capitolul 7 problematica medico-legalĂ a leziunilor ... · de multe ori armele de acest fel nu...

Capitolul 7 PROBLEMATICA MEDICO-LEGALĂ A

LEZIUNILOR PRODUSE PRIN ACŢIUNEA ARMELOR DE FOC

Cercetarea criminalistică a armelor de foc folosite în săvârşirea de infracţiuni, identificarea

sau clarificarea modului sau împrejurărilor în care autorul s-a folosit de acestea sunt aspecte a

căror soluţionare cade in sarcina specialiştilor criminalişti care se confruntă in ultimii ani cu o

creştere a infracţiunilor de acest gen1.

Apreciem că dacă in trecut, in ţara noastră, infracţiunile comise cu arme de foc erau

îndreptate in general împotriva fondului cinegetic, în prezent acestea sunt îndreptate tot mai des

împotriva patrimoniului, vieţii şi integrităţii fizice a persoanei. În opinia noastră, acest fapt se

datorează in mare măsură creşterii numărului de persoane posesoare legal de arme de foc dar şi

deţinătorilor ilegali de arme procurate prin diferite căi sau chiar confecţionate artizanal.

În prezent există în cadrul Institutului de Criminalistică evidenţe centrale care sunt

exploatate şi gestionate prin intermediul unui sistem informatizat de identificare balistică - IBIS.

Acest sistem are rolul de a achiziţiona, stoca, şi gestiona imaginile elementelor de muniţie trase

cu arme de foc (tuburi cartuş şi proiectile). În cadrul unei baze de date destinate identificării

automate a armelor de foc aflate în evidenţă. Având in vedere că această bază de date este

constituită in mare parte de elementele de muniţie trase experimental cu arme de foc letale

deţinute legal, o problemă o ridică armele deţinute ilegal, in cazul folosirii acestora fiind foarte

importantă identificarea acestora la locul comiterii faptei. Statistica referitoare la cazurile de

deţinere ilegală de arme de foc şi muniţii in primele trei luni ale anului 2008, a scos in evidenţă

înregistrarea la nivelul judeţului Constanţa a unei creşteri de

300% față de aceeaşi perioadă a anului 2007. O mare parte din armele deţinute ilegal, s-a

dovedit a fi introduse în țară, din Bulgaria, prin punctele de trecere a frontierei1.

De multe ori armele de acest fel nu prezintă elementele specifice de identificare (marcă,

serie, număr), care lipsesc fie din construcţie ori au fost şterse.

Pentru rezolvarea tuturor aspectelor legate de săvârşirea unei infracţiuni prin folosirea unei

arme de foc, este important ca toate organele judiciare participante la cercetarea locului faptei în

cazul săvârşirii unei astfel de infracţiuni să cunoască modul de funcţionare a unei arme de foc,

genurile de urme care pot fi create de acestea şi procedeele de căutare, descoperire, ridicare şi

interpretarea acestora.

1 Prezentare în cadrul Raportului de Activitate a I.G.P.R. pe anul 2008.

7.1. Studiu medico-legal al cazurilor de moarte violentă prin folosirea armelor de foc

Analiza plăgii împuşcate şi evaluarea leziunilor produse prin arme de foc reprezintă o

circumstanţă criminalistică şi medico-legală de excepţie, numărul de cazuri întâlnite in practica

medico - legală pe o perioadă de 6 ani (2002-2006 şi 2010) fiind de 223 cazuri.

Din punct de vedere medico-juridic plaga împuşcată prezintă o serie de caracteristici din

care se poate aprecia distanţa şi direcţia de tragere, fapt ce permite stabilirea circumstanţelor şi

condiţiilor existente în momentul producerii leziunilor elemente esenţiale în elucidarea

diagnosticului medical şi juridic2.

Stabilirea circumstanţelor de producere este însă mai uşor de realizat în teorie decât in

practică pentru că atât arma de foc cât şi muniţia prezintă o serie de particularităţi legate de

foarte mulţi factori de fabricare, compoziţie etc. care îngreunează identificarea ei. Seimpune o

cunoaştere temeinică a tipurilor de arme şi a muniţiilor şi a explozivilor existenţi pe piaţă.

În plus. efectuarea de trageri experimentale poate genera probleme chiar atunci când se

trage cu aceeaşi arma şi muniţie, realizându-se leziuni cu aspect nou determinate printre altele

de modul de conservare şi exploatare a armei, de calitatea muniţiei etc.

Această varietate a tipurilor de arme şi muniţii poate genera expertului criminalist şi

medicului legist, o serie de probleme destul de spinoase in ceea ce priveşte expertiza medico-

legală a traumatismelor produse cu arme de loc. Din acest punct de vedere, considerăm necesar

să prezentăm câteva noţiuni de balistică medico-legală. în plus faţă de cele de balistică clasică.

Prezenţa medicului legist în cercetarea unor infracţiuni este necesară ori de câte ori,

obiectul cercetării judiciare implică aspecte cu caracter biologic şi (sau) uman. În marea

majoritate a situaţiilor de deces sunt întâlnite împrejurări suspecte ori necunoscute şi mai ales în

cazurile în care se presupune o moarte violentă. Cercetarea se efectuează in echipă formată din

procuror, organul de poliţie şi medicul legist1.

Cauzele sunt extrem de variate, putând sau nu prezenta implicaţii penale, moartea având un

caracter neviolent sau fiind consecinţa unei activităţi infracţionale. Fie că moartea este

neviolentă, dar survine în condiţii necunoscute, fie că aceasta este urmare a acţiunii unui factor

extern de orice natură, prezenţa medicului legist este necesară încă de la primele cercetări, in

vederea lămuririi unor aspecte de ordin biologic, care uneori pot fi determinante în calificarea

juridică a cauzei. Un aspect particular al traumatismelor mecanice il constituie moartea

consecutivă leziunilor produse de arme de foc.

1 Bilanţul Poliţiei Române pe anul 2008 - Secţiunea Direcţiei de Investigaţii Criminale din cadrul IGPR. 2 În acelaşi sens, Em. Stancu în Tratat de Crlmindlistică, ed. a IV-a, 2008, Ed. Universul Juridic, p. 525 şi urm., unde sunt descrise semnele care servesc la diagnosticarea morţii (tardive, semitardive şi conservatoare), care s-au dovedit a fi de un real folos în practica judiciară în elaborarea unor ipoteze şi stabilirea unor cercetări ulterioare.

Investigarea omorului săvârşit cu arme de foc 237

Preocupările activității de expertiză medico-legală sunt indisolubil legate de procesul

general al identificării urmelor, proces specific criminalisticii, care pleacă de la principiul că

efectul decurge din structura cauzei. Pe de altă parte, victima agresiunii reprezintă in cadrul

cauzalităţii generale doar o verigă, aflată in multiple interpelaţii cu cauza şi cu condiţiile care au

generat conflictul.

Cele trei particularităţi in împuşcare sunt:

- forţa deosebită cu care se acţionează la nivelul ţintei (de către unda de şoc şi proiectil);

- factorii însoţitori ai proiectilului;

- distanţa mare de acţiune.

a) forţa deosebită cu care acţionează unda de şoc şi proiectilul la nivelul ţintei, ca urmare a

energiei cinetice considerabil dezvoltată de gazele sub presiune in momentul aprinderii pulberii;

această forţă cinetică, se traduce pe plan lezional printr-o mare capacitate de rănire, manifestată

atât la suprafaţă, cât mai ales în profunzime: sunt de obicei leziuni transfixiante, uneori numai

penetrante, cunoscute sub denumirea generală de „orificiu de intrare, canal, orificiu de ieşire";

b) factorii însoţitori ai proiectilului, unii obligatorii, alţii acţionând doar la distanţe mici,

foarte diverşi (în funcţie de mulţi parametri ai armei de foc), consideraţi de majoritatea autorilor

ca „factori suplimentari" sau „secundari” ai împuşcării; îşi lasă marca sub o formă sau alta la

polul de impact, uneori şi pe canal, dând aspecte specifice împuşcării;

c) distanţa mare de acţiune, mai ales a undei de şoc şi a proiectilului - consecinţă directă a

forţei explozive a gazelor cunoscută, mai frecvent, sub termenul de traiectorie.

Putem afirma că leziunile prin împuşcare sunt net deosebite de celelalte întâlnite în

traumatologia medico-legală, tocmai datorită celor trei particularităţi analizate mai sus.

Leziunile împuşcate sunt apreciate ca tipice in diagnosticul diferenţial cu celelalte leziuni; dar,

marea varietate a armelor de foc a modificat în bună măsură tabloul morfologic considerat până

nu de mult „clasic", in sensul frecvenţei tot mai mari a apariţiei leziunilor atipice.

La examenul extern al cadavrului, medicul legist va trebui să pună in evidenţă leziunile

produse de proiectil, fie că acesta este unic, fie că este vorba de proiectile multiple (in general

cele de vânătoare cu alice).

Leziunile produse de armele de foc, datorită multiplelor particularităţi, pune uneori

probleme de diagnostic diferenţial faţă de alte leziuni traumatice, in funcţie de perfecţionarea

armelor, iar leziunile

1 Em. Stancu. op. cit., p. 519.

238 Marin Ruiu

1 Dan Şchiopu în Tratat de Medicină Legală, Editura Medicală, Bucureşti, 1995. p. 748 (5.6.3. Leziunile prin arme de foc). 2 Date statistice de la IN M L şi Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul IGPR.


de tip „clasic” tind să devină o raritate in ceea ce priveşte particularităţile acestora.

Sunt des întâlnite situaţii in care diferenţierea modificărilor in zona de impact şi de

părăsire a ţintei (altădată considerată elementară), se realizează în prezent cu dificultate, ceea ce

denotă că sarcinile expertizei medico-legale in a stabili împrejurările in care a avut loc tragerea

devin din ce în ce mai dificile.

Problemele atât de variate ce sunt încadrate pe plan teoretic in balistica ţintei (ramură a

balisticii exterioare), nu pot fi rezolvate decât printr-o strânsă cooperare intre criminalist -

medic-legist şi ancheta penală.

Scripcaru şi Terbancea afirmau pe bună dreptate că: „Deşi multe din problemele ce ţin de

expertiza balisticii aparţin criminalisticii, pentru medicina legală, ele prezintă tot atât de mare

importantă, deoarece medicul legist, lipsit de cunoştinţe de balistică, nu poate rezolva corect

unele probleme ale expertizei, fără înţelegerea lor”1.

Pentru a înţelege importanţa cercetării criminalistice şi medico- legale a leziunilor produse

cu arme de foc am studiat incidenţa leziunilor traumatice grave, cu sfârşit letal, produse cu arme

de foc întâlnite la nivelul ţării pe o perioadă de 6 ani (2002-2006 şi 2010). Cazurile au fost

descoperite în arhiva IML Bucureşti şi au fost prezentate in cadrul dărilor de seamă in anii

respectivi.

În cercetarea noastră a mai fost analizată ponderea morţilor violente induse de armele de

vânătoare in mod accidental ca incidente de vânătoare. Această cercetare a fost realizată pe o

perioadă de zece ani2.

În anii menţionaţi frecvenţa morţilor violente realizate cu arme de foc a fost următoarea:

240 Marin Ruiu

DISTRIBUŢIA DECESELOR PRIN ARME DE FOC

ÎN PERIOADA 2002-2006 Şl 2010

Tabelul următor evidenţiază distribuţia leziunilor in funcţie de vârstă. Dacă suicidul nu are

o reprezentare specifică pentru anumite grupe de vârstă, omuciderile sunt mai frecvente la grupa

de vârstă 30-40 de ani, situaţie concordantă cu datele deja menţionate până acum.

DISTRIBUŢIA CAZURILOR ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ

ÎN ANII 2002-2006 Şl 2010

În toate cazurile analizate în cei şase ani am constat câ sexul persoanelor implicate in

moarte violentă prin împuşcare a fost sexul masculin in 95% din cazuri, iar în 5% din cazuri

sexul a fost feminin. Există o preponderenţă netă a cazurilor la sexul masculin, plăgi

împuşcate la sex feminin fiind foarte rare şi atunci fiind produse in împrejurări bine definite

criminalistic (produse de soţ sau concubin, prieten intr-un acces de gelozie).

Analizând cauza morţii din punct de vedere juridic am constat că în anii menţionaţi,

distribuţia cazurilor a fost următoarea :

An

Număr cazuri de morţi violente

Număr sinucideri

2002 41 35

2003 40 27

2004 52 28

2005 48 29

2006 36 14

2010 63 36

Total 280 169

Gr

(ani)

An

2002

An

2003

An

2004

An

2005

An

2006

An

2010

TOTAL

10..20 7 4 5 9 8 10 34 20..30 7 8 9 10 6 2 42

30..40 8 12 12 11 7 3 53 40.50 7 6 15 7 9 - 44 50..60 8 7 7

7 4 - 33

˃60 4 3 4 4 2 - 17 Total 41 40 52 48 36 6 223


CLASIFICAREA JURIDICĂ A CAZURILOR

ÎN ANII ANALIZAŢI

Din datele mai sus prezentate reiese în mod clar faptul că leziunile produse cu arme de foc

sunt mai frecvent accidente. Prin noua lege a armelor şi muniţiilor a crescut accesul persoanelor

civile la arme. Chiar dacă legea impune păstrarea armelor in condiţii de siguranţă, curiozitatea

mai ales a copiilor, dar şi tinerilor adulţi a dus la creşterea morţilor accidentale. Omuciderile

(10%) sunt frecvent din culpă (65%), cele cu intenţie fiind intens mediatizate şi din acest motiv

generează speculaţii privind creşterea incidenţei utilizării armelor de foc.

Sinuciderile (42%) reprezintă o creştere majoră şi din acest punct de vedere se desprind

deja două concluzii importante cu caracter medico-legal. Creşterea siguranţei în păstrarea şi

depozitarea armelor va reduce numărul de accidente, dar controlul psihologic al posesorilor de

arme (certificare - recertilicare medicală la cel mult doi ani) poate decela eventuale tendinţe

depresive asocjabile cu tendinţe suicidale, după părerea noastră.

Tipul lezional actual diferă radical faţă de situaţia de dinainte de anul 1989 când leziunile

produse cu arme cu glonţ erau mai ales omucideri (frecvent din culpă)1. O explicaţie posibilă

este accesul la arme şi muniţii. În plus pe piaţa internă au apărut o suită de arme

1 V Beliş, Tratat de medicină legală. Ed. Medicală, Bucureşti, 1995.

2002 2003 2004 2005 2006 2010 TOTAL

Sinucidere 22 20 25 18 7 4 96 Omucidere 4 3 5 4 5 1 22

Accident 15 17 22 26 24 1 105 Total 41 40 52 48 36 6 223

242 Marin Ruiu

„atipice" (arme cu propulsie cu gaz, arme de asomat animale cu piston etc.) care sunt

frecvent utilizate de către posesori în caz de sinucidere.

CLASIFICAREA JURIDICĂ A CAZURILOR ÎN ANII

Datele deja menţionate trebuie coroborate şi cu tabelul următor din care reiese faptul că

majoritatea omorurilor prin împuşcare la vârsta 10-20 de ani au fost efectuate in mediu militar

(de pază etc.). omuciderea fiind produsă accidental (60% - 2 cazuri).

În analiza activă a sinuciderilor şi a omuciderilor observate în cursul anului 2006 am

observat următoarele circumstanţe de producere a leziunilor; ele sunt menţionate de anchetatori

în cadrul scurtului istoric al cazului din cadrul ordonanţei de autopsie.

CIRCUMSTANŢE DE PRODUCERE A OMOR / SI N U C I D E R E - A N 2006

ANALIZAŢI

(% Număr total))

%

Sinucidere 42

Omucidere 10

Accident 48

Total 100

SINUCIDERI OMUCIDERI

- în postul de gardă în timpul serviciului - 5 - Ofiţe - 1 (cu ţeava revolverului în gură) - Sinucidere după ce şi-a împuşcat soţia - 1 - Sinucidere in poziţie şezândă cu o carabină intre picioare şi ambele mâini pe armă -1

- Soldat reangajat - 2 (de către alţi soldaţi accidental) - Nu s-a oprit la somaţia poliţiei - 1 - De către pădurar -1 - Evadat din închisoarea Jilava - 1

Total 8 Total 5

Tabelul următor evidenţiază numărul şi localizarea împuşcăturilor in

funcţie de poziţionarea topografică şi de circumstanţele furnizate de

anchetă (omor şi suicid).

Invest

igare

a o

moru

lui

săvârşi

t eu

arm

e d

e f

oc

24

3


Din datele prezentate rezultă că la nivel cranian am avut localizate 89 de leziuni, la nivel

toracic 13 leziuni, la nivel abdominal 8 leziuni şi la nivelul membrelor 1 leziune. Distribuţia

acestora in funcţie de circumstanţele de producere a fost următoarea :

ANALIZA CONCOMITENTĂ A LOCALIZĂRII LEZIONALE

ŞI A CIRCUMSTANŢELOR DE PRODUCERE

ÎMPUŞCĂRI MULTIPLE - OMUCIDERE

Mecanism de tip asociat

În leziunile produse in caz de sinucidere, localizarea orificiului de intrare este temporal

drept sau stâng, în funcţie de emisferul cerebral dominant al sinucigaşului. Trebuie amintit

faptul că in elaborarea gândirii criminalistice şi medico-legale privind circumstanţele de

producere a leziunilor sunt utile, o multitudine de deducţii legate de existenţa factorilor

secundari ai împuşcăturii la nivelul palmelor victimelor, de modificări de tip excoriaţii existente

la nivel spaţiului I

Interdigital, de existenţa tentativelor de suicid din antecedente precum şi existenţa unor

înscrisuri (scrisoare de adio, justificări etc.), aşa după cum este prezentat in imaginile de mai

jos:1

Localizare Suicid Omucidere Accident Total Cranian 79 16 84 179

Toracic 10 3 11 24

Abdominal 0 8 9 17

Membre 0 1 2 3

Total 89 28 106 223

ORIFICIUL INTRARE ORII IC IUL IEŞIRE

1) toracic ant.sp.III i.c. drept

+toracic post.subscapular

+ coapsa dr. 1/3 sup.lat.ext.

+ coapsa dr. 1/3 medie lateral

La 9 cm de orificiul de intrare

Sp.VIII i.c. linia axilară

post.

Fesa stg.

Coapsa dr. 1/3 medie

intern

2) plăgi împuşcate abdominale +

plăgi împuşcate transfixiante - pelvis

246 Marin Ruiu

Din analiza concomitentă a datelor de anchetă in asociere cu leziunile descoperite la

victima mai ales localizarea orificiului de intrare, dar şi a factorilor secundari ai împuşcăturii sau

a exeorialiilor interdigitale - şi asocierea acestuia cu datele de anchetă rezultă o bună înţelegere

a aspectelor medico-juridice şi criminalistice legate de suicid precum şi importante clarificări

legate de circumstanţele de producere a leziunilor in caz de omucidere. Iată un argument

major care să justifice asocierea imediată şi activă a unui medic legist în ancheta oricărei

leziuni produse cu arme de foc (inclusiv în cazurile nemortale).

1 Imagini din dosarul nr. 1/P/2010 din cadrul Parchetului Militar de pe lângă tribunalul Militar teritorial

Bucureşti.

Stabilirea unui diagnostic medico-juridic dar privind plăgile impuş- eate încă din primele

stadii ale unei investigaţii este foarte important. De cele mai multe ori insa punerea in evidenţă a

factorilor secundari nu este suficientă sau nu poate furniza suficiente informaţii pentru a stabili

dacă leziunile au fost hetero-produse sau sunt autoproduse.

Un element important in studiul caracterului autoprodus al leziunii este cel al poziţiei şi

localizării orificiului de intrare. Acesta trebuie să fie accesibil propriei mâini1 a victimei, trebuie

să intereseze direct un organ vital (aşa cum sunt prezentate in imaginile de mai jos), acţiunea să

fie asociată cu tendinţe suicidale repetate declarate de martori credibili sau să fie asociate cu

circumstanţe specifice medico-biologice (alcoolemie, consum de droguri, diagnostic de boală

incurabilă).


Cercetarea criminalistică (faza dinamică) efectuată la locul faptei va trebui să evidenţieze

eventuale înscrisuri cu caracter explicativ (“note de adio”) sau eventual pot fi obţinute informaţii

de la anturajul victimei privind o eventuală boală psihică (psihoză maniaco-depresivă). În

acelaşi timp insă nu trebuie uitat faptul că examinarea corectă a cadavrului poate furniza de cele

mai multe ori suficiente informaţii pentru o orientare corectă a anchetei judiciare încă de la

furnizarea unor ipoteze provizorii.

Examinarea corectă a cadavrului şi a locului faptei şi efectuarea unei autopsii de bună

calitate de către acelaşi medic legist care a efectuat cercetarea preliminară sunt elemente la fel

de importante in stabilirea unui diagnostic medico-legal.

Sunt citate in literatura de specialitate nenumărate cazuri în care numai examinarea

orificiilor de intrare este în măsură să stabilească (provizoriu) distanţa şi direcţia de tragere şi

posibilitatea unui accident sau a unei auto-agresiuni. Karger şi Duchesne1 menţionează impor-

tanţa evaluării corecte a orificiului de intrare încă din prima fază a investigaţiei criminalistice şi

medico-legale. Autorii menţionaţi citează exemple de auto-împuşcări atipice în ceafa, în ochi

(chiar cu perforarea ochelarilor), în nas sau in ureche. În acelaşi timp insă autorii specifică faptul

că simpla examinare a orificiului de intrare nu este suficientă în stabilirea caracterului auto-

produs, ci trebuie corelată cu traiectoria canalului şi a orificiului de ieşire. Oricum, observarea

atentă a orificiului de intrare este importantă în primele faze ale anchetei judiciare, opinie cu

care suntem de acord.

Interesul pe care-l prezintă studiul leziunilor cu arme de foc pentru întreaga activitate

criminalistică şi medico-legală este justificat de faptul că, deşi au o incidenţă scăzută in cadrul

principalelor forme etiologice ale traumatismelor mecanice, leziunile produse cu arme de foc au

1 Imagini din dosarul nr. 1/P/2010 din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Tertiorial

Bucureşti.

248 Marin Ruiu

o gravitate mare şi pot interesa concomitent mai multe persoane.

1 Karger. B., A. Duchesne, Who fired the gun? A casuistic contribution to the differentiation of self-inflicted and

non-self-inflicted gunshot wounds, in Journal of Legal Medicin. Official publication of the American Collefe of

legal Medicine (ACLM) I.S.S.N., 1521-057X (electronic), 0194-7648 (paper) Contribuţia cazuisticii a

diferenţierii leziunilor produse prin autoimpuşcare si cele săvârşite de autori, 1997, pp. 33-35.

Faţă de cele de mai sus, am realizat o cercetare retrospectivă şi am evaluat suicidul cu arme

de foc în raport cu regiunea in care s-a descoperit orificiul de intrare. Datele analizate au tbst

asociate cu circumstanţele medico-juridice de producere şi cu localizarea. Din datele care sunt

prezentate mai jos au reieşit in final următoarele date:

LOC ALIZAREA LEZIUNILOR DE INTRARE ÎN FUNCŢIE DE

CIRCUMSTANŢELE DE PRODUCERE

Evident că sinucigaşul va alege regiunea cefalică şi cea toracică pentru realizarea actului

suicidal, şi nu o altă zonă in care nu este sigur că va deceda. Implicarea altor regiuni in moartea

produsă prin arme de foc este mai ales legată de accidente sau de omucideri.

Pentru elucidarea aspectelor specifice legate de suicid, şi pentru a facilita un diagnostic

medico-legal clar, care să poată fi folosit in cadrul balisticii judiciare ca diagnostic, am analizat

toate plăgile împuşcate la nivelul capului care au fost întâlnite in perioada respectivă, care s-au

efectuat cu arme de mână (pistol) şi care au fost indubitabil sinucideri. De asemenea, am

analizat localizarea şi traiectul fracturilor craniene ţinând cont de faptul că în 3 cazuri s-a

realizat o fractură directă a bazei craniului (împuşcarea a fost tăcută cu retezătura ţevii

îndreptate către baza craniului prin gura deschisă).

În total am analizat un număr de 56 de cazuri de plăgi împuşcate craniene, iar distribuţia

cazurilor a fost cuprinsă intre vârstele 15 şi 78 de ani. Au fost utilizate arme de mână de tip

revolver şi pistolet. În 40 de cazuri persoanele au ales regiunea temporală dreaptă pentru

descărcare, iar în 16 cazuri alte regiuni (temporală stângă, frontală, front onazală, parietală etc.).

Am constat următoarea distribuţie a fracturilor craniene - analiza a fost făcută şi in funcţie

de calibrul proiectilului.

Circumstanţe Cap Torace Abdomen Membre

Suicid 87%

(73)

13% (10) - -

Omucidere 57% 10% 28% 5%

Accident 80% 10% 9% 1%


Un studiu serios realizat asupra orificiilor de intrare şi de ieşire in leziunile extremităţii

cefalice a fost realizat de Smith (I987)1. Acesta a menţionat faptul că fracturile observate la

nivelul orificiului de ieşire nu sunt atât de intense ca cele de la nivelul orificiului de intrare, in

acest sens, Smith a propus şi o metodă de diseminare pe schelet a orificiului de intrare in raport

cu cel de ieşire - fracturile terţiare de la nivelul orificiului de ieşire au un diametru mai mic decât

fracturile primare de la nivelul orifieiului de intrare. Cercetări similare au fost făcute de Allen2 şi

Barnett.

În cazurile analizate de noi am constat acest lucru in circa 47% din cazurile studiate. Am

observat că in 46% din cazurile analizate acest model al fracturilor nu este respectat, iar in 12%

din cazurile studiate, fracturile secundare şi terţiare de la nivelul orificiului de ieşire au fost mai

mari decât cele de la nivelul orificiului de intrare.

În 32 % din cazuri fracturile de la nivelul orifieiului de intrare au migrat rapid la baza

craniului.

Este insă evident faptul că un rol important îl joacă calibrul armei cu care s-a produs

leziunea şi mai ales forţa de penetrare a proiectilului.

1 O.C. Smith. H.E. Berryman, C.H. Lahren (1987). Cranial fracture patterns and estimate of direction

farm low velocitv gunshot wounds. J. Forensic Sci, 1987, Departamentul de Patologie ai Universităţii Tennessee

Memphis, pp. 1416-1421. 2 I.V. Allen, J Kirk, R.I. Maynard, G.K. Cooper, R Scott, A. Crockard (1983), Experimental penetrating

head injury: some aspects of light microscopical and ultrastructural abnormalities. Acta Neurochir Suppl (Wien),

pp. 99-104.

La aceleaşi concluzii au ajuns şi Butler1

- 1948, Crockhard2 în 1977 studiind cazurile de

leziuni împuşcate ale extremităţii cefalice.

Apare astfel evident faptul că în cazul armelor moderne nu pot fi postulate unele diferenţe

semnificative ale fracturilor secundare şi terţiare care se pot observa în mod diferenţial in cazul

orificiilor de intrare şi de ieşire3.

În cazul utilizării armelor având viteză mare de ieşire şi energie cinetică mare (Parabellum

de 9 mm, de exemplu) atunci fracturile terţiare vor fi constatate mai puţin frecvent la nivelul

EXAMEN COMPARATIV OI, OE

Fracturi %

F'racturi> la OI 49

Fracturi egale OI=OE 44

Fracturi > la OE 11

Fracturi migrate Boltă/Bază 32


orificiului de ieşire. În analiză am considerat şi unele variaţii anatomice precum şi posibilitatea

utilizării unei muniţii diferite (Carey4, Freitag

5).

Pentru sinuciderea cu arma de foc îndreptată în zona toracelui, situaţia este încă dezbătută

din punct de vedere al practicii criminalistice şi medico-legale deoarece localizarea toracică nu

este foarte frecvent folosită în scop de suicid.

Un element extrem de important în elucidarea posibilă a trioului suicid accident omucidere

rămâne evidenţierea factorilor secundari pe hainele victimei şi a fibrelor textile in interiorul

canalului. Karger6

menţionează o regulă veche care a fost stabilită de Puppe in anul 1907: cea

conform căreia „sinucigaşul se dezbracă şi descarcă pistolul pe pielea dezgolită, la nivelul căreia

se pot evidenţia inele de contuzie şi modificări secundare ale împuşcăturii’'. În cazul în care în

canal se evidenţiază fibre textile atunci este vorba de accident sau de

1 F.G. Butlcr, W.O. Puckett, E.N. Harvey, J.H. McMillan (1945), Experiments of head woundin by high

velocity missiles. J Neurosurg, Munster, Germany, pp.

358-363. 2 H.A. Crockard, F.D. Brown, A.B. Calica, L.M. Johns, S. Mullan (1977 b), Physiolagical consequences

of experimental cerebral missile injury and use of data analysis to predict survival. J. Neurosurg, Munster,

Germany. pp. 784-794. 3 D. Denny-Broun, W.R. Russel (1941), Experimental cerebral concussion, Brain, pp. 93-164. 4 M.E. Carey, G.S. Sarna, J.B. Farrel, L.T. Happel (1989), Experimental missile wound to the brain. J.

Neurosurg, pp. 754-764. 5 E. Freytag (1963), Autopsy findings in head injuries front firearms. Statistical evaluation of 254 cases.

Arch Pathol (Londra), pp. 215-225. 6 B. Karger, C. Kcrsting, B. Brinkmann, Prior exposure of the entrance wound region from clothing is

uncommon. Int.J. Legal Med (1997), pp. 79-81.

omucidere. Această teză a fost preluată de Knight in 19871 care spunea că „o observaţie utilă

este cea conform căreia sinucigaşul descarcă foarte rar pistolul asupra unei zone îmbrăcate, mai

des îndreptând ţeava armei către o zonă de tegument dezgolită". Autorul menţionat specifică

faptul că evidenţierea unui defect la nivelul hainelor şi descoperirea fibrelor textile în canal

poate exclude diagnosticul de suicid din ansamblul concluziilor parţiale stabilite de medicul

legist la locul faptei.

Într-o direcţie opusă este observaţia lui Jussila (2005 - teză de doctorat) care menţionează

perforarea hainelor în procent de peste 60% din cazurile examinate. Alţi autori Ropohl şi

Koberne2 menţionează o frecvenţă a perforării hainelor (peste 85%) în cazul sinucigaşilor care

descarcă arma la nivelul toracelui.

În contextul menţionat toţi autorii sunt unanimi in a recunoaşte că utilizarea armelor de

mână permite sinucigaşilor o mai mare libertate de a alege o regiune a corpului (fapt ce implică

toraxul frecvent) în timp ce armele militare cu ţeava medie sau lungă duc la alegerea extremităţii

cefalice pentru descărcare. Un alt element controversat în cazul suicidului cu arme de foc este

cel al tendinţei sinucigaşilor a se dezbrăca de haine înainte de auto-împuşcare (fie victima

consideră hainele ca fiind mai importante, fie victima dorea o acţiune suicidală clară).

Un element de mare importanţă din punct de vedere criminalistic şi medico-legal în

stabilirea posibilităţii auto-impuşcării este cel al examinării mâinilor victimei pentru

evidenţierea factorilor secundari ai împuşcăturii (pulberi evidenţiabiie prin metoda recoltării pe

parafină sau prin reacţiile cu alfa naftilamină sau brucină şi difenilamină).

Examinarea spaţiului I interdigital al mânii dominante permite evidenţierea unor excoriaţii

Investigarea omorului săvârşit cu arme de foc 2 55

produse prin reculul armei (în cazul utilizării pistoletelor) dar care pot lipsi în cazul

utilizării revolverelor sau a armelor cu cadenţă a focului rapidă.

Şi in caz de suicid în zona toracică modelul lezional este simplu - orificiu de intrare - canal

- orificiu de ieşire. În studiul nostru a fost

1 B. Knight, P. Saukko, Forensic pathology texthook, 3rd edition 2004, I.ondon, ISBN 0-340-76044-3. 2 R. Koberne, Fatal gunchot use in peace time Beitr Gericht Med. 1990, pp. 113-123.

decelat un singur caz de suicid în care modelul menţionat să fie diferit: să folosească regiunea

toracică superioară (laringian) pentru auto-împuşcare şi care să fie asociat şi cu afectarea

regiunii cefalice. Traiectoria proiectului a fost dinspre anterior spre posterior de jos în sus,

canalul fiind contorsionat de o posibilă mişcare reflexă a gâtului. Proiectilul a fost descoperit la

nivelul calotei parieto-occipitale stângi.

În plus analizând retrospectiv cazuistica INML Bucureşti in perioada 1990-2000 am

descoperit alte 15 cazuri dintr-un total de 75 de cazuri de morţi violente prin împuşcare în care

s-a putut aprecia indubitabil cauza juridică a morţii ca fiind sinuciderea.

În toate cazurile analizate pentru studiu s-a făcut examinarea medico-legală şi

criminalistică a hainelor şi acest lucru a fost consemnat pe raportul de autopsie. Am constat că

în majoritatea cazurilor când orificiul de intrare a interesat zona toracică, sinucigaşul a tras prin

haine astfel:

MODIFICĂRI MECANICE Şl FACTORI SECUNDARI DECELATE LA

NIVELUL HAINELOR

În sensul stabilirii unei relaţii corecte intre suicidul realizat în zona toracică şi consideraţia

medico-legală a lui Puppe (1908) şi reluată de Knight1 am constat că in cele 15 cazuri studiate,

autorii suicidului au perforat prin foc de armă îmbrăcăminte uşoara (tricou, maieu, cămaşă) şi

medie (haină, jachetă), dar foarte rar (I caz) împuşcarea in regiunea toracică s-a făcut prin haine

groase de iarnă. Sinucigaşul s-a dezbrăcat in 4 cazuri (26%) in toate cazurile constatându-se un

nivel ridicat de alcoolemie.

1 B. Knight, P. Saukko, Forensic pathology texthook, 3rd edition 2004, I.ondon, ISBN 0-340-76044-3.

_ ZîiL Pistol Puşcă Atipic Vânătoare Total Perforare

haine

19 1 8

4 31

Fact. Sec + pe tegument

3 0 0 1 4

loial 22 1 8 4 35


În ansamblu, in cazul leziunilor mortale produse cu arme de foc am constatat la autopsie o

frecvenţă mare a leziunilor cranio-cerebrale (infiltrate, plăgi, fracturi, hemoragie, contuzie şi

dilacerare cerebrală), indiferent de circumstanţele de producere (accident, suicid sau omucidere,

voluntară şi sau involuntară). Un caz poate prezenta mai multe leziuni şi traiecte lezionale.

LEZIUNI INTERNE CONSTATATE ÎN CAZUL MORŢILOR VIOLENTE

PRODUSE PRIN ARME DE FOC

Localizare Număr Total

Infiltrat epicranian 22 Cap 158

Fractură boltă 24

Fractură bază 13

Fractură boltă+bază 20

Hemoragie meningee 14 Dilacerare cerebrală 17

Contuzie cerebrală 15

Contuzie t.c. 11 Dilacerare t.c. 2

Hemoragie ventriculară 11 Hematom extradural 6

Hmatom subdural 3

Fractură malaro-zigomatică 2 Faţă 6

Fractură malaro-maxilară 4

Fracturi costale 5 Torace 70

Fracturi stern 5

Hemotorax 7 Plagă pl. penetrantă 7

Placă pl. translixiantă 11

Plagă pericard 12 Plagă cord 12 (ambii

ventriculi)

Plagă cord translixiantă 6 (bilaterală) Hemopericard 1

Ruptură aortă intrapericardică 1 Ruptură aortă descendentă 1 Ruptură a.pulmonară 1 Aspirat sg. Toraco-bronşic 1


De maximă importanţă practică, în scopul elucidării circumstanţelor de producere a plăgii

împuşcate trebuie precizată distanţa de tragere in funcţie de existenţa la nivelul orificiului de

intrare a factorilor secundari ai împuşcăturii.

Din acest punct de vedere am constat o distribuţie a leziunilor din afara zonei de acţiune a

factorilor secundari in 85 cazuri şi din interiorul zonei de acţiune a factorilor secundari in 138

cazuri. Pentru anii analizaţi distribuţia cazurilor se regăseşte in tabelul de mai jos:

Plagă diafragm 2 Abdomen 29

Plagă transfixiantă stomac 1

Plagă transfixiantă duoden 1

Plagă transfixiantă jejun 2

Plagă pancreas 1

Plagă mezenter 2

Plagă sg. Colon 1

Plagă colon 1

Plagă cec 1

Plagă ileon terminal 1

Plagă rect 2

Dilacerare ficat 1

Dilacerarc splină 2

Plagă vezica urinară 1

Ruptură ureter 1

Hematom perirenal 2

Hematom retroperitoneal 1

Hetnoperitoneu 4

Infiltrat sanguin m.psoas 2

Fractură aripă iliacă 2 Vase mari şi Fractură ram pubian 2 bazin Fractură sacrococcigiană 1 16

Ruptură a. Iliacă 4

Ruplurp v. Iliacă 2

Plagă vei 1

Plagă transfixiantă trunchi venos postmezenteric

1

Rupluiă a.obturatoare 1

Ruptură v. Obturatoare 1

Ruptură v. femurală 1

Fractură cubitus 1 Membre 3 Fisură corp vertebral 1

Fractură apofiză transversă 1

270 Marin Ruiu

STABILIREA DISTANŢEI DE TRAGERE ÎN FUNCŢIE

DE FACTORII SECUNDARI Al ÎMPUŞCĂTURII

Analiza rolului intoxicaţiei etilice în determinarea leziunilor produse cu arme de foc

demonstrează şi în acest caz o absenţă a intoxicaţiei etilice in majoritatea cazurilor şi intoxicaţii

mari in cazuri nesemnificative statistic.

Analizând supravieţuirea in spital pe anii menţionaţi se constată o supravieţuire de sub o

oră în 6 cazuri, de peste 1 oră in 8 cazuri, de peste 2 ore în 4 cazuri şi de peste 3 zile în 20

cazuri.

1 ZAFS - zona de acţiune a factorilor secundari.

Numărul de supravieţuiri mai mare şi mai ales numărul mai mare de cazuri avute în vedere

demonstrează că există o complexitate deosebită a leziunilor produse prin arme de foc.

Cauza imediată a morţii pentru cazurile recoltate in 2000 a fost schematizată in tabelul

următor:

Distanta de tragere Număr cazuri

Din interiorul ZAFS1 50

Din afara ZAFS 12 (cu alice), 73 (cu glonţ)

Cu ţeava semilipită 37 Cu ţeava lipită 41

Tegumente modificate 10 Total 223

ALCOOLEMIE LA CAZURILE STUDIATE 2002-2006

0 gr.%o 98 0.5 27

0.95 23

1.7 19 3.2 21 3.85 16

Nu s-a recoltat 19 (supravieţuire > 1 zi) Total 223

SUPRAVIEŢUIREA ÎN SPITAL

Minute >1 Ora >2 Ora >1 Zi

6 8 4 20


CAUZA IMEDIATĂ A MORŢII ÎN LEZIUNI PRODUSE

PRIN ÎMPUŞCARE

Leziuni produse prin arme de foc sunt rar întâlnite in activitatea medico-legală, dar

numărul acestora este in creştere şi putem previziona că va ti mai mare intr-un viitor nu foarte

îndepărtat.

Aceste leziuni necesită o investigare criminalistică atentă, studiul multi-disciplinar al

corpurilor delicte şi stabilirea concluziilor comune criminalistice şi medico-lcgale, după

acumularea unei cantităţi de informaţii concludente. Studiul locului faptei, al cadavrului, al

armelor, precum şi al proiectilelor reprezintă tot atâtea elemente de anchetă majore.

În continuare voi prezenţa câteva cazuri întâlnite in cazuistica studiată şi care exemplifică

in mod activ rezultatele cercetării.

Prezentare de cazuri - leziuni mortale produse cu arme de foc

Pentru a exemplifica dificultăţile întâlnite in activitatea cotidiană de investigarea multiplă a

leziunilor produse cu arme de foc am selecţionat câteva cazuri pe care l-am considerat ca fiind

definitorii în cadrul subiectului abordat şi care vor fi prezentate in continuare.

S.M.M., de 14 ani, a decedat accidental in anul 2002, fiind internată cu diagnosticul ”Plagă

împuşcată cranio-cerebrală cu retenţie glonţ intracranian. Comă profundă. Stop cardio-respirator

ireductibil.”

Prin raportul medico-legal s-a constatat că moartea a fost violentă, datorându-se

hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecutivă fracturii de bază a craniului şi a

maxilarului prin impuşcare.

A acţionat un singur proiectil.

G.O. de 26 de ani, a murit in anul 2003. El s-a sinucis în timpul serviciului, lăsând un bilet

prin care işi explică gestul.

Raportul medico-legal a concluzionat că moartea a fost violentă. Ba s-a datorat hemoragiei

interne masive (hematorax stâng), consecutive unei plăgi împuşcate in hemitoracele stâng (cu

orificiul de intrare premamelonar stâng la nivelul coastei 4 şi orificiul de ieşire la nivelul coastei

10- 10 cm paravertebral stânga).

D.I. de 45 de ani a suferit un accident de vânătoare şi a decedat în 2004. În timp ce îşi

pregătea arma pentru a merge la vânătoare aceasta s-a descărcat, producându-i leziuni în

regiunea cervicală stângă. A fost internat eu diagnosticul „Plagă penetrantă împuşcată in

C1M 2002 2003 2004 2005 2006 2010 TOTAL

Dilacerare cerebrală şi

hemoragie men ingo-

cerebrală

15 10 1 1 12 12 14 62

Hemoragie internă 12 13 11 10 11 13 59

Hemoragie internă şi

externă 11

13 12 11

7 9 56

Şoc traumatic şi

hemoragie 1 2

9 6

4 - 22

Stare toxico-seplică 1

1 4 5 1

- 12

ICRA 1 1 5 4 1 - 12 Total 41 40 52 48 36 36 223

272 Marin Ruiu

regiunea latero-cervicală. Controlul plăgii. Traumatism cranian."

Din raportul medico-legal rezultă că moartea a fost violentă, ea fiind datorată şocului

hemoragie survenit in evoluţia unor plăgi împuşcate latero-cervical stânga cu lezarea venei

jugulare interne stângi.

A acţionat un singur proiectil cu direcţia de la stânga la dreapta şi uşor oblic postero-

anterior in limita de acţiune a factorilor suplimentari ai împuşcării.

P.G. de 88 ani, a decedat in 2003. El a fost internat la Spitalul de Urgenţă cu diagnosticul

“Traumatism cranio-cerebral. Plagă (prinîmpuşcare) temporal dreapta.” Din relatările

aparţinătorilor reiese că el a fost victima unui suicid prin împuşcare.

Din raportul medico-legal reiese că moartea a fost violentă, datorată hemoragiei meningo-

cerebrale, contuzie şi dilacerare cerebrală consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu plagă

transfixiantă.

Leziunile constatate s-au produs prin armă de foc cu proiectil mic, tragerea s-a efectuat de

la dreapta la stânga, uşor antero-rposterior şi de sus în jos în limita de acţiune a factorilor

suplimentari ai împuşcării.

A.A. de 46 de ani, s-a accidentat prin împuşcare datorită auto- descărcării armei de

vânătoare proprietate personală pe care a lovit-o cu patul de pământ şi a decedat în anul 2002.

Prin raportul medico-legal s-a constatat că moartea a fost violentă. Ea s-a datorat stării

toxico-septice consecutivă unei plăgi abdominale, vezicii urinare ureter drept, fractură de bazin.

Leziunile constatate şi care au dus la deces s-au putut produce prin armă de foc cu alice.

I.M. de 48 ani, a fost ucis in timp ce se afla la volanul autoturismului său, prin geamul

lateral dreapta fa’ă de persoane necunoscute (2005).

Din raportul medico-legal rezultă că moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei

interne, consecinţa unor plăgi împuşcate toraco-abdominale dintre care aceea cu orificiul de

intrare la nivelul hemitoracelui drept, iar cel de ieşire la nivelul feţei posterioare a hemitoracelui

stâng a penetrat lobul superior al plămânului drept, pediculul pulmonar stâng la nivelul hilului,

ficatul şi rinichiul stâng.

Poziţia de tragere a fost de sus în jos şi de la dreapta la stânga, primul glonţ a avut un

traiect superficial. Asupra victimei s-au tras 2 proiectile din afara zonei de acţiune a factorilor

suplimentari ai împuşcăturii.

În anul 2006, în jurul orei 18.30 a fost împuşcat in apropierea unui lac din oraşul

Târgovişte un bărbat a cărui identitate nu a fost cunoscută, de 25-30 ani.

În urma autopsiei, L.M.L. Dâmboviţa a concluzionat că moartea acestuia este urmarea

împuşcării in zona capului.

Raportul medico-legal a concluzionat că moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi

dilacerării meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă

şi bază de craniu.

La autopsie s-a mai constatat o hemoragie internă prin lezarea pulmonului drept.

Leziunile s-au putut produce prin împuşcare in legătură directă necondiţionată cu decesul.

Au acţionat trei proiectile, două la nivelul extremităţii cefalice şi unul la nivelul toracelui.

Din totalul cazurilor pe care le-am studiat vom prezenta un caz în care cercetarea mixtă

medico-legală şi criminalistică a dus la o încadrare juridică corectă a faptelor penale. Cazul a

debutat cu o cercetare corectă a locului faptei chiar în condiţiile în care accesul la locul faptei cu

autoturismul era dificil.

În urma unui telefon anonim, organele de poliţie au găsit pe malul unei ape in apropierea


unei localităţi, cadavrul unei persoane de sex bărbătesc. înfăşurat într-o folie de plastic şi

îngropat parţial în nisip, in apropierea acestuia se afla un autoturism taxi MAU/, cu rotile

afundate şi blocate în nisip şi care prezenta geamul portierei din stânga faţă spart. iar în interior

urme de sânge pe banchetele din faţă. mai ales în dreapta.

La faţa locului s-a deplasat o echipă de cercetare formată din procurori, ofiţeri criminalişti

şi medic legist.

La examenul medico-legal iniţial s-a constatat la cadavru, prezenţa la nivelul obrazului

drept a unei plăgi împuşcate, cu orificiul de intrare înconjurat de factorii secundari ai tragerii,

fără orificiu de ieşire şi fără alte leziuni de violenţă.

În urma cercetărilor efectuate, a fost identificată victima şi autorul faptei. Concomitent s-a

efectuat şi autopsia medico-legală care a stabilit că moartea s-a produs prin împuşcare cu un

cartuş de vânătoare, fără alice, iar rolul proiectilului a fost înlocuit de bura cartuşului, respectiv

o rondelă din plastic dur, rotundă, groasă de cca. 4 mm., care a penetrat obrazul şi oasele feţei

până la baza craniană unde a produs o fractură rotund-înfundată, cu hemoragie meningo -

cerebrală letală.

Pentru continuarea cercetării criminalistice a fost prelevată zona circumscrisă oriflciului de

intrare cu factorii secundari ai tragerii. În urma anchetei a fost reţinut relativ repede şi autorul

faptei, care a declarat că mergând cu arma de vânătoare a tatălui său la un atelier să o repare, in

municipiul reşedinţă de judeţ, la înapoiere a oprit un taximetrist pentru a ajunge acasă (distanţa

de cca. 50 km.); pe drum conform afirmaţiilor sale a povestit şoferului de taxi despre motivul

deplasării sale, iar acesta i-ar fi cerut arma să o verifice.

Autorul afirma că a introdus un cartuş pe ţeavă şi că în momentul in care a forţat

închiderea armei aceasta s-a descărcat în direcţia şoferului, omorându-l. A mutat cadavrul pe

bancheta din dreapta faţă şi fără să posede carnet de conducere s-a deplasat pe malul unei ape

unde a încercat să ascundă cadavrul, îngropându-l în nisip. A părăsit maşina şi a dus arma la

domiciliul său unde a şters-o cu o cârpă. S-a constatat în cursul cercetării că tatăl său era

posesorul armei, având permis legal şi că avea arma ţinută asigurată intr-o cutie de metal închisă

cu un lacăt, de unde a fost luată de fiul său.

Arma prezenta unele defecţiuni, având patul rupt, iar cartuşele erau confecţionate artizanal

de către posesorul armei, care folosea tuburi deja trase (posibil decalibrate), pulbere şi rondele

cumpărate de la magazinele specializate şi alice turnate artizanal din plumb.

Documentele şoferului decedat, cheile autoturismului şi arma corp delict au fost găsite la

domiciliul autorului; la cadavru nu au fost găsite valori şi bani.

Pentru stabilirea distanţei tragerii şi a modului în care s-au produs faptele, s-au efectuat

experimente criminalistice şi reconstituire cu aceeaşi arma, cu acelaşi autoturism în condiţii

similare cu cele afirmate de autor.

Pe suporturi dure apropiate ca rezistenţă la impact de cele umane ale obrazului şi oaselor

feţei, au fost efectuate trageri experimentale de la distanţe diferite cu aceeaşi armă, cu acelaşi tip

de cartuş şi cu aceeaşi încărcătură. S-a constatat prin comparare cu fragmentul prelevat de la

cadavru că orificiul de intrare şi dispunerea factorilor secundari ai tragerii plăgii împuşcate sunt

aproape identici cu tragerea experimentală efectuată de la 10 cm. Distanţă. În acest mod s-a

putut stabili că împuşcarea s-a putut produce din interiorul autoturismului cu arma respectivă şi

cu un cartuş confecţionat artizanal.

Precizăm că autorul a fost experlizat medico-legal psihiatric, constatându-se că a acţionat

cu discernământ.

274 Marin Ruiu

Coroborând toate probele administrate s-a stabilit încadrarea juridică a faptei. Analiza

accidentelor de vânătoare întâlnite pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani (1991-

2000)

În realizarea studiului accidentelor de vânătoare pe o perioadă de 10 ani pe teritoriu

naţional - studiu pe care îl consider de o reală importanţă practică, am folosit datele obţinute din

arhiva INML Bucureşti la care s-au adăugat rapoarte ale poliţiei judiciare şi ale criminaliştilor.

În domeniul menţionat au fost realizate foarte puţine investigaţii. Cea mai dezvoltată

cercetare a realizat-o Carter in I989 (citat de Karger)1 pe un număr de 6587 cazuri puse la

dispoziţie de North American Association on Hunter Safety Coordination.

Noi am realizat un studiu retrospectiv pe o durată de 10 ani. În această perioadă am selectat

ca fiind accidente de vânătoare mortale un număr de 127 de cazuri după ce au fost eliminate din

lot 12 cazuri, care deşi iniţial (la necropsie) au fost considerate accidente, la o investigaţie

aprofundată s-au dovedit omoruri sau suicid.

Din aceste cazuri analizate am constat că 85 de cazuri au apărut în cadrul sezonului de

vânătoare (din octombrie până în februarie).

DECESE CU ARME DE VÂNĂTOARE SEZONALITATE

Mai mult de 67% din persoanele implicate au aparţinut grupelor de vârstă de peste 45 de

ani (90 de persoane) in timp ce sub 30 de ani au fost observate numai 8 cazuri (7%).

1 B, Karger. A. Duchesne, Who fired the gun? A casuistic contribution to the differentiation of self-

inflicted and non-self-inflicted gunshot wounds. In J Legal Med (1997), Munster, Germany, pp. 33-35.

ARME DE VÂNĂTOARE DISTRIBUŢIA PE GRUPE

DE VÂRSTĂ

Vânătorii experimentaţi (mai mult de cinci ani de experienţă de vânătoare) au stat la baza a

116 accidente (92% din cazuri) în timp ce vânători fără experienţă au produs 7 accidente (6%).

În 4 cazuri împuşcarea accidentală a fost produsă de copii.

Intrasezon 85 Extrasezon 42

Vârstă Vânătoare Militare

0..30ani 8(7%) 73 (34%) 30..45ani 29(26%) 100 45%

>45ani 90(67%) 44(21%) Total 127 217


ANALIZA EXPERIENŢEI DE VÂNĂTOARE ÎN

PRODUCEREA INCIDENTELOR

În 98 dintre cazuri accidentul s-a petrecut din vina altei persoane iar în 29 de cazuri vina a

aparţinut în mod exclusiv vânătorului (în majoritate arma s-a descărcat in mers fiind

neasigurată).

Leziunile au fost realizate prin alice în 79 de cazuri, iar în 48 de cazuri leziunea a fost

produsă prin proiectil unic.

În analiza locului de producere a leziunilor am constat în 101 din cazuri că leziunile au fost

produse în timpul vânătorii în echipă, în 20 de cazuri leziunea s-a produs la vânătoare simplă, iar

in 6 cazuri accidentul s-a produs acasă sau in maşină in drum spre vânătoare sau de la vânătoare.

Studiul regiunilor corpului implicate in accident arată o distribuţie a alicelor cvasi-egală.

ANALIZA REGIUNII LEZATE ÎN ACCIDENTELE

DE VÂNĂTOARE

Analiza cauzelor care au dus la producerea leziunilor mortale este realizată în tabelul

următor:

CIRCUMSTANŢE DE PRODUCERE A ACCIDENTELOR

DE VÂNĂTOARE

În următorul tabel analizat se observă modificările constatate în evidenţierea distanţei de

tragere în funcţie de prezenţa factorilor secundari ai împuşcăturii:

STABILIREA DISTANŢEI DE TRAGERE ÎN FUNCŢIE DE EXISTENŢA

FACTORILOR SECUNDARI - ARME DE VÂNĂTOARE

Cu experienţă 116

Fără experienţă 7

Copii 4

Cap 31%

Torace 25%

Abdomen 23% Membre 23%

Utilizare greşită a armei 37% Neobservare victimă neascunsă 24%

Victimă ascunsă 10%

Ricoşeu 10%

Depozitare armă inadecvată 12%

Estimare greşită a ţintei 3%

Muniţie defectă 2%

Lovitură de graţie greşită 1%

Altele 1%

276 Marin Ruiu

A fost analizat şi numărul de proiectile care au lovit victima şi am obţinut datele

evidenţiale in tabelul următor :

STABILIREA NUMĂRULUI

DE PROIECTILE CARE AU LOVIT VICTIMA

7.1.1. Rezultatele cercetării leziunilor produse cu arme de foc

Studiul leziunilor produse cu arme de foc reprezintă un capitol interdisciplinar de mare

importanţă în cadrul patologiei medico-legale moderne. Se pare câ primele observaţii privind

patologia indusă de armele de foc datează încă de la descoperirea prafului de puşcă. Cercetări

interesante legate de modul de acţiune al proiectilului asupra ţesuturilor au vechime de peste 100

de ani şi o parte din concluzii au fost confirmate de temeinice studii medicale, medico-legale şi

criminalistice.

Studiul nostru a fost orientat pe mai multe direcţii de interes deoarece o singură direcţie nu

poate satisface totalitatea modificărilor care pot fi evidenţiate în cazul leziunilor produse prin

arme de foc.

Un clement fundamental pe care trebuie sa-l semnalăm încă de la început este că numărul

de cazuri avut la dispoziţie este foarte mic. Din totalul autopsiilor, care se fac într-un an intr-un

institut medico-legal de talia INML „Mina Minovici" Bucureşti (circa 3500 de cazuri) întâlnim

circa 1500 de cazuri de morţi violente din care numărul de morţi violente produse prin arme de

foc este între 3 şi 4%, iar în cursul anului 2010, de 6%.

FSI TL ZAFS Distanţa Neprecizat

Arme

vânătoare

21% 36% 32% 11%

Militare 35% 20% 40% 5%

Numărul de proiectile cu

care a fost lovită victima.

1P 2P >3P ?

Arme vânătoare 66% 9% 10% 15%

Arme cu glonţ 78% 10% 3% 9%


Femei

Barbați

Frecvenţa leziunilor mortale produse cu arme de foc în perioada

analizată (omucideri şi sinucideri)

Numărul leziunilor produse prin arme de foc este in creştere. În plus există posibilitatea ca

un agresor să omoare victima de la distanţă sau să producă cu aceeaşi armă mai multe victime

într-un interval de timp scurt (situaţie întâlnită frecvent in practica judiciară) determină interesul

sporit pe care îl suscită acest tip de leziune atât poliţiştilor şi magistraţilor, cât şi medicilor

legişti.

Discutând incidenţa leziunilor produse prin arme de foc trebuie remarcat faptul că şi

numărul de cazuri raportate în fiecare an nu a variat în mod semnificativ, dar numărul a crescut

o dată cu creşterea accesului populaţiei civile la armament (legea 295/2004).

În statistica noastră mai puţin de 5% din cazuri femeile au fost victime (10 cazuri în 5

ani).Sexul victimelor implicate în leziuni produse cu arme de foc

Analiza pe grupe de vârstă a cazurilor arată o frecvenţă absolută a victimelor aparţinând

grupelor de vârstă 0-30 de ani.

278 Marin Ruiu

0 50 100 150 200

An02 ■ An03 □ An04 o An05 ■ An06 ■ Total

250

Analiza vârstei victimelor implicate în leziuni produse

cu arme de foc

Majoritatea celor care au acces la armament sunt fie tineri, care în timpul serviciului

manipulează armament şi care, din încredere nejustificată şi din neglijenţă, din culpă descarcă

armele de foc asupra camarazilor, membrilor de familie etc.. fie copii şi, sau adolescenţi care au

acces la armament, dar nu au pregătirea necesară utilizării armelor in siguranţă. Aceleaşi

consideraţii pot fi făcute asupra celor care se sinucid cu armele de foc. Vârsta acestora este

cuprinsă tot in intervalul menţionat (0-30 de ani). În mod absolut însă, cel mai mare număr de

victime aparţine grupei de vârstă 30-40 ani, unde persoane mature, cu drept de acces la

armament, sub influenţa alcoolului ori diferitelor substanţe, fac uz de armă.

În contrast cu aceste date trebuie readus in discuţie studiul privind incidentele de vânătoare

prezentate şi în care vârsta medie a celor implicaţi in accidente este de peste 43 de ani. În

ambele cazuri se observă faptul că cei implicaţi au căpătat o dexteritate de utilizare a armelor de

foc care le permite o manipulare “negli jentă” a acestora.

Analiza armei, care a produs decesul, demonstrează mici modificări de „patern” de

utilizare. Dacă in anii 1970 au fost mai frecvent folosite arme de luptă sau de vânătoare pentru

suicid sau omucidere in anii 2000, o dată cu accesul mai liber al populaţiei către arme de mână,

numărul de pistoale sau revolvere implicate a crescut în mod semnificativ.

Un element intens evidenţiat în cadrul analizei statistice a fost distribuţia leziunilor de

intrare şi de ieşire şi de interpretare a acestor leziuni din punct de vedere criminalistic şi medico-

legal.


Analiza medieo-legală şi criminalistică a evoluţiei circumstanţelor

de producere a leziunilor în timp

Se poate constata in mod evident că numărul accidentelor a crescut in timp in mod constant

şi acest lucru este îngrijorător. Numărul de omucideri este aproape constant, iar cel al suicidului

este în creştere.

280 Marin Ruiu

Cranian Toracic Abdominal Membre Total

Localizarea topografică a leziunilor mortale cu arme de foc, sugerează formele medico-

legale de sinucidere (pentru localizările temporale, precordiale şi frontale)1, de omucidere (în

genera fără localizări de elecţie) la fel ca şi cele accidentale: in ultimele două forme elementele

de diferenţiere fiind constituite mai ales de discutarea distanţei de tragere (în limita de acţiune a

factorilor suplimentari pentru formele accidentale).

Localizarea leziunilor produse prin arme de foc în funcţie de circumstanţele de

producere

Descoperirea mai multor orificii de intrare sau a leziunilor care traduc împuşcături repetate

la subiecţii care au folosit pistolul automat, când concordă direcţia şi distanţa de tragere, nu

poate exclude o sinucidere mai ales pentru acest fel de armă unde descărcarea se face in serii de

mai multe proiectile.

1 B, Karger. A. Duchesne, Who fired the gun? A casuistic contribution to the differentiation of self-inflicted and non-self-inflicted gunshot wounds. In J Legal Med (1997), Munster, Germany, pp. 33-35.


□ Accident

Omucidere

□ Suicid

0% 20% 40% 60% 30% 100%

Analiza numărului de decese prin arme de foc în funcţie de circumstanţele de

producere a decesului: accident suicid sau omucidere în perioada analizată (5 ani) şi

2010

%

În majoritatea cazurilor de suicid locul de elecţie a fost extremitatea cefalică, iar numărul

de proiectile a fost unic. Sinucigaşul respectă regula accesului propriei mâini, dar nu trage locuri

de ezitare (leziuni de ezitare). Orificiul de intrare este coliniar cu cel de ieşire.

Localizarea topografică a oriiiciului de intrare în situaţia decesului survenit în

urma folosirii armelor de foc

282 Marin Ruiu

Nu am descoperit sinucigaşi care să respecte regula lui Puppe (de evitare a perforării

hainelor). În lotul urmărit am găsit puţine cazuri de persoane care să aleagă regiunea toracică

pentru descărcare (15 cazuri). În toate cazurile analizate sinucigaşul a perforat hainele, dar

acestea au fost haine uşoare. Am observat în cazuistica retrospectivă un singur caz de soldat care

s-a sinucis in post de pază în limpul iernii şi care a perforat prin foc automat (mai mult de trei

cartuşe) hainele groase cu care era îmbrăcat.

Trebuie semnalat acest comportament particular al sinucigaşilor prin armă de foc în

comparaţie cu sinucigaşii care folosesc obiecte ascuţite, care de obicei se dezbrăcă şi produc

leziuni de ezitare.

Patern de efectuare a suicidului în caz de plagă împuşcată toracică

(studiu retrospectiv)

Patern de efectuare a suicidului în caz de plagă împuşcată toracică (studiu actual)


În legătură cu omuciderile - majoritatea au fost accidentale. Am întâlnit doar două cazuri

de omucideri particulare în sensul unei omucideri cu autori necunoscuţi, de tip execuţie, iar alta

în scop de jaf (la o casă de schimb valutar). În alte două cazuri a fost vorba de autori care nu s-

au supus somaţiei poliţiei.

În rest omuciderile sunt cu motivaţie erotică, pe fond de gelozie sau pe fond de tulburări

psihice acute.

Un caz aparte îl formează o omucidere săvârşită cu o armă de construcţie artizanală. În

acest caz, criminalul a construit după proiectul personal o armă rudimentară, timp de 2 ani, apoi

a ucis în mod premeditat soţia.

Studiul alcoolemiei la cazurile de morţi violente produse prin arme de foc arată o frecvenţă

scăzută a victimelor care au avut alcoolemie pozitivă (33%), iar în 67% din cazuri alcoolemia a

fost negativă.

Un alt element analizat în studiu a fost cel al regiunii lezate. Cea mai frecventă regiune

lezată este regiunea cranio-cerebrală (în medie în 65 - 70% din cazurile analizate).

Studiul alcoolemiei în cazul decesului cu arme de foc

284 Marin Ruiu

Stabilirea medico-legală a cauzei imediate a morţii

Cea mai frecventă cauză de moarte înregistrată din punct de vedere medico-legal in toţi

anii studiaţi a fost contuzia şi dilacerarea meningo-cerebrală.

Acest lucru ne-a impus realizarea unei alte direcţii de cercetare cea a analizei leziunilor

unice ale extremităţii cefalice care au determinat moartea.

Din această analiză am observat că fracturile primare şi secundare au fost observate în 85%

din cazuri, fracturile terţiare în 12% din cazuri.

Contuzia cerebrală a fost observată în 75% din cazuri. Hemoragia intracerebrală a fost

observată în peste 65% din cazuri.

Edemul meningo-cerebral a fost decelat în 100% din cazurile analizate deşi diagnosticul

respectiv nu a fost evidenţiat în toate rapoartele de autopsie.

Rezultate similare au fost descrise in literatură de Peng şi colab in urma analizei leziunilor

experimentale ale capului la animal1.

În legătură cu distanţa de tragere, aceasta a fost analizată în funcţie de existenţa factorilor

secundari ai împuşcăturii pe tegumente şi sau haine.

1 L. Peng, Z. Cheng, Z. Guangji, L, Yinqiou, G. Reifeng (1990), An experimental study of craniocerebral

injuru caused by 7,62 mm bullets in dogs. Jtrauma (China) Suppl 6(2), pp. 187-191.

Stabilirea distanţei de tragere - leziuni produse cu arme de foc

Nu în toate cazurile moartea a fost instantanee -frecvent in omor şi în suicid. Într-un număr

mare de cazuri (mai ales accidente), decesul s-a produs in spital prin stare toxico-septică.


Concluzii asemănătoare au prezentat şi Levy şi colaboratorii analizând diferenţiat

victimele leziunilor produse prin arme de foc şi prin arme albe .

Supravieţuirea în spital

Un ultim aspect al cercetării statistice a fost cel al accidentelor de vânătoare descoperite pe

teritoriul României pe o perioadă de 10 ani (1991-2000).

1V. Levy, V.J. Rao (1988), Survival time in gunshot and stab wound victims. Am J Forensic Med Pathol,

Munster, Germany, pp. 215-217.

Minute >1oră >2ora >1zi

286 Marin Ruiu

Sezon

Extra

70%

60%

40%

30%

20%

10%

0%

0. 30ani 30..45ani >45ani

Sezonalitatea deceselor prin arme de vânătoare

Acest lucru nu ne-a surprins deoarece in studiul realizat asupra accidentelor produse eu

arme de vânătoare in timpul vânătorii, a rezultat un lucru identic: cele mai frecvente omucideri

accidentale sunt cu caracter sezonier şi sunt produse de vânători experimentaţi care au mai mult

de cinci ani de practică de vânătoare şi manipulare a armamentului.

Analiza distribuţiei deceselor în funcţie de vârstă,

tipul armei în timp

Analiza experienţei ca vânător (experienţă = > 5 ani)


■ Alice ■ Proiectil

Leziunile sunt produse prin proiectile multiple (alice) şi apar cel mai frecvent la vânătoarea

in echipă.

Analiza numărului de proiectile implicate în accidente de

vânătoare

Fig. 1.18 Analiza circumstanţelor de producere a deceselor

■ Echipă

■ Singur

■ Drum

Analiza numărului de proiectile implicate în deces este oarecum la fel de neconcludentă.

Am descoperit un număr mare de cazuri in care a fost implicat un singur proiectil in producerea

decesului chiar in cazurile in care s-a folosit o arma de vânătoare. Acest lucru poate fi explicat

fie prin distanţa de tragere şi imprăştierea alicelor, prin efectul omorâtor major al proiectilelor

unice şi penetrabilitalea redusă a alicelor in cazul armelor de vânătoare.

288 Marin Ruiu

■ Arme cu glonț

Arme vânătoare

>3P 1P

■ Cap

■ Torace

■ Abdomen

■ Membre

Analiza numărului de proiectile în cazul deceselor produse cu arme de foc

Implicarea unei anumite regiuni corporale nu este evidenţiată de datele statistice avute la

dispoziţie (distribuţie aproximativ egală).

Analiza localizării leziunilor produse prin accidente de vânătoare

Cele mai frecvente cauze de producere a leziunilor a fost utilizarea greşită a

armamentului şi muniţiei (inclusiv prin vizarea cu luneta in loc de binoclu), dar au fost şi

cazuri de evenimente nefericite de tip ricoşeu.

Evaluarea comparativă a distanţei de tragere în cazul deceselor produse cu arme de

vânătoare a demonstrat că armele de mână sunt favorite in cazul situaţiilor de descărcare cu

ţeava lipită. În situaţii de descărcare accidentală, armele de vânătoare sunt mai frecvent impli-


cate. În cazul tragerii din afara zonei de acţiune a factorilor secundari, ambele tipuri de arme

sunt la fel de frecvent implicate.

În toate studiile realizate de către noi şi prezentate, am constat un număr mic de cazuri iar

acest lucru nu trebuie să ne determine să considerăm leziunile produse cu arme de foc ca fiind o

problemă minoră de sănătate publică, încă. Un singur deces accidental la un copil sau chiar la un

vânător cu experienţă reprezintă prea mult, mai ales că acesta poate fi prevenit. Evaluarea

statistică a deceselor trebuie continuată în timp. Raportarea datelor obţinute la cifre statistice

furnizate de alte ţări, care au un regim al armelor şi muniţiei la fel de restrictiv, este o bună

ocazie pentru a înţelege evoluţia regională a fenomenului1.

7.1.3. Aspecte lezionale atipice produse cu arme de foc

Din datele analizate în cadrul acestei lucrări la nivel naţional, leziunile produse cu arme de

foc nu au relevanţă statistică.

Nu există o statistică privind leziunile accidentale care nu au avut un caracter mortal

produse cu arme de foc.

Datele acumulate la nivelul reţelei de medicina legală sunt incomplete deoarece numărul

este subraportat datorită implicaţiilor legale care sunt asociate acestui tip de leziuni inclusiv

regimul sancţionator in cazul in care accesul la armă nu a fost restricţionat2.

În mare număr de leziuni care nu au pus in primejdie viaţa au fost realizate cu armament de

antrenament sau cu proiectil propulsat de un gaz comprimat.

Orice încercare de a stabili, în cadrul unor parametri cât mai precişi, tabloul lezional în

împuşcare, devine inoperantă in fața unor aspecte morfologice aberante, pentru care este greu de

găsit explicaţii.

Aceste forme de leziuni atipice se pot întâlni în orice leziune produsă cu arme de foc, şi

implică zona de impact. Frecvenţa atipiilor este considerabilă, în mod deosebit in ultimul timp şi

putem afirma că aproape nu există caz, care prin aspectele lui lezionale deviante, să nu ridice

probleme medico-legale şi criminalistice.

1 W. Lampel, H.J. Langenbach. ( 1 9 6 1 ) Geschobwirkung auf Wild. Wild Hund, pp. 41-52. 2 Revista Forum Criminalistic nr. 4/2008. pp 15-22.


În asemenea condiţii, numai extinderea preocupărilor medicului legist, la unele probleme

criminalistice şi de anchetă ale cazului cercetat, constituie premiza unei rezolvări competente

(acest aspect este valabil şi invers).

Lăsând la o parte aspectele subiective, legate de nerecunoaşterea leziunilor sau nesesizarea

unor detalii, lăsând de asemenea la o parte folosirea armelor improvizate şi cazurile de trageri cu

ţeava lipită care nu ridică probleme deosebite, trebuie să extindem investigaţiile şi la plaga de

ieşire a glonţului, faţă de care apar, deseori, dificultăţi de diagnostic.

În funcţie de cazuistică, încercăm gruparea leziunilor atipice astfel:

- absenţa unor particularităţi esenţiale ale leziunii de impact: a inelului de denudare

dermică, a zonei hemoragice sau a ambelor;

- modificarea aspectului unor particularităţi ale leziunii de impact: răsfrângerea către

exterior a marginilor minus-ţesutului, extinderea inelului de denudare dermică, unirea

hemoragiilor punctiforme în echimoze compacte şi întinse, mărirea dimensiunilor cavităţii;

- apariţia la plaga de ieşire a glonţului a unor particularităţi aparţinând leziunii de impact: infundarea marginilor, guleraş contuziv, guleraş de ştergere:

- inversarea, parţială şi chiar aparent totală, a particularităţilor, intre cele două leziuni. Aceste atipii se pot combina, mărind şi mai mult dificultatea diagnosticului diferenţial.

Analiza aspectelor atipice a leziunilor produse prin arme de foc pleacă de la aspectul clasic

al leziunilor:

- există un complex unitar morfologic la polul de impact şi anume leziunea de impact – cavitatea;

- leziunea de impact este constituită din triada obligatorie: zonă traumatică - zonă hemoragică şi guleraşul de ştergere.

Plaga de ieşire a glonţului se caracterizează prin detaliile deja analizate anterior.

Diferenţierea intre cele două leziuni se bazează pe următoarele raţiuni:

Proiectilul care părăseşte ţinta umană nu mai este acelaşi ca la intrarea în corp, atât din

punct de vedere fizic, cât mai ales dinamic: el apare acum:deformat, turtit, fragmentat, cu rupturi

în blindaj, „curăţit" de impurităţi - ca urmare a traversării unei mari diversităţi de ţesuturi vii şi a

ricoşeurilor;

- cu axa de deplasare modificată;

- având mişcări oscilatorii;

- cu diminuarea considerabilă a energiei cinetice etc.

Situaţii atipice privind existenţa orificiului de intrare a proiectilului

Pierderi de substanţă la nivelul pielii, uneori foarte mari, unde minus-ţesutul avea

dimensiuni maxime de 7/5,8 cm.

În toate aceste cazuri leziunile interesau membrele, inclusiv oasele, care aveau mari focare

distructive, multieschiloase, cu fragmente angajate până în pianul plăgii de ieşire. Explicaţia

acestor atipii este simplă: la energia cinetică mare a glonţului, care a fost consumată parţial

(având in vedere volumul relativ redus al membrelor), doar pentru înfrângerea rezistenţei

osoase, s-au adăugat eschilele din focarul traumatic, care au acţionat, la rândul lor, ca proiectile

neregulate secundare, cu mare viteză de deplasare, deci cu o mare capacitate distructivă.

286 Marin Ruiu

7.1.4. Situaţii atipice privind dimensiunile orificiului de ieşire a proiectilului

Se citează cazuri în care dimensiunile orificiului de ieşire erau mai mici decât cele ale

leziunii de impact.

În aceste cazuri forţa de distrugere a glonţului a fost „consumată" in ţintă, in consecinţă, nu

a mai avut loc o rupere a ţesutului, ci o perforare-înfundare către exterior a pielii. Apreciem că

proporţiile distrugerilor in zona de ieşire a glonţului sunt strict dependente de trei factori, toţi de

egală valoare:

- forma proiectilului (alta decât in momentul intrării in corp);

- unghiul de contact al proiectilului, altul decât cel de 900, cu părţile profunde ale

tegumentelor la polul de părăsire a ţintei;

- forţa cinetică în momentul abordării, spre ieşire, in special a pielii (forţă care trebuie să

fie mult scăzută în raport cu aceea avută de glonţ in momentul intrării în ţintă).

Atipii privind forma plăgii la ieşirea proiectilului

Aceasta poate avea următoarele aspecte:

- în loc de aspect neregulat, apare un contur bine definit: triunghiular, oval, chiar

rotund;

- marginile, în loc să aibă un caracter confuz, uneori zdrenţuit apar netede;

- orientarea marginilor plăgii care, de regulă, este spre afară, are, cu caracter de excepţie,

aspect către exterior.

7.1.5. Viteza şi forţa de rănire a proiectilelor

Puterea de acţiune a proiectilului este determinată in orice punct al traiectoriei (ţeava-

obiectiv), de forţa vie (E) care se calculează după formula: E = mv2/2. Forţa de rănire a

proiectilului depinde de puterea lui de a-şi consuma energia de lovire asupra ţesuturilor. Efectul

va fi determinat de: mărimea, forma, orientarea, rezistenţa de formare şi de caracterul şi

rezistenţa ţesuturilor traversate. Rezistenţa mai mare o au ovarele şi pielea la trecerea

proiectilului datorită densităţii mari ce le posedă. Dzieman1, Henn şi alţii

2 au arătat că felul de

răni produse de gloanţe militare cu energie mare şi schije grele pot îmbrăca trei forme:

cilindrice, conice cu vârful conului spre orificiul de intrare şi conice cu vârful conului spre

orificiul de ieşire. Alţi autori exprimă efectul acestei

forţe vii asupra organismului (kg metri/sec) astfel: E= sute de kgmetri/sec=rupturi, fracturi

totale, dezmembrări; E= zeci kgmetri/sec perforări, cavitaţie; E= câţiva

1 A.J. Dzieman, J.A. Mendleson, D. Lindsey (1961), Comparison of the wounding characteristcs of some commonly encouered bullets . J. Trauma. pp. 341-353. 2 Henn R, Liebhardt E (1969), Zur Topik auberhalb des Schubkanals gelegener Hirnrindenblutungen, Arch Kriminol, pp. 188-191.


kgmetri/sec= echimoze şi leziuni tegumentare superficiale, uneori penetrarea tegumentelor cu

apariţia plăgilor in seton sau fără orificiu de ieşire. Iată că balistica medico-legală devine un

concept foarte util cu aprecierea de zi cu zi a consecinţelor leziunilor produse cu arme de foc. Se

pot corela astlel viteza de lovire cu energia vie a proiectilului şi cu elasticitatea specifică a unor

ţesuturi. Trebuie însă menţionat faptul că aceste corelaţii se pot face

pană la un punct când energia vie a proiectilului este foarte mare, numai traiectoria (tangentă

şi/sau ricoşeu) poate uneori influenţa leziunile observate la nivelul diferitelor ţesuturi dure

(plagă in seton la nivelul capului la proiectile având viteza şi energia de lovire foarte mare1.

Rezultă în mod clar că drumul urmat de proiectil pe ţeavă este determinat de

detenţa bruscă a gazelor care apare in urma procesului de ardere iniţiat de lovirea capsei de către

cuiul percutor. Cu cât camera de ardere este proiectată sa reziste la o presiune mai mare pe

unitatea de suprafaţă, cu atât presiunea rezultată a gazelor va asigura proiectilului o angajare mai

rapidă, împingându-l cu mai multă putere. În practică este însă dificil să masori

presiunea existentă în interiorul ţevii. Mult mai uşor de măsurat este viteza cu care proiectilul

părăseşte ţeava (vp). Prin arderea controlată a prafului de puşcă va apare o presiune definită ca

forţă/suprafaţă. Pentru o armă dată, suprafaţa este constantă şi este egală cu diametrul bazei

proiectilului şi care este echivalent cu diametrul ţevii. Energia transmisă către proiectil care are

de fapt o greutate definită de fabricant va depinde de masa proiectilului, de forţa exercitată pe

proiectil şi de timpul în care forța acţionează asupra proiectilului.

Timpul de acţiune al gazelor este determinat de fapt de

lungimea ţevii în care se angajează proiectilul. Iată de ce până la un punct, cu cât ţeava e mai

lungă cu atât proiectilul va avea o acceleraţie mai mare pe măsura expansiunii gazelor care se

află în procesul de ardere. Balistica camerei de ardere nu influenţează in mod direct evoluţia

proiectilului în corp dar impune o anumită viteză proiectilului care va fi transformată în energie

disipată în interiorul ţintei.

1 L. Tamaska, (1968) Die gerichtsmedizinische Bedeutung der sekundaren traumatischen

Sammhirnblutungen.B.G. Med, pp. 131-138 şi VI. Beliş, Tratat de Medicină Legală, Ed. Medicală, Bucureşti,

1995.

Evoluţia proiectilului în aer se face în funcţie de mai multe legi. Cea mai simplă teorie -

nu în întregime adevărată - analizează energia cinetică a proiectilului ca fiind proporţională cu

masa şi viteza de deplasare a acestuia:

Ec = mv2/2 (1)

În plus în analiza drumului proiectilului trebuie analizat şi coeficientul balistic (Cb) al

acestuia. Cb reprezintă energia eliberată de proiectil la atingerea ţintei:

Cb = SD/I (2)

în care SD reprezintă densitatea pe secţiune a proiectilului, iar 1 este un coeficient dat de forma

proiectilului. Densitatea pe secţiune a proiectilului se calculează raportând masa proiectilului la

pătratul diametrului acestuia. Coeficientul I va descreşte pe măsura ce va creşte sfericitatea

proiectilului.

288 Marin Ruiu

În plus mişcarea proiectilului în ţesuturi va fi limitată şi de forţa de frecare (F).

F= f(v/a)ka/ pd2/v2 (3 )

unde f(v/a) viteza proiectilului raportată la viteza sunet, k constantă de formă a proiectilului, a devierea traiectoriei proiectilului în funcţie de orizontală, p densitatea mediului (aer= l, ţesut=800) şi d diametrul proiectilului, v viteza de deplasare.

Deci cu cât viteza de deplasare a proiectilului este mai mare, cu cât calibrul armei e mai

mare sau ţesutul penetrat e mai dens cu atât frecarea proiectilului este mai mare. Frecarea este

proporţională şi cu mişcarea de înşurubare a proiectilului in jurul propriei axe - mişcarea de

spin.

Modul in care proiectilul este încetinit de frecare este dat de formula: r=F/M

în care F este frecarea şi M este masa proiectilului. Frecarea proiectilului este influenţată de

mişcarea de spin. Cu cât mişcarea de spin este mai accentuată cu atât şansa proiectilului de a

pendula in zbor va fi mai mică.

Modificând deci înşurubarea proiectilului pe ţeavă de la 1 la 7 (lucru realizabil în

stabilirea unei rotaţii pe ţeava la fiecare 12 inch de lungime), mişcarea de spin va fi accentuată.

În paralel însă, prin creşterea mişcării de înşurubare accentuată a proiectilului va apare o suită de

forţe de rotaţie care vor modifica traiectoria.

Propulsia proiectilului realizată in camera de ardere, mişcarea liberă a proiectilului in aer

către ţintă, forma proiectilului sunt elemente esenţiale care vor determina de fapt, gradul de

afectare tisulară finală.

Cea mai importantă de fapt din punct de vedere medico-legal este mişcarea aleatorie a

proiectilului in ţintă. Acesta va determina de fapt nivelul şi profunzimea leziunilor locale. Un

proiectil scurt, cu viteză mare va începe o mişcare de balans rapidă, fapt ce va duce la lezarea

multor ţesuturi concomitent cu eliberarea unei cantităţi mai mari de energie cinetică la nivelul

ţintei. Un proiectil lung şi greu poate transmite energia cinetică la distanţă mai mare, dar poate

la fel de bine să străbată ţinta păstrându-şi cât mai multă energie cinetică la ieşire.

Chiar şi un proiectil cu energie cinetică mică (armele de mână) poate lovi ţintit eficient

dacă eliberează multă energie cinetică şi ţinta se află la mică distanţă.

Construcţia proiectilului este importantă. Convenţia de la Haga (din 1899) şi apoi

Convenţia de la Geneva au interzis utilizarea proiectilelor deformabile in timp de război. Din

această cauză proiectilele militare prezintă o îmbrăcăminte metalică completă in jurul miezului

de plumb. Mai mult decât convenţia menţionată, trebuie să se ţină cont de faptul că proiectilul

militar se deplasează cu o viteză mare de peste 600 m/s şi deci fără protecţie metalică externă,

învelişul de plumb se va topi (la temperaturi care apar la viteze de peste 600m/s).

În viaţa civilă însă poliţia, vânătorii etc. nu au semnat convenţiile menţionate şi folosesc cu

entuziasm proiectile din plumb deformabile. Mai mult sunt deja cunoscute proiectile artizanale

care se deformează la impact. Această deformare artizanală duce la eliberarea totală a energiei

cinetice chiar dacă impactul are loc la distanţă mică.

Distanţa dintre gura ţevii şi ţintă este extrem de importantă în evaluarea leziunilor. Pentru

arme cu declanşare din mână, majoritatea proiectilelor işi pierd semnificativ energia cinetică la o

distanţă de peste 33 de metri de la agresor, în timp ce armele militare de calibru

îşi păstrează suficientă energie cinetică pentru a fi eficiente şi la peste 250 de metri.

Un parametru important care trebuie reamintit şi corelat atât cu viteza de deplasare a

proiectilului cât şi cu designul acestuia este tipul (densitatea) ţesutului lovit şi adâncimea de

pătrundere a proiectilului.

Densitatea ţesutului şi elasticitatea acestuia sunt extrem de importante în evaluarea

distracţiei tisulare. Cu cât densitatea tisulară este mai mare cu atât va fi distrugerea tisulară mai

mare. Cu cât va fi elasticitatea mai mare cu atât va fi distracţia tisulară mai mică. Iată de ce

plămânul (densitate mică, elasticitate mare) va fi lezat mai puţin decât muşchiul (densitate mare,

elasticitate mai mică) şi mult mai puţin decât osul.

Ficatul, splina şi creierul nu au elasticitate şi sunt lezate uşor şi profund. La fel ţesutul

adipos. Organele pline cu fluid - vasele mari, vezica urinară, stomacul, cordul pot exploda la

contactul cu un proiectil.

Un proiectil care loveşte osul se poate fragmenta el sau osul lezat şi se vor genera astfel o

suită de proiectile secundare - fiecare generând leziuni secundare. Viteza cu care un proiectil

trebuie să se deplaseze pentru a putea penetra tegumentul este de 54 m/s şi pentru a perfora un

os de 62 m/s. Ambele viteze sunt mici (raportate la vitezele de până acum) în aşa fel încât

trebuie judecate concordant cu celelalte constante menţionate.

Proiectarea unui proiectil pentru o anumită ţintă va determina un alt răspuns în momentul

în care acesta va lovi o altă ţintă.

Un proiectil de carabină proiectat pentru vânătoarea de elefanţi va trebui să aibă diametrul

mic, să fie cămăşuit cu un material dur, să aibă viteza iniţială mare şi să elibereze energie

cinetică la distanţa de locul de im

capitolul 7 problematica medico-legalĂ a leziunilor ... · de multe ori armele de acest fel nu...

Documents