http://www.manualowl.com/m/Sony/ICD-B16/Manual/71491Calirea organismului,desi este cosiderata de foarte multi inutila si grea,este din contra necesara,utila si foarte buna pentru ca organismul nostru sa functioneze in conditii cat mai bune si cat mai bine,fapt ce noua ne creeaza o stare mai buna. La fiecare corp excitatiile venite din mediul exterior si in special de la factorii naturali transmit scoartei cerebrale prin terminatiile nervoase de la nivelul pielii si apoi prin caile nervoase senzitive.

Intrucat calirea este in esenta un proces de antrenament,ea trebuie sa se desfasoare dupa niste reguli bine stabilite de care trebiue sa tina cont orice om,indiferent de varsta sex,pentru ca ele au fost facute ca sa nu existe nereguli.Nerespectarea acestor reguli poate duce la complicatii simple(receala,cefalee etc.) pana la cele foarte grave care pot provoca mari nereguli la nivelul organismului. Deaoarece „Calirea organismului” este relativ simpla, dar foarte precisa,ea cuprinde mai multe etape de care trebiue sa tina neaparat cont fiecare dintre cei care vor sa se caleasca.

I.Sitematizarea si continuitatea.Acestea doua implica o anumita calire a copilului inca de la nastere de unde poate incepe aceasta prima calire.Aceasta calire poate incepe de la prima copilarie aceasta continuind astfel pana la batranete, bineinteles, cu schimbarea unor moduri ale acesteia.

Copilul trebuie invatat cu metodele de calire astfel incat sa nu aiba anumite dificultati la inceperea acestui proces,precum dormitul cu ferestrele si cu obelihtul deschise vara si iarna,scaldarea pana la brau in fiecare dimineata de vara,frictionarea pe tot corpul cu zapada iarna,imbracarea cu cat mai putine haine posibile in orice anotimp.

II.Varietatea intensitatiiEste normal ca la fel ca celelalte exercitii,si aceasta calire a organismului sa aiba etape din ce in ce mai dificile odata cu inaintarea in aceasta practica.De exemplu modul prin care un cpil de 15 ani isi caleste organismului nu este acelasi ca al unui adult de 35-40 de ani.Dificultatea creste cu cat fiecare inainteaza mai mult in varsta sau cu cat persoana respectiva este mai initiata.

III.Diversitatea formelor de calirePentru ca organismul sa fie cat mai capabil sa se caleasca atunci cand e nevoie,exercitiile practicate pentru aceasta vor fi cat se poate de variate deoarece corpul trebuie sa fie obisnuit cu mai multe situatii in care e nevoit sa reziste factorilor ce il fac sa actioneze in diverse feluri.

IV.Individualizarea metodelor de calireOdata incepute aceste metode de calire a organismului trebiue sa intre in sange celui care le practica deoarece acestea sunt necesare si binefacatoare corpului si mintii si ajuta la o mai buna dezvoltare care include pe cea fizica,dar sa nu uitam si de cea psihica asupra careia are un efect foarte mare si pozitiv.

Cele 5 porunci ale unei vieti sanatoase

Februarie, ultima luna a iernii, este cat se poate de antipatica. Peisajul incepe sa se inmoaie, zapezile curg, ceata si umezeala se agata de peisaje sufocandu-le lent. Daca adaugam la toate acestea lumina putina cu care suntem obligati sa ne multumim, variatiile bruste de temperatura care ne solicita foarte mult capacitatea de adaptare, precum si sleirea totala a rezervelor energetice, vom intelege ca va trebui sa ne smulgem din cenusiul sufletesc care pune stapanire pe noi, pentru a ne proteja urgent sanatatea. Statisticile confirma din plin aceste consideratii, aratand ca in luna februarie si la inceputul primaverii suntem cei mai sensibili la raceli, infectii renale si urinare, la reumatism si la bolile respiratorii cu tendinta de cronicizare. De asemenea, cele mai temute epidemii de gripa apar acum, la sfarsitul iernii, cand nu doar tonusul nostru fizic, ci si cel psihic, ajunge la minimum. In acest context, un program de viata care sa ne revigoreze rapid si sa ne pregateasca pentru primavara care se apropie este cat se poate de binevenit. Cele cateva "porunci" care urmeaza sunt de fapt metode practice de adaptare la trecerea dinspre iarna spre primavara, indemnuri care ne vor permite sa atingem forma maxima in cel mai scurt timp.

Program de reeducare pentru sistemul imunitar- Reduceti gradat numarul de calorii

Intr-un articol despre intarirea sistemului imunitar, publicat la venirea iernii, afirmam ca in nici un caz sezonul rece nu este cel mai potrivit pentru o cura de slabire. De ce? Deoarece pentru a se apara de agresiunile mediului exterior, organismul are nevoie de un aport marit de energie, adusa prin alimentele bogate caloric. Incepand insa cu luna februarie, necesarul de calorii scade, pentru ca, pe de o parte, temperaturile cresc usor, iar pe de alta parte, la majoritatea oamenilor, in lunile de iarna s-a inregistrat o crestere fireasca in greutate, care acum trebuie corectata. Nu este bine sa reducem foarte brusc cantitatea de hrana, asa incat sa ajungem sa ne simtim slabiti, dar progresiv e bine sa mancam mai usor si mai variat. In ce ar putea consta variatia la sfarsitul iernii, cand hrana este mai saracita ca oricand? In primul rand, in introducerea unor alimente vegetale, care de obicei nu sunt folosite in hrana omului modern. Care sunt acestea? Leguminoasele (lintea, nautul, soia, fasolea boabe) care sunt foarte bogate in proteine si vor inlocui foarte bine carnea si preparatele din carne. Semintele si fructele oleaginoase (nuci, seminte de susan, seminte de floarea-soarelui si dovleac, alune si arahide) vor inlocui prajelile, untul si alte alimente grase. In fine, mierea si fructele uscate (stafide, smochine, curmale, caise etc.) vor inlocui ciocolata si celelalte dulciuri, care sunt, se pare, mai agreate ca oricand in acest sezon, in ciuda faptului ca scad foarte mult imunitatea. Iar daca in aceste conditii vi se pare ca meniul dvs. devine prea putin atractiv, puteti interveni printr-o condimentare imbelsugata a hranei. La sarea si piperul traditionale ar fi bine sa adaugati alte cateva condimente, nu doar foarte atragatoare ca aroma, ci si cu virtuti terapeutice deosebite. Acestea sunt: chimenul, coriandrul, cimbrul, tarhonul, ienibaharul - pentru hrana consistenta - si feniculul, busuiocul, menta, anasonul - pentru deserturile preparate in casa, salatele de fructe etc. Este de remarcat ca deja in aceasta perioada sunt recomandate mai degraba condimentele asa-numite reci, cele fierbinti (piper, ardei iute, ghimbir, cuisoare) fiind indicate mai ales la inceputul iernii si atunci cand este foarte frig afara.Prin simpla sporire a ponderii alimentelor vegetale, in hrana noastra se va produce o scadere semnificativa a numarului de calorii inghitite zilnic, dand gradat corpului un ragaz sa-si mobilizeze resursele vitale pentru a face fata ultimelor saptamani de iarna. Iar pentru ca organismul nu se hraneste numai cu alimente, ci si cu aer, ne vom ocupa in cele ce urmeaza si de acest aspect.

Beti aer!

Sedentarismul la care ne obliga pe cei mai multi dintre noi iarna are ca prima consecinta (si poate cea mai grava) o reducere drastica a oxigenarii organismului. Rezultatul: o scadere a tonusului fizic, o diminuare progresiva a formei psihice si intelectuale, iar in final, o mare sensibilitate la bolile respiratorii. Daca traim si in mediul urban aglomerat si suntem nevoiti sa inhalam zilnic noxe, care iarna sunt mai nocive ca oricand, rezistenta noastra va scadea si mai mult. Solutia in acest caz este sa ne asiguram o hranire sistematica cu un aer mai curat si mai bogat in oxigen. Ideal ar fi sa ajungem cat mai des la munte, in padure sau macar in parc, acolo unde totusi aerul este mai pur. Avand insa in vedere ca nu toti ne putem permite acest lux si ca, in plus, avem nevoie de o terapie de

oxigenare zilnica, este bine sa ne facem un mic program de intretinere, care sa includa si o gimnastica respiratorie simpla. Iata cateva repere:Intrucat aerul este cel mai putin poluat dimineata la primele ore, cand traficul este inca redus si emisia de noxe in atmosfera nu este foarte mare, acesta este si cel mai bun moment pentru gimnastica respiratorie.Primul exercitiu: vom deschide larg fereastra, asa incat sa patrunda aer din belsug, si vom inspira adanc, ridicand bratele deasupra capului cat mai sus si intinzandu-ne corpul la maximum (ca si cum am vrea sa atingem tavanul). Retinem aerul in plamani 2-3 secunde, cat timp suntem intinsi, apoi expiram lent, lasand bratele gradat pe langa corp. Repetam intinderea inspirand profund, ne tinem cateva secunde respiratia, dupa care ne destindem expirand si lasam mainile pe langa corp. In total, vom face 10-15 asemenea respiratii cu intinderea corpului - exercitiu care ne va dezmorti, ne va elasticiza coloana, marind spatiile intercostale si sporind in mod reflex capacitatea noastra respiratorie de moment.Al doilea exercitiu. Respiratia diafragmatica: in loc sa folosim cand respiram muschii cavitatii toracice (umflandu-ne pieptul), vom folosi diafragma - muschiul care desparte cosul pieptului de abdomen (umflandu-ne pantecul). Asezati comod pe un scaun, cu coloana dreapta, inspiram cat putem de profund, astfel ca aerul sa patrunda in partea de jos a plamanilor, umflandu-ne abdomenul. Ne tinem aerul, numarand pana 4 sau 5, apoi expiram profund, pana ce pantecul se aplatizeaza. Repetati exercitiul de 5 ori. Respiratia diafragmatica este mai eficienta decat cea toracica, pentru ca furnizeaza mai mult oxigen si activeaza metabolismul. In plus, se evita acumularea de gaz carbonic in plamani si acid lactic in sange, neajunsuri care produc nervozitatea si senzatia de oboseala.Atat primul, cat si al doilea exercitiu de respiratie, asigura o excelenta inviorare, nu doar a corpului, ci si a mintii si psihicului. Dupa 10 minute consacrate acestor exercitii, ne vom simti mai in forma decat dupa o ceasca de cafea sau dupa orice alt stimul de acest gen si, important, vom avea o stare psihica extrem de buna, caracterizata de calm si optimism.

Relaxati-va, relaxati-va...

Numeroase studii recente arata ca oamenii care nu stiu sa se relaxeze au o rezistenta mult mai scazuta la boli decat ceilalti. Mai mult, cei care nu stiu sa scape de tensiunea fizica si psihica au un randament mai scazut in munca, au probleme relationale cu colegii de serviciu si cu cei apropiati, se mobilizeaza greu in situatiile de criza. Motivele pentru care ar trebui sa invatam sa ne relaxam ar ocupa paginile unei carti consistente, insa in contextul acestui articol intrebarea stringenta este: Cum ne relaxam?Majoritatea tehnicilor de relaxare pornesc de la destinderea musculara, care apoi in mod reflex atrage si destinderea psihica. In cele ce urmeaza vom face circuitul invers: mai intai ne vom destinde psihic, dupa care in mod reflex corpul se va relaxa profund. Exercitiul care urmeaza este pe cat de simplu, pe atat de eficient, si poate fi facut acasa, la serviciu, intr-o pauza de lucru, in parc etc. Avem nevoie de 5-10 minute in care sa nu fim distrasi de la exercitiu si de un peisaj cat de cat agreabil: un copac, un petic de spatiu verde (fie el si acoperit cu zapada), un ochi de cer intrevazut pe fereastra etc.Ne asezam intr-o pozitie cat mai comoda si din care sa putem privi peisajul ales, apoi suntem atenti vreme de 1-2 minute doar la respiratie, cautand sa devenim constienti de ea fara sa o influentam in vreun fel. Aceasta simpla orientare a atentiei asupra procesului

respirator ne va goli gradat mintea de ganduri si ne va pregati pentru urmatoarea etapa: defocalizarea privirii. Ce inseamna defocalizarea privirii? Ei bine, este un lucru pe care il facem de nenumarate ori pe zi, dar inconstient: privitul in gol, acel mod de a ne uita "prin lucruri". In starile de reverie, de visare cu ochii deschisi, apare adesea aceasta defocalizare spontana a privirii. De data aceasta, vom cauta sa realizam acest lucru prin vointa, privind la peisajul ales fara a-i observa amanuntele, cu o privire "pierduta" in gol. Vom vedea ca mentinerea aceasta constienta a defocalizarii pentru mai mult de un minut ne obliga efectiv sa ne relaxam si sa iesim din starea de tensiune sau de agitatie. Care este trucul? Pur si simplu exista la nivelul sistemului nervos central un mecanism care face ca ritmul cerebral sa se schimbe, intrand intr-o stare specifica relaxarii, atunci cand ne uitam defocalizat. 10 minute de "privire pierduta" genereaza o relaxare profunda in intreaga fiinta si un fel de osmoza foarte placuta cu mediul ambiant.

Plimbati-va!

Odata ce am inceput sa ne hranim adecvat, sa respiram mai profund, sa ne economisim energia fizica si psihica prin relaxare, ar mai fi de facut cateva lucruri. Unul dintre acestea este calirea organismului. Omul modern seamana tot mai mult cu o planta de sera. Acasa, el sta la temperaturi mult mai ridicate fata de cele de afara, munca sa se desfasoara cel mai adesea in spatii inchise si protejate; pielea intra foarte rar si pe portiuni extrem de reduse in contact cu aerul atmosferic, hainele moderne, de iarna, fiind tot mai calduroase si mai ermetice. In consecinta, "termostatul" natural al organismului nostru este derutat si nu stie sa mai regleze corect temperatura corpului, facandu-ne sensibili la boli banale ale frigului. Mai ales in februarie si martie, cand temperaturile incep sa fie mai ridicate, apare tot mai adesea un fel de adaptare prematura la caldura primaverii, ceea ce ne expune rapid imbolnavirilor.Solutia practica in acest context este pur si simplu calirea organismului, adaptarea lui, de data aceasta, la cresterile de temperatura. Cum? Deschizand dimineata larg fereastra pentru cateva minute si expunandu-ne (cu atentie sa nu ni se faca prea frig) aerului rece; facand plimbari in natura imbracati ceva mai subtire, insa in pas alert sau chiar alergand usor pentru a ne incalzi prin propriile resurse; spalandu-ne pe cat posibil cu apa rece. Singurul lucru la care trebuie sa fim atenti este ca dintr-un exces de zel sa nu ne expunem necontrolat la frig pentru un timp prea indelungat, caz in care in loc sa ne calim, vom deveni mai vulnerabili la boli.

Tratati-va inainte de a fi bolnavi!

La debutul anotimpului rece si la sfarsitul sau este foarte importanta intarirea imunitatii pe cale naturala. La sfarsitul iernii, in luna februarie, este momentul unei stimulari suplimentare a capacitatii de aparare a organismului cu cateva remedii simple. Iata trei sugestii in acest sens:- ceaiurile fierbinti - se beau mai ales atunci cand temperatura scade brusc (lunilor februarie si martie fiindu-le caracteristice variatiile rapide de temperatura), cate 2-3 cani pe zi. Se folosesc cu predilectie plantele aromatice: busuiocul, cimbrisorul, maghiranul, sovarful, care incalzesc rapid corpul, patrund in caile respiratorii dezinfectandu-le, produc o usoara sudoratie care ajuta la eliminarea rapida a toxinelor.

- maceratul la rece de catina si macese - se prepara foarte simplu: intr-un pahar cu apa se pune jumatate de lingurita de macese si jumatate de lingurita de fructe de catina macinate, lasandu-se de seara pana dimineata la temperatura camerei. Dimineata nu se filtreaza preparatul, ci doar se adauga putina miere si se bea ca atare pe stomacul gol, la sfarsit consumandu-se si pulberea umezita cu apa ramasa pe fundul paharului. O cura de 7-14 zile cu acest macerat este un excelent stimulent pentru imunitate, prin aportul masiv de vitamine in organism.- echinacea - s-a dovedit a fi extrem de eficienta consumata sub forma de pulbere. Planta (se gaseste la Plafar) se macina fin cu rasnita electrica de cafea, iar pulberea obtinuta se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se ia cate o lingurita de pulbere, se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Tratamentul dureaza 14-30 de zile.

Baia de aer

Călirea organismului se realizează prin folosirea sistematică şi zilnică, în orice anotimp al anului a unor proceduri de expunere, după metode ştiinţifice, la influenţele unor factori naturali: aer, soare şi apă.

Călirea cu ajutorul aerului este forma cea mai simplă şi mai la îndemână; ea cere doar o bună organizare a vieţii, ca sa stăm cât mai mult timp în aer liber şi curat, bogat în oxigen. “Foamea pentru aer bun” este provocată şi de încărcătura electrică negativă pe care atmosfera o posedă mai mult decât aceea din camerele închise.

Transmişi de plămâni sângelui, aceşti aeroioni participă la o mulţime de fenomene vitale. Aerul de dimineaţă, în special cel dintre orele 4 şi 5, ne înviorează nu numai pentru că este mai bogat în oxigen, ci mai ales pentru că este mai bogat încărcat cu electricitate. Se crede că melancolia vremii ploioase şi ceţoase se datorează nu atât monotoniei ploii, cât faptului că pe o astfel de vreme numărul de ioni negativi scade brusc.

Baia de aer rece este o procedură de călire pe care o utilizăm dezbrăcaţi, pentru un timp limitat, fie în cameră cu fereastra deschisă, fie în aer liber, pentru antrenarea gradată faţă de frig şi faţă de variaţiile termice ale mediului înconjurător. Primele băi de aer trebuie începute la o temperatură de 20-22º, timp de 10-15 minute, 1-2 ori pe zi. Treptat se trece la temperaturi joase, mergând până la 5-7º. Baia de aer rece trebuie oprită când apare fiorul sau tremurul, anunţat de “pielea de găină”.

Baia de aer cald (la 24-30º), ca mijloc de călire, trebuie urmată de un duş scurt. Cura de aer constă din şederea în aer liber şi curat, cu haine în şezlong sau pe un pat, persoana fiind acoperită cu o pătură sau sac de dormit (iarna). Se practică gradat de la o ½ h la 3 h.

Cura de aer rece serveşte ca mijloc de tratament pentru cei debili, hipertiroidieni, bolnavi de inimă sau de plămâni, pentru că stimulează pofta de mâncare, linişteşte sistemul nervos, îmbunătăţeşte somnul şi reface starea generală.

Aerul acţionează favorabil asupra organismului uman prin intensificarea metabolismului, întărirea sistemului nervos şi îmbunătăţirea activităţii aparatului cardiovascular. De asemenea, aerul solicita într-o mare măsură sistemul termoreglator al organismului. Gradul de acţiune a aerului depinde de temperatură, umiditate, viteza de deplasare, puritatea acestuia.

Temperatura aerului influenţează procesul de termoreglare prin modificarea termogenezei endogene şi a convecţiei. Cu cât temperatura aerului este mai diferită de cea a corpului, cu atât acţiunea lui este mai puternică.

În condiţii extreme, temperaturile scăzute ale aerului pot produce: răcirea locală a unor segmente ale organismului (în special ale extremităţilor), afecţiuni denumite “răceli”, degerături sau îngheţ; temperaturile ridicate pot produce arsuri de diferite grade. Temperatura ridicată a aerului poate influenţa defavorabil atenţia, timpii de reacţie şi coordonarea psihomotorie. Aceste efecte contribuie la creşterea frecvenţei accidentelor, în special la cei neadaptaţi. Zona temperaturilor de confort pentru adulţi este între 17-22 °C, iar pentru cei care efectuează efort fizic 15-17 °C. Umiditatea relativa acţionează asupra procesului de termoreglare în mod continuu, prin influenţarea evaporării transpiraţiei şi, deci, de pierderile de căldură. În zona noastră umiditatea relativă ridicată survine iarna. Umiditatea relativă foarte scăzută are o acţiune nefavorabilă asupra mucoaselor respiratorii. Umiditatea relativă favorabilă organismului uman este între 30-70%.

Mişcarea aerului se caracterizează prin două componente: viteză şi direcţie. Direcţia poate determina curenţi orizontali, ascendenţi, descendenţi şi în vârtej. Direcţia curenţilor orizontali influenţează poluarea şi caracterul maritim de aer într-o anumită zona. Viteza de mişcare a aerului are o acţiune asupra termoreglării. Aceasta acţiune este diferită, fizic în funcţie de temperatura aerului fiind mai joasă decât cea cutanată şi umiditatea relativa fiind sub 100%. Cu cât viteza aerului este mai intensă, cu atât pierderea de căldură a organismului este mai mare.

Aerul în mişcare constituie un excitant pentru receptorii cutanaţi şi intervine, pe această cale, în menţinerea tonusului nervos. Viteza aerului este şi un factor care intervine în dispersia poluanţilor şi în autopurificarea atmosferei.

Băile de aer se pot organiza oriunde la umbră, acolo unde există mai mult spaţiu liber în jur, aer mai curat şi posibilităţi de alternare a băilor de aer cu cele de soare sau apă. În timpul băilor de aer organismul trebuie să fie cat mai sumar îmbrăcat, dacă se poate chiar complet, pentru ca aerul sa vină în contact cu o suprafaţă cât mai mare a corpului.

Reguli de aplicare a băilor de aer

Este indicat ca băile de aer sa fie începute acasă, într-o cameră, balcon sau terasa deschisă, la o temperatură cuprinsă între 20-25 °C, temperatură, care trebuie coborâtă zilnic, treptat. Călirea cu aer se poate începe şi în sezonul rece, în timpul gimnasticii de dimineaţă, executată într-un costum cât mai sumar, după aerisirea prealabila a camerei.

Mai târziu ea se va face cu fereastra întredeschisă sau cu oberlihtul deschis, apoi cu fereastra deschisa, reuşindu-se astfel o scădere treptată a temperaturii aerului, până ce se ajunge la o egalare a temperaturii aerului de afară.

Mai târziu se poate face baia de aer afară, începându-se în sezonul cald (vara), dimineaţa la orele 7-8, cu o singură baie de aer pe zi, cu durata de 5-10 minute. Treptat, durata băii se măreşte, ajungându-se în cele din urmă la o durată de două ore pe zi la două bai de aer pe zi. Băile de aer de afară se vor face la început la o temperatură de peste 20°C, cu o umiditate de 60-70 %, fără vânt puternic.

Pentru ca băile de aer să se facă corect şi pentru a avea efectul scontat în călirea organismului, este necesar să se respecte anumite reguli:

înainte de începerea băii de aer este indicată o încălzire prealabilă printr-o serie de mişcări, fără însă a ajunge la transpiraţie;

la apariţia senzaţiei de frig, însoţită de zbârlirea părului, baia de aer se întrerupe şi se iau măsuri de încălzire a corpului prin efectuarea de mişcări energice cu membrele, auto-masaj, trecerea la solare şi imbricare;

între baia de aer şi masă trebuie să se lase un spaţiu de o ora şi jumătate cel puţin; baia de aer nu se face după eforturile fizice mari, mai înainte ca organismul sa-i fi

revenit la normal; baia de aer se termină cu un masaj sau auto-masaj şi cu folosirea unor procedee de

călire cu apa.

Efectul călirii prin aer se măreşte atunci când ne obişnuim să trăim într-o cameră cu o temperatura sub 18°C şi să dormim dezbrăcaţi şi cu fereastra deschisă (vara) sau întredeschisa şi îmbrăcaţi sumar în restul timpului.

Calirea cuprinde totalitatea modificarilor fiziologice care se produc sub influenta factorilor naturali (aer, apa

si radiatii solare) si care au drept rezultat marirea rezistentei organismului fata de schimbarile  bruste ale

conditiilor atmosferice (caldura, frig, umezeala, curenti de aer etc.), sporirea puterii sale naturale de aparare

fata de infectii si, in final, imbunatatirea starii de sanatate.

Organismul uman este dotat cu proprietatea de a-si mentine temperatura constanta, gratie mecanismelor 

de termoreglare; astfel se realizeaza un echilibru permanent intre producerea si pierderea de caldura, in

functie de temperatura mediului extern. Un organism neantrenat se adapteaza mai greu la aceste diferente

de temperatura decat un organism calit.

Unul dintre mecanismele de termoreglare este debitul sanguin din piele. Cu cat aparatul vascular se

adapteaza mai prompt la temperaturile externe scazute sau crescute, cu atat rezistenta organismului este

mai mare. De exemplu, organismul antrenat reactioneaza la frig, la inceput printr-o scurta faza de

vasoconstrictie (pielea se face palida), dupa care afluxul de sange creste repede in regiunile corpului mai

expuse la actiunea frigulu; pielea se incalzeste si se inroseste ca urmare a circulatiei sanguine mai vii.

Principiile calirii

Calirea organismului se obtine prin antrenarea mecanismelor de termoreglare, ceea ce se realizeaza

respectand aplicarea gradata, continua, cu intensitate variata a unor mijloace diverse si a unor metode

individualizate.

Prin gradatie se intelege dozarea intensitatii si duratei actiunii factorilor naturali: la inceput se aplica excitanti

mai slabi, timp scurt, apoi se cresc intensitatea si durata. De aceea se recomanda sa se inceapa calirea

organismului in perioada calda a anului.

Continuitatea proceselor de calire inseamna aplicarea sistematica a procedeelor respective, incepand din

prima copilarie, zi de zi, pana la batranete. Daca se intrerupe aplicarea metodelor de calire o perioada mai

lunga de timp se pierde antrenamentul. Cele mai bune rezultate de calire se obtin cand intreg corpul sau o

suprafata cat mai mare a lui este supusa aerului, apei, soarelui.

Variatia intensitatii consta in aplicarea alternativa a unor excitanti (temperatura, de exemplu) de intensitate

diferita. Se realizeaza astfel o mai mare solicitare de termoreglare, care raspund mai bine si mai repede,

atunci cand corpul este supus unui dus cu apa rece si, imediat dupa aceasta, unui dus cu apa fierbinte,

urmat din nou de un dus cu apa rece. Nu vom aplica acest procedeu intempestiv, inainte de a fi obtinut

recomandarea medicului balneolog.

Utilizartea mai multor mijloace de calire in cursul aceleiasi zile da rezultate foarte bune: bai de aer si soare,

bai de apa si aer etc., combinate cu un program de miscare si exercitii in aer liber judicios alcatuit.

Prin individualizarea metodelor de calire se intelege respectarea caracteristicilor individuale determinate de

sexul, varsta, starea de dezvoltare si de sanatate a organismului supus calirii, ca si gradul sau de

antrenament, deci de posibilitatile de adaptare la procedeele folosite. In cazul in care survine o imbolnavire,

procesul de calire se intrerupe, urmand a fi reluat ulterior, in momentul  indicat de medic.

Un om calit oboseste mai greu si se bucura de mai multa putere de munca. El devine mai rezistent nu numai

la variatiile climatice, ci si la infectii, in general, ca si la traumele psihice.

Metode de calire

Calirea prin aer se bazeaza pe folosirea proprietatilor fizice si chimice ale aerului (indeosebi temperatura):

se fac bai de aer, sport in aer liber, plimbari, excursii, se doarme cu ferestrele deschise. Aceasta metoda se

aplica pe orice vreme.

Pentru a avea rezultate bune, imbracamintea se adapteaza anotimpului, starii vremii din ziua respectiva,

caracteristicile fiecaruia. In timpul calirii prin aer se reduce treptat numarul straturilor de imbracaminte, pe

masura ce scade temperatura aerului. Sederea in aer liber vara, cu imbracaminte sumara are vun efect

foarte bun asupra sanatatii.

Baile de aer se fac in aer liber – vara sau in incaperi cu geamuri deschise – iarna; la inceput, corpul este

expus la 20 -30º (este vorba de temperatura aerului), apoi la 20º-16º si chiar la 14 -10º pentru cei mai

robusti. Durata primelor bai de aer este de 10 minute si poate atinge 3 ore pentru cei ce fac exercitii fizice

sau practica in acest timp diferite jocuri sportive. Baia trebuie sa dureze atata timp cat nu apare senzatia

neplacuta de cald sau de frig (fiorul anuntat de “pielea de gaina”). Pe masura aplicarii procedurilor de calire,

se va constata ca senzatiile neplacute apar tot mai tarziu, ceea ce denota ca aparatul termoreglator al

organismului s-a antrenat.

Foarte importante in timpul bailor de aer sunt exercitiile de respiratie: se inspira pe nas, lent si adanc.

Aceste exercitii, baile de aer, gimnastica, jocurile contribuie la dezvoltarea toracelui si a capacitatii

pulmonare. In plus, avem posibilitatea sa stam in aer curat, bogat in oxigen.

Cura de aer consta din sederea in aer liber si curat, persoana fiind imbracata si asezata in sezlong sau pe

un pat, acoperita pe vreme rece cu patura, sau iarna – in saci speciali de blana (de dormit). Se incepe cu o

jumatate de ora si se ajunge pana la 3 ore; expunerea poate fi repetata de 2-3 ori pe zi. Cura de aer rece

serveste si ca metoda de tratament a debilitatii fizice, hipertiroidei, cardiopatiilor sau pneumopatiilor, fiindca

stimuleaza pofta de mancare, linistete sistemul nervos, imbunatateste somnul si genereaza o senzatie de

confort.

Calirea cu ajutorul apei consta in frictii, dusuri, bai si inot; metoda se bazeaza pe actiunea termica si

mecanica a apei care exercita in adevarat masaj al pielii si vaselor sanguine periferice