Circumstanţialele

Capitolul VI

Circumstanţialele

1. GeneralităţiClasa circumstanţialelor cuprinde funcţii delimitate cu precădere

semantic şi denumite tradiţional în raport cu precizarea („circumstanţa”, în sensul larg al cuvântului) adusă în cadrul situaţiei comunicate. Fiind alcătuit pe criterii semantice, inventarul circumstanţialelor variază de la o gramatică la alta. În unele lucrări se face diferenţa între circumstanţialul de timp şi circumstanţialele de periodicitate şi de frecvenţă sau între circumstanţialul de mod şi circumstanţialele comparativ, de măsură sau de progresie etc. S-a propus şi identificarea funcţiei de circumstanţial conclusiv.

Lucrarea de faţă urmăreşte inventarul circumstanţialelor aşa cum apare în Gramatica limbii române (GALR). Astfel, periodicitatea şi frecvenţa sunt subsumate circumstanţialului de timp şi se disociază între circumstanţialul de mod şi cel cantitativ. Comparativul nu este considerat circumstanţial, ci o specie de complement, legat de construcţia comparativă.Având în vedere criteriul semantico-pragmatic (privitor la tipul de informaţie transmis), circumstanţialele pot fi asociate în patru mari grupe (GALR, vol II, p. 462-463). 1. Circumstanţialele situative asigură „ancorajul” spaţio-temporal al proceselor comunicate. Circumstanţialul de loc situează procesul şi participanţii săi într-un cadru spaţial sau precizează poziţia unui element al situaţiei comunicate în acest cadru. Circumstanţialul de timp fixează procesul şi participanţii săi într-o anumită zonă a axei temporale sau poartă informaţii referitoare la intervalul de desfăşurare a situaţiei comunicate.

2. Circumstanţialele procesuale aduc precizări privitoare la procesul comunicat. Prin circumstanţial de mod şi prin cel cantitativ acţiunea, evenimentul sau starea sunt evaluate în raport cu anumiţi parametrii, precum calitatea „conformitatea” „cantitatea” sau circumstanţialul instrumental exprimă mijlocul prin care se produce procesul.

83

Circumstanţialele

3. Alte circumstanţiale redau raporturi logico-semantice stabilite de locutor (raporturi de cauzalitate, de consecinţă, de (non)implicaţie) între diferite procese comunicate.

4. Opoziţionalul, cumulativ, circumstanţialul de excepţie, sociativul şi circumstanţialul de relaţie centrează informaţia nouă (precizarea) pe anumite secvenţe ale enunţului din care fac parte. Primele (opoziţionalul, cumulativul , de excepţie) precizează circumstanţa în raport cu acele componente neomisibile ale structurii din care fac parte. Celelalte (sociativul şi circumstanţialul de relaţie) se raportează şi la componente omisibile ale enunţului1.

Din punct de vedere strict sintactic, circumstanţialele sunt termeni subordonaţi ai grupului verbal situându-se pe un alt nivel de organizare decât complementele. Regentul unui circumstanţial poate fi centrul grupului (verbul la mod personal sau nepersonal); un anumit segment al grupului (verbul împreună cu unul sau mai multe dintre complementele sale) sau întregul grup verbal. Unele circumstanţiale cer prezenţa unui grup adverbial sau adjectival sau modificatori, grup integrat explicit sau implicit în grupul verbal. Circumstanţialele pot avea, în anumite împrejurări, regenţi adverbiali, adjectivali sau interjecţionali.

Clasa de substituţie a circumstanţialelor cuprinde adverbe şi grupuri adverbiale, grupuri prepoziţionale care integrează grupuri nominale sau verbale, grupuri verbale construite în jurul unui gerunziu, rar grupuri nominale, propoziţii.

Tipică circumstanţialelor este considerată realizarea adverbială. Realizarea prin adverb nu este însă comună tuturor circumstanţialelor. Nu permit substituirea prin adverb circumstanţialele integrate în structuri ternare (circumstanţialul cumulativ, circumstanţialul sociativ, circumstanţialul de excepţie şi cel opoziţional2), circumstanţialul consecutiv şi unele circumstanţiale de relaţie.

Privite din punct de vedere sintactico-semantic (GALR, vol II , p 465-468) circumstanţialele sunt componenţi facultativi ai enunţului şi nu fac parte din structura tematică a verbului. Proprietatea „facultativitate” priveşte gramaticalitatea enunţului. În propoziţiile M-am dus şi eu acolo. M-am

1 Vezi C. Dimitriu, Gramatica limbii române explicată, vol II „Sintaxa”, Ed. Junimea, Iaşi, 1982, p. 237-238; V. Guţu Romalo, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 197-198;2 Vezi Gramatica Limbii române, ediţia a II-a, vol.II, ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966, ( prescurtat în continuare GA), p 150-151; Dumitru Irimia, Gramatica limbii române, ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 364;

84

Circumstanţialele

ascuns de frică, termenii se raportează la situaţia comunicată, exprimând informaţii privitoare la situarea în spaţiu sau în timp, la calitatea sau cantitatea procesului, sau la finalitatea lui. Toate aceste precizări pot lipsi, enunţurile rămânând corecte din punct de vedere gramatical.

Observaţie: Există totuşi anumite verbe care cer prezenţa unui circumstanţial.

Astfel, în enunţuri ca: El locuieşte la Galaţi., Mihai procedează bine., Eu mă comport corect., circumstanţialele nu pot fi suprimate (El locuieşte., Mihai procedează., Eu mă comport. Prezenţa lor asigură gramaticalitatea enunţurilor. Prin urmare, circumstanţialele respective reprezintă instanţe care deviază de la trăsătura de „facultativitate” în raport cu gramaticalitatea enunţului. În acest caz, componenţii cu funcţie de circumstanţial fac parte din structura tematică a verbului. Integrarea în structura actanţială a verbului plasează circumstanţialele de loc, de timp, de mod obligatorii la periferia subclasei din care fac parte.

În legătură cu situaţia circumstanţialelor în raport cu rolurile tematice se cuvin a fi făcute următoarele precizări:

a) Circumstanţialelor obligatorii le sunt atribuite roluri tematice, la fel ca şi complementelor

b) Uneori verbul poate induce anumite roluri tematice. Instrumentul este implicat de verbe agentive (Taie copacul cu fierăstrăul.), unde circumstanţialul instrumental nonobligatoriu are rol tematic.

c) Alteori verbul are incorporat în matricea sa semantică rolul tematic. (El schiază. – nu mai este necesar instrumentalul cu schiurile)

d) În realizarea prin grup prepoziţional, unele circumstanţiale nonobligatorii „primesc” rol tematic (Aşează cărţile în dulap.).

Anumite trăsături sintactico-semantice deosebesc circumstanţialele de complemente: - circumstanţialele nu sunt supuse unor constrângeri care privesc trăsăturile semantice ale verbului. Fac excepţie circumstanţialul de scop (subordonat unui grup verbal în care centrul este agentiv) şi circumstanţialul instrumental (de asemenea, ocurent în structuri cu verbe agentive, sau nonagentive de mişcare).- circumstanţialele nu se coordonează cu un complement al verbului, numai rar, în anumite contexte, pot fi coordonate prin conjuncţia şi unele circumstanţiale cu unele complemente: Nu dau bani oriunde şi oricui.

85

Circumstanţialele

- într-un enunţ pot fi prezente simultan circumstanţiale din clase diferite, având regent comun: Munceşte în fabrică ( locativ), din greu (modal), de dimineaţă până seara (temporal).- circumstanţialele se pot multiplica, se pot cumula depăşind cadrul strict al coordonării: L-a întâmpinat afară, în faţa casei, pe scări.- circumstanţiale din clase diferite pot fi coordonate: Nu ştiu din ce cauză şi cu ce scop a procedat aşa.- semnificaţia circumstanţială poate fi recuperată prin contextul lingvistic sau prin conturul intonaţional, astfel încât uneori, în realizarea propoziţională, relaţia de subordonare poate fi exprimată prin juxtapunere: Vrei să pleci (condiţională), pleacă!- prezenţa conectorilor specializaţi permite elipsa predicatului sau a operatorului predicativ din circumstanţială: Deşi obosită, tot a continuat să lucreze. – Deşi era obosită, tot a continuat să lucreze.

Uneori, în situaţii de coordonare, circumstanţiala poate fi redusă doar la conector. Se plimbă când şi unde vrea. – Se plimbă când vrea şi unde vrea.

Unele propoziţii circumstanţiale pot apărea ca structuri independente exclamative, ca urmare a lipsei regentei de la care preiau conturul intonaţional: Când ţi-am spus eu! – Când ţi-am spus eu n-ai vrut să mă asculţi.

Sub aspect comunicativ-pragmatic circumstanţialele sunt componente necesare ale enunţului. Deşi în absenţa circumstanţialelor, enunţuri ca Andrei pleacă (la munte) (mâine), Ion călătoreşte (mult) (cu trenul), sunt corecte, totuşi ele sunt incomplete din punctul de vedere al intenţiei de comunicare. În consecinţă, dacă luăm în considerare informaţia transmisă prin enunţ, nu se poate vorbi de caracterul lor necesar.

Deci circumstanţialele prezintă o clasă de poziţii sintactice foarte eterogenă, gradul diferit de eterogenitate privind atât întreaga clasă cât şi fiecare grupă sau fiecare tip de circumstanţial în parte.

2. Circumstanţialul de loc (cl)2.1. Definiţie: Circumstanţialul de loc este partea secundară de

propoziţie care determină un verb sau o interjecţie, arătând locul unde se petrece acţiunea, precum şi punctul de plecare, direcţia şi limita în spaţiu a unei acţiuni, ori spaţiul străbătut: El locuieşte pe strada mea. Hai acasă!

86

Circumstanţialele

2.2. Clasa de substituţie: substantive (în cazurile G. si Ac. precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, precum şi în D. locativ, fără prepoziţie): Stătea în faţa casei. Plec la munte. Stai locului! pronume (în cazurile G. şi Ac. precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale): Stătea în spatele lui . Locuia lângă el. numerale cu valoare substantivală (precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, în cazurile G. şi Ac.): Se aşezase lângă primul. adverbe şi locuţiuni adverbiale de loc: Se uită în dreapta. propoziţional, printr-o subordonată circumstanţială de loc (CL) ce îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pe lângă un verb, adjectiv sau adverb din regentă. CL poate fi introdusă prin adverbe relative (unde, încotro, cât, precedate sau nu de prepoziţii), adverbe nehotărâte compuse cu ori- (oriunde, orişiunde, orideunde, oriîncotro etc.), pronume sau adjective relative şi nehotărâte compuse cu ori-, (precedate de prepoziţiile către, spre, înspre etc.): Mergea/ (oriîncotro) i se cerea/ şi ajuta pe toată lumea.

Observaţie: Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale cu care se construieşte circumstanţialul de loc sunt: către, de pe, de după, de la, de lângă, de peste, de până, de prin, de sub, din, dinspre, dintre, dintru, după, în, înspre, între, întru, la, lângă, pe după, pe la, pe lângă, pe sub, peste, până, până la, prin, printre, spre, sub, afară din, alături de, aproape de, departe de, dincoace de, dincolo de, din jos de, din sus de (cu Ac.); în contra, deasupra, pe deasupra, de-a curmezişul, de-a latul, din josul, în faţa, în spatele, de jur împrejurul, etc. (cu G.). Adverbele relative de loc (unde, încotro) sau nehotărâte (oriunde, orişiunde, etc.) îndeplinesc o dublă funcţie: sunt complemente de loc în subordonată şi introduc o CL.

2.3. Topica şi punctuaţia:Locul complementului circumstanţial de loc şi al completivei

circumstanţiale de loc este după elementul regent, dar, destul de frecvent, acesta poate fi schimbat înaintea regentei. Când sunt după elementul regent, nu se despart prin virgulă, decât dacă în regentă se află adverbul corelativ acolo: Unde ţi-am spus, acolo să mă aştepţi.

87

Circumstanţialele

2.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Uneori complementul circumstanţial de loc are şi alte nuanţe:

- circumstanţialul de timp: Ne-om da sărutări pe cale / Dulci ca florile ascunse. (M. Eminescu, Floare albastră )

- circumstanţialul de mod: Nică, băiat mai mare şi mai înaintat la învăţătură până la genunchiul broaştei, era sfădit cu mine. (I. Creangă, Amintiri )

- circumstanţialul cantitativ care indică dimensiunea locului sau a distanţei: Proprietatea se întinde pe zeci de hectare.

- circumstanţialul opoziţional introdus prin adverbul relativ unde, uneori în grupul prepoziţional de unde : Unde erau cocioabe acum se ridică un oraş.3

3. Circumstanţialul de timp (ct)3.1. Definiţie: Circumstanţialul de timp este poziţia sintactică care

determină un verb (sau o locuţiune verbală) şi o interjecţie, arătând timpul, durata, momentul începerii acţiunii, limita desfăşurării acţiunii, frecvenţa repetării acţiunii: Mi-a telefonat într-o dimineaţă. Am aşteptat doi ani să-mi răspunzi. Din studenţie ştia să se descurce. Munceşte până târziu. Concursul se desfăşoară o dată pe an.

Circumstanţialul de timp este un constituent al enunţului care fixează coordonatele temporale ale actului enunţării sau ale situaţiei comunicate, având ca realizare definitorie adverbul când.

3.2. Clasa de substituţie: substantive în Ac. fără prepoziţie (însoţite de adjective sau de numerale): Te-am căutat trei zile; substantive în Ac. şi G. cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Asta s-a întâmplat într-o toamnă. Se simţea foarte bine în timpul prelegerilor. pronume în Ac. şi G. precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Se trezeşte o dată cu mine. A ajuns acolo înaintea lor. de asemenea, prin pronume personal în dativ posesiv: A intrat acolo înaintea-ţi. sau prin adjectiv posesiv în Ac.: A intrat înaintea mea. numerale cu valoare substantivală în Ac. şi G. precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Au ajuns înainte de al doilea. A venit în urma primului.

3 Vezi GALR, vol II, p. 495; GA, vol II, p. 173; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 381;

88

Circumstanţialele

adverbe cu sau fără prepoziţii şi locuţiuni adverbiale de timp: Du-te acum. Pe atunci totul era altfel. Telefonau şi ei din când în când. verbe la gerunziu şi infinitiv cu prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale: Dormind visase că toate grijile au dispărut. Au discutat înainte de a hotărî ce trebuie făcut. propoziţional, printr-o propoziţie ce îndeplineşte funcţia de complement de timp (CT) al unui verb din regentă. Verbul poate fi la un mod personal sau nepersonal sau poate intra in structura unei locuţiuni verbale: Mă întorc când pot. Adormind când era mai interesant, pierduse. CT pot fi introduse prin: adverbele relative când, cât, ce, precedate sau nu de prepoziţii; prin adverbul relativ cum cu valoarea locuţiunilor conjuncţionale îndată ce, imediat ce; prin adverbe nehotărâte compuse cu ori- (oricând, orişicând, oricât); şi prin locuţiuni conjuncţionale (după ce, până ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, înainte să, înainte ca…să, cât timp, cată vreme, îndată ce, imediat ce etc.).

Observaţii: Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale cu care se construieşte circumstanţialul de timp sunt: către, cu, de, de cu, de la, de prin, din, dinspre, după, în înspre, întru, la, pe la, peste, până după, până în, până la, prin, spre, sub, dincolo de, înainte de, în vreme de (cu Ac.), în cursul, în timpul, în vremea, în preajma, la începutul, la mijlocul, pe timpul, pe vremea (cu Ac.). Atenţie deosebită trebuie acordată adverbelor sau locuţiunilor adverbiale corelative cu sensul îndată, care îndeplinesc în regentă funcţia de CT pe lângă acelaşi verb: Cum veni, îndată / cum / şi plecă. Adverbele relative de timp (când, ce, cât) sau nehotărâte (oricând, oricât) îndeplinesc o dublă funcţie: sunt complemente de timp în subordonată şi introduc o CT. Există şi excepţii, când adverbul când are valoarea conjuncţiilor dacă, fiindcă, deşi şi introduce o CŢ, CZ, CV, fără a îndeplini funcţie sintactică în propoziţia din care fac parte: Când aş avea numai grija lui, ce mi-ar fi!, Când tu ai învăţat atâta, de ce nu dai examen? Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil/ Când ea-i rece… Uneori propoziţia care din punct de vedere formal este circumstanţială de timp este, de fapt, principală din punct de vedere logic, iar principala formală, care nu exprimă ideea principală, este circumstanţială de timp. Astfel de construcţii poartă numele de construcţii temporale inverse şi se introduc prin când sau că: Eram băiat de treisprezece ani când am învăţat să dau cu puşca. (logic - Am învăţat să dau cu puşca când eram băiat de treisprezece ani.) sau Abia dădu mâna cu cei de faţă, că se şi grăbi să intre

89

Circumstanţialele

în biroul plin de oameni al secretariatului. (logic – Se şi grăbi să intre în biroul plin de oameni al secretariatului după ce să dădu mâna cu cei de faţă.).

3.3. Topica şi punctuaţia: Circumstanţialul de timp stă, de obicei, după elementul regent.

Atunci când se urmăreşte un spor de expresivitate, CT poate sta şi înaintea regentei. Există şi topica fixă, înaintea regentei, când CT este introdusă prin conjuncţia cum (îndată ce), iar în regentă se află corelativul cum: Cum a văzut-o, cum a plecat. CT poate fi postpusă (cu excepţia situaţiilor în care există în regentă un corelativ) şi nu se desparte de elementul regent prin virgulă, spre deosebire de cea antepusă, care se desparte.

3.4. Relaţia cu alte poziţii sintacticeUneori complementul circumstanţial de timp are nuanţe apropiate altor circumstanţiale:

- cantitativ, mai ales dacă realizarea este adverbială (Adeseori l-a certat pentru nimicuri.) sau dacă circumstanţialul se actualizează prin propoziţii introduse de cât sau pe măsură ce (Strugurii se culeg pe măsură ce se coc)

- de cauză, în structuri prepoziţionale nominale cu după sau în urma (În urma unor prelungite şi dificile negocieri, „pacea” a fost restabilită între Moldova şi Biserica constantinopolitană. Ş. Papacostea, Evul Mediu… )

- condiţional, poate apărea în contexte precum : Când doi spun că eşti beat, du-te de te culcă.

- Concesiv, în propoziţiile interogative sau exclamative de tipul: S-a supărat, când noi ne cerusem scuze!

- Consecutiv, în circumstanţialele conjuncţionale introduse prin până ce : Citind scrisoarea, a plâns până se nu mai vedea bine literele

- De loc: Pe drum, îl apucă ploaia. - De mod: L-au luat şi l-au dus la spital pe un ger aspru. 4

4 Vezi GALR, vol II, p.486; GA, vol II, p. 176; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 383;

90

Circumstanţialele

4. Circumstanţialul de mod (cm)4.1. Definiţie: Circumstanţialul de mod este poziţia sintactică care arată

modul (felul) cum se desfăşoară sau se înfăţişează o acţiune sau o calitate.

4.2. Exprimare: substantive în cazul Ac. precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Miroase a pâine caldă; substantive în cazul dativ, precedate de prepoziţiile asemenea, aidoma, contrar, potrivit: Casele ardeau asemeni unor lumânări; numerale cu valoare substantivală şi cu valoare adverbială: Ei merg doi cate doi. A câştigat de doua ori; adjective (participii, gerunzii substantivizate) în cazul Ac. cu prepoziţii: El era cel mai bun dintre cei mai buni; verbe la modurile infinitiv (precedate de prepoziţii) şi gerunziu: A plecat fără a spune un cuvânt. Merge şchiopătând; adverbe/locuţiuni adverbiale de mod: Mergea de bunăvoie;

Observaţii: G.A.’63 discută despre mai multe categorii de complemente circumstanţiale de mod: propriu-zis (Lupii se reped la vale nebuneşte), care arată măsura (Temperatura a coborât până la -35º), comparativ (Un fior rece ca gheaţa îi trecu prin vine.). Lucrarea amintită include şi circumstanţialul consecutiv în clasa celui de mod, numindu-l complement circumstanţial de mod consecutiv. GALR exclude din sfera circumstanţialului de mod ideea de măsura (care se transformă într-o clasă aparte de circumstanţial – circumstanţialul cantitativ) şi ideea de cantitate ( care se transformă într-un complement comparativ). Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale cu care se construieşte circumstanţialul de mod sunt: cu, fără, a, pe, întru, după, din (cu Ac.), împotriva, contra (cu G.), aidoma, asemenea, potrivit, contrar (cu D.) Unele adverbe sunt provenite din adjective, numerale şi, mai ales, din substantive: doarme tun, gol puşcă, fuge glonţ, doarme buştean (unii cercetători consideră adverbele tun, glonţ, buştean substantive cu valoare adverbială, tot aşa cum le consideră şi pe vara, iarna, seara, dimineaţa -care arată timpul desfăşurării unei acţiuni). interjecţii: Merge lipa-lipa;

91

Circumstanţialele

propoziţional, printr-o propoziţie ce îndeplineşte funcţia de complement de timp (CM) al unui verb, adverb, adjectiv sau al unei interjecţii din regentă. Subordonatele CM sunt introduse prin: adverbele relative cum, precum, cât, ce; adverbele nehotărâte oricum, oricât, orişicum, orişicât; locuţiunile conjuncţionale după cum, după cât, pe cât, cu cât, pe cum, fără să, fără ca să, ca şi cum, ca şi când, de parcă, de ce, pe ce, pe măsură ce ; conjuncţiile (provenite din adverbe) parcă, decât; pronume relative şi nehotărâte precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale.

Observaţii: Adverbul de mod relativ cum, care introduce subordonate de specii diferite, îndeplineşte funcţia sintactică de CM (Ştiu cum reuşeşti), de nume predicativ (Vezi cum eşti?) sau nu îndeplineşte nici o funcţie sintactică, fiind echivalent cu locuţiunile conjuncţionale de cauză şi de timp din cauză că, imediat ce (Cum nu ştia ce să facă, a pleca.. Cum o văzu începu să plângă). Adverbele cum, cât precedate de prepoziţiile după, pe formează locuţiuni conjuncţionale subordonatoare de mod, fără funcţie sintactică în subordonatele pe care le introduc. Circumstanţialele de mod au, adesea, în regentă adverbe sau locuţiuni adverbiale corelative: aşa, astfel, tot astfel, cu atât, de ce, de atâtea ori etc. care îndeplinesc aceeaşi funcţie de CM pe lângă acelaşi element regent.

4.3. Topica şi punctuaţia: Circumstanţialele de mod pot fi aşezate în urma, dar şi înaintea

elementului regent. Virgula este obligatorie, când CM sunt aşezate înaintea regentelor sau când au un element corelativ.

4.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Uneori complementul circumstanţial de mod are nuanţe apropiate

altor circumstanţiale:4.4.1. Interferenţa cu circumstanţialul de timp apare atunci când se

face referire la frecvenţă (iarăşi, din nou, mereu) sau la începutul ori sfârşitul unei acţiuni – Trăieşte de azi pe mâine.

92

Circumstanţialele

4.4.2. Interferenţa cu circumstanţialul de loc apare atunci când axa spaţială este interpretată valoric: - De când s-a îmbogăţit priveşte totul de sus.

4.4.3. Interferenţa cu circumstanţialul cantitativ: Mânca aşa repede că nu puteau ţine pasul cu el.

4.4.4. Interferenţa cu complementul comparativ: Cânta cum poate.

4.4.5. Interferenţa cu predicativul suplimentar apare, cel mai adesea, atunci când este eprimat prin verb la gerunziu: Merge şchipătând.

5. Circumstanţialul de cauză (cz)5.1. Definiţie: Circumstanţialul de cauză este partea secundară de

propoziţie care determină un verb sau un adjectiv, arătând cauza unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri: Sare de bucurie. Negru de supărare.

5.2. Clasa de substituţie: substantive în Ac. (cu prepoziţiile de, din, dintru, pentru sau cu locuţiunile prepoziţionale din cauză de, din pricină de) şi G. (cu locuţiunile prepoziţionale din cauza, din pricina): Urla de ciudă şi de foame. Din neatenţie a spart vaza;

Observaţie: În mod greşit sunt considerate circumstanţiale de cauză şi substantivele în D. cu prepoziţia datorită: A reuşit datorită profesorului (circumstanţial instrumental); pronume şi numerale (cu valoare substantivală), de obicei în G. precedate de locuţiuni prepoziţionale: Am pierdut din cauza lui. A întârziat din cauza celor doi; pronumele pot fi şi în Ac. cu prepoziţii: De ce ai venit? sau în D. posesiv: Am greşit din pricină-ţi; adjective sau participii cu formă adjectivală precedate de prepoziţia de: Aş vrea să plâng de fericit; verbe la gerunziu şi la infinitiv: Fiindu-i frică, s-a ascuns. A fost pedepsit pentru a nu-şi fi scris tema; locuţiuni adverbiale de cauză: De aceea n-a venit, pentru că tu te-ai fi supărat; propoziţional, printr-o propoziţie ce îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pe lângă un verb din regentă. Subordonatele CZ

93

Circumstanţialele

sunt introduse, în primul rând, prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: căci, fiindcă, deoarece, că, dacă, întrucât, din cauză că, din pricină că, de vreme ce, dar şi prin cum, când, unde care sunt tot conjuncţii; în al doilea rând, prin pronume relative şi nehotărâte precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Plânge /(din cauza cui) 1-a lovit.

Observaţii: Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale cu care se construieşte circumstanţialul de cauză sunt: de, din, dintru, pentru, din cauză de (cu Ac.), din cauza, din pricina (cu G.). Nici un conectiv conjuncţional, inclusiv cum, unde, când, nu are funcţie sintactică în CZ. spre deosebire de acestea, pronumele relativ ce, precedat de prepoziţie, are funcţie de complement de cauză: Ştiu / (de ce) te-ai supărat. Complementul de cauză poate fi exprimat şi prin substantivele cauza, pricina precedate de prepoziţia din şi însoţite de un atribut adjectiva sau de un atribut pronominal genitival: N-a reuşit din cauza aceasta. Din a cui cauză n-a reuşit? Circumstanţiala de cauză poate fi, uneori, confundată cu cea de scop sau cu completiva indirectă. Deosebirea se face uşor dacă se ţine seama de faptul că acţiunea din regenta cauzalei este efectul acţiunii din propoziţia cauzală şi că subordonata CZ este introdusă prin alte conective gramaticale decât finala.

5.3. Topica şi punctuaţia: Propoziţiile CZ sunt aşezate atât după regentă, cât şi înaintea acesteia. CZ are topică fixă atunci când se află înaintea regentei şi sunt introduse prin conjuncţia cum sau când se află după regentă fiind introduse prin conjuncţia căci. Cauzalele se despart prin virgulă, indiferent de topica lor.

5.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Caracteristicile semantice ale circumstanţialului de cauză

favorizează interferenţa cu alte circumstanţiale.Adesea, se realizează interferenţa cu circumstanţialul de timp mai

ales când se exprimă prin verb la gerunziu: Plecând el, ceilalţi s-au supărat. (din cauză că a plecat / când a plecat).

94

Circumstanţialele

Alteori, sensul cauzal interferează cu cel condiţional: Vino, că ai să te distrezi! [Vino că, dacă vii, ai să te distrezi].

6. Circumstanţialul de scop (cs)6.1. Definiţie Circumstanţialul de scop (sau final) este partea secundară de

propoziţie care arată scopul acţiunii exprimate de un verb şi determină:- verbe (sau locuţiuni verbale): A plecat după cumpărături. A luat-o la fugă pentru a nu fi prins;- interjecţii: Hai şi noi după mure!

6.2. Clasa de substituţie: substantive în Ac. cu prepoziţiile pentru, spre, după, la şi în G. cu locuţiunile prepoziţionale în vederea, în favoarea, în folosul: S-au pregătit de luptă. Am învăţat în vederea examenului ; pronumele relativ-interogativ ce precedat de prepoziţiile de, la, pentru: De ce ai venit?; La ce ai mai venit? verbe la infinitiv (cu prepoziţiile pentru, spre) şi la supin (cu prepoziţia la): A fost ales pentru a cânta. Mergem la cules; adverbe şi locuţiuni adverbiale de scop: anume, înadins, dinadins, într-adins, dintr-adins, de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta: Dinadins face aşa. De aceea am venit, ca să aflu adevărul. propoziţional, printr-o propoziţie subordonată circumstanţială de scop (CS) sau finală (F) corespunde complementului circumstanţial de scop, arătând scopul îndeplinirii unei acţiuni. Propoziţiile CS pot fi introduse prin conjuncţiile să, ca să, de precum şi prin locuţiunile conjuncţionale pentru ca să, pentru ca...să. Finalele negative introduse prin conjuncţia să sau prin conjuncţia compusă ca...să ori prin locuţiunea conjuncţională pentru ca...să pot avea înaintea lui să adverbele de mod: cumva, care cumva (aceste grupuri sunt considerate în mod greşit locuţiuni conjuncţionale de scop). De asemenea, pot fi introduse prin pronume relative sau nehotărâte precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Se pregăteşte/ (în vederea a ce) urmează.

Observaţii:

95

Circumstanţialele

Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale cu care se construieşte circumstanţialul de scop sunt: după, în, la, pentru, spre (cu Ac.), în scopul, în vederea (cu G.). Uneori infinitivul precedat de prepoziţiile pentru sau spre are numai în aparenţă funcţia de complement circumstanţial de scop, construcţia fiind, de fapt, echivalentă cu două propoziţii copulative sau adversative: A încetat cusutul pentru a-l relua peste câteva momente = A încetat cusutul şi îl va relua în câteva momente. Ca momente ale acţiunilor, din regenta şi din finală, trebuie precizat că, întotdeauna, acţiunea din finală, fiind realizabilă, va sta pe planul al doilea, după acţiunea din regentă, în opoziţie cu situaţia prezentată la cauzală. Pentru a deosebi finala de cauzală comparăm în primul rând ordinea acţiunilor şi conectivele gramaticale total deosebite.

6.3. Topica şi punctuaţia: Propoziţia CS stă de obicei după regentă şi nu se desparte prin

virgulă, decât dacă nu se insistă asupra ei. Poate sta şi înaintea elementului regent verbal, în acest caz fiind despărţită prin virgulă. Are topică fixă atunci când este introdusa prin conjuncţia de = „să” , şi astfel nu se desparte prin virgulă de regenta sa.

6.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Interferenţa cu circumstanţialul de cauză: Vin ca să te ajut. (situaţie

uşor de dezambiguizat dacă se ţie cont de faptul că circumstanţialul cauzal presupune anterioritate, iar cel final presupune posterioritate).

7. Circumstanţialul condiţional (c. cond.)7.1. Definiţie Circumstanţialul condiţional este funcţia sintactică care exprimă o

ipoteză sau o condiţie de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii din propoziţie (se întrebuinţează de obicei în propoziţii al căror predicat este la o formă verbală cu valoare ipotetică: modul condiţional, indicativ imperfect sau viitor).

7.2. Clasa de substituţie

96

Circumstanţialele

substantiv în Ac. cu prep. fără (rar la) sau cu loc. prep. în caz de (rar la caz. de): Fără ajutorul lui n-am fi putut face nimic. În caz de incendiu, formaţi numărul sau în G. cu loc. prep. în locul: În locul profesorului, eu te-aş fi pedepsit.

Observaţie: Substantivele cazul, condiţia, eventualitatea, ipoteza, precedate de prepoziţii, sunt ele însele circ. condiţionale. pronume în Ac. cu prepoziţia fără: Fără el, nu m-aş fi descurcat. în G. cu locuţiunea prepoziţională în locul: În locul lui, nu spuneam asta. sau în D. posesiv: În locu-ţi, tăceam. adjectiv pronominal posesiv în Ac. cu locuţiunea prepoziţională în locul: În locul vostru, aş fi plecat. numeral cu valoare substantivală: Fără primul, n-aş fi reuşit. verbe la gerunziu şi la infinitiv: Învăţând, vei reuşi. Fără a merge la şcoală, el ştie citi. adverbe şi locuţiuni adverbiale (altfel, altminteri, atunci, în acest caz): Învăţaţi, altfel veţi regreta. propoziţional, printr-o subordonată circumstanţială condiţională (CŢ) corespunzătoare complementului circumstanţial condiţional. Subordonata circumstanţială condiţională (CŢ) exprimă o condiţie, de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii sau a însuşirii, ori o ipoteză (presupunere). Subordonatele CŢ pot fi introduse prin conjuncţiile dacă, de, când, să = dacă; prin locuţiunile conjuncţionale în caz că, în caz dacă, în caz când, fără să, fără ca să, de unde (nu); prin pronume (adjective) relative sau nehotărâte precedate de prepoziţia fără ori de locuţiunea prepoziţională în locul: (Fără ce) mi-ai spus,/ n-aş fi ghicit răspunsul. (În locul cui) era acolo,/ aş fi procedat la fel.

Observaţii: În analiza propoziţiilor CŢ, trebuie avut în vedere faptul că ele exprimă o acţiune nerealizată, dar realizabilă, şi că ordinea acţiunilor este: 1 = regentă, 2 = subordonată. Dacă acţiunea din CŢ şi din R se realizează, sunt reale, subordonata CŢ devine CZ: Dacă am citit mult (CZ), / am răspuns corect (PP). Există situaţii în care unele condiţionale sunt legate prin juxtapunere de regenta lor şi se aşază pe primul loc: Ai carte, / ai parte. Înveţi, / ştii. Uneori CŢ poate fi coordonată cu o CV: Mănâncă, (CŢ)/ nu mănâncă, (CV)/ tot se îngraşă (PP).

7.3. Topica şi punctuaţia:

97

Circumstanţialele

Subordonatele CŢ stau, de obicei, înaintea propoziţiei regente, dar, când se insistă asupra propoziţiei regente, condiţia este mai puţin importantă şi subordonata CŢ se aşază după R. Indiferent de locul lor, CŢ se despart prin virgulă. Excepţia se refera la CŢ postpuse care exprimă o singură condiţie a acţiunii din regentă, insistându-se asupra acestei condiţii: Aş pleca /numai (dacă) aş fi lăsat.

8. Circumstanţialul cantitativ (cant.)8.1. DefiniţieCircumstanţialul cantitativ exprimă o cuantificare, o caracterizare

cantitativă a unei predicaţii semantice. Componentul cunatificat exprimă o calitate sau un proces înzestrate cu trăsătura gradualităţii (a scalarităţii). Circumstanţialul cantitativ este o complinire – cel mai adesea facultativă – a verbului, adjectivului, sau a adverbului; realizarea sa definitorie fiind adverbul atât / atât de...

Observaţie: În cele mai multe gramatici, circumstanţialul cantitativ este inclus în

cel de mod, ca subspecie denumită circumstanţial de mod de măsură progresivă.

8.2. Clasa de substituţie adverb: mult, puţin, atât, destul, suficient, cât mai mult, etc.: Cuvintele lui mă amuzau enorm. substantiv determinat nehotărât: Cântăreşte nişte kilograme., sau însoţit de determinant adjectival: Cântăreşte două kilograme., Valorează mulţi bani. propoziţional: Fuge cât poate.

8.3. Topica şi punctuaţiaCantitativul din grupul verbal este în mod normal postpus verbului şi

integrat în propoziţie. Cantitativul care modifică un grup adjectival sau adverbial este antepus acestora. În toate aceste cazuri, solidaritatea circumstanţialului cu regentul său este foarte ridicată, fapt manifestat în absenţa pauzelor (în aspectul oral) şi a virgulei (în scris).

8.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Cel mai adesea, cantitativul interferează cu consecutivul: A crescut

până a ajuns la 2 metri.

98

Circumstanţialele

9. Circumstanţialul concesiv (cv)9.1. Definiţie Circumstanţialul concesiv este funcţia sintactică ce indică un obiect

sau o situaţie care ar fi fost de aşteptat să împiedice realizarea unei acţiuni sau existenţa unei calităţi. Poate determina un verb sau o locuţiune verbală, un adjectiv sau o locuţiune adjectivală, o interjecţie sau un adverb.

9.2. Clasa de substituţie substantiv în cazul Ac. (cu prepoziţia fără sau cu locuţiunile prepoziţionale: cu tot, cu toată, cu toţi, cu toate, indiferent de: Fără hartă, tot s-a descurcat. Cu toate argumentele lui, tot n-a rezolvat nimic.) şi în G. (cu prepoziţiile contra, împotriva sau cu locuţiunile prepoziţionale în ciuda, în pofida: În pofida opoziţiei lor, tot s-a votat legea.). pronume în Ac. G. sau D. posesiv: Fără tine, tot m-am descurcat. În ciuda lui, tot am ajuns. În ciuda-ţi, tot voi veni. adjectiv posesiv în Ac.: În ciuda voastră, voi pleca. numerale cu valoare substantivală în Ac. şi G.: Fără al doilea, tot am rezolvat problema. verbe la gerunziu şi infinitiv: Învăţând zilnic, tot nu vei termina materia. Fără a mă grăbi, tot am ajuns la timp. adverbe şi locuţiuni adverbiale: tot, totuşi, cu toate acestea, cu toate astea. propoziţional, printr-o propoziţie circumstanţială concesivă (CV), corespondentul complementului circumstanţial concesiv la nivelul frazei. Subordonata circumstanţială concesivă arată o împrejurare capabilă să împiedice realizarea acţiunii sau existenţa însuşirii din regentă, dar nu o împiedică. Circumstanţialele concesive pot fi introduse prin conjuncţiile: deşi, când = deşi, de, dacă, să, că; locuţiunile conjuncţionale: cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, măcar dacă, chit că, chiar să, chiar de, chiar dacă, şi (chiar) dacă, şi (chiar) de, fără să, indiferent că etc. pronume şi adjective pronominale nehotărâte: oricare, oricine, oricâte; pronume şi adjective pronominale relative: cine, ce, care, cât; adverbe nehotărâte: oricum, oricât, oriunde etc. adverbe relative: cât, cum.

Observaţii:

99

Circumstanţialele

Subordonatele CV au, în regentele lor, adverbe (totuşi, tot) sau locuţiuni adverbiale (cu toate acestea, cu toate astea) corelative, cu funcţie de complemente concesive. Uneori se pot întâlni fraze cu subordonare concesivă exprimată prin juxtapunere. În aceste situaţii verbul predicat se află la modul conjunctiv sau imperativ: Dar… piară oamenii cu toţi/ S-ar naşte iarăşi oameni. Bate-mă, omoară-mă, dar nu mai ai ce să faci.

9.3. Topica şi punctuaţia:Subordonatele CV stau, în primul rând, înaintea regentei, de fapt şi

acţiunea subordonatei are loc, ca timp, înaintea celei din regentă. Când se insistă asupra acţiunii din regentă, CV stă după aceasta. Indiferent de locul ocupat de CV (înaintea regentei, după aceasta sau intercalată), ele se despart totdeauna prin virgulă sau prin două virgule (cele intercalate): Mama, / (că) e mama,/ şi tot mă ceartă.

9.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Circumstanţialul concesiv se poate confunda cu cel de mod: A lipsit

fără a avea un motiv întemeiat.; sau ce cel de loc: Oriunde m-aş duce, tot nu scap de imaginea ei.

10. Circumstanţialul consecutiv (c.cns)10.1. DefiniţieDesprinsă din sfera circumstanţialului de mod, funcţia de

circumstanţial consecutiv (sau de consecuţie, iar în alte lucrări, de consecinţă, rezultativ etc.) se concretizează într-o parte de propoziţie (c. cons.) sau într-o propoziţie (CNS) şi arată rezultatul, consecinţa, urmarea desfăşurării unei acţiuni, a manifestării unei stări sau a intensităţii unei calităţi: Planul său izbuti de minune. Căzu la pat bolnavă de moarte. Era frumoasă de neînchipuit. Mănâncă de speriat.Observaţie: GA II ‘66 consideră c. cns. un caz particular, o variantă a c. mod, discutându-l în cadrul acestuia. În schimb, subordonata CNS este tratată independent.Calitatea de regent al circumstanţialului consecutiv poate fi îndeplinită de: un verb sau o locuţiune verbală: Ne-am înţeles de minune. Şi-au bătut joc de ei de neconceput. un adjectiv: Fata ajunsese slabă de nerecunoscut.

100

Circumstanţialele

un adverb: Se pregătise suficient pentru a face faţă examenului.Elementele de relaţie cu care se construieşte un c. cons. sunt prepoziţiile de, pentru, spre, până la: Cei doi se potriveau de minune. Aleargă până la epuizare. Se emoţionase până la a-i da lacrimile. S-a aruncat de la fereastră spre disperarea tuturor. Îmi părea suficient de informat pentru rezolvarea acestei probleme. Întâlnirea era prea importantă pentru a o rata.

10.2. Clasa de substituţie prin substantive (de obicei abstracte) în acuzativ cu prepoziţiile de, pentru, spre, până la: Copilul se speriase de moarte. A reuşit spre bucuria familiei. Evenimentele l-au mişcat până la lacrimi. prin verbe (sau locuţiuni verbale) la moduri nepersonale:- infinitiv cu prepoziţiile pentru, spre, până la (rar şi livresc): E prea inteligent pentru a crede în vorbele lui. Era prea naiv pentru a-şi da seama de pericol.- supin cu prepoziţia de: S-a schimbat atât de mult, de neimaginat. - gerunziu (rar): Geamul s-a zdruncinat aşa de tare, spărgându-se. frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale consecutive (CNS), corespondentul c. cons. în planul frazei. Se introduce exclusiv prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale specifice: încât, încât să, aşa încât, aşa că, astfel că, astfel încât sau nespecifice: că, de, să, ca(…)să, pentru ca(…)să, iar popular şi regional şi prin: de(…)să, cât, cât să, decât să: S-a supărat atât de tare, încât a plecat fără să salute. Nu e atât de pregătit încât să reuşească. Prietenul meu este plecat, aşa încât vă voi însoţi singur. Se anunţă vreme ploioasă, aşa că vom lua umbrelele. S-a luat cu tot felul de treburi, astfel că n-a mai ajuns la timp. Era aşa de obosit, că a adormit imediat. Era slab de - i numărai coastele . S-a speriat aşa de tare, să moară şi nu alta! Pădurea era prea departe ca cineva să o poată vedea. Şi aşa de mult se văieta, de să-i plângi de milă. Aşa de tare l-a plesnit, cât să-i sară ochii din cap.

Observaţii: Unele mijloace uzuale de exprimare a c. cons. sunt reprezentate de anumite unităţi lexicale care intră în îmbinări mai mult sau mai puţin stabile, cum ar fi: de minune, de moarte, de speriat, de mai mare dragul, de nespus, de neînchipuit, până la lacrimi etc. Prezenţa anumitor corelative pe lângă termenul regent (prea, destul de, suficient de, atât) sau exprimarea regentului prin adverbe ori adjective de

101

Circumstanţialele

tipul destul(ă), suficient(ă) face mai uşoară identificarea unui c. cons.: Apa era atât de sărată, de neînghiţit. Apa era suficientă pentru a ajunge trei zile. Şi subordonatele CNS au adesea corelative în propoziţia regentă: adverbe şi locuţiuni adverbiale (astfel, aşa, atât, destul, prea, în aşa fel, în aşa hal, în aşa măsură, până într-atât, până acolo), pronume şi adjective pronominale demonstrative (atât(a), atare): S-a purtat cu mine în aşa hal, că nu i-am mai vorbit o lună. A mâncat atâtea dulciuri, încât i-a fost rău toată seara. Din punct de vedere semantic, subordonatele CNS sunt echivalente uneori cu propoziţiile coordonate conclusive, mai ales dacă cele dintâi sunt introduse prin locuţiunile conjuncţionale aşa că sau astfel că. Să se compare: Nu avem bani, aşa că nu vom pleca la mare. / Nu avem bani, deci nu vom pleca la mare. Subordonata CNS introdusă prin conjuncţia ca să sau locuţiunea conjuncţională pentru ca să şi având în propoziţia regentă corelativul adverbial prea nu trebuie confundată cu o subordonată finală.

10.3. Topica şi punctuaţiaTopica c. cons. este fixă, acesta situându-se obligatoriu după

elementul regent, de care – în majoritatea cazurilor – nu se desparte prin virgulă. Şi subordonata CNS stă numai după propoziţia regentă. Excepţiile sunt extrem de rare şi ele sunt reprezentate de situaţiile în care CNS este juxtapusă, fără elemente introductive: Nu reuşea nimeni să-l doboare, într-atât era de puternic. În ce priveşte punctuaţia, în cele mai multe situaţii CNS se desparte prin virgulă de regenta ei, excepţie făcând cele introduse prin să (cu corelativul prea) şi cele introduse prin de (cu condiţia să se situeze imediat după predicatul regentei): Era prea puternic să-l poată doborî cineva.L-a bătut de l-a lecuit de minciună (compară însă: A băut atât de mult, de nu mai pute merge singur).

10.4. Relaţia cu alte poziţii sintacticeUneori complementul circumstanţial consecutiv are şi alte nuanţe:

- de timp. Este vorba de propoziţiile introduse prin conectorul până care exprimă şi limita extensiunii unui interval de timp. Prezenţa în regentă a corelativelor tipice pentru consecutive conferă siguranţa interpretării (Şi atâta l-a purecat / Până tot l-a sfârtecat. – consecutivă; Şi l-

102

Circumstanţialele

a purecat până l-a sfârtecat. – temporală.) (Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 387).

- de scop. Şi în acest caz prezenţa modificatorilor din regentă lămureşte interpretarea (Se prefăcuse atât de bine ca nimeni să nu observe ce urmăreşte. – consecutivă; Se prefăcuse ca nimeni să nu observe ce urmăreşte. – de scop.)

- relativa cantitativă, în cazul consecutivei relative introdusă prin cât (GALR, vol II, p.574).

11. Circumstanţialul de relaţie (c.rel.)11.1. DefiniţieAceastă funcţie sintactică (c. rel.) arată perspectiva, punctul de

vedere din care este privită o acţiune, o stare, o însuşire, respectiv la cine sau la ce se limitează (se referă) acţiunea sau caracteristica exprimată de termenul determinat. În poziţia de regent al acestui circumstanţial se poate afla un verb (sau locuţiune verbală), un adjectiv, un adverb (prin intermediul unui verb) sau echivalente ale acestora din urmă (numerale cu valoare adjectivală sau adverbială, diverse grupuri sintactice complexe): Pentru un specialist, calculatorul nu are taine. A crescut în înălţime. Cât despre bani, nu şi-a mai adus aminte nimic. Fata era slabă la matematică. El este întotdeauna cel dintâi la năzbâtii. Se descurcă mai bine la română decât la matematică. Băiatul nu prea era inteligent, dar la treabă, spirt! (= ca spirtul). A crescut de două ori în înălţime. Am văzut un copil cât tine de înalt. A cumpărat un covor de trei metri de lung.

Observaţii: În literatura de specialitate, acest circumstanţial mai este denumit: relaţional, de referinţă, referenţial, de limită, limitativ. Aşa cum reiese şi din definiţia dată, în funcţie de raportul exprimat, circumstanţialul de relaţie îmbracă două aspecte:a) Arată obiectul la care se limitează (se referă) acţiunea verbului sau calitatea exprimată de adjectiv. În această ipostază, este însoţit de prepoziţiile: ca, cu, de, din, după, în, la (cu Ac.), asupra (cu G.) sau de locuţiunile prepoziţionale: cu privire la, în legătură cu, referitor la, privitor la, relativ la, legat de, cât despre, cât pentru, cât priveşte, în (ceea) ce priveşte, din punct de vedere, în materie de, sub aspect, sub raport etc. (cu Ac.), despre partea, în privinţa, în problema, sub aspectul, sub raportul etc. (cu G.): Nimeni n-o

103

Circumstanţialele

întrecea cu hărnicia. Ca formă, arată bine, conţinutul lasă însă de dorit. De frumoasă, era frumoasă, dar nici de gură n-o întrecea cineva. Să ne întrecem din fugă! Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port…El era cel mai priceput în calculatoare. Era lat în spate. Mic de stat, mare la sfat! Se pricepe la desen. Nu ne putem pronunţa încă asupra cauzelor incendiului. N-am nimic de spus cu privire la incident. În legătură cu romanul, pot să afirm că va fi un succes. Legat de burse, conducerea şcolii a afirmat că aceste se vor majora. Referitor la prietenul tău, am numai vorbe de laudă. Relativ la concediu, nu m-am hotărât încă dacă să plec la munte sau la mare. Cât despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise spânul oftând…Cât pentru fericirea noastră, voi face tot ce-mi va sta în puteri. Cât priveşte alegerile, sperăm ca ele să se desfăşoare fără incidente. În (ceea) ce priveşte notele proaste, până la sfârşitul anului le voi îndrepta. Ei o duceau bine din punct de vedere material. În materie de electronică, Radu este cel mai priceput. Sub aspect profesional, Ionescu este ireproşabil. Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi… În privinţa acordului de finanţare, mai sunt unele lucruri de lămurit. În probleme transportului, mai sunt încă multe de făcut în oraşul nostru. Sub aspectul pierderilor, luna aceasta stăm mai bine.b) Arată obiectul din al cărui punct de vedere este emisă comunicarea, ipostază în care este însoţit de prepoziţiile: după, pentru (cu Ac.), conform, potrivit (cu D.) sau de loc. prepoziţionale: din partea, din punctul de vedere (cu G.), în (ceea) ce priveşte (cu Ac.): După mine, n-ar trebui să-i dăm premiul lui Ionescu. Pentru un judecător, nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege. Conform prognozei, mâine va ninge la munte. Potrivit autorului acestui roman, minciuna n-ar fi un păcat. Din partea lui, puteţi face ce vreţi. Din punctul de vedere al regizorului, lumea întreagă este o uriaşă închisoare. În ceea ce mă priveşte, nu voi face nici un compromis.

11.2. Clasa de substituţie prin substantiv sau substitut (pronume, numeral) în cazul acuzativ, precedat de anumite prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (vezi supra): Cât priveşte examenele, lucrurile se desfăşoară mulţumitor. Nu e bun la nimic. Despre aceasta, nu mă plâng , tată, bine că mi l-ai dat. În ceea ce-l priveşte pe al doilea, nu-i vom da drumul. Pentru unii, noaptea e un sfetnic bun.

104

Circumstanţialele

prin substantiv sau substitut în cazul genitiv, precedat de anumite prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (vezi supra): Din partea tatei, puteam să mă fac orice. Nu ne putem pronunţa asupra celor doi. Avut ceva de obiectat în privinţa amândurora. Asupra unora avea anumite îndoieli. prin substantiv sau substitut în cazul dativ, precedat de anumite prepoziţii (vezi supra): Potrivit primului-ministru, inflaţia a scăzut cu trei procente. Conform celor trei, forţele de pe teren au fost inegale. Potrivit acestora, de mâine benzina se va scumpi. prin adjective (calificative sau pronominale) în cazul acuzativ, precedate de anumite prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: De harnică, era harnică fata. După părerea mea, nu trebuie să plecăm. Din partea noastră, puteţi să faceţi ce vreţi. Din acest punct de vedere, aveţi dreptate etc. Atragem atenţia că în cazul adjectivelor pronominale posesive, prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale, care se construiesc în mod obişnuit cu genitivul, nu-şi impun acest regim adjectivelor, acestea rămânând, din punct de vedere formal, în acuzativ. prin verbe la moduri nepersonale (supin şi infinitiv cu prepoziţia în): E necruţător în a-i combate pe cei corupţi. De citit ce-aţi mai citit ? prin adverbe de mod, de timp sau de loc, cu prepoziţia de: De greu, era greu să suporţi un om ca Popescu. De departe, e departe, dar merită să ajungem până acolo. De târziu, era târziu, dar luminile încă mai ardeau în colibe. prin adverbe de mod fără prepoziţii: În ultimii ani, populaţia a crescut numeric. Moralmente, lasă de dorit. prin construcţie nominală infinitivală: Dacă avea vreun talent, era acela că excela în a fi prietenos cu toată lumea. frastic, printr-o subordonată circumstanţială de relaţie (C. Rel. sau C.R.), introdusă prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare (să, că, de, dacă, după cum) şi prin pronume sau adjective pronominale relative şi nehotărâte cu funcţie de relaţie, însoţite de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale: Puiculiţă, pui păun, / Treci la badea peste drum / Să cercăm vinul de-i bun! Sper că eşti de acord cu mine că nu putem merge mai departe. El deja se hotărâse să meargă la munte. A vorbit mult despre detalii şi puţin despre ceea ce era cu adevărat esenţial. Referitor la ce au discutat ei, nu-ţi pot spune prea multe. Pentru oricine suferă de insomnii, medicamentul acesta reprezintă un miracol.

Observaţie: Circumstanţialul de relaţie este apropiat ca înţeles şi uneori greu de delimitat de complementul indirect, mai ales când determină adjective. Astfel, în: bun la suflet, bun la dans, substantivele sunt circ. de

105

Circumstanţialele

relaţie, dar în: bun la ciorbă (morcovul e bun ~), bun de băut, substantivele sunt complemente indirecte. Tot astfel, nu trebuie să confundăm circ. de relaţie cu complementul indirect, atunci când ele sunt construite cu elemente prepoziţionale diferite, dar au un conţinut apropiat. Să se compare: Discutăm despre prieteni (aici e compl. indirect) cu Discutăm în legătură cu colegii (relativ la, cu privire la, referitor la colegi), unde elementele introductive sunt cele specifice unui circumstanţial de relaţie. De asemenea, în anumite construcţii este apropiat de alte circumstanţiale: de loc (roşu la faţă), de timp (a trişat la numărare), de mod (după mine, nu e adevărat ce se spune) Uneori, circumstanţialul de relaţie se deosebeşte de un compl. indirect sau de un circ. de mod, prin topică şi punctuaţie. Să se compare: Pentru mine, ziua aceasta n-are nici o însemnătate (circ. de relaţie) cu Ziua aceasta n-are nici o însemnătate pentru mine (compl. indirect) şi Conform planificării, ar mai fi nevoie de vreo două zile (circ. de relaţie) cu A lucrat conform planificării (circ. de mod).

11.3. Topica şi punctuaţia Circumstanţialul de relaţie stă, de regulă, înaintea termenului regent,

caz în care este despărţit prin virgulă de acesta, dar se poate situa şi înaintea regentului, şi atunci nu mai apare izolat prin virgulă (vezi exemplele date până aici). Atunci când se exprimă prin pronume interogative sau relative, stau întotdeauna înaintea elementelor regente, de care nu se despart prin virgulă: Din al cui punct de vedere s-a prezentat situaţia ? N-am înţeles referitor la ce a făcut aluzie. De remarcat că topica şi izolarea (prin pauză, intonaţie şi punctuaţie) pot da o nuanţă de relaţie multor părţi de propoziţie: Mama, nu cred că mai vine. Pe mama, nu cred că o interesează. Mamei, nu cred că i-ar plăcea.

În ceea ce priveşte subordonata circumstanţială de relaţie, aceasta stă, de regulă, într-o topică neafectivă, după propoziţia regentă (caz în care nu se desparte prin virgulă de aceasta), dar într-o topică afectivă, poate sta şi înaintea regentei (de care se desparte prin virgulă), accentul în frază căzând pe ea (vezi exemplele date mai sus). Cele introduse prin conjuncţiile să şi ca să sunt întotdeauna antepuse: Să supere pe cineva, n-a supărat.

11.4. Relaţia cu alte poziţii sintacticeUneori complementul circumstanţial de relaţie are şi alte nuanţe:

- de loc în construcţii de tipul roşu la faţă unde sensul puternic locativ al prepoziţiei la poate fi un

106

Circumstanţialele

argument în favoarea interpretării ca circumstanţial de loc.- de mod în enunţuri precum Gândesc politic. Care poate fi interpretat fie Gândesc din punct de vedere politic. (circumstanţial de relaţie) fie Gândesc în mod politic. (circumstanţial de mod).5

12. Circumstanţialul instrumental12.1. DefiniţieFuncţia de circumstanţial instrumental (numit în unele lucrări şi de

mijloc) se concretizează într-o parte de propoziţie (c. instr.) sau într-o propoziţie (C. Instr. sau INSTR.) şi arată mijlocul – în sens larg (lucru, fiinţă, acţiune) – prin intermediul căruia se săvârşeşte o acţiune sau se manifestă o însuşire:

Şi-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi fericeCe din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri…Se întreţinea din poleitul lentilelor.L-a gonit aruncând cu pietre în el.Calitatea de regent al circumstanţialului instrumental poate fi

îndeplinită de: un verb sau o locuţiune verbală: Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. Scriu cu stiloul şi cu pixul. Ne-a trimis pachetul prin sora lui. Şi-a bătut joc de noi chemându-ne aici. o interjecţie predicativă: Şi atunci el zvrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări după mine. Hai cu maşina! un adjectiv: Negru, mic, muiat în tuş / Şi pe-aripi pudrat cu brumă. Fericirea sa nu este exprimabilă în cuvinte.

Elementele de relaţie care pot însoţi un c. instr. sunt prepoziţiile: cu, fără, din, prin, în, la, după (cu Ac.), datorită, graţie, mulţumită (cu D.). De asemenea, unele substantive abstracte denumind generic noţiunea de „mijloc”, precum ajutor, intermediu, mijlocire etc. însoţite de prepoziţii, reprezintă după unii cercetători locuţiuni prepoziţionale (cu G.) specializate pentru exprimarea c. instr.: cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea. Alţi autori preferă să interpreteze aceste structuri ca c. instr. exprimate prin substantiv precedat de prepoziţie: La ţară mămăliga se taie cu aţa. Fără

5 Vezi GALR, vol II, p. 525; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 390;

107

Circumstanţialele

cheie nu putem deschide această uşă. Pocnea din bici şi răcnea cât îl ţinea gura. I-a răspuns printr-o scrisoare lungă. Nu cred că au devenit miliardari prin muncă cinstită. De mic a învăţat să cânte la pian. A fixat în cuie capacul lăzii. L-a recunoscut după căciulă. A reuşit graţie calităţilor sale recunoscute. Datorită lui pot pleca în excursie. Mulţumită autorităţilor, mi-am putut recăpăta pământul. Am fost la curent cu cele întâmplate prin intermediul radioului. S-a salvat de la înec cu ajutorul colacului.

12.2. Clasa de substituţie prin substantiv sau substitute în Ac. cu prepoziţie: Hai să fugim cu pluta aceea. Din pensia sa trăiau bine mersi amândoi. Dintre autobuzele care circulă pe strada mea călătoresc doar cu două. Scriu cu amândouă. Printr-însul te-am cunoscut pe tine. Din ce trăiesc ei ? Vă descurcaţi fără ei ? Am să rezolv problema cu altcineva. prin substantiv sau substitute în D. cu prepoziţie: Şi-a atins scopul graţie părinţilor/ lor / amândurora. Mulţumită colegilor / acestora / celor trei a luat premiul I. prin substantiv sau substitut în G. cu locuţiunile prepoziţionale cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea (vezi comentariile făcute mai sus): A obţinut ce-şi dorea prin intermediul unor amici / lor / celor doi. Cu ajutorul credinţei se pot face multe. prin adjectiv pronominal posesiv în Ac. însoţit de locuţiunile prepoziţionale amintite, care nu-şi mai impun regimul cazual: A ajuns ceea ce este cu ajutorul meu. prin verbe la moduri nepersonale:

-gerunziu: A intrat în casă spărgând geamul.-infinitiv cu prepoziţie: Începem prin a vă ura bun venit.-infinitiv fără prepoziţie (rar şi înv.): Banii nu se fac aşa a sta-n

cârciumă şi-a bea.-supin: L-am recunoscut după mers. Câştiga ceva din vândut bilete.

prin construcţie nominală infinitivală (rar): Şi-a început cariera prin a fi ascultător faţă de şefii cei mari. frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale instrumentale (C. Instr.), corespondentul c. instr. în planul frazei. Se introduce prin pronume sau adjective pronominale relative ori nehotărâte însoţite de prepoziţiile cu, fără, din, după, în, la, prin, datorită, graţie, mulţumită şi prin locuţiunea conjuncţională fără (ca) să. Rar, în vorbirea populară şi cu valoare mai puţin clară, C. Instr. poate fi introdusă şi prin conjuncţiile dacă, de sau că: M-a lovit cu ce i-a venit la mână. Trăieşte din ce vinde. A reuşit

108

Circumstanţialele

datorită cui l-a ajutat. Poţi să cânţi la ce instrument vrei. Trimit banii prin cine se oferă. Boierule, strigă Şoimaru cu ochii scăpărând, ai greşit dac-ai venit în vizuina lupului! A procedat bine că n-a venit.

Subordonata C. Instr. poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. instr. şi invers, acesta din urmă poate fi dezvoltat, prin expansiune, în subordonata corespunzătoare: Trăieşte din ce vinde. > Trăieşte din vânzări.Cu ce are la bancă poate trăi liniştit toată viaţa. > Cu averea de la bancă poate trăi liniştit toată viaţa.

Observaţii: Uneori, c. instr. poate avea diverse nuanţe:-de cauză (când e introdus de una dintre prepoziţiile cu D.): Totul s-a întâmplat datorită ţie.-condiţională (când verbul regent e la condiţional-optativ): Cred că l-aş speria ţipând.-modală (când este exprimat printr-un gerunziu): L-a anunţat telefonându-i. Din punct de vedere semantic, c. instr. se apropie uneori de complementul de agent, apărând în contexte asemănătoare: geam stropit de / cu noroi, sens exprimat de / printr-o sintagmă, piesă înlocuită de / cu / prin alta. Şi C. Instr. poate avea nuanţe secundare apropiate de alte circumstanţiale:-nuanţă cauzală: Toate s-au întâmplat datorită cui a uitat focul aprins.-nuanţă modală: A reuşit să intre în casă fără să descuie uşa.-nuanţă temporală sau condiţională: I-ai umilit de-ai vorbit în felul acesta.-nuanţă sociativă: S-a repezit la ei cu ce avea în mână.-nuanţă de loc: Le-am împachetat în ce hârtie mi-ai spus.

12.3. Topica şi punctuaţiaTopica c. instr. este, în general, liberă, acesta putând sta atât înainte,

cât şi după termenul regent, de care nu se desparte prin virgulă. Atunci când se exprimă prin pronume relativ-interogative, c. instr. stă numai înaintea elementelor regente. Şi subordonata C. Instr. are o topică liberă în raport cu regenta atunci când este introdusă prin pronume şi adjective pronominale sau nehotărâte precedate de prepoziţii. În schimb, instrumentalele conjuncţionale sunt numai postpuse (pentru toate acestea, a se vedea exemplele date până acum).

109

Circumstanţialele

12.4. . Relaţia cu alte poziţii sintacticeUneori complementul circumstanţial instrumental are şi alte nuanţe:

- circumstanţial de mod:, mai ales atunci când este construit cu altă prepoziţie decât cu : A reuşit prin străduinţă proprie.- circumstanţial de cauză : Toate s-au întâmplat datorită ţie.- condiţional : Ripostând, aş agrava situaţia.6

13. Circumstanţialul sociativ (c. soc.)13.1. DefiniţieDesprinsă din sfera complementului indirect, funcţia de

circumstanţial sociativ (sau de asociere) se concretizează într-o parte de propoziţie (c. soc.) sau într-o propoziţie (C. Soc. sau SOC.) arătând fiinţa sau obiectul care se asociază sau care nu se asociază cu subiectul (în săvârşirea unei acţiuni) ori cu complementul (în suportarea efectelor unei acţiuni): Am fost la film cu prietenul meu. Şi-a luat nevasta cu copii cu tot. Pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri! Şi-a cumpărat casa cu grădină cu tot. A fost bătut de Ion cu prietenii săi. A plecat afară fără umbrelă.

Calitatea de regent al circumstanţialului sociativ poate fi îndeplinită de: un verb sau o locuţiune verbală: Vine şi Mihai cu noi. A luat-o la sănătoasa împreună cu alde Ion. interjecţie predicativă: Hai cu noi! un adjectiv (rar): Casa era eliberabilă cu dependinţe cu tot

Observaţii: Aşa cum reiese şi din definiţia dată, c. soc. este generat de o relaţie de dependenţă mediată, medierea rezultând din implicarea în structura

6 Vezi GALR, vol II, p. 511; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 388;

110

Circumstanţialele

enunţului, sau mai exact în relaţia directă dintre c. soc. şi regentul său, a entităţii cu care se asociază (şi care, sintactic, poate fi subiectul sau complementul, mai ales cel direct). În plus, atunci când c. soc. însoţeşte un complement, absenţa acestuia din urmă (ca termen mediator) duce la destructurarea enunţului. Să se compare, de pildă, exemplele următoare cu cele date mai sus: *Şi-a luat [nevasta] cu copii cu tot. *Şi-a cumpărat [casa] cu grădină cu tot. Dumitru Irimia, în Gramatica, sa include funcţia de c. soc. alături de celelalte funcţii generate de relaţia de dependenţă mediată (circumstanţialele cumulativ, de excepţie şi de opoziţie) într-o singură categorie (funcţie), pe care o numeşte complement corelativ.

Elementele de relaţie cu care se construieşte un c. soc. sunt: prepoziţiile cu, fără (pentru aspectul negativ al acestei funcţii), şi locuţiunile prepoziţionale împreună cu, dimpreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, cu tot cu, cu…cu tot (toate cu Ac.): S-au dus cu caii la arie. S-a dus la munte fără părinţi. L-au cazat la un loc cu (împreună cu, dimpreună cu, laolaltă cu) ceilalţi. L-au gonit din casă cu neamurile lui cu tot. A cumpărat peştişorii cu tot cu acvariu. A intrat în casă cot la cot cu duşmanul său.

Unii autori enumeră printre locuţiunile prepoziţionale sociative şi construcţiile cot la cot cu, în alianţă cu, umăr la umăr cu: A intrat în casă cot la cot cu duşmanul său. Alţi autori preferă să interpreteze construcţiile în cauză (minus prepoziţia cu) drept circumstanţiale de mod.

13.2. Clasa de substituţie prin substantiv sau substitut (pronume, numeral) în acuzativ însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale amintite mai sus: A ieşit la plimbare cu câinele său. S-a dus la discotecă împreună cu prietenul lui. Să nu veniţi fără el. Am hotărât cu cine ne vom petrece vacanţa. Va lucra laolaltă cu cei trei. frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale sociative (C. Soc.), corespondentul c. soc. în planul frazei. Se introduce prin pronume sau adjective pronominale relative ori nehotărâte însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale specifice c. soc.: A plecat împreună cu cine venise. A venit fără ce mi-a promis. Poţi merge cu oricâţi vrei. Aş porni la drum cu oricare ar vrea să mă însoţească.

Subordonata C. Soc. poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. soc. şi invers, acesta din urmă poate fi dezvoltat, prin expansiune, în subordonata corespunzătoare:

A plecat împreună cu cine venise. > A plecat împreună cu el.Să nu veniţi fără el. > Să nu veniţi fără cine trebuie.

111

Circumstanţialele

Observaţii: Nu trebuie să confundăm c. soc. cu c. instr. atunci când acestea sunt exprimate prin nume de lucruri şi sunt însoţite de acelaşi element de relaţie. Să se compare: A plecat în pădure cu toporul pe umăr (c. soc.). / Taie lemne cu toporul (c. instr.).

Esenţială este aici diferenţa semantică: ideea de asociere (în primul caz) vs. ideea de instrument (în al doilea caz). Atunci când se asociază subiectului, c. soc. se poate transforma într-un element al subiectului multiplu (caz în care prepoziţia cu, ca şi locuţiunile prepoziţionale împreună cu, dimpreună cu, laolaltă cu, la un loc cu îndeplinesc rolul conjuncţiei copulative şi), fapt care se recunoaşte după acordul predicatului cu subiectul. Astfel, predicatul la singular din enunţul: Tudor împreună cu sora lui s-a dus în pădure după ciuperci, arată că Tudor este subiect, iar împreună cu sora c. soc. În schimb, în enunţul: El împreună cu fata se puseră în carâta zmeoaicei, predicatul la plural indică existenţa unui subiect multiplu.

13.3. Topica şi punctuaţiaÎntr-o topică obiectivă, neafectivă, c. soc. stă după termenul regent,

de care nu se desparte prin virgulă. Într-o topică marcată afectiv, acesta poate sta însă şi înaintea regentului: S-a dus la petrecere cu colegii . / Cu colegii s-a dus la petrecere. Atunci când se exprimă prin pronume relativ-interogative, c. soc. stă numai înaintea elementelor regente: Cu cine vii la petrecere ? Nu ştiu cu cine vin la petrecere.

Şi subordonata SOC. stă, de obicei, după propoziţia regentă. Pentru reliefare însă, ea poate fi şi antepusă: A plecat cu cine a venit. / Cu cine a venit a şi plecat. În ceea ce priveşte punctuaţia, C. Soc. nu se desparte, în general, de regentă prin nici un semn de punctuaţie.

13.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice:Uneori, sociativul seamănă cu subiectul şi numai topica poate

dezambiguiza valoarea sintactică a structurii – Venim la voi cu prietenul meu. vs. Eu şi cu prietenul meu venim la voi.

112

Circumstanţialele

14. Circumstanţialul opoziţional (c. opoz.)14.1. DefiniţieFuncţia de circumstanţial opoziţional (sau de opoziţie) se

concretizează într-o parte de propoziţie (c. opoz.) sau într-o propoziţie (C. Op. sau OP) şi arată, prin referire la o altă parte de propoziţie oarecare (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement de agent, circumstanţial sociativ, instrumenta, element predicativ suplimentar etc.), cine sau ce se opune, în desfăşurarea acţiunii sau în legătură cu caracteristica determinată, părţii de propoziţie la care se face referire: În locul fratelui, am venit eu. Om bun, na-ţi bani în locul grâului ce mai ai a lua…În loc de o cameră curată, ne-am trezit într-un fel de magazie. În loc de medic, el a ajuns inginer. În loc bogată, cum o credeam, bătrâna era săracă lipită pământului. În loc de director, a fost numit secretar.În loc să scadă, inflaţia creşte de la an la an.

Observaţie: Uneori, circumstanţialul opoziţional se poate referi (= opune) chiar predicatului propoziţiei: În loc de a veghea, el doarme în post. În loc de scuzele ce i se cuveneau, a fost dat în judecată. Alături de circumstanţialul sociativ, cumulativ şi de excepţie, circumstanţialul opoziţional reprezintă o funcţie sintactică actualizată în cadrul unui raport de dependenţă mediată, ceea ce înseamnă că apariţia sa în context este condiţionată de prezenţa unei alte părţi de propoziţie (cu care, de fapt, c. opoz. nu stabileşte nici un fel de relaţie sintactică), la care face referire prin intermediul verbului predicat: A cumpărat grâu în loc de porumb.

vb. predicat (a cumpărat) partea de propoziţie x la care se face referire (grâu = c.d.)

circumstanţialul opoziţional (în loc de porumb)

Se poate constata că, dacă am elimina din enunţ complementul direct (grâu), prezenţa c. opoz. (în loc de porumb) nu s-ar mai justifica: *Am cumpărat în loc de porumb.

Regentul unui c. opoz poate fi:

113

Circumstanţialele

a) un verb sau o locuţiune verbală: În locul tău a venit altcineva. În loc de soare, am avut parte numai de ploi;b) un adjectiv calificativ: S-a dovedit o persoană slabă, în loc de puternică;c) o interjecţie predicativă: Haide tu în locul lui.

Elementele de relaţie specifice c. opoz. sunt locuţiunile prepoziţionale: în loc de şi departe de (cu Ac.) şi în locul (cu G.): În loc de a citi, el umblă pe străzi. Departe de a reuşi, el era ultimul pe listă. L-a trimis pe Ionescu în locul lui Popescu. Alte elemente de relaţie cu care se poate construi un c. opoz. sunt: adverbul decât şi prepoziţia fără (cu Ac.), ultima creând impresia unui fals c. de mod: Au venit alţii decât el (= în locul lui). A renunţat fără a încerca (= în loc să încerce).

Atragem atenţia asupra faptului că, în anumite situaţii, locuţiunea prepoziţională în locul ajută la exprimarea unui raport condiţional, caz în care partea de propoziţie pe care o introduce are funcţia sintactică de c. cond. Diferenţa dintre un c.opoz şi un c. cond. ambele introduse prin locuţiunea prepoziţională în locul, constă în tipul de raport sintactic în care se angajează: raport de dependenţă mediată, în primul caz (vezi observaţia făcută mai sus) şi raport de dependenţă imediată, în al doilea. Să se compare: În locul lui Ion am venit eu (= c. opoz.). În locul lui Ion, aş proceda altfel (= c. cond.: dacă aş fi Ion…).

14.2. Clasa de substituţie prin substantiv sau substitut (= pronume, numeral cu valoare substantivală) în acuzativ, cu prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale (vezi supra): În loc de bani mi-a dat produse. În loc de aceştia, i-a primit pe aceia. În loc de ai noştri, au venit ai voştri. A mâncat două mere în loc de unul. În loc de amândoi, a venit doar unul. prin substantiv sau substitut (= pronume, numeral cu valoare substantivală) în genitiv, cu locuţiunea prepoziţională în locul: În locul mamei, se duse chiar el. În locul lui, s-a prezenta altcineva. În locul celor trei, au venit două fete. În locul cui te-ai dus acolo ? prin adjectiv calificativ în Ac. cu locuţiunea prepoziţională în loc de: În loc de albi, mi-am luat pantofi negri. În loc de frumoasă, fata era urâtă foc. prin adjectiv pronominal posesiv în Ac. cu locuţiunea prepoziţională în locul (care, după cum se ştie, în cazul adjectivelor posesive nu-şi mai impune regimul de genitiv): În locul tău, a venit Ion. prin verb (loc. verbală) la infinitiv însoţit de locuţiunile prepoziţionale în loc de şi departe de sau de prepoziţia fără : În loc de a scrie, s-a jucat toată ora. În loc de a-i da o mână de ajutor, şi-a bătut joc de el. Departe de a-şi

114

Circumstanţialele

recunoaşte vina, el a minţit tot timpul. Fără a spune tot adevărul (= în loc să spună…), el a omis cu bună ştiinţă o serie de amănunte relevante. prin adverb însoţit de locuţiunea prepoziţională în loc de: În loc de ieri a venit astăzi. În loc de sus a pus cărţile jos. În loc de frumos, a scris oribil. printr-o construcţie nominală infinitivală însoţită de locuţiunile prepoziţionale în loc de şi departe de sau de prepoziţia fără: Departe de a fi premiant, el rămase corigent la trei materii. În loc de a rămâne repetent, băiatul le făcu părinţilor surpriza de a lua premiul trei. Fără a fi cuminte, Ion se înhăită cu tot felul de derbedei (= în loc să fie cuminte…). frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale opoziţionale (C. Op.), corespondentul c. opoz în planul frazei. Subordonata C. Op. se introduce prin locuţiunea conjuncţională specifică în loc să şi printr-o serie de conectori nespecifici (care imprimă uneori subordonatei o nuanţă sau un statut fals): de unde, în vreme ce, în timp ce, (pe) câtă vreme, ca să, fără (ca) să, dacă, decât, decât să, unde, (pe) când etc.: În loc să plece cu trenul, a plecat cu maşina. De unde până ieri era un nimeni, astăzi dă ordine tuturor (falsă locală). În timp ce muzica îmi face bine, zgomotul acesta mă înnebuneşte (falsă temporală). Aici totul e minunat, pe câtă vreme dincolo totul este trist (falsă temporală). A scăpat de dracul ca să dea de mumă-sa.(falsă finală). Dacă pe ei nu-i interesează, în schimb pe mine mă interesează foarte mult (falsă condiţională). Unde până mai ieri umbla cu moartea-n sân, acum s-a mai liniştit olecuţă (falsă locală).El era mirat de bucuria cu care îl primesc, când se aştepta la împotrivire şi la vorbe urâte. (falsă temporală sau cauzală)A venit altcineva decât cine vroiam (falsă comparativă). Decât să vorbeşti aiurea, mai bine ai tăcea.

De asemenea, C. Op. poate fi introdusă şi prin pronume relative precedate de locuţiunile prepoziţionale în loc de şi, mai rar, în locul: În loc de cine-mi spusese el, m-am trezit cu altcineva. Au trimis pe altcineva în locul cui doream noi.

Tipul de C. Op. introdusă prin în loc să rămâne însă cel mai frecvent, mai specific, exprimând cu mai multă forţă ideea de „opoziţie”.

În propoziţia regentă, pot apărea şi anumite elemente corelative ale C. Op. dintre care amintim: adverbele şi locuţiunile adverbiale de mod: dimpotrivă, mai bine, mai curând, mai degrabă, în schimb, cel puţin; adverbele şi locuţiunile adverbiale de timp: astăzi, acum, de data aceasta; conjuncţia adversativă însă etc.: În loc să stai degeaba, mai bine lucrează. Dacă apele trec, dimpotrivă, pietrele rămân. Dacă el era înalt, în schimb ea era mititică. Dacă nu citeşte, în schimb pierde nopţile cu calculatorul.

115

Circumstanţialele

Dacă nu învaţă, cel puţin ascultă. În loc să merg cu voi, mai curând stau acasă. Dacă vara şi-o petrecea la munte, de data aceasta va pleca la mare. Unde până anul trecut era şomer, astăzi este director de fabrică. Dacă băiatul era cuminte, însă fata era obraznică foc.

Subordonata C. Op. (în special când este introdusă prin locuţiunile în loc să, decât să sau prin pronume relative însoţite de locuţiunile prepoziţionale specifice în loc de şi în locul) poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. opoz.: În loc să muncească, vrea să se distreze. > În loc de muncă vrea distracţie. Decât să fii bogat şi ticălos, mai bine să fii sărac şi cinstit. > Mai bine să fii sărac şi cinstit decât bogat şi ticălos.În loc de cine (în locul cui) doream să vină, ne-am pomenit cu altcineva. > În loc de el (în locul lui) , ne-am pomenit cu altcineva.

Desigur că şi fenomenul invers, adică expansiunea unui c. opoz. într-o C. Op. corespunzătoare este valabilă: Am cumpărat bere în loc de vin. > Am cumpărat bere în loc să cumpăr vin.În loc de a merge pe jos, a lut taxiul. > În loc să meargă pe jos, a luat taxiul.În loc de ploaia de ieri, astăzi este un soare splendid. > Dacă ieri a plouat, astăzi este un soare splendid.

Observaţii: Din punct de vedere semantic, raportul de subordonare opoziţională este echivalent cu raportul de coordonare adversativă, fără a se confunda însă cu acesta. Să se compare:În loc de haine, şi-a cumpărat cărţi / Şi-a cumpărat cărţi, iar nu haine / Nu şi-a cumpărat haine, ci cărţi.În loc să studieze, se plimbă. / Se plimbă, şi (= dar, iar) nu studiază. / Nu studiază, ci se plimbă.Dacă vara mor de cald, în schimb iarna sufăr de frig. / Vara mor de cald, însă (dar) iarna sufăr de frig. Aşa cum am menţionat, c. opoz. se apropie uneori ca înţeles de alte tipuri de circumstanţiale sau chiar de alte părţi de propoziţie, şi anume: de un c. de mod comparativ: Mai bine să vină ea decât el. Preferam să vii mâine decât azi. Prefer cămăşile albe decât negre; de un complement indirect: Prefer moartea faţă de o viaţă mizeră (sau unei vieţi mizere); de un e.p.s.: Drept bani, mi-a dat produse (= în loc de bani…).

14.3. Topica şi punctuaţia

116

Circumstanţialele

Circumstanţialul opoziţional stă, de obicei, înaintea părţilor de propoziţie la care face referire şi se desparte prin virgulă de acestea (mai puţin atunci când se exprimă printr-un pronume relativ-interogativ). Poate să apară şi după părţile de propoziţie la care se referă, caz în care nu se mai desparte prin virgulă de acestea: În loc de apă, a băut vin. A băut vin în loc de apă. Nu se ştie în locul cui a venit Ion.

Topica C. Op. diferă după tipurile de construcţie. Astfel, opoziţionalele introduse prin în loc să (şi în loc de + pronume sau adverbe relative), decât să, precum şi falsele temporale (mai puţin cele introduse prin când) pot sta atât înainte, cât şi după regentă. Celelalte tipuri au topică fixă: falsele locale şi falsele condiţionale stau numai înaintea regentei, iar falsele finale, falsele modale şi falsele temporale cu când numai după regentă. C. Op. se desparte aproape întotdeauna prin virgulă de regenta sa, cu excepţia celei introduse prin decât (plus pronume sau adverbe relative), la care este posibilă şi absenţa virgulei (vezi exemplele date mai sus).

14.4. CorelativeleCorelativele circumstanţialului opoziţional sunt adverbele

dimpotrivă, în schimb, apoi. Acestea se utilizează în propoziţiile false condiţionale şi au rol dezambiguizator, subliniind raportul semantic opoziţional: Dacă ieri ai pierdut, astăzi, dimpotrivă / în schimb, câştigi (sau apoi astăzi se cuvine să câştigi). Prezenţa corelativelor este întotdeauna facultativă (GALR, vol II, p. 579).

14.5. Relaţia cu alte poziţii sintacticeUn tip sintactic periferic al circumstanţialului opoziţional este cel

realizat fără mărci formale specifice, în tipare de construcţie ce includ adverbul decât, totdeauna ambiguu semantic, exprimând în raport preponderent comparativ, aflat la limita cu raportul opoziţional: Au venit alţii decât el., Ea pare potrivită cu masa credincioşilor care trebuie ferită mai curând de excesul orgoliului, decât de acela al umilinţei. (Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 392-393).

Uneori opoziţionalul poate avea şi nuanţe locale: În locul mărului a plantat un cais (GA, vol II, p. 201).

Circumstanţialul opoziţional se apropie, în unele contexte, de circumstanţialele cu care se aseamănă formal prin tiparul de construcţie ( Nu ţi-a trecut măcar prin gând să mi-l comunici, în vreme ce pe mine m-ai comunicat lui Gabi împotriva voinţei mele. – propoziţie opoziţională, la limită cu propoziţia temporală.)

117

Circumstanţialele

Construcţiile analoge semantic raportului de coordonare adversativ exprimat prin dar / însă sunt, în egală măsură, comparabile cu structurile circumstanţiale concesive; A încercat fără a reuşi. – Deşi a încercat, nu a reuşit (GALR, vol II, p.579).

Interferenţa cu scopul: Te fereşti de dracu, ca să dai de ta-su!

15. Circumstanţialul cumulativ (c. cum.)15.1. DefiniţieFuncţia de circumstanţial cumulativ (sau de cumul) se concretizează

într-o parte de propoziţie (c. cum.) sau într-o propoziţie (C. Cum. sau CUM.) şi arată obiectul, fiinţa, însuşirea sau situaţia căreia i se adaugă un alt obiect, o altă fiinţă, însuşire sau o altă situaţie, exprimate prin diferite părţi de propoziţie (subiect, complement, circumstanţial, nume predicativ) sau prin propoziţia regentă: Pe lângă tutun şi rachiu, mai are şi patima jocurilor de noroc. Afară de Ion, a mai venit şi Vasile. Pe lângă acestea, se mai gândea şi la ai săi. În afară de azi, va mai veni şi mâine. Pe lângă poet, Ion mai este şi pictor. Afară că bea, mai şi fumează.

Sub aspect semantico-sintactic, funcţia de circumstanţial cumulativ este generată de o relaţie de dependenţă mediată. Regentul său poate fi un verb (sau locuţiune verbală), o interjecţie predicativă sau sintagma predicatului nominal, iar „mediatorul” este, aşa cum am precizat mai sus, o altă parte de propoziţie, după schema (vezi şi discuţia de la c. opoziţional):

118

verbul (= regentul)a venit

circ. cumulativpe lângă Maria

partea de propoziţie X (= „mediatorul”)

şi Ioana (= subiect)

Circumstanţialele

Alte exemple:Afară de mere, a cumpărat şi pere. Pe lângă mere, l-am văzut adunând şi prune. Pe lângă aceste zvonuri, mai luam în consideraţie şi alte aspecte. Na şi bani pe lângă mâncare. Pantalonii săi, pe lângă aceasta, mai erau şi rupţi.

Elementele de relaţie care pot însoţi c. cumul. sunt prepoziţiile: pe lângă, peste, (cu Ac.); locuţiunile prepoziţionale: (în) afară de, dincolo de (cu Ac.), în afara (cu G.) şi adverbul (cu comportament prepoziţional) decât: Pe lângă haine, mi-ar mai trebui şi nişte parale de drum. Peste treburile zilnice, trebuia să aibă grijă şi de copiii fratelui. În afară de Eminescu, îl mai citea şi pe Arghezi. Dincolo de teama de moarte, era şi grija pentru cei dragi. În afara exerciţiilor la fizică, aveam şi de citit la geografie. Mai aveţi şi alte cărţi decât acestea (= pe lângă acestea) ?

Observaţii: Circumstanţialul cumulativ se construieşte de regulă cu adverbele corelative: şi, mai, mai…şi, încă şi. Construcţia cu decât („pe lângă”) a c. cum. se utilizează corect doar în propoziţii pozitive, în care termenul la care acesta se referă este sau conţine cuvântul alt(ul). Nu sunt recomandabile construcţiile de tipul: Mai aveţi decât acesta? (în loc de: altele decât acestea?). Locuţiunile prepoziţionale (în) afară de şi în afara, precum şi adverbul decât se construiesc şi cu circumstanţialul de excepţie, cu precizarea că în acest caz actualizează un alt sens lexico-gramatical (pentru care vezi Circumstanţialul de excepţie). Să se compare: A cumpărat de toate, afară de pâine (c. exc.) / A cumpărat şi carne, afară de pâine (c. cum.). N-avea alte cărţi, decât acestea (c. exc.) / A cumpărat şi alte cărţi decât acestea (c. cum.).

15.2. Clasa de substituţie prin substantive sau substitute în Ac. cu prepoziţiile: pe lângă, peste, cu locuţiunile prepoziţionale: (în) afară de, dincolo de şi cu adverbul decât: Pe lângă undiţă, poate fi bună şi o manta de ploaie. În afară de fasole, a mai mâncat şi cârnaţi. Peste necazul cu maşina, acum a venit şi pierderea slujbei. Dincolo de tentaţia puterii, era şi o dorinţă de a-şi dovedi că poate conduce. Mai primiţi şi alte produse decât acestea ? Pe lângă cei doi, au mai sosit încă trei. În afară de al doilea, au mai venit şi următorii patru. În afară de ei, am mai descoperit şi alţi câţiva tineri interesaţi. Pe lângă ai mei, vor mai sosi mâine şi ai altora.

119

Circumstanţialele

prin substantive sau substitute în G. cu locuţiunea propoziţională în afara: În afara călătoriilor, mai iubea şi lectura. În afara dumitale, s-au mai prezentat cinci. Vom mai ajuta şi alte familii, în afara celor două. prin adjective calificative (rar) însoţite de prepoziţia pe lângă sau de locuţiunea prepoziţională (în) afară de: Pe lângă albi, am cumpărat şi pantofi negri. prin adjective pronominale posesive în Ac. cu locuţiunea prepoziţională în afara: În afara mea, vor mai veni alţi trei colegi. prin adverbe (rar) însoţite de prepoziţia pe lângă sau de locuţiunea prepoziţională (în) afară de: În afară de mâine, voi mai veni şi luni. prin locuţiunile adverbiale: (în) afară de asta / aceasta, pe lângă asta / aceasta, (în) plus de asta / aceasta: E urât afară şi, plus de asta, nu avem nici bani să mergem la mare. printr-o construcţie nominală infinitivală însoţită de locuţiunea prepoziţională (în) afară de: Afară de a fi repetent, mai este şi cel mai obraznic din clasă. frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale cumulative (C. Cum.), corespondentul c. cum. în planul frazei. Se introduce prin locuţiunile conjuncţionale: după ce, după ce că, pe lângă că, (în) afară că, plus că, popular şi prin: lasă că, necum să şi prin pronume, adjective pronominale şi adverbe relative ori nehotărâte însoţite de prepoziţiile: pe lângă, peste, de locuţiunile prepoziţionale: (în) afară de, dincolo de şi de adverbul decât. Cumulativele au, în majoritatea situaţiilor, un adverb corelativ în regentă, de tipul şi, mai şi, încă şi, apoi: După ce (că) e repetent, mai are şi pretenţii. Pe lângă că nu ştie, mai vorbeşte şi în plus. (În) afară că ne jucam, ne mai făceam şi temele. Vremea era destul de bună, plus că aveam chef de-o baie. Las’ că eram puţini, dar n-aveam nici chef distracţie. Nici nu m-am întâlnit cu el, necum să-l şi bat! Pe lângă ce v-am spus eu astăzi, mai învăţaţi şi din carte. Afară de cine a venit astăzi, mai e cel puţin o persoană. Am mai realizat şi alte lucruri decât ce mi-am propus. S-a dus şi în altă parte decât unde l-am trimis. Pe lângă ce cărţi mi-am cumpărat, mi-am dorit şi un album cu picturi.

Subordonata C. Cum. poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. cum. şi invers, acesta din urmă poate fi dezvoltat, prin expansiune, în subordonata corespunzătoare: Pe lângă ce cărţi mi-am cumpărat, mi-am dorit şi un album cu picturi > Pe lângă cărţile cumpărate, mi-am dorit şi un album cu picturi. (În) afară de fasole, a mai mâncat şi cârnaţi. > (În) afară că a mâncat fasole, a mai mâncat şi cârnaţi.

120

Circumstanţialele

Observaţii: Uneori, circumstanţialul cumulativ se apropie într-o anumită măsură de cel sociativ, însă datorită mijloacelor de construcţie diferite, nu pot fi confundate. Să se compare: Pe lângă Ion, a mai venit şi Vasile (c. cum.) / Ion a venit cu Vasile sau Cu Ion a mai venit şi Vasile (c. soc.). Confuzii se pot produce între c. cum. şi c. de excepţie, respectiv între C. Cum. şi C. Exc. cu atât mai mult, cu cât unele dintre elemente de relaţie cu care se construiesc sunt aceleaşi. Diferenţa dintre cele două tipuri de circumstanţial este în primul rând de ordin semantic: ideea de „adăugare”, de „alăturare”, de „acumulare” vs. ideea de „excepţie”, la care se adaugă, pentru raportul cumulativ, prezenţa unor corelative specifice: şi, mai, mai…şi, încă şi. În plus, dacă elementele introductive sunt locuţiunile prepoziţionale: (în) afară de, în afara sau adverbul decât, apare şi o diferenţă de ordin formal constând în forma verbului predicat: pozitivă pentru cumulativ şi negativă pentru cel de excepţie. Să se compare:În afară de Maria, a mai venit o fată (c. cum.). / În afară de Maria, n-a mai venit nimeni (c. exc.).Mai cunosc şi alte poezii decât acestea (c. cum.) / Nu mai cunosc alte poezii decât acestea (c. exc.). Din punctul de vedere al conţinutului, raportul de subordonare cumulativă este echivalent cu raportul de coordonare copulativă, fără a se confunda însă cu acesta. Să se compare: Pe lângă Ion, a venit şi George. / A venit şi Ion şi George. După ce că a venit târziu, s-a mai şi certat cu părinţii. / A venit târziu şi s-a certat şi cu părinţii. / Nu numai că a venit târziu, dar s-a şi certat cu părinţii. Nu trebuie să se confunde C. Cum. introdusă prin locuţiunea conjuncţională după ce („după ce că”), cu subordonata circumstanţială de timp (C.T.), introdusă prin aceeaşi locuţiune, dar cu alt sens („îndată ce”). Să se compare: După ce m-ai minţit, mai faci şi gălăgie (C. Cum.). / După ce am mâncat, m-am odihnit o oră (C.T.).

15.3. Topica şi punctuaţiaPoziţia c. cum. este, de obicei, înaintea termenului regent şi a

termenului al cărui conţinut se adaugă (= „mediatorul”), despărţindu-se prin virgulă de aceştia. El poate sta însă şi după aceste unităţi, iar atunci când elementele introductive sunt prepoziţia pe lângă sau adverbul decât, nu se mai izolează prin virgulă: În afară de mine, a mai ales vreo trei colegi. Am primit şi cărţi pe lângă caiete. Am mai cumpărat şi alte lucruri decât astea.

121

Circumstanţialele

Topica C. Cum. este, în general, liberă, aceasta putându-se situa atât înaintea regentei (cel mai adesea), cât şi după ea. Cele introduse prin plus că sau decât + pronume, adjective pronominale şi adverbe relative ori nehotărâte stau numai după regentă. În majoritatea cazurilor, C. Cum se desparte prin virgulă de regenta sa, excepţie făcând C. Cum introdusă prin decât + un relativ: Am admirat şi alte lucruri decât ce ne-a recomandat ghidul.

15.4. CorelativeleCorelativele circumstanţialului cumulativ sunt adverbele şi, mai, mai

şi, încă şi, nici, apoi (GA, vol II, p. 202).Prezenţa corelativelor şi sau mai este obligatorie la circumstanţialul

cumulativ marcat prin decât. Corelativul apoi e întotdeauna facultativ, însoţind alte corelative: După ce că nu munceşti, (apoi) nici nu taci?

Cumulativele introduse prin lasă că pot avea drept corelative conjuncţiile adversative dar, însă, însoţite facultativ de corelative adverbiale: Las că rudele mele niciodată nu mi-ar ierta un aşa pas, dar apoi nici inima mea n-are plecare a se robi. (C. Negruzzi, Zoe)

Prezenţa şi topica elementelor corelative dezambiguizează unele construcţii: În afară de asta, e şi obraznic.7

15.5. Relaţia cu alte poziţii sintacticeRaportul semantic cumulativ poate fi exprimat şi prin alte tipuri de

structuri sintactice.Circumstanţialul cumulativ marcat prin în afară de, în afara, în

afară că, decât se apropie, în unele contexte, de circumstanţialul de excepţie, cu care se aseamănă formal, iar cel marcat prin decât se apropie şi de complementul comparativ.

Raportul semantic cumulativ se aseamănă cu cel sociativ, mijloacele de exprimare fiind însă diferite: În afară de Matei, a venit şi Ioana. (circumstanţial sociativ)8

16. Circumstanţialul de excepţie (c. exc.)16.1. DefiniţieFuncţia de circumstanţial de excepţie se concretizează într-o parte de

propoziţie (c. exc.) sau într-o propoziţie (EXC.) şi arată obiectul care

7 Vezi GALR, vol II, p. 585-586; Mioara Avram, Op. Cit., p. 464;8 Vezi GALR, vol II, p. 586; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 393-394;

122

Circumstanţialele

constituie o excepţie faţă de ceea ce se exprimă prin alte părţi de propoziţie (de exemplu, faţă de subiect, nume predicativ, atribut, complement, element predicativ suplimentar), respectiv faţă de ceea ce se exprimă prin regentă (cu referire însă tot la o anumită parte de propoziţie componentă a acesteia): Au plecat toţi, afară de Mihai. Vei deveni orice, afară de medic. Ionescu a prezentat o lucrare impecabilă, afară de câteva mici greşeli de exprimare. N-a cumpărat nimic decât pâine. Cu excepţia lui Mihai, n-am mai spus nimănui. N-am fost bătut de nimeni decât de părinţi. Pot scrie cu orice, afară de pix. Îl credeam orice, în afară de profesor.

Regentul circ. de excepţie poate fi un verb sau o locuţiune verbală: Se gândeşte la orice, în afară de examen. Şi-a adus aminte de toţi, cu excepţia lui Tudor.

Observaţii: Relaţia de dependenţă mediată din care rezultă funcţia de circumstanţial de excepţie implică, aşa cum reiese şi din definiţie, prezenţa în context a unei alte valori semantico-sintactice, în raport cu care se constituie excepţia. Eliminarea din context a acestei valori duce la destructurarea enunţului sau la un alt mod de interpretare a acestuia. Să se compare:Pot scrie cu orice, afară de pix / *Pot scrie afară de pix.N-a cumpărat nimic decât pâine. (c. exc.) / N-a cumpărat decât pâine. (c. d.) Sub aspect formal, circumstanţialul de excepţie cunoaşte două variante: a) circumstanţialul de excepţie cu aspect pozitiv (dar cu sens negativ, întrucât obiectul excepţiei se sustrage de la desfăşurarea unei acţiuni, în care sunt implicate alte componente ale enunţului): stă pe lângă un verb sau o locuţiune verbală cu aspect pozitiv, iar părţile de propoziţie la care se referă excepţia sunt exprimate fie prin substantive comune (cel mai adesea însoţite de adjective pronominale nehotărâte ca: orice, oricare, fiecare, tot, toată, toţi, toate, mulţi, multe), fie prin pronume nehotărâte (ca: toţi, toate, oricine, orice, oricare, fiecare), fie prin adverbe nehotărâte (ca: oriunde, oricând, oricum): Îşi vinde toate cărţile, mai puţin aceasta. Poate veni oricine, cu excepţia celor doi. Poţi pleca oricând, mai puţin luni.b) circumstanţialul de excepţie cu aspect negativ (dar cu sens pozitiv, întrucât obiectul excepţiei se implică în desfăşurarea unei acţiuni, de la care alte componente ale enunţului se sustrag):stă pe lângă un verb sau o locuţiune verbală cu aspect negativ, iar părţile de propoziţie la care se referă excepţia sunt exprimate fie prin substantive comune (precedate, de regulă, de adjective pronominale negative sau nehotărâte: nici un, nici o, vreun,

123

Circumstanţialele

vreo, alt, altă), fie prin pronume negative sau nehotărâte (ca: nimeni, nimic, nici unul, nici una; altceva, altcineva), fie prin adverbe negative sau nehotărâte (ca: niciodată, nicicând, nicăieri, niciunde; vreodată, altundeva): N-am primit alt mesaj decât această scrisoare. N-am citit nimic decât un ziar. În vacanţă n-am fost nicăieri decât la bunici. Elementele de relaţie specifice c. exc. sunt locuţiunile prepoziţionale: (în) afară de, mai puţin (cu acuzativul); în afara, cu excepţia (cu genitivul) şi adverbul decât (întrebuinţat prepoziţional cu acuzativul). Atragem atenţia că locuţiunile prepoziţionale (în) afară de, în afara şi adverbul decât pot introduce şi un c. cum. însă aportul semantic al celor două tipuri de construcţii este, evident, diferit, şi, de aceea, de neconfundat (pentru aceasta, vezi observaţiile de la Circumstanţialul cumulativ - 2. Exprimare).

16.2. Clasa de substituţie prin substantive şi substitute ale acestora (pronume, numerale cu valoare substantivală) în acuzativ sau în genitiv, însoţite de unul dintre elementele de relaţie specificate anterior: Îi plac toate sporturile, în afară de box. A mâncat de toate, mai puţin prăjituri. Cu excepţia lui, la concurs nu s-a mai prezentat nimeni. Nu mi-e frică de nimeni decât de cei doi. prin adjective pronominale posesive în acuzativ, precedate de locuţiunile prepoziţionale în afara, cu excepţia (care nu-şi mai impun regimul cazual de genitiv): Cu excepţia noastră, nimeni n-a reuşit să ia acest examen. prin verbe la modul infinitiv însoţite de locuţiunile prepoziţionale (în) afară de, mai puţin sau de adverbul decât: Îi place să facă orice, mai puţin a învăţa. Nimic nu iubea mai mult decât a hoinări singur prin pădure. A fost de acord să facă orice, în afară de a fura. prin adverbe însoţite de locuţiunile prepoziţionale (în) afară de, mai puţin: Mă poţi vedea oricând, în afară de mâine. Poţi să-l pui oriunde, mai puţin acolo. prin construcţii nominale infinitivale, alcătuite dintr-un verb copulativ la infinitiv şi un substantiv, adjectiv etc.: În afară de a fi profesor, altceva nu-şi mai doreşte. prin sintagme (juxtapuse) constituite din gerunziul exceptând şi complinirile sale: Exceptând cearta de ieri, alte dispute n-am mai avut. frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale de excepţie (EXC.), echivalentul sintactic al c. exc. în planul frazei. Se introduce prin locuţiunile conjuncţionale (în) afară că, decât să, decât că, prin adverbul decât (întrebuinţat conjuncţional) şi prin pronume şi adverbe relative precedate de locuţiunile prepoziţionale (în) afară de, mai puţin, în afara, cu excepţia sau

124

Circumstanţialele

de adverbul decât. Ca şi în cazul c. exc. în regenta unei EXC. sunt totdeauna ocurente pronume, adjective pronominale sau adverbe nehotărâte ori negative de tipul: alt(ul), altcineva, altceva, orice, oricine, nimeni, nimic, vreodată, niciodată, nicăieri etc.: În afară că râzi tot timpul, altceva nu mai faci. N-am vrut să fac altceva decât să te ajut. Nu-i pot reproşa nimic decât că m-a minţit. Nu face nimic altceva decât scrie poezii. În afară de ce ştii şi tu, altceva nu mi-a mai spus. I-am spus tot, mai puţin ce m-ai rugat. În afara cui s-a prezentat azi, n-a mai cerut nimeni aprobare. Nu mi-a mărturisit nimic decât cum a spart geamul .

Subordonata EXC. poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. exc. şi invers, acesta din urmă poate fi dezvoltat, prin expansiune, în subordonata corespunzătoare:Nu-i pot reproşa nimic decât că m-a minţit. > Nu-i pot reproşa nimic decât minciuna.Nimic nu iubea mai mult decât a hoinări singur prin pădure. > Nimic nu iubea mai mult decât să hoinărească prin pădure.

16. 3. Topica şi punctuaţiaTopica c. exc. respectiv a EXC. depinde de construcţia lor. Astfel, c.

exc. şi EXC. care se construiesc cu ajutorul locuţiunilor în afară de/că/să, în afara, cu excepţia pot sta atât înainte, cât şi după regentă. Cele construite cu decât sau mai puţin sunt totdeauna postpuse (a se vedea exemplele date până aici). De asemenea, punctuaţia depinde de gradul legăturii cu regentul (regenta), dar şi de elementul introductiv. Astfel, izolarea prin virgulă apare mai ales în cazul construcţiilor în care sunt implicate locuţiunile în afară de/că/să, în afara, cu excepţia, mai puţin, şi cu totul accidental în cazul celor care se servesc de adverbul decât.

16.3. Corelativul Corelativul circumstanţialului de excepţie este adverbul mai.

Acesta poate apărea numai în construcţiile negative. Prezenţa sa este facultativă: În afară de tine, nu a mai venit nimeni.; N-a mai spus altcuiva, decât cui trebuia.

Combinaţii frecvente, în structurile cu circumstanţial de excepţie, sunt: nimeni altcineva, nimeni altul, nimic altceva etc. (GALR, vol II, p. 590-591; GA, vol II, p. 206).

16.4. Relaţia cu alte poziţii sintactice

125

Circumstanţialele

Raportul semantic de excepţie poate fi exprimat şi prin alte tipuri de structuri sintactice.

Circumstanţialul de excepţie se apropie, în unele contexte, de cel cumulativ, cu care se aseamănă formal: N-a mai venit nimeni afară de sau decât el. 9circumstanţialul de excepţie construit cu decât se apropie uneori de complementul comparativ: Nimic nu e mai plăcut decât a citi.10

În situaţiile de mai sus, punctuaţia dezambiguizează construcţia: plasarea virgulei în faţa circumstanţialului marchează raportul exceptiv (GALR, vol II, p. 591).

9 Vezi Mioara Avram, Op. Cit., p. 466; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 394;10 Vezi GA, vol II, p. 206; Dumitru Irimia, Op. Cit., p. 394.

126