor pe care s-au aspirat aerosolii atmosferici. Radonul (Rn-222) şi toronul (Rn-220) sunt produşi de filiaţie ai U-238 şi Th-232, aflaţi în stare gazoasă. Ei ajung în atmosferă în urma exalaţiei din sol şi roci, unde sunt supuşi fenomenelor de dispersie atmosferică. Concentraţiile de Rn-222 şi Rn-220 în atmosferă variază sezonier, depinzând de condiţiile meteorologice care influenţează, atât viteza de emanaţie a gazelor din sol, cât şi diluţia/dispersia acestora în atmosferă. Debitul dozei gamma absorbită în aer Determinarea debitului dozei gama se realizează cu frecvenţă orară. Valorile obţinute dau o primă indicaţie asupra radioactivităţii din atmosferă. Tabel 8.6.1.3.Valorile medii orare (µGy/h ) de dozimetrie gamma în anul 2013


MEDII LUNARE

0,156

0,133

0,128

0,121

0,125

0,124

0,125

0,123

0,118

0,119

0,123

0,152

Valorile orare de dozimetrie gamma nu au prezentat depăşiri ale limitei de atenţionare de 0,250 µGy/h, valoarea medie anuală fiind de 0,127 µGy/h.

Valorile orare ale debitului de doză gamma externă nu au prezentat depăşiri ale limitelor de avertizare, variind între 0,101 – 0,218 µGy/h. Fig.8.6.1.4. Evoluţia lunară a debitului dozei gamma absorbită în aer în anul 2013

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

0,16

0,18


mic

roG

y/h

Limita de atenţionare=0,250 mGy/h

Debit doză gamma absorbită în aer


- 252 -

Pentru măsurătorile debitului dozei gamma externă absorbită efectuate conform programului standard, valorile medii lunare s-au situat sub limita de atenţionare de 0.250 μGy/h stabilită prin legislaţia in vigoare.

Fig.8.6.1.5.Evoluţia anuală a debitului dozei gamma absorbită în aer în perioada 2005-2013

Debit doză absorbită în aer

0,0990,11

0,102 0,105 0,108 0,11 0,112 0,1160,129

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

mic

roG

y/h

Valorile medii anuale pentru debitul dozei gamma absorbită în aer s-au situat sub valoare limită de atenţionare de 0,250 µGy/h.

Depuneri atmosferice (măsurători imediate)

În anul 2013, valorile măsurătorilor imediate pentru depunerile atmosferice s-au situat sub limita de atenţionare de 200 Bq/m2*zi. Valoarea maximă a fost de 54,3 Bq/ m²*zi (28.08.2013). Limita de atenţionare este de 200 Bq/m² *zi pentru activitatea specifică beta globală a depunerilor atmosferice la măsurătorile imediate.

Tabel.8.6.1.4.Valori medii lunare (Bq/m² *zi) a activităţii specifice beta-globale pentru depuneri atmosferice (măsurători imediate) în anul 2013


MEDII LUNARE

1,3

4,3

1,9

1,7

2,8

2,0

1,0

4,0

3,1

1,8

1,6

1,6


- 253 -

Fig.8.6.1.6.Evoluţia lunară a activităţii specific beta-globale pentru depuneri atmosferice în anul 2013

0

1

2

3

4

5


Bq

/mp

/zi

Limita atenţionare=200Bq/mp/zi

Depuneri atmosfericeActivitatea specifica beta globală

- măsuratori imediate 2013

Valorile medii lunare ale activitatăţii specifice beta globală a depunerilor atmosferice la măsurătorile imediate, s-au situat sub limita de atenţionare de 200 Bq/m² *zi.

Fig.8.6.1.7.Evoluţia anuală a depunerilor atmosferice (măsurători imediate) în perioada 2005-2013

Depuneri atmosferice

2,3

1,6

2,1

1,41,2

1,6 1,6

1,9

2,3

0

0,5

1

1,5

2

2,5

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

Bq

/mp

/zi

Pentru măsurătorile debitului dozei gamma externă absorbită efectuate conform programului standard, valorile medii lunare s-au situat sub limita de atenţionare de 0.250 μGy/h stabilită prin legislaţia in vigoare.

Radioactivitatea apelor În scopul supravegherii principalului curs de apă din judeţ, se recoltează probe din râul situat în apropierea SSRM, cu frecvenţă zilnică. Probele sunt pregătite pentru analiză şi


- 254 -

se efectuează măsurări ale activităţii beta globale imediate şi după 5 zile. Probele zilnice sunt cumulate lunar şi transmise spre analiză gama spectrometrică. Tabel.8.6.1.5. Valori medii lunare a activităţii beta-globale (Bq/l) pentru râul Milcov


MEDII LUNARE

0,549

0,381

0,365

0,389

0,259

0,285

0,271

0,265

0,327

0,524

0,444

0,416

Fig.8.6.1.8.Evoluţia lunară a activităţii specifice beta globale pentru apa de suprafaţă - râul Milcov, în anul 2013

Apă de suprafaţă

Activitate specifică râu Milcov

-masurători imediate-

-0,050,050,150,250,350,450,550,650,750,850,95

ian febr mart april mai iun iul aug sept oct nov dec

Limita atenţionare=2Bq/l

Bq

/l

Valorile medii lunare ale activitatăţii specifice beta globale pentru apa de suprafaţă, s-au situat sub limita de atenţionare de 2Bq/l. Fig.8.6.1.9.Evoluţia anuală a activităţii specifice beta globale pentru apa de suprafaţă - râu Milcov, în perioada 2005-2013

Apa de suprafaţă

Activitate specifică beta globală - r. Milcov

0,2750,323

0,225

0,281

0,227 0,234 0,252

0,372 0,378

0

0,1

0,2

0,3

0,4

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

Bq

/l

Valorile medii anuale ale activitatăţii specifice beta globale pentru apa de suprafaţă, s-au situat sub limita de atenţionare de 2Bq/l.


- 255 -

Radioactivitatea solului În conformitate cu programul de monitoring al staţiei s-au prelevat săptămânal în tot cursul anului, când pămîntul nu a fost acoperit cu zăpadă, probe de sol superficial ( neperturbat adâncime 0-5 cm) Valorile sunt raportate la kg de masă şi s-au încadrat între 299,5 Bq/ kg în luna martie şi 970,7 Bq/kg în luna iunie.

Tabel.8.6.1.6.Valori medii lunare a activităţii beta-globale pentru sol necultivat în anul 2013


MEDII LUNARE

-

483,6

422,2

515,0

570,0

691,7

507,9

556,4

583,6

590,3

462,7

557,9

Fig.8.6.1.10.Evoluţia lunară a activităţii specifice beta globale pentru sol necultivat în anul 2013

0

250

500

750


Bq/ K

g

Luna

Sol necultivatActivitate specifică 2013

Fig.8.6.1.11.Evoluţia anuală a activităţii specifice beta globale pentru sol în perioada 2005-2013

Sol necultivat


464,7

551,5

470,6405,7

343,1310,9

379,5

471,9539,9

0

100

200

300

400

500

600

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

Bq

/kg

Se remarcă o tendinţă uşor crescătoare a mediei anuale.


- 256 -

Radioactivitatea vegetaţiei Proba socotită semnificativă pentru aprecierea poluării mediului a fost vegetaţia spontană, prelevată săptămânal, în perioada de vegetaţie (aprilie- octombrie) din perimetrul amplasamentului staţiei de radioactivitate. Valorile sunt raportate la kg de masă uscată şi s-au încadrat intre 60,1 Bq/kg în luna aprilie şi 275,9 Bq/kg în luna august. Tabel.8.6.1.7.Valori medii lunare a activităţii specifice beta-globale pentru vegetaţie (Bq/kg)

LUNA Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct

MEDII

LUNARE

115,5

119,5

108,4

124,4

140,0

147,6

185,1

Fig.8.6.1.12.Evoluţia lunară a activităţii specifice beta-globale pentru vegetaţie spontană în anul 2013

0,0020,0040,0060,0080,00

100,00120,00140,00160,00180,00200,00


Bq/k

g

Luna

Vegetaţie spontanăActivitate specifică 2013


- 257 -

Fig.8.6.1.13.Evoluţia anuală a activităţii specifice beta-globale pentru vegetaţie spontană în perioada 2005-2013

Vegetaţie spontană


159,7

195,2

91,7 100,472,5

86,9110,3

138,6 131,9

0

50

100

150

200

250

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

medii anuale

Bq/k

g

CONCLUZII

Nivelul mediu anual al radioactivităţii factorilor de mediu, măsuraţi în cursul anului 2013, este în continuă scădere faţă de nivelul din perioada accidentului de la Cernobîl. La nivelul anului 2013, se observă continua diminuare a amplitudinii maximului anual a contaminării radioactive, principala sursă de contaminare artificială a judeţului fiind reprezentată de procesele de resuspensie de pe sol, importantă fiind contaminarea iniţială (din timpul accidentului de la Cernobîl) a judeţului. 8.6.2.Programele de monitorizare a zonelor cu fondul natural modificat antropic In judeţul Vrancea nu sunt zone cu fondul natural de radiaţii modificat antropic. La nivelul judeţului Vrancea, nu s-au înregistrat depăşiri ale limitelor de atenţionare, avertizare sau alarmare, comparativ cu pragurile limită corespunzătoare pentru radioactivitatea aerului, apelor şi depunerilor la sol. 8.6.3.Monitorizarea radioactivităţii apei potabile Parametrii indicatori de calitate a apei potabile sunt prevăzuţi în Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată cu Legea 311/2004. În perioada 2008-2013 s-au prelevat 47 de probe pentru determinarea radioactivităţii apei din mediul urban şi rural (program derulat prin Laboratorul de Igiena radiaţiilor Ionizante - Galaţi). Pentru apa provenită din cele 3 ZAP-uri din comuna Andreiaşu a fost recomandată monitorizarea atentă a radioactivităţii. 8.7. Poluarea fonică şi sănătatea Zgomotul este definit ca fiind sunetul sau amestecul de sunete discordante, puternice care impresionează neplăcut auzul. Pentru derularea normală a activităţilor umane pe timp de zi, seară şi noapte confortul acustic reprezintă elementul de importanţă majoră. Un mediu acustic favorabil, ajută la menţinerea zgomotului la un nivel la care nu perturbă activitatea efectuată într-un spaţiu limitat. Astfel printre factorii de risc identificaţi în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei se numără şi zgomotul. Datorită ritmului alert de desfăşurare a activităţilor


- 258 -

zilnice, zgomotul devine unul dintre cei mai influenţi factori de stres, acesta conducând la creşterea oboselii influienţând activităţile umane. Printre problemele de sănătate cauzate de zgomot se enumeră: dificultăţi în comunicare, stresul, tulburări psihologice (lipsa concentrării), tulburări ale somnului, efecte fiziologice (creşterea presiunii arteriale). De asemenea formarea de aglomerări urbane de mari dimensiuni are drept consecinţă mărirea numărului de surse de zgomot. În mediul urban, principalele surse de zgomot includ transportul rutier, feroviar, aerian şi activităţiile din zonele industriale din interiorul aglomerărilor. Comisia Europeană a desemnat zgomotul ca fiind una din principalele probleme de mediu din Europa. (Cartea verde – Politica viitoare cu privire la zgomot, 2007). Astfel, la nivel comunitar există obligaţia implementării Directivei 2002/49/CE privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, care obligă statele membre la realizarea hărţilor strategice de zgomot precum şi stabilirea unor măsuri de reducere a zgomotului în cadrul Planurilor de acţiune elaborate de către acestea. Principalele avantaje pe care le oferă hărţile strategice de zgomot în mediul urban sunt: -informarea populaţiei asupra nivelurilor de zgomot în zonele de interes prin paginile oficiale web etc;

-conservarea zonelor liniştite;

-stabilirea zonelor unde se înregistrează depăşiri ale valorilor limită, precum şi simularea efectelor diferitelor metode de diminuare ce pot fi implementate, alegându-se măsurile cele mai eficiente din punct de vedere tehnic şi economic în scopul implementării acestora; -luarea în considerare a planurilor de acţiune în deciziile cu privire la dezvoltarea de noi zone rezidenţiale şi la dezvoltarea urbanistică în general. Se elaborează hărţi strategice de zgomot pentru aglomerările cu mai mult de 250 000 de locuitori. Pentru judeţul Vrancea nu se elaborează harta de zgomot.

Deşi poluarea aerului este dăunătoare pentru oameni, poluarea fonică este aproape la fel de periculoasă pentru sănătatea populaţiei. Poluarea fonică provoacă probleme grave de sănătate, de la boli de inimă la tulburări cognitive şi de somn. Cea mai mare problemă de sănătate legătă de zgomot este disconfortul şi întreruperea somnului din cauza traticului rutier. Lipsa somnului duce la desfăşurarea unei vieţi mai puţin sănătoase.

În vederea diminuării impactului zgomotului asupra sănătăţii populaţiei, normativele care reglementează măsurile de reducere a zgomotului emis de principalele surse de zgomot (vehiculele rutiere, feroviare şi de infrastructura acestora; aeronave;echipamentele industriale;echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor şi maşinile industriale mobile) şi care transpun Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental sunt: -HG nr.321 din anul 2005, republicată, privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant; se aplică zgomotului la care este expusă populaţia, în special în: a) zonele construite; b) parcurile, grădinile publice sau alte zone liniştite dintr-o aglomerare; c) zonele liniştite din spaţii deschise; d) zonele limitrofe unităţilor de învăţământ, a spitalelor şi a altor clădiri şi zone sensibile la zgomot. Implementarea acestei hotărâri va conduce la:


- 259 -

a) determinarea expunerii la zgomotul ambiant, prin realizarea cartării zgomotului; b) asigurarea accesului publicului la informaţiile cu privire la zgomotul ambiant şi a efectelor sale; c) adoptarea, pe baza rezultatelor cartării zgomotului, a planurilor de acţiune pentru prevenirea şi reducerea zgomotului ambiant -Ord. MMDD şi al MS, nr.831/1461/ 2008 privind înfiinţarea comisiilor tehnice regionale pentru verificarea criteriilor utilizate la elaborarea planurilor de acţiune şi analizarea acestora, precum şi pentru aprobarea componenţei şi a regulamentului de organizare şi funcţionare ale acestora; -Ord.MMDD, al MT, MS şi al MAI nr.152/558/1119/532 / 2008, pentru aprobarea Ghidului privind adoptarea valorilor limită şi a modului de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de acţiune, pentru indicatorii Lzsn si Lnoapte în cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile principale şi în aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale şi în aglomerări, traficul aerian pe aeroporturile mari şi/sau urbane şi pentru zgomotul produs în zonele de aglomerări unde se desfăşoară activităţi industriale prevăzute în anexa nr. 1 la OUG nr. 152/ 2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/ 2006; -Ord.MMGA, al MTCT, MT, MS şi al MAI nr. 678 / 1344 / 915 / 1397/2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul a indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor; -Ord.MT, MCT nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenţă ale acestora; -Ord.MT nr.720/2007 privind modificarea Ord.MTCT nr.1258/2005; -Ord.MMDD nr.1830/ 2007 pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea şi evaluarea hărţilor strategice de zgomot. -Ordinul 673/18.04.2013 pentru aprobarea componenţei şi regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor înfiinţate în cadrul autorităţilor publice pentru protecţia mediului în vederea analizării şi evaluării hărţilor strategice de zgomot şi a rapoartelor aferente acestora. Pentru judeţul Vrancea nu s-au întocmit hărţi strategice de zgomot. A.P.M. VRANCEA efectuează măsurători ale nivelului de zgomot echivalent în orasul Focşani in puncte fixe pe străzi de categorii tehnice II şi III, respectiv străzi de legătură şi de colectare.Valoarea limitei maxime admise pentru nivelul de zgomot echivalent conform STAS 10009/1988 este de 70 dB respectiv de 65 dB. Tabel 8.7.1.Măsurători de zgomot în anul 2013

Tip măsurare zgomot Număr măsurători

judeţ

Nivel zgomot echivalent

(dB)

Valori maxime permise

Depăşiri %

Pieţe , spaţii comerciale, restaurante in aer liber

- - - -

Incinte de şcoli si creşe, grădiniţe , spaţii de joacă pentru copii

- - - -

Parcuri , zone de recreere şi - - - -


- 260 -

odihnă

Incintă industrială - - - -

Zone feroviare - - - -

Aeroporturi - - - -

Parcaje auto - - - -

Stadioane, cinematografe în aer liber

- - - -

Trafic 451 din care: -328 măsurători pe străzi de categorie tehnica II -123 măsurători pe străzi de categorie tehnică III

Lech

70

65

8,86 %

Alte - zone locuibile - - - -

Tabel 8.7.2.Date sintetice de zgomot effectuate în 2013 Judeţul Număr

măsurători Maxima măsurată (dB)

Depăşiri %

Indicator utilizat

Determinări în urma sesizărilor

Sesizări rezolvate %

Vrancea 19 măsurători la cerere

67,30

10,52 %

Lech

4,04 %

100%

451 măsurători trafic

90,3

8,86 %

Determinările s-au efectuat conform Reţelei de supraveghere fonică a oraşului Focşani

Total 470

În decursul anului 2013 în urma măsurătorilor efectuate s-au înregistrat depaşiri ale limitei maxime admise astfel: Străzi de categorie tehnică II

-B-dul Bucureşti in punctele: UM 01270, SC VINCON SA Focşani

-B-dul Unirii in punctele : Sala Polivalentă , Prefectura

Străzi de categorie tehnică III -Str. Tinereţii in punctul Şcoala Generală nr. 10

-Str. Ştefan cel Mare in punctul Şcoala Generală nr.9

-Str. Cezar Bolliac in punctul Colegiul Unirea


- 261 -

Cauzele principale ale depăşirii nivelului de zgomot emis în mediu de traficul rutier, care reprezintă sursa de poluare sonoră cea mai importantă, sunt: · dezvoltarea continuă a transporturilor; · intensificarea traficului rutier; · staţionarea autovehiculelor la semafoare, întrucât marea majoritate a intersecţiilor sunt semaforizate; · tranzitarea de către autovehicule de mare tonaj Efectele poluării sonore asupra sănătăţii populaţiei Expunerea la nivele ridicate de zgomot, provoacă o serie de tulburări importante asupra sănătăţii populaţiei: - hipoacuzie - surditate Efectele zgomotului asupra organismului uman se pot manifesta şi prin: - oboseală cronică (astenie, iritabilitate, depresie) - scăderea atenţiei, a capacităţii de concentrare -constuirea locuinţelor noi cu ferestrele camerelor de odihnă şi dormit spre străzile cu circulaţie rutieră mică;

Diminuarea zgomotului se realizează prin:

*măsuri tehnice la nivelul surselor de zgomot:

- refacerea şi întreţinerea sectoarelor de cale de tramvai deteriorate, foarte zgomotoase;

- refacerea şi întreţinera sectoarelor de drum, utilizându-se în special asfalt de tip poros;

*alegerea surselor mai silenţioase:

- înnoirea parcului de autovehicule de transport în comun, mai silenţioase, cu emisii de noxe ecologice, mai reduse;

- înnoirea parcului de tramvaie cu rame mai silenţioase.

*măsuri de reducere a transmiterii zgomotului:

- refacere şi intreţinere de aliniamente de gard viu în zonele de agrement învecinate arealelor de circulaţie rutieră;

- introducerea, după caz, a pârghiilor economice stimulative care să încurajeze diminuarea sau menţinerea valorilor nivelurilor de zgomot sub maximele permise;

- încurajarea populaţiei în acţiuni de refacere a izolarii fonice şi a locuinţelor, prin anumite măsuri fiscale.

Măsuri de reducere a zgomotului: * pentru planificarea traficului:

- dispunerea de trasee cu sens unic pe strazi înguste, cu imobile foarte apropiate de axa de circulaţie - acestea realizeaza de obicei structuri de circulaţie paralele într-o zonă rezidenţială sau cu funcţiuni complexe, realizându-se concomitent şi temporizarea traficului;

- limitări ale tonajului autovehiculelor pe anumite artere, mai ales în zonele rezidenţiale;

- limitarea vitezei de circulaţie pe anumite sectoare de drum;

- introducerea conceputului de străzi exclusiv pietonale, în special în centrele istorice ale oraşelor;

*pentru amenajarea teritoriului:


- 262 -

- în procesul de proiectare a noilor zone rezidenţiale se au în vedere spaţii verzi înconjurătoare mai mari, plasarea imobileor la distanţă mai mare faţă de trama stradală de principală circulaţie, amenajarea spaţiilor verzi cu gard viu marginal la drum, pentru limitarea sau reducerea zgomotului produs de traficul rutier;

- se evită realizarea de noi locuinţe în apropiarea aliniamentului căilor ferate de circulaţie intensă.

8.8. Tendinţe Politica de mediu, fiind una dintre cele mai complexe politici comunitare, în special datorită caracterului său trans-sectorial şi al interferenţei directe cu creşterea economică, se confruntă cu un set de probleme specifice. Adesea, ele decurg din încercarea de a balansa interesele economice cu cele de mediu şi implicit cu calitatea vieţii şi de a le transforma din interese contradictorii în interese complementare. Se creează astfel situaţii în care apar false probleme dar care sunt de fapt efecte benefice ale politicii comunitare de mediu. Un astfel de exemplu este dat chiar de relaţia creştere economică - reducerea calităţii factorilor de mediu/reducerea resurselor naturale şi care creează tensiuni şi rezistenţă în aplicarea sau adoptarea măsurilor de protecţie a mediului. Acest lucru se întâmplă tocmai din teama de a sprijini mediul, cu costul regresului economic şi al creării de crize sociale - având în vedere caracterul maximal al producţiei de consum. Acesta pare a fi un cerc vicios, însă soluţia este o schimbare de perspectivă: acele măsuri care restricţionează dezvoltarea industriei din considerente de mediu, stimulează în acelaşi timp dezvoltarea de mecanisme şi sisteme ce fac posibilă coabitarea celor două - cum ar fi tehnologiile avansate şi nepoluante, surse alternative de energie verde (energia solară, energia eoliană), care duc la dezvoltarea unei pieţe specializate şi implicit, dezvoltarea economică.

Conform raportului „Mediul European-Starea şi Perspectiva SOER 2010” elaborat de Agenţia Europeană de Mediu în Europa, aproximativ 40% din populaţia care trăieşte în cele mai mari oraşe din UE- 27 pot fi expuse pe termen lung la zgomotul provenit de la traficul rutier depăşind 55 dB pe timp de zi iar pe timp de noapte aproape 34 de milioane de persoane pot fi expuse la nivelurile medii de zgomot rutier de peste 50 dB. Ghidurile OMS pentru zgomotul de noapte pentru Europa recomandă ca oamenii să nu fie expuşi la zgomotul de noapte mai mare de 40 dB. Nivelul de zgomot de 55 dB fiind descris ca “pericol crescând pentru sănătatea publică”.

capitolul 8. mediul, sǍnǍtatea şi calitatea vieŢiiapmvn-old.anpm.ro/upload/137188_capitolul 8...

Documents