capitolul 1 organizarea informaţiei pe suporturile de stocare

Spune NU discriminării de orice fel. Doar omul contează!Protejează mediul şi încurajează reciclarea resurselor. 1 Fii responsabil, planeta respiră!

Capitolul 1 Organizarea informaţiei pe suporturile de stocare

1.1. Structura arborescentă de stocare a informaţiei (folder şi fişier)

Calculatoarele proceseaza informaţii, iar la nivelul unui calculator informaţia este stocată în unităţi de memorie. Memoria 1ermanent este cea care poate stoca informaţii făra a le pierde atunci când este închis calculatorul şi cele mai multe ori este formată din discuri magnetice sau cipuri de memorie. Informaţia este înregistrată pe aceste unităţi de memorie pentru a putea fi accesată, modificată şi eventual ştearsă. Din punct de vedere logic, informaţia în aceste unităţi de memorie este stocată şi organizată sub formă de fişiere iar fişierele sunt grupate şi organizate în foldere. Un fişier reprezintă un bloc de informaţii, o succesiune de biţi stocati ca entitate de sine stătătoare în unităţi de memorie. Fişierele la nivelul sistemului de operare se pot identifica după nume şi locaţia acestuia.

1.2. Tipuri de fişiere

Numele unui fişier este compus din două părţi separate prin simbolul „.” (punct). <<nume fişier>>.<<extensie>> Prima parte reprezintă numele propriu-zis al fişierului iar partea de la dreapta punctului reprezintă extensia. Extensia reprezintă o suita de caractere menite să identifice tipul fişierului. Printre cele mai frecvent utilizate extensii de nume de fişier:

.COM, .EXE, - programe executabile;

.SYS - driver de sistem, componentă a sistemului de operare

.OBJ, .DLL - extensii pentru aplicaţii;

.DRV - device driver;

.ZIP - arhivă compactată cu WinZip;

.DBF - bază de date FoxPro

.XLS - foaie de calcul tabelar în Excel;

.WK1 - foaie de calcul tabelar în Lotus 1-2-3;

.RAR - arhivă compactată cu WinRar;

.MDB - bază de date Access;

.PPT - prezentare PowerPoint;

.GIF - Graphic Image Format (grafice);

.JPG - Joint Photograph Exp Group (imagini);

.TIF - Tag Image File Format(imagini);

.PCX - imagini în PaintBrush;

.BMP - Bit Map (imagini, grafice);

.MP3 - muzică;

.WAV - muzică;

.AVI - filme;

.MOV - filme;

.ICO - icon-uri;

.TXT - texte;

.DOC - texte sau fişiere document în Word;

.HTM - document Internet;

.PDF - document Acrobat Reader;

.NFO - texte informative;


1.3. Tipuri de suporturi de stocare

Un calculator poate avea una sau mai multe unităţi de memorie în care poate stoca fişiere. Aceste unităţi de memorie pot fi:

- Unităţi de discuri magnetice interne/externe - Unităţi de discuri optice interne/externe – unităţile de CD şi DVD - Unităţi de memory steak, accesibile prin USB - Unităţi de carduri de memorie - Unităţi de diskuri flexibile (tehnologie învechită, aceste unităţi se întâlnesc la

calculatoarele din generatii mai vechi) La nivelul unui calculator instalat cu sistem de operare Windows 7, toată structura de unităţi de memorie se poate vizualiza şi accesa prin intermediul programului Windows Explorer.

Aceste unităţi de memorie au un nume asociat şi un indicativ, o literă a alfabetului urmată de simbolul două puncte „:”. De exemplu, C: în mod implicit, se referă la discul magnetic din interiorul calculatorului pe care este instalat sistemul de operare şi principalele fişiere de lucru.

La nivelul fiecărei unităţi de memorie, indiferent de tipul său, informaţia este stocată în fişiere şi fişierele sunt aranjate pe foldere (sau directoare). Într-un calculator se pot stoca foarte multe fişiere, la momentul scrierii acestui manual, un calculator portabil, este capabil să stocheze milioane de fişiere de diferite tipuri şi marimi. Pentru a putea fi mai usor de regăsit toate aceste fişiere, acestea sunt organizate în Foldere.

Un Folder reprezintă un container în care se pot stoca alte fişiere şi foldere. Folosind elemente de tip folder ajungem să avem fişierele organizate în ierarhii, care pot fi structurate în funcţie de nevoile utilizatorilor sau a diferitelor programe care folosesc aceste fişiere.

Pentru accesarea unei astfel de ierarhii de fişiere şi foldere se va folosi programul Windows Explorer din Windows.


Pentru accesarea acestuia se dă clickk cu mouse-ul pe butonul Start din Windows

Din meniul ce se deschide se dă clickk pe opţiunea „Documents”.

În urma efectuării acestei operaţii se va deschide aplicaţia Windows Explorer, afişând conţinutul folderului Documents, folder specific fiecărui utilizator.

În partea stângă se vor afişa unităţile de memorie şi alte scurtături spre unităţi de memorie sau foldere de interes, sau cele accesate cel mai frecvent – în ecranul de mai sus se observă că este selectat folderul Documents în partea stângă.


În partea dreaptă se afişează conţinutul folderului selectat în partea stângă. Conţinutul unui folder poate fi alcătuit din fişiere sau alte foldere. Folderele şi fişierele sunt reprezentate sub forma unor imagini (numite şi pictograme). Sistemul de operare asociază în mod automat aceste imagini în funcţie de obiectul reprezentat. Aceste elemente vizuale ajută la identificarea mult mai uşoară a unor fişiere.

Folosind atât mouse-ul cât tastele săgeţi se poate naviga printre aceste ierarhii de foldere pentru a vizualiza şi accesa fişierele în care sunt stocate diferite informaţii.

În fereastră aplicaţiei Windows Explorer cu dublu-clickk pe discul „Local Disk (C:)”, în partea stângă se va deschide ierarhia de foldere existentă pe diskul C:. Prin dublu-clickk pe folderele acestuia se poate intra pe foldere şi sub-foldere pentru a vizualiua conţinutul acestora.

La fiecare dublu-clickk în partea dreaptă, în aplicaţia Windows Explorer se afişează automat conţinutul folderului selectat. Acesta poate conţine la rândul său alte fişiere sau alte foldere.

În acestă fereastră se poate identifica structura numelui de fişier <<nume>>.<<extensie>>. De exemplu: logo.gif, este un fişier în care am stocat o imagine. Numele fişierului este „logo” iar extensia acestuia este „gif.

Într-un fişier se pot stoca atât informaţii de tip text: un document, un raport, o listă de nume, cât şi alte tipuri de date cum ar fi cele de tip multimedia: poze, filme, muzică, cele de tip baze de date sau programe. Pentru o mai uşoară identificare a conţinutului unui fişier s-a recurs la o convenţie prin care extensia unui fişier reprezintă tipul de informaţii stocat în acel fişier.

La nivelul sistemului Windows, fiecărei extensii de fişier îi este asociat un program cu ajutorul căruia putem vizualiza şi utiliza informaţia din fişier. Datorită asocierii între extensie şi program, prin dublu-clickk pe un fişier Windows se va lansa automat programul asociat fişierului iar programul asociat va încărca spre folosire fişierul respectiv. De exemplu dacă se va da dublu-click pe un fişier document cu extensia „.doc”, atunci se va deschide programul „Word” cu documentul stocat în fişier spre editare.


Capitolul 2 Gestiunea fişierelor pe suporturile de stocare

2.1. Copiere, mutare, redenumire, ştergere

Copierea unui fişier înseamna crearea unei replici a acestuia în altă locaţie, într-un alt folder sau chiar în acelasi folder dar cu un alt nume. Noul fişier creat va avea exact acelasi conţinut ca fişierul sursă. În cadrul operaţiei de copiere vorbim de un fişier sursă (cel care va fi copiat) şi fişierul destinaţie, cel care va fi creat în urma procesului de copiere.

Pentru copierea unui fişier se va folosi Windows Explorer. Se deschide aplicaţia Windows Explorer şi se navighează prin structura de foldere până la folderul ce conţine fişierul sursă. Să presupunem că vrem să copiem fişierul Logo.gif din folderul Dropbox în folderul MyPictures, ambele foldere aflate în folderul utilizator. Folosind Windows Explorer prin operaţii de tip dublu-clickk se navighează până când în partea stângă am selectat folderul DropBox, ca în figura de mai jos:

Se poziţionează mouse-ul în partea dreaptă a ferestrei Windows Explorer, se face un clickk dreapta pe numele acestui fişier Logo.gif şi se va deschide un meniu contextual.

Din acest meniu se alege opţiunea „Copy” (Copiere) aflată în partea de jos a meniului. Prin selectarea acestei opţiuni sistemul Windows a salvat într-o zona de memorie numită clipboard, calea către fişierul sursă.


Revenind la Windows Explorer se navighează prin operaţii de tip dublu-clickk către folderul destinaţie, în cazul nostru MyPictures. Avem grijă ca în partea stângă să fie selectat folderul MyPictures pentru a avea în partea dreaptă conţinutul acestuia.

Dacă acest folder nu conţine nici un fişier atunci în partea stângă vom avea o suprafaţă albă fară nici o pictogramă (iconiţă). Pe acestă suprafaţă albă se face click-drepta şi va apare următorul meniu contextual:

Din acest meniu se va selecta opţiunea „Paste” (Lipire). În urma acestei operaţii va fi un nou fişier numit logo.gif în folderul MyPictures, ce conţine exact aceleasi date ca şi fişierul sursă aflat în folderul DropBox.

Fişierul sursă nu a fost modificat sau alterat prin acestă operaţie. Folderul My Pictures va arata ca în captura de mai jos:

Mutarea unui fişier

Această operaţie este similară cu operaţia de copiere a unui fişier cu deosebirea că în cazul mutării, fişierul sursă va fi sters. La sfarsitul executării operaţiei de mutare va fi un singur fişier, aflat în folderul destinaţie. Pentru operatia de mutare a unui fişier este necesară cunoşterea numelui şi locaţia fişierului ce dorim să-l mutăm şi calea unde vrem sa-l mutăm.

Să presupunem că dorim să mutăm un fişier numit contacts.mdb aflat în folderul „Document”. Dorim sa fie mutat în folderul „Desktop”. Folderul Desktop se referă chiar la ce se vede ca fundal în Windows. Toate fişierele stocate în acest folder se vor vedea pe fundal ca iconiţe şi se pot accesa direct prin dublu-click.


Se deschide aplicaţia Windows Explorer, prin clickk pe butonul de start al Windows şi din meniu se selectează „Documents”.

Acestă operaţie va deschide Windows Explorer direct pe folderul Documents unde se sflă fişierul ce se va muta. În partea dreaptă a aplicaţiei Windows Explorer se dă click-dreapta pe fişierul sursă „contacts.mdb”. Acest click-dreapta va deschide meniul contextual specific acestui fişier.

Din acest meniu se va selecta opţiunea „Cut” (Tăiere). În acest moment Windows va salva într-o zonă de memorie temporară numele şi calea catre acest fişier.

Acum trebuie accesat folderul destinaţie acolo unde se va copia fişierul – folderul Desktop. În partea stângă a aplicaţiei Windows Explorer, în partea de sus se observă numele Desktop, acesta este o scurtătura către folderul Desktop. Se dă click pe acest nume pentru a accesa folderul. În partea stângă avem fişierele ce vor fi stocate pe fundal, acolo unde se va muta fişierul contacts.mdb. În partea dreaptă a aplicaţiei Windows Explorer se va da click-dreaptă in zona cu spaţiu alb, şi din meniul contextul ce apare se va selecta „Paste” (Lipire).


În acest moment fişierul va fi copiat din locaţia veche în locaţia nouă (folderul Desktop) şi spre deosebire de operaţia de copiere, la mutare fişierul va fi şters din folserul sursă, singurul loc unde se mai gaseşte fişierul este în folderul destinaţie.

Redenumirea unui fişier:

Fişierele pot avea orice nume, cu exceptia ca în numele lor să nu folosim caractere speciale”!@#>”. Numele unui fişier poate fi orice combinaţie de caractere numerice şi alfanumerice. Dacă se doreşte redenumirea fişierului, de exemplu „contacts.mdb” în „contactele mele.mdb”, se va folosi în continuare Widows Explorer. Se navighează până la folderul Desktop acolo unde se află fişierul sursă, şi se dă click dreapta pe numele fişierului.

Din meniul contextual se alege „Rename” (Redenumire). În acel moment numele fişierului se transformă într-un câmp editabil în care folosind tastele alfanumerice se poate schimba numele fişierului. În imaginea de mai sus se va modifica numele în „Contactele mele.mdb”.


Atentie!!! Avetâţi grijă ca prin schimbarea numelui fişierului să nu se schimbe şi extensia fişierului. În exemplul de mai sus extensia fişierului este MDB. Dacă se schimbă şi extensia fişierului, se va pierde asocierea între tipul fişierului (tip identificat prin extensie) şi programul asociat pentru lucrul cu acest tip de fişier (în acest caz Microsoft Access). Dacă cumva din greşeală s-a modificat extensia şi nu vă mai amintiţi care a fost extensia fişierului, anulaţi operaţia de redenumire prin apăsarea tastei „ESC” (Escape).

Ştergerea unui fişier:

Pentru ştergerea unui fişier, se va folosi Windows Explorer; se navighează până la fişierul care se doreşte a fi şters şi cu click dreapta pe fişierul respectiv din meniul contextul care apare, se alege opţiunea „Delete” (Ştergere).

Scurtături din tastatură.

Pentru operaţiile de copiere, mutare, redenumire şi ştergere a unui fişier există şi combinaţii de taste ce se pot folosi în locul meniurilor contextuale. De exemplu pentru a copia, muta, redenumi sau şterge un fişier, trebuie selectat fişierul respectiv şi în loc de click-dreaptă şi comanda din meniu, se foloseşte o combinatie de taste care va executa acceasi actiune asupra fişierului. În tabelul de mai jos este echivalenţa între comenzi şi cobinaţiile de taste:

Comanda Combinatie taste

Copy CTRL+C

Cut CTRL+X

Paste CTRL+V

Delete Del

Rename F2

2.2. Recuperarea fişierelor şterse accidental

Există situaţii când s-a şters din greseală unul sau mai multe fişiere. Când se folosesc comenzile de ştergere a fişierelor, sistemul de operare Windows nu face o ştergere fizică definitivă a fişierelor ci doar una logică, mai exact mută fişierul într-un loc din care poate fi recuperat mai târziu. Această operaţie de mutare se face în limita spaţiului disponibil pe disk.

Locul în care Windows mută fişierele şterse se numeşte Recycle Bin. O legătură directă către acest folder se găseşte chiar pe desktop şi este reprezentată cu o pictogramă de tip coş de gunoi. .

Pentru a înţelege cum funcţionează acest mecanism de recuperare a unui fişier şters din greşeală, se va şterge fişiersul „Contactele mele.mdb” aflat pe desktop, urmând paşii descrişi în secţiunile de mai sus. După ce s-a dat comanda de ştergere şi se răspunde afirmativ la cererea de confirmare a ştergerii fişierului, se deschide folderul Desktop şi se dă dublu click pe folderul „Recycle Bin” pentru a vizualiza conţinutul acestuia.


În acest folder se va regăsi fişierul „Contactele mele.mdb” care tocmai a fost şters. Folderul Recycle Bin este similar cu oricare alt folder doar că are un set de proprietăţi speciale. Dacă se şterge prin aceeaşi procedură un fişier aflat în acest folder, atunci acesta va fi sters definitiv şi nu va mai putea fi recuperat.

Atentie!!! Nu Folosiţi folderul Recycle Bin pentru stocarea de fişiere. Aceste folder este de tip sistem şi este folosit doar pentru stocarea de fişiere care au fost şterse de către utilizatori. Dacă sistemul ramâne fară spaţiu pe disk atunci va începe eliberarea de spaţiu pe disk prin ştergerea definitiva de fişiere din acest folder.

Pentru a recupera fişierul sters, se dă click-dreapta pe fişierul aflat în folderul Recycle Bin şi din meniul aparut se selectează „Restore”.

Prin acestă comandă, fişierul respectiv dispare din folderul Recycle Bin şi reapare în locaţia lui iniţială de unde a fost şters (in cazul nostru reapare pe desktop).

Revenirea la o versiunea anterioara.

Accidental se poate şterge unul sau mai multe fişiere, sau chiar foldere. Recuperarea lor se face apelând la Recylce Bin conform procedurii din paragraful anterior. Dar cum se pot recupera informaţiile pierdute prin suprascrierea unui fişier? Adica se face o modificare într-un document şi se salvează, după care se descoperă că modificarea făcuta nu este cea dorită şi doreşte revenirea la conţinutul iniţial al fişierului.

Pentru astfel de situaţii se apelează la o facilitate pusă la dispoziţie de sistemul Windows – numit System Protection. Implicit, acest mecanism este activat doar pentru discul pe care a fost instalat sistemul de operare (c:).

Dacă se doreşte extinderea acestui mecanism de protecţie şi asupra altor discuri, sistemul trebuie configurat pentru a proteja şi alte discuri. Configurarea mecanismului de protecţie se face apelând la o aplicaţie de tip configurator ce se poate apela astfel:

Din butonul Start din Windows din meniul principal, se dă click-dreapta pe „Computer” şi din meniul contextual se selectează „Properties”. Va apare fereastră de mai jos:


Se dă click pe legatura „System Protection” din interiorul ferestrei în partea stângă sus. În acest moment va apare pe ecran programul de configurare al sistemul de protecţie.

Cu ajutorul acestuia se pot seta toţi parametrii cu privire la protecţia discurilor. Lucrul cu acest utilitar presupune cunoaşterea unor noţiuni avansate de administrare de system şi se recomandă ca toate operaţiile să fie efectuate de către un administrator de sistem.

În continuare se presupune că sistemul de protecţie este configurat conform cerintelor, şi că există câte un restore point efectuat în fiecare zi – conform setărilor implicite.

În acest caz, dacă se dă click dreapta pe orice fişier sau folder, şi se selectează opţiunea Properties, va apare fereastra de proprietăţi, în această ferestră se selectează tab-ul „Previous Versions”. Mai jos avem un exemplu de astfel de fereastră:


În acestă fereastră se pot vedea copiile de sigurantă făcute de către system cu o anumită periodicitate. Se pot deschide prin apăsarea butonului „Open” una din versiunile anterioare, sau se poate face o copie a unei versiuni anterioare într-o locaţie nouă prin apăsarea butonului „Copy...”, sau se poate restaura folderul la o versiune anterioara prin apăsarea butonului „Retore...”.

Aceste sistem de protecţie poate fi considerat ca fiind o forma mult îmbunătăţită a folderului Recycle Bin.

2.3. Căutarea fişierelor/folderelor pe suporturile de stocare. Opţiuni de căutare avansată

Asa cum s-a menţionat în paragrafele anterioare, într-un calculator se pot regăsi milioane de fişiere de diferite tipuri. De cele mai multe ori, căutarea unui fişier după calea unde acesta se află nu este o întotdeauna o opţiune. De exemplu dacă ne interesează să găsim toate fişierele dintr-o colecţie de foldere care conţin un numit cuvânt cheie, sau dorim să se găsească toate fişierele de un anumit tip stocate într-o anumită ierarhie de foldere.

Pentru operaţiunile de căutare, Windows pune la dispoziţie un mecanism eficient de indexare şi căutare avansată după diferite criterii. Acest mecanism foloseste un serviciu de indexare şi catalogare a informaţiei pentru a asigura rapididate în procesul de căutare, mecanism simular cu motoarele de căutare web.

La instalare sistemul Windows activeza implicit procesul de indexare pentru principalele foldere în care utilizatorii ar putea stoca fişiere. Indexarea întregului disk poate constitui o risipa de resurse interne pentru sistem – nu se justifică indexarea unor fişiere ale sistemului care nu vor fi accesate de catre utilizator şi al căror conţinut nu este relevant pentru utilizatori.

Aceste foldere selectate implicit pentru a fi indexate sunt: Desktop, Documents şi toate subfolderele acestora. Pentru mai multe detalii despre cum se pot adăuga şi alte foldere în procesul de indexare se va consulta manualul de utilizare a Windows 7 în secţiunea „Index Options”. Pentru nevoile curente ale unui utilizator, Windows indexează în permanenţă fişierele folosite.


Pentru căutarea rapida se va folosi fereastră Find din meniul principal Windows. Se dă click

pe butonul Start din Windows , şi se introduce textul ce se doreste a fi căutat sau numele de fişier.

Pe măsura ce se scrie textul ce se doreşte a fi căutat se observă că meniul principal se transformă într-o fereastră în care încep să apară rezultatele căutarii părţiale. De exemplu mai jos am s-a introdus în campul Find, textul „Windows” şi meniul s-a transformat într-o fereastră care afişează rezultatele părţiale a căutarii după textul „windows”.


Căutarea se realizează atât la nivel de nume de fişier cât şi conţinut. Procesul de indexare, ştie să analizeze şi să indexeze conţinutul din majoritatea tipurilor de fişiere cunoscute.

Dacă se doreşte să se obţină toate rezultatele căutarii se dă click pe legătura „See more results” aflat la sfârsitul listei. Acest link deschide o fereastră în care se afişează rezultatul complet al căutării cuvântului „windows” în toate folderele indexate, sortate după relevanţă.

Se poate observa că în rezultatul căutarii apar inclusiv mesaje de email, chiar dacă acestea nu sunt stocate sub forma de fişiere pe disk, dar ele au fost incluse în procesul de indexare în mod automat ca şi surse relevante de informaţii pentru utilizator.

Pentru căutarea eficiente se pot folosi filtre suplimentare care să ne ghideze cât mai rapid spre rezultatul dorit. Putem executa o căutare pe un anumit folder şi subfolderele sale folosind aplicaţia Windows Explorer. Se deschide Windows Explorer şi se navighează prin dublu-click pe ierarhia de foldere la folderul în care se doreşte a se face căutarea.

Se introduce textul de căutat în câmpul aflat în partea din dreapta sus al ferestre Windows Explorer, după care se apăsă tasta Enter. În acel moment în fereastră vor apare rezultatele cautării textului introdus, căutare efectuată doar pe folderul respectiv, inclusiv sub-folderele acestuia.

Mai jos este un exemplu de Windows Explorer pozitionat pe folderul „Documents” în care am căutat textul „test”.


Se pot adăuga filtre suplimentare şi anume se poate face căutare suplimentară şi după autorul documentului, data la care a fost scris, dimensiunea fişierului...

Pentru a accesa aceste filtre suplimentare, în Windows Explorer în campul din dreapta sus în momentul când scriem textul care dorim să-l căutam, se dă click cu mouse-ul şi apare un meniu din care putem sa selectăm criterii suplimentare de căutare.

2.4. Partajarea unui folder pentru utilizare în reţea

În majoritatea situaţiilor, se lucrează într-o echipă şi schimbul de informaţii a devenit o necesitate. Astfel, se pune problema cum se poate da access şi altor utilizatori din reţea la unele din folderele stocate pe calculatorul personal. Procesul prin care se permite accesul altor utilizatori la unele foldere se numeşte Partajare de Foldere.

Pentru partajarea unui folder spre a putea fi folosit şi de către alţi utilizatori din reţea se va folosi Windows Explorer. Se deschide Windows Explorer şi se selectează discul c: ca folder de lucru. În partea dreaptă unde este afişat conţinutul acestui folder, se face click dreapta şi din meniul contextual se selectează New->New Folder. Se va crea un Folder nou la nivelul folderului de lucru C:, cu numele aflat în mod editare, şi se va introduce numele FolderComun, după care se apasă tasta Enter. Astfel a fost creat un folder nou aflat în directorul rădăcina al discului C:, numit FolderComun. Din Windows Explorer se dă click dreapta pe acest folder şi se selectează din meniul contextual „Properties” şi se merge pe tabulatorul „Sharing”.


Se apasă pe butonul „Share...” pentru a deschide utilitarul de partajare a folderelor.

În acestă fereasta în campul de editare care se deschide se selectează utilizatorul căruia se doreşte să i se acorde access sau dacă nu este definit poate fi definit în acest moment selectând “Create new user…”.

În cazul nostru, dorim să permitem accesul oricui utilizator doar în mod citire la folderul nou creat; din câmpul de tip meniu se va selecta utilizatorul Everyone. Apăsam butonul “Add” şi utilizatorul numit generic Everyone va fi adăugat în lista de utilizatori care pot accesa folderul partajat, cu permisiunea de citire (read).

Prin click pe simbolul săgeata în jos de pe coloana „Permission Level”, se poate schimba tipul de acces. Se poate acorda şi drepturi de citire/scriere Read/Write, sau se poate să se şteargă drepturile acordate alegând opţiunea „Remove”.

Procesul de partajare se activează închizând fereastra prin apăsarea butonul “Share”.


După ce s-a activat partajarea, apare o fereastră prin care ne este comunicat sub ce nume/cale poate fi accesat acest folder partajat. Adică ce cale de acces trebuie urmată dacă se doreşte accesarea folderul de pe alt calculator din reţea.

Pentru accesarea unui folder partajat stocat pe alt calculator în reţea se foloseşte următoarea convenţie de nume:

\\<<numele calculatorului>>\<<numele folderului>>

Pentru partajarea unui folder se poate face setări de securitate mult mai avansate de către administratorul de sistem.


Capitolul 3 Arhivarea fişierelor

3.1. Utilizarea arhivării fişierelor

O arhivă este un fişier în care s-au comprimat şi stocat conţinutul din unul sau mai multe fişiere. De exemplu un întreg folder de fişiere se poate arhiva într-un singur fişier. Scopul arhivării este de a îndeplini două obiective majore:

- Scopuri administrative, când se doreşte să se stocheze pentru istoric sau se salvează separat un fişier sau grup de fişiere şi atunci se arhivează sub o singură arhivă pentru a putea fi regăsite imediat în mod grupat.

- Pentru reducerea spaţiului ocupat. Procesul de arhivare foloseşte diferiţi algoritmi de compresie a datelor şi astfel fişierele stocate într-o arhivă ocupă mai puţin spaţiu decât nearhivate. Fişierele de tip text au cea mai mare rată de compresie. De exemplu dacă se doreşte să se trimită mai multe fişiere pe e-mail către un alt utilizator atunci se preferă ca fişierele să fie arhivate, din două motive:

i. Se va ataşa doar un fişier la e-mail –cel al arhivei şi nu se va mai ataşa fiecare fişier individual

ii. Mesajul de tip e-mail va ocupa mai puţin spaţiu, datorită comprimării fişierelor în arhivă, permiţând transmiterea mesajului într-un timp mai scurt.

3.2. Programe de arhivare

Pentru arhivarea fişierelor se pot folosi programe specializate sau se poate folosi chiar Windows Explorer descris în secţiunile de mai sus. Cele mai des întâlnite programe specializate pentru arhivare sunt:

WinZip:

Program care necesită licenţă separată pentru folosirea sa. Acesta este produs de către compania Corel şi poate fi achizitionat de pe internet de la adresa: http://www.winzip.com

Are o interfaţă usor de utilizat similară cu Windows Explorer. O arhivă, este un fişier care conţine la rândul sau alte fişiere şi foldere comprimate.

http://www.winzip.com/


Deci se potate considera că din punct de vedere logic o arhivă este similară unui folder, doar că pentru manipularea acestui folder este nevoie de WinZip, pentru a adăuga fişiere, sau scoate fişiere din arhivă.

WinRar:

Similar cu WinZip, dar acesta este produs de LabsRAR; necesită licenta de utilizare.

Atât WinZip cât şi WinRar se pot configura şi se pot seta pentru diferite rate de compresie a algoritmilor folosiţi. Cu cât este selectată o rată de compresie mai mare cu atât timpul necesar arhivării/comprimării fişierului este mai mare. Dacă se lucreză frecvent cu arhive şi cu fişiere multe, selectarea unei rate de compresie mai mare decât cea implicită poate însemna un timp considerabil mai mare de procesare.

Pentru calculatoarele licenţiate cu Windows 7, la nivelul sistemului de operare Windows se gasesc incluse mecanismele de lucru cu arhive. În mod nativ Windows 7 ştie să creeze şi să lucreze cu arhive de tip ZIP. Acest tip de arhivă este cel mai comun şi cu raspândirea cea mai mare. Atât WinZip cât şi WinRar ştiu să lucreze cu astfel de fişiere.

Pentru a arhiva un folder în Windows, trebuie deschis Windows Exporer şi se navighează până la folderul ce se doreşte a fi arhivat. Se face click dreapta pe acest folder şi se selectează din meniul contextual opţiunea Send to - > Compressed (zipped) folder.


Windows Explorer va începe să arhiveze folderul respectiv, în cazul descries în imagini folderul se numeste „RedBooks”, la sfârsit în acelasi folder în care se află şi folderul RedBooks se va regăsi un fişier numit implicit RedBooks.zip.

Acesta este un fişier de tip arhivă care conţine în mod comprimat tot ce conţine folderul RedBooks. Dacă se doreşte să se acceseze conţinutul acestei arhive, se va da dublu-click pe fişier şi Windows Explorer ne permite să manipulăm acest fişier arhivă ca şi cum ar fi un alt folder. Se pot muta, copia fişiere în şi dinspre acest folder.

3.3. Diferenţa între arhivare şi backup de fişiere

Există riscul confundării fişierelor de tip arhivă cu fişierele de tip Backcup – copii de siguranţă, chiar dacă este posibil ca pentru ambele tipuri de fişiere să se regăsească în mare măsură aceeaşi tehnologie.

Fişierele de tip Backcup se creează folosind programe specializate care au ca prim rol generarea unor fişiere ce pot capta starea unui folder sau a unui suport de stocare a informaţiilor (pot fi baze de date sau alte medii ce lucreaza cu informaţii), în vederea restaurării lor ulterioare cu exact aceleaşi proprietăţi asigurând consistenţa funcţionării întregului sistem de calcul. Fişierele de tip Backcup pot fi totale sau parţiale: totale conţin toate informaţiile captate la un anumit moment, iar parţiale conţin doar informaţiile de diferenţă (ce a fost modificat între timp).

Pentru restaurare avem nevoie fie de un backup total sau de un backup total şi back-upuri diferenţiale cu modificarile apărute după momentul efectuării backup-ului total.

Pentru o inţelegere cât mai simpla, fişierele de tip arhivă sunt folosite pentru lucru în mod curent pentru arhivarea şi comprimarea datelor, fişierele de tip Backup au un rol important în administrarea sistemului.


Capitolul 4 Asigurarea securităţii informaţiilor

4.1. Utilizarea de parole de acces pentru utilizatori la logarea în sistem

Una din principalele metode de control al accesului la staţia de lucru este ca aceasta să fie protejată prin definirea de utilizatori şi parole de access. Fiecare persoană căreia îi este permis să acceseze o staţie de lucru, trebuie să aibă un nume utilizator şi o parolă de access asociată, astfel încât autorizarea accesului să se poate face doar dacă au fost introduse corect în sistem numele utilizator şi parola.

La nivelul sistemului Windows 7, crearea de utilzatori şi asocierea unor parole acestora se face prin intermediul unor utilitare grupate sub Control Panel (Panou de control). Pentru accesare se dă click pe butonul de start din Windows după care în meniul principal care se deschide, pe banda dreaptă avem opţiunea „Control Panel”.

Această opţiune deschide o fereastră ce conţine principalele utilitare de control ale Windows.

În fereastra Control Panel în partea dreapta sus avem un link numit „Add or Remove User accounts”.

Acest link deschide o noua fereastră, a unui utilitar ce permite crearea de noi utilizatori şi setarea de parole de access pentru aceştia.

Atenţie!!! Pentru a putea crea conturi de utilizatori trebuie să aveţi asociate drepturi administrative pe calculatorul respectiv.

Conturile astfel create sunt conturi de acces local şi nu sunt conturi de reţea, cu care să putem accesa resurse de pe alte servere


4.2. Utilizarea parolelor de protecţie pe screen-saver

O altă metodă de protecţie a informaţiilor stocate pe un calculator şi a le feri de privirile altor persoane pe perioda cât suntem plecaţi de la consola de access, este folosirea de programe de tip screen saver activate cu parolă de access.

Un screen saver este un program ce se activează în mod automat după un timp prestabilit de la ultima atingere a unei taste sau mişcări de mouse – situaţie când utilizatorul s-a îndepărtat de la consola de lucru. Aceste programe pot executa diferite activitati, de cele mai multe ori rolul lor este de a afişa altceva pe ecran tocmai pentru a ascunde conţinutul ce era pe ecran până la întoarcere utilizatorului. Printr-o simpla atingere a oricărei taste sau mişcări de mouse, programul de screen saver se dezactivează permiţând reluarea lucrului.

Pentru a ne asigura ca la postul de lucru a revenit aceeaşi persoană atunci screen saver-ul se poate activa cu parola, astfel încât pentru dezactivarea screen saver este necesar ca utilizatorul să-şi reintroducă numele utilizator şi parola de acces.

Pentru activarea şi configurarea unui screen saver se foloseşte utilitarul Personalize din Control Panel, sau se poate accesa direct printr-un simplu click dreapta pe desktop (pe fundalul Windows) şi din meniul contextual selectând „Personalize”.

Acestă opţiune deschide utilitarul ce permite personalizarea ecranului în Windows 7.

În partea dreaptă jos se găseşte o pictogramă şi o legătură „Screen Saver”. Se dă click pe acestă pictogramă pentru a deschide secţiunea de administrare a programelor de tip screen saver.

Această secţiune ne permite să selectăm unul din programele de tip screen saver instalate pe calculator şi să setăm diferţi parametric, dacă este cazul.


Parametrul Wait, defineste timpul în minute pe care windows aşteaptă fară ca nici o tastă să fie atinsă sau mouse miscat până activeaza programul de tip screen saver.

Implicit acesta valoare este setată la 1 minut. Langa este un când de tip CheckBox cu textul „On resume, display logon screen”.

Dacă se dă click şi se bifează acestă opţiune, atunci dezactivarea screen saver se face dor dacă se introduce corect numele utilizator şi parola.

4.3. Utilizarea programelor antivirus

Programele de tip antivirus sunt solosite pentru a preveni, opri şi înlătura programele cu comportament nociv pentru integritatea informaţiilor aflate într-un calculator, programe întâlnite sub denumirea de viruşi, viermi, spioni... Aceste programe cu efect negativ pot intra şi se pot instala în calculator fară ştirea şi acordul expres al utilizatorului, prin acţiuni ce ţin de neglijenţă în modul de operare cu calculatorul sau acel calculator are o serie de vulnerabilităţi nerezolvate şi a fost expus în reţea unde a fost infectat cu un program de tip virus, de la alte calculatoare infectate din reţea. De cele mai multe ori un virus se transmite prin schimbul necontrolat de fişiere între utilizatori.

Programele de tip antivirus, se instalează pe calculatoare, fiind disponibile pentru diferite sisteme de operare şi configuraţii soft. Rolul lor este acela de a identifica şi opri programele de tip virus. Identificarea unui program ca fiind de tip virus se face prin analiza semnăturii (se identifica după o anumită bucada de cod specifica acelui virus – ca şi cum ar fi o amprenta), sau facând o analiza a comportamentului programului respectiv.

Internetul a facilitat schimbul de informaţii între utilizatorii săi constituind şi cel mai bun mediu de răspândire a programelor de tip Virus. Ca un program de tip Anti-Virus să fie eficient este important ca producătorul său să pună la dispoziţie, periodic, actualizări pentru semnăturile noilor virusi apăruţi. Diferenţa în timp dintre momentul când apare un virus nou şi momentul în care programele de tip anti-virus ştiu să elimine acel virus trebuie sa fie cât mai mic.

Sunt multi producători de programe de tip anti-virus, iar performanţele programelor produse de ei, variaza de la an la an şi de la o versiune la alta. Majoritatea programelor antivirus necesită licenţă pentru utilizare.

Utilizatorii posesori ai unei licenţe valide de Windows 7, pot beneficia în mod gratuit de un asfel de program de tip Anti-virus produs de Microsoft. Acest program este numit Windows Security Essentials, şi se poate descărca gratuit de pe siteul Microsoft.

Un link către acest program se găseşte în meniul principal, în “All programs”:


Acest link deschide fereastra principală de administrare a programului de tip antivirus oferit de către Microsoft.

Prin intermediul ferestrei deschise se pot efectua diferite acţiuni cum ar fi:

- Rularea unei proces de scanare şi identificare a programelor de tip virus - Schimbarea setărilor implicite cu privire la frecvenţa cu care se face scanarea

şi la ce momente de timp - Actualizarea bazei de semnături de virusi, precum şi la ce frecvenţă de timp

se face actualizarea sa automată. - Setarea acţiunilor implicite pentru situaţia când este identificat un program de

tip virus (ştergere, izolare...)


4.4. Crearea copiilor de siguranţă (backup)

Pentru a evita pierderea datelor, în caz că se întâmplă ceva cu staţia de lucru – discurile se pot defecta sau poate avea loc o ştergere accidentală sau un virus poate distruge toate datele de un disk, vom avea nevoie de copii de siguranţă a datelor şi a sistemului pentru a putea restaura datele şi sistemul în caz ca are loc o astfel de distrugere.

Operatia prin care sunt salvate atât informaţiile systemului de calcul cât şi a datelor de lucru se numeste Backup. Acestă operaţie constă în realizarea unui fişier sau set de fişiere de tip backup în care au fost copiate/salvate toate informaţiile necesare pentru a putea restaura sistemul la o stare stabilă şi consitentă.

La Windows 7 operatia de backup se face apelând la utilitarul „Backup your computer” ce se găseste în Control Panel.

Acest utilitar ne permite să realizăm còpii de siguranţă atât pentru sistem cât şi pentru fişierele de lucru.