FUNCŢIUNILE ŞI FUNCŢIILE MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERII

4.1 Funcţiunile - componente ale sistemului organizării procesuale a întreprinderii

Iniţiatorul conceptului de funcţiune a fost Henry Fayol care a realizat o

compartimentare, o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase funcţiuni: tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate, administrativă.

Evoluţia acestui concept a fost influenţată de doi factori: progresul tehnic; sistemul socio-economic.

Funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii.

La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de criterii, cum sunt:

- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune; - criteriul de complementaritate - cere gruparea într-o funcţiune a acelor

activităţi între care se afla relaţii de completare reciproca sau auxiliaritate; - criteriul convergentei cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi

diferite, orientate spre realizarea aceloraşi obiective. Se pot defini cinci funcţiuni de bază:

de cercetare-dezvoltare; comercială; de producţie; financiar-contabilă; de personal.

Funcţiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activităţile prin care se stu-diază, se concepe; se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al întreprinderii. Ea integrează activităţi ce pot fi grupate în:

• activităţi de concepţie, care vizează cercetarea şi proiectarea produselor, a serviciilor, a lucrărilor noi şi a tehnologiilor de realizare a acestora;

• activităţi de organizare a conducerii, producţiei şi muncii.

Managementul întreprinderii

Funcţiunea comercială cuprinde ansamblul activităţilor vizând aprovi-zionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională, ele fiind grupate în trei componente:

- marketing; - aprovizionare; - desfacere. Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei

interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a vânzărilor. Ea se concretizează într-o serie de funcţii, cum ar fi:

funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum; funcţia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului; funcţia de creştere a eficienţei economice.

Activitatea de aprovizionare tehnico-materială presupune desfăşurarea unor activităţi, cum ar fi:

• calculul necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei contractate;

• încheierea contractelor de aprovizionare tehnico-materială; • calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile de producţie; • determinarea normelor de consum specific de aprovizionare tehnico-

materială. În domeniul desfacerii şi în cel al comerţului exterior trebuie să se

desfăşoare o serie de activităţi, cum ar fi: prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor

clienţi ai întreprinderii; încheierea contractelor de vânzare pentru produsele fabricate de

întreprindere; calculul mărimii stocurilor de produse finite; participarea la diferite târguri, expoziţii etc.

Funcţiunea de producţie cuprinde totalitatea activităţilor legate nemijlocit

de realizarea producţiei. Sistemul de producţie poate fi schematizat aşa cum se arată în figura 4.1.

INPUT INPUT Flux de materii prime

Transformarea materiilor prime

Flux de produse finite

Figura 4.1

Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

∗

∗

∗

∗

∗

Transformarea materiilor prime se realizează cu participarea factorilor complementari: muncă, capital, stabilindu-se o anumită relaţie între cantitatea de factori utilizaţi şi cantitatea de produse obţinute, potrivit funcţiei:

P = f(T x K),

P - producţia T - munca K - capitalul Activităţile incluse în funcţiunea de producţie, din punct de vedere al

etapelor necesare fabricării produselor, se împart în: - activităţi de pregătire a producţiei; - activităţi legate de executarea propriu-zisa a produselor. Volumul activităţilor de funcţiuni de producţie este influenţat de următorii

factori: profilul întreprinderii; înzestrarea tehnică; caracteristicile materiilor prime, ale materialelor; complexitatea produselor.

Costul de producţie se stabileşte după proiectarea produsului, stabilirea tehnologiei, a utilajelor, a standardelor de calitate, a normelor de consum şi ţinând seama de achiziţionarea utilajelor.

Funcţiunea financiar – contabilă cuprinde activităţi privind folosirea

mijloacelor financiare necesare în procesul economic şi de urmărire a rezultatelor obţinute de întreprindere.

Funcţiunea financiar – contabilă cuprinde următoarele activităţi:

evidenţa contabilă financiară – înregistrarea şi raportarea activelor, pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii;

evidenţa fiscală – activităţile de stabilire corectă a impozitelor în concordanţa cu legile fiscale;

organizarea internă a evidenţei contabile – asigurarea securităţii activelor, asigurarea calităţii, fiabilităţii datelor contabile, asigurarea eficienţei operaţionale, asigurarea aderenţei la politica managerială a întreprinderii;

elaborarea schemei organizatorice a sistemului contabil – crearea unui sistem de evidenţă fie mecanică, fie electronică;

contabilitatea managerială – mijloacele de comunicare a datelor financiare către managerii întreprinderii.

Funcţiunea de personal cuprinde următoarele activităţi specifice: ● determinarea necesarului de forţă de muncă; ● selectarea, testarea, încadrarea şi promovarea personalului; ● organizarea pregătirii profesionale a lucrătorilor;

Managementul întreprinderii

● stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia şi calculul drepturilor băneşti ale salariaţilor etc.

În organizarea acestei activităţi, este necesar ca managerul să asigure în permanenţă un echilibru între interesele salariaţilor, obiectivele şi rezultatele întreprinderii.

În practică, toate aceste funcţiuni formează sistemul organizării procesuale a întreprinderii.

4.2 Funcţiile manageriale ale întreprinderii moderne

4.2.1 Definirea conceptului de funcţie; clasificare

În majoritatea cazurilor, procesul de conducere se realizează prin exercitarea unui ansamblu de funcţii sau atribute.

Funcţiile sau atributele conducerii reprezintă anumite grupe omogene de activităţi, ce trebuie efectuate de conducerea unităţii respective în scopul realizării funcţiunilor de baza specifice fiecărei întreprinderi.

Henry Fayol precizează în lucrarea sa Administration industrielle et generale ca funcţiile conducerii sunt următoarele: prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.

Procesul de conducere determină existenţa unor caracteristici de bază pentru atributele conducerii. Dintre acestea pot fi evidenţiate următoarele:

atributele conducerii sunt specifice numai cadrelor de conducere; funcţiile conducerii au un caracter general pentru conducerea tuturor

unităţilor economice; funcţiile conducerii se regăsesc în mod diferit în raport cu nivelul

ierarhic al conducerii; funcţiile conducerii se concretizează prin conţinut şi forme de

manifestare diferite, ţinând cont de obiectivele, perioadele de referinţă, tehnicile diferite etc.

În general, esenţa conducerii se poate defini prin următoarele funcţii: 1. a prevedea; 2. a organiza; 3. a coordona; 4. a comanda; 5. a controla.

1. Prevederea – ansamblul activităţilor prin care se stabilesc condiţiile

viitoare de acţiune, se fixează obiectivele ce trebuie urmărite, mijloacele materiale, financiare şi umane ce trebuie folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

Funcţia de prevedere se concretizează în practică prin intermediul planificării, care reprezintă metoda principală de conducere a unităţilor economice. Ea cuprinde următoarele activităţi:

- efectuarea de prognoze - se stabilesc pe termen lung şi indică diferite alternative pentru dezvoltarea economico-socială a întreprinderii. Prevederile din prognoze nu sunt obligatorii, ci formează sursa pentru luarea diferitelor decizii.

- elaborarea de planuri - prevederile cuprinse în planuri sunt obligatorii pentru întreprinderea. Planurile se întocmesc în conformitate cu cerinţele pieţei.

- elaborarea de programe - se întocmesc pe perioade reduse de timp (trimestru, lung, decadă, zi, schimb), detaliind planurile în funcţie de condiţiile concrete din fiecare moment.

2. Organizarea – ansamblul activităţilor ce trebuie efectuate pentru

realizarea cadrului organizatoric optim pentru obţinerea eficienţei economico-sociale maxime.

Organizarea cuprinde următoarele activităţi: - organizarea conducerii - în cadrul ei trebuie să se rezolve în mod optim,

corespunzător cerinţelor fiecărei etape, o serie de probleme (elaborarea şi perfecţionarea structurii organizatorice a unităţii, elaborarea si raţionalizarea sistemului informaţional etc.).

- organizarea producţiei – trebuie să găsească soluţii optime pentru desfăşurarea activităţii în secţiile de bază, auxiliare şi de servire, pregătirea producţiei etc.

- organizarea muncii – rezolvă probleme privind organizarea ştiinţifică a muncii în schimburi, organizarea procesului de muncă, organizarea lucrului la mai multe maşini etc.

La nivelul unităţii trebuie să se rezolve următoarele cerinţe: ♦ abordarea sistemică a diferitelor elemente pe care le presupune

organizarea; ♦ luarea în consideraţie a existenţei unui dinamism continuu al conducerii,

pentru a permite flexibilitatea necesară în organizarea subsistemelor unităţii, în raport cu cerinţele fiecărei etape.

3. Funcţia de coordonare cuprinde ansamblul procedeelor şi activităţilor

prin care conducerea unei întreprinderi declanşează acţiunile diferitelor verigi funcţionale, de producţie şi concepţie, în vederea îndeplinirii la timp şi în condiţii optime a obiectivelor stabilite de întreprinderea respectivă.

O cerinţă de bază a acestei funcţii o reprezintă caracterul programat al activităţilor acesteia. Multitudinea problemelor pe care le ridică exercitarea funcţiei de coordonare implica, ca o cerinţa de bază, delegarea de atribuţii şi competenţe pentru diferitele niveluri ierarhice, astfel încât la fiecare treapta ierarhică să se efectueze acele activităţi că pot fi îndeplinite în condiţii optime.

Managementul întreprinderii

∗

∗ ∗ ∗

∗

∗

4. Comanda (decizia de antrenare) cuprinde ansamblul deciziilor, dispoziţiilor, hotărârilor, precum şi al altor măsuri luate de către organele de conducere în vederea îndeplinirii de către organele subordonate a atribuţiilor ce le revin pentru realizarea obiectivelor propuse de întreprindere.

Exercitarea funcţiei de comanda presupune stabilirea corespunzătoare a sarcinilor ce le revin organelor şi persoanelor din subordine, precum şi asigurarea motivării fiecărui salariat în îndeplinirea acestor sarcini.

Odată cu adoptarea unei decizii de conducere trebuie asigurată antrenarea personalului în executarea ei.

5. Control presupune verificarea permanentă şi completă a modului în care

se desfăşoară diferitele activităţi în raport cu programele fixate, evidenţierea abaterilor ce apar şi luarea de măsuri corective.

Pentru a se realiza îndeplinirea în condiţii optime a funcţiei de control trebuie să se îndeplinească următoarele cerinţe:

să existe un sistem informaţional care să fie capabil să asigure circulaţia rapidă a informaţiilor la diferitele verigi de conducere;

constituirea unui sistem de control în cadrul fiecărei unităţi economice care să precizeze punctele de control, obiectivele ce se urmăresc la fiecare punct în parte, competenţele pentru exercitarea controlului etc.;

efectuarea controlului în mod continuu şi direct la locul unde se îndeplinesc diferitele activităţi controlate;

întărirea autocontrolului privind modul în care îşi desfăşoară activitatea fiecare executant.

Controlul este necesar să aibă un caracter preventiv, analizând cauzele abaterilor şi luarea măsurilor pentru evitarea apariţiei pe viitor a unor astfel de abateri.

Eficienţa controlului depinde atât de asigurarea acestor condiţii tehnic-organizatorice, cât şi de respectarea următoarelor etape în înfăptuirea propriu-zisă a lui:

precizarea normelor şi a altor obiective, cerinţe în raport cu care urmea-ză a se efectua controlul ei;

măsurarea rezultatelor din activitatea fiecărei unităţi controlate; determinarea abaterilor de la normele de referinţă stabilite; interdependenţa abaterilor respective, a efectelor directe şi indirecte ale

acestora, precum şi explicarea cauzelor, a factorilor care au favorizat aceste abateri; formarea de aprecieri şi stabilirea de măsuri în legătură cu personalul a

cărui activitate s-a controlat; precizarea măsurilor corective ce urmează a se lua de către întreprindere

pentru a se evita apariţia abaterilor constatate, măsuri ce vor forma obiectul diferitelor activităţi presupuse de exercitarea celorlalte funcţii ale conducerii.

Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii CUVINTE-CHEIE:

A. Funcţiile conducerii B. Elaborarea de programe C. Costul de producţie D. Funcţiunea financiar-contabilă E. Efectuarea de prognoze F. Activitatea de marketing G. Funcţiunea de cercetare- dezvoltare H. Prevederea I. Funcţiunea comercială J. Funcţiunea de producţie K. Comanda L. Funcţiunea

1. __________ reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii.

2. __________ cuprinde activităţile prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al întreprinderii.

3. __________ cuprinde ansamblul activităţilor vizând aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională.

4. __________ cuprinde totalitatea activităţilor legate nemijlocit de realizarea producţiei.

5. __________ cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a vânzărilor.

6. __________ se stabileşte după proiectarea produsului, stabilirea tehnologiei, a utilajelor, a standerdelor de calitate, a normrlor de consum şi ţinând seama de achiziţionarea utilajelor.

7. __________ cuprinde activităţi privind folosirea mijloacelor financiare necesare în procesul economic şi de urmărire a rezultatelor obţinute de întreprindere.

8. __________ cuprinde ansamblul deciziilor, dispoziţiilor, hotărârilor, precum şi a altor măsuri luate de către organele de conducere în vederea îndeplinirii de către organele subordonate a atribuţiior ce le revin pentru realizarea obiectivelor propuse de întreprindere.

9. __________ reprezintă anumite grupe omogene de activităţi, ce trebuie efectuate de conducerea unităţii respective în scopul realizării funcţiunilor de bază specifice fiecărei întreprinderi.

Managementul întreprinderii

10. __________ reprezintă ansamblul activităţilor prin care se stabilesc condiţiile viitoare de acţiune, se fixează obiectivele ce trebuie urmărite, mijloacele materiale, financiare şi umane ce trebuie folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

11. __________ se stabilesc pe termen lung şi indică diferite alternative pentru dezvolarea economico-socială a întreprinderii.

12. __________ se întocmesc pe perioade reduse de timp, detaliind planurile în funcţie de condiţiile concrete din fiecare moment.

TEST GRILĂ:

1. Henry Fayol a realizat o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase funcţiuni:

a) economică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi administrativă.

b) politică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi administrativă.

c) tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi administrativă.

d) socială, comercială, financiară, contabilă, de securitate şi administrativă.

e) administrativă, comercială, financiară, contabilă, economică şi umană.

2. Evoluţia conceptului de funcţionare a fost influenţată de următorii factori:

a. progresul tehnic şi sistemul socio-economic; b. criteriul de complementaritate, c. controlul inventarului; d. analiza politicii de credit; e. cifra de afaceri.

3. La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de

criterii, cum ar fi:

a. criteriul economic, criteriul de complementaritate, criteriul convergenţei;

b. criteriul de complementaritate, criteriul convergenţei; c. criteriul social, criteriul de negociere, criteriul continuităţii; d. criteriul economico-administrativ; e. criteriul identităţii, criteriul de complementaritate, criteriul

convergenţei.

4. Funcţiunile manageriale sunt:

a. de conducere, dezvoltare, personal, comercială, financiar-contabilă; b. de dezvoltare, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de

execuţie;

Funcţiunile şi funcţiile manageriale ale întreprinderii

c. de control-evaluare, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de personal

d. de cercetare-dezvoltare, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de personal

e. de cercetare, prevedere, comercială, financiar-contabilă, de producţie, de personal

5. Marketingul, aprovizionarea şi desfacerea fac parte din următoarea

funcţiune:

a. de cercetare-dezvoltare; b. comercială; c. de producţie; d. financiar-contabilă; e. de resurse umane.

6. Activitatea de marketing se concretizeză prin următoarele funcţii:

A) funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum; B) funcţia de adoptare a întreprinderii la dinamica mediului; C) funcţia de creştere a eficienţei economice; D) funcţia de repartizare a normelor de consum; E) funcţia de conducere şi execuţie.

a) A, D, E. b) A, B, C. c) A, B, C, D, E. d) A, E. e) A, B, C, D.

7. Aprovizionarea tehnico-materială presupune:

A) calculul necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei contractate;

B) calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile de producţie;

C) determinarea normelor de consum specifice de aprovizionare tehnico-materială

D) întocmirea contracteleor de aprovizionare tehnico-materială E) calculul mărimii stocurilor de producţie tehnico- materială.

a) A, B, C. b) A, C, D. c) A, B, C, D. d) toate variantele. e) niciuna.

8. Volumul activităţilor de funcţiuni de producţie este influenţat de următorii

factori:

A. profilul întreprinderii; B. înzestrarea tehnică; C. evidenţa financiar contabilă D. caracteristicile materiilor prime, ale materialelor; E. complexitatea produselor; F. planificarea transportului.

a) A, B, C. b) D, E, F. c) A, B, D, E. d) A, C, E, F. e) C, D, E.

Managementul întreprinderii

9. Funcţiunea de personal cuprinde următoarele activităţi:

A. determinarea necesarului de forţă de muncă; B. elaborarea schemei organizatorice a sistemului de selectare a

personalului; C. selectarea, testarea, încordarea şi promovarea personalului; D. stabilirea sistemului de salarizare; E. stabilirea activităţii de producţie.

a) A, C, D. b) C, D, E. c) A, B, C, D, E. d) A, B, D, E. e) A, B, C, D.

10. Henry Fayol precizează că funcţiile conducerii sunt următoarele:

a. prevederea, organizarea, prognoza, coordonarea şi controlul; b. prevederea, organizarea, comercializarea, coordonarea şi controlul; c. prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul; d. prevederea, organizarea, fabricarea, coordonarea şi controlul; e. prevederea, organizarea, specializarea, coordonarea şi controlul.

11. Prevederea cuprinde următoarele activităţi:

a. efectuarea de strategii economice, elaborarea de planuri, elaborarea de programe;

b. efectuarea de prognoze, elaborarea de planuri, elaborarea de programe;

c. efectuarea de prognoze şi elaborarea de planuri; d. elaborarea de condiţii moderne de lucru şi elaborarea de programe

comerciale; e. elaborarea de norme şi standarde moderne de muncă.

12. Organizarea cuprinde următoarele activităţi:

a) organizarea conducerii, organizarea producţiei şi organizarea muncii; b) organizarea controlului, organizarea producţiei şi organizarea muncii; c) organizarea producţiei şi a muncii; d) organizarea activităţilor întreprinderii şi organizarea desfăşurării

proceselor de fabricaţie; e) organizarea producţiei, organizarea muncii şi organizarea activităţilor

de desfacere.