Relieful are altitudini reduse (sub 400 m.), este relativ orizontal, estompat și caracteristica principală este aceea a unei câmpii întinse și netede. Relieful de câmpie este doar apartnt, deoarece, analizând structura lui geologică se observă că în realitate este un podiș străvechi, erodat. Placa pe care este așezată eceastă parte a continentului are o grosime mare, este foare rigidă și aproape imobilă aflându-se pe cel mai vechi nucleu continental.

unitate fizico-geografică de mari dimensiuni între M-ții Ural, M. Barents la N și rîul Emba la E, M. Caspică, M-ții Caucaz și Marea Neagră la S și Cîmpia Germano-poloneză la V. Supr.: c. 4 mil. km2. Lungime max.: c. 2.600 km. Lățime max.: c. 2.200 km. Înălțimea medie: c. 170 m. Aspectul monoton al reliefului este întrerupt de numeroase regiuni mai înalte și puternic fragmentate caracteristice Platformei Est-Europene,

c. Câmpii pe structură de podiș. Aceste câmpii nu sunt câmpii propriu-zise, ci sunt podișuri joase pe structuri foarte vechi. - Câmpia Europei de Est (Câmpia Rusă) – este cea mai întinsă câmpie din Europa, are o suprafață de 4 mil. km2 și este a doua câmpie din lume ca suprafață după Câmpia Amazonului. Ocupă aproape întreaga jumătate estică a Europei, de la Carpații Păduroși, în vest, până la Munții Ural, în est, și de la Marea Neagră și Marea Caspică, în sud și până la Oceanul Arctic în nord. Are altitudini cuprinse între -28 m în Câmpia Caspică, 343 m în Podișul Valdai și 463 m în Colinele Timan. Câmpia apare ca o asociere de câmpii joase, coline și podișuri vechi. Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeană, având un fundament precambrian larg boltit și modelat de calota glaciară în jumătatea nordică. În nordul acestei câmpii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciară care se întrepătrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristică a acestei câmpii este și faptul că marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.

Gânditorul care a deschis calea filosofilor iluminiști spre ideea de Europa de Est a fost Voltaire, cel care și-a elaborat propria perspectivă asupra continentului privind de la vest la est, și nu de la sud spre nord. Europa de Vest a fost cea care a "inventat" Europa de Est ca pe jumătatea ei complementară în secolul XVIII, în Epoca Iluminismului