Curs 9

CÂMPURILE LEXICO- SEMANTICE

„Câmpurile lexico- semantice sunt fragmente (subansambluri, mulțimi) din ansamblul lexical al unei limbi care grupează numai denumiri înrudite din punctul de vedere al sensului sau care au un denominator semantic comun” (Angela Bidu- Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Lucr. cit., p 144). Cuvintele care fac parte dintr-un câmp sematic trebuie să aibă câteva seme comune care au prioritate în definirea sensului acestora. Ex: numele de rudenie se definesc în primul rând prin semele „relație” + „de rudenie”; numele de culori – „apreciere cromatică” + „de un anumit tip”; denumirile locuinței - „loc construit (sau amenajat)” + „pentru a servi de locuință”. Semele comune ale câmpului reprezintă un arhisemem care poate fi materializat într-un arhilexem - în exemplele date sunt arhilexeme rudă, culoare și locuință. Termenii unui câmp lexico- semantic aparțin obligatoriu unei singure părți de vorbire, sensul lexico-gramatical final are alt sem comun.

Polisemia complică definirea și stabilirea câmpurilor lexico-semantice deoarece creează suprapuneri și lacune, motiv pentru care unii specialiști au rezerve față de această noțiune considerând-o un artefact. Determinarea relațiilor de sens dintre cuvintele câmpului, adică a echivalențelor, identităților și opozițiilor contribuie la definirea riguroasă a sensului din perspectivă teoretică și aplicativă. De asemenea, prin compararea aceluiași câmp în două sau mai multe limbi se identifică specificul semantic al limbilor; diferențele de localizare, absența sau prezența anumitor seme demonstrează că limbile nu copiază realitatea extralingvistică, ci selectează anumite aspecte considerate relevante la un moment dat.

ANALIZA CÂMPURILOR LEXICO- SEMANTICE

Criteriile de interpretare a câmpurilor lexico- semantice dau prioritate factorului semantic determinat, evident, extralingvistic:

1. Proprietatea semantică comună să fie redată prin mai multe seme care se vor regăsi în competența tuturor lexemelor câmpului; în funcție de numărul și tipul semelor comune, câmpul poate fi alcătuit din una sau mai multe paradigme;

2. Câmpul lexico-semantic se constituie într-un corpus, un inventar de termeni, mai mult sau mai puțin cuprinzător;

3. Numai unul dintre sensurile cuvintelor polisemantice intră într-un câmp lexico-semantic; excepție: denumirile fenomenelor sonore sau ale abstracrelor unde mai multe sau chiar toate sensurile cuvintelor intră în același câmp. În general, analiza are în vedere sensurile denotative fără a exclude din principiu pe cele conotative;

1

4. Termenii unui câmp lexico- semantic aparțin unei singure părți de vorbire; numele de rudenie, denumirile animalelor, locuinței, instituțiilor, abstractelor sunt substantive; numele de culori sunt adjective;

5. Delimitarea relațiilor semantice de identitate și de opoziție este o operație dificilă, realizată cu ajutorul semelor variabile și distinctive.

Aspecte ale degajării opozi ț iilor semantice : obiectivul principal în analiza câmpurilor lexico-semantice este determinarea echivalențelor, a identităților și a opozițiilor de sens dintre cuvinte pentru o mai riguroasă definire a sensului. Aceasta se realizează prin operația de comparare bazată pe componentele de sens comune și prin operația de diferențiere exprimată de componentele variabile, distinctive. Definirea riguroasă a sensului este condiționată de identificarea diferențelor care poate face ca în interiorul unui câmp să fie delimitate mai multe clase și subclase. Semele variabile își dovedesc valoarea distinctivă prin proba comutării (prin înlocuire). Exemplu: dacă în sememul „rudenie”+ „naturală”+ „generație ascendentă”+ „masculin” înlocuim semul „masculin” cu „feminin” trecem de la lexemul TATĂ la lexemul MAMĂ. Dacă în sememul de mai sus introducem și distincțiile semice „linie directă” și „linie colaterală” obținem lexemele TATĂ/ MAMĂ, respectiv UNCHI/ MĂTUȘĂ, termeni care aparțin aceleiași clase paradigmatice- rudenia naturală.

În analiza câmpului numelor de culori se pot delimita mai multe paradigme în care se repetă unele opoziții ca cea dintre culoarea-prototip („galben”, „roșu”, „albastru”, „verde”, „alb”, „negru”) cu semul „fără aproximare” și termenii care desemnează aceeași culoare cu diverse tipuri (seme) de „aproximare”; prin urmare, termenii GALBEN, GĂLBUI, GĂLBENATIC ș.a. se diferențiază prin semele „aproximare în minus” și „aproximare în plus”. Această paradigmă se diferențiază prin semul „tipul cromatic” de clasa termenilor care exprimă culoarea „roșu”: ROȘU, ROȘIOR, ROȘCAT, ROȘIATIC ș.a.

Rolul referentului. Limitele definițiilor semice sunt generate uneori de natura referentului. Astfel, în denumirile locuințelor semele formulate general precum „maniera de construcție”, „materialele de construcție” cu valorile „obișnuit”/ „non- obișnuit” nu pot identifica exact referentul. Este cazul cuvintelor CASTEL și PALAT definite amândouă prin semul „manieră neobișnuită”. Soluția ar fi utilizarea unor seme concrete ca în următoarele definiții: CORT „materiale neobișnuite”+ „din pânză”, iar IGLU „materiale neobișnuite”+ „din zăpadă, gheață”.

Structurile referențiale din câmpul termenilor cromatici formați de la numele unui obiect + sufixul -iu desemnând „de culoarea obiectului X” nu creează, de regulă, probleme în definirea semică. Ex: CENUȘIU „de culoarea cenușii”, PRĂZULIU „de culoarea prazului”, CIREȘIU „de culoarea cireșii”; mai dificilă este identificarea sensului în cazul cuvântului LEMNIU în care referentul nu este clar precizat.

Probleme de altă natură creează denumirile abstracte, caracterizate prin absența unui referent prototipic valorizat ca sens ceea ce face dificilă analiza semică; aici contextualizarea este o soluție aplicabilă parțial datorită varietății de referenți care pot să apară în astfel de condiții.

2

Rela ț iile dintre defini ț ia semică ș i cea lexicografică sunt, în general, reciproce. Definiția semică se poate suprapune definiției lexicografice în analiza sensului este totală. Ex: în câmpul de rudenie cuvântul GINERE are următoarea definiție lingvistică: „soțul unei femei considerat în raport cu părinții acesteia” , definiția poate fi transpusă integral semic: „relație de rudenie” + „socială” + „generație zero” (sau generația subiectului) + „linie colaterală” (relația față de socrii) + „masculin”. În câmpul numelor de culori, cuvintele GĂLBIU, GĂLBUI, GĂLBENATEC au definiția lexicografică „cam galben, aproape gălbui” care este identică cu definiția semică „galben” + „aproximare în minus”; BORDO are definiția lexicografică „roșu închis” și definiția semică „roșu” + „aproximare în plus”.

În numeroase câmpuri definiția semică nu poate reda toate datele din definiția lexicografică - v. supra CASTEL, PALAT, CORT, IGLU din câmpul denumirilor locuinței. Tot aici BUNGALOV/ BUNGALOU este definit în DEX „locuință de lemn sau din împletituri de trestie, fără etaj (sau cu un singur etaj), înconjurată cu verande și vegetație”; definiția semică „construcție” + „locuință” + „materiale non-obișnuite (lemn și sticlă)” + „manieră non-obișnuită” + „non-mare” este insuficientă pentru identificarea exactă a sensului.

În câmpul denumirii instituțiilor, semele distinctive în fiecare dintre paradigmele lui, constituite de diversele valori ale semului „destinație publică” sunt aproape total diferite. Astfel, în paradigma constituită din cuvinte care au în comun semele „destinație publică”+ „educativă” intră termenii: GRĂDINIȚĂ, ȘCOALĂ, GIMNAZIU, LICEU, UNIVERSITATE, FACULTATE; aceștia se diferențiază prin semele distinctive referitoare la „nivelul, tipul și gradul de educație”. În altă paradigmă a câmpului, care are ca seme comune „destinație publică” + „medicală (sanitară)” intră cuvintele DISPENSAR, POLICLINICĂ, SPITAL, SANATORIU ș.a.; acestea se diferențiază prin seme care au în vedere „tipul de servicii medicale generale sau specializate” sau „tipul de tratament ambulatoriu/ non-ambulatoriu” sau aspecte de interes limitat (tipul de boală)/

Câmpurile lexico- semantice ale căror cuvinte au o definiție lexicografică identică cu cea semică au și opoziții repetabile între paradigmele componenete fiind câmpuri omogene: numele de rudenie, numele de culori. Cele în care opozițiile dintre paradigme variază de la un caz la altul sunt câmpuri neomogene: denumirile instituțiilor, denumirile de animale (păsări) sălbatice.

CÂMPUL NUMELOR DE RUDENIE

lexeme puțin numeroase: aproximativ 50; termeni stabili; două paradigme: rudenia naturală (de sânge) și rudenia socială (prin alianță); seme comune: „relație” + „dintre oameni care fac parte din aceeași familie” sau „relație”

+ „rudenie”.

Rudenia naturală (de sânge) sau filia ț ia:

3

Seme distinctive:

- „linie” „directă” „colaterală” (cu mai multe „grade”)

- „generația” cu valorile „zero” „ ascendentă” (cu mai multe grade: 1, 2..) „descendentă” (cu mai multe grade: 1, 2..)

- opoziția „sex” „masculin” distinctivă în cadrul fiecărei generații „feminin”

Opoziții semantice după criteriul „sex”:TATĂ/ MAMĂ, UNCHI/ MĂTUȘĂ (TANTI) - în „generația ascendentă”;FIU/ FIICĂ, NEPOT¹/ NEPOATĂ¹- în „generația descendentă”;opoziție neutralizată: COPIL;FRATE/ SORĂ, VĂR (VERIȘOR)/ VARĂ (VERIȘOARĂ) - în „generația zero”.

Opoziția de „linie”:„linie directă”: TATĂ, MAMĂ, FIU, FIICĂ, BUNIC, BUNICĂ, NEPOT¹, NEPOATĂ¹;„linie colaterală”: FRATE, SORĂ, NEPOT², NEPOATĂ², UNCHI, MĂTUȘĂ (TANTI), VĂR (VERIȘOR), VARĂ (VERIȘOARĂ).

Rudenia socială (alian ț ă) Seme distinctive:

- „relația de rudenie”, „sexul” Sm

S f

- „generația” „zero” „ascendentă”

- „linia directă” (prin căsătorie) opune lexemele GINERE și NORĂ față de SOCRU, SOACRĂ„linia indirectă”- opozițiile CUSCRU/ CUSCRĂ, CUMNAT/ CUMNATĂ

Alte seme distinctive:- „periodizarea alianței” cu valorile:

o „relația dinaintea căsătoriei”: LOGODNIC/ LOGODNICĂ;o „relația din momentul (oficierii) căsătoriei”: MIRE/ MIREASĂ;o „relația din perioada căsătoriei”: SOȚ/ SOȚIE;o „relația după desfacerea căsătoriei”: VĂDUV/ VĂDUVĂ; DIVORȚAT/

DIVORȚATĂ.

4