GENERALITĂŢISistemele de consolidare a versanţilor prezentate, sunt sisteme noi de

siguranţa,-din plasă de sârmă confecţionată din oţeluri de înaltă rezistenţă, sisteme utilizate la stabilizarea versanţilor abrupţi din rocă afânată sau stâncă ce prezintă pericol de alunecare, desprindere şi prăbuşire.

Dimensionarea soluţiilor de stabilizare a versanţilor trebuie să fie realizată prin intermediul unui concept de dimensionare verificat si certificat de institute internaţionale, (ex. Universitatea Technica Cottbus) Prezentul caiet de sarcini descrie principiul de alcătuire, modul de fixare şi îmbinare al elementelor componente, astfel încât fiecare soluţie structurală să răspundă unui anumit tip de fenomen de instabilitate. Soluţiile alese corespund celor mai recente tehnici de proiectare si punere în operă cu scopul de a respecta toate cerinţele funcţionale precum si toate condiţiile de rezistenţă şi stabilitate. Montajul trebuie realizat şi verificat profesional.

Se recomandă ca firmele furnizoare să asigure asistenţa tehnică la execuţie. Totodată aceste firme trebuie să prezinte documente referitoare Ia sistemul propriu de asigurare al calităţii în conformitate cu normele europene ( EN / ISO 9001).

Fiecare element component trebuie însoţit de un certificat de calitate EN 10 204 - 202, pentru controlul calităţii şi asigurarea calităţii, emis de producător .

Sistemele folosite trebuie să fie testate şi certificate de institute acreditate independente.

Toate plasele de înaltă rezistenţă şi materialele pentru reţele trebuie să fie testate şi certificate de un laborator internaţional acreditat (ex. INCERC-România, LGA-Gemania etc.).

Deoarece nu exista un normativ European care să reglementeze utilizarea barierelor flexibile împotriva căderilor de pietre, structurile trebuie să fie testate şi certificate în conformitate cu normativul Elveţian BAFU pentru certificarea şi clasificarea barierelor flexibile împotriva căderilor de pietre, singurul normativ cu putere juridică acceptat pe plan internaţional.

Producătorul trebuie să furnizeze manualul de instalare al sistemului cu descrierea în detaliu a paşilor de montaj şi instalare. Manualele pentru întreţinerea sistemelor de protecţie se vor pune la dispoziţie după instalarea sistemelor, pentru sistemele ce necesită întreţinere (ex. căderi de pietre şi torenţi).

Furnizorul, de sisteme de protecţie trebuie să prezinte o asigurare de respogs^Şta^îjjvaloare de minim 10 Mil. de Euro.Lucrări pregătitoare :Pregătirea terenuluiTerenul trebuie pregătit pentru montajul sistemelor de plase:

■ Defrişarea versantului

• Curăţarea versantului

• Egalizarea versantului

• Săparea versantului la nevoie, resp. la debleuri noi)

• Măsuri de drenaj (la nevoie)Observaţii la măsurile de pregătire a terenului

în cazul excavărilor, intervin deseori zone ale terenului verticale sau chiar în consolă. Deseori aici este nevoie

de o egalizare a terenului. Lucrările cuprind nivelarea canturilor terenului, îndepărtarea blocurilor

desprinse şi umplerea depresiunilor terenului.

Aici se numără şi defrişarea strategică a pomilor individuali, care nu prezintă o valoare deosebită.. Anumiţi

2

pomi pot fi lăsaţi, dar aceste puncte trebuie luate în considerare la stabilirea locaţiilor de ancorare a reţelei.

Tufişurile se vor tăia corespunzător.Trasarea

O trasare corectă cu marcarea tuturor punctelor importante pentru execuţie, uşurează realizarea şi permite

în acelaşi timp o vedere de ansamblu mai bună.

Trasarea include şi marcarea cu ţăruşi, tije de ancorare sau puncte colorate a următoarelor elemente

conform indicaţiilor proiectului şi a adaptării locale la formele terenului, obstacole, etc.:

• Margini

• Puncte de colţ

■ Trasee ale panourilor din plasă

• Tije de ancorare cu numerotare pentru documentarea ulterioară

• Ancore din cablu (opţional în legătură cu frânghiile de margine)

La marcaj trebuie să se acorde atenţie deosebita la respectarea distanţei dintre tijele de ancorare, care a fost

specificată în proiect şi care în primul rând nu trebuie depăşită. Distanţa dintre tijele de ancorare se bazează

pe dimensionarea, respectiv pe testele de siguranţă ale sistemului, cu considerarea condiţiilor terenului de

fundare şi a pantei versantului.

La poziţia fiecărei tije de ancorare In parte este admisă o abatere maximă de +i-10 % a distanţei

dintre tijele de ancorare orizontale prestabilită prin proiect, precum şi distanţei dintre tijele de

ancorare măsurată pe linia pantei.. Este permisă întotdeauna o micşorare a distanţei dintre

tijele de ancorare sau dispunerea de tije suplimentare pentru adaptarea la condiţiile locale (de

exemplu fixarea în punctele cele mai joase).

De cele mai multe ori sunt necesare adaptări de siguranţă la condiţiile existente. Indicaţiile din proiect nu

trebuie şi nu pot fi transpuse inflexibil în practică. în cazul în care sunt necesare ajustări mai mari sau în

cazul în care profilurile (înclinaţiile), respectiv solul nu corespunde ipotezelor din proiect, trebuie să fie

anunţată conducerea şantierului şi dacă este cazul şi proiectantul răspunzător.CAP.I. DESCRIEREA SOLUŢIILOR STRUCTURALE ART.l. Clasificare

în cadrul sistemului complex de consolidare a versanţilor sunt aplicate mai multe soluţii structurale sianume:structura flexibilă de stabilizare a pantelor predispuse Ia degradare şi alunecare structura de fixare a blocurilor de rocă pe suprafeţe neregulate şi în consolă structura tip barieră flexibilă de protecţie împotriva căderilor de pietre

ART.2. Alcătuire constructiva. Exigenţe2.1. Structura flexibilă de stabilizare a pantelor predispuse la degradare (sistem perdea)este

destinată stabilizării versanţilor abrupţi din rocă afânată şi stâncă, precum şi asigurării împotriva ruperilor de pietre, blocuri şi stânci alterate, afânate sau erodate sub influenţa agenţilor atmosferici.

în acest scop, suprafaţa ce urmează a fi protejată se acoperă cu plasă din sârmă de oţel de înaltă rezistenţă după curăţarea, egalizarea şi profilarea versantului. Această plasă este fixată în tije pentru sol sau stâncă care sunt pretensionate cu ajutorul plăcilor speciale de ancorare cu o forţă definită.

Ca reacţie, plasa apasă pe suprafaţa pantei şi împiedică astfel producerea de deformaţii şi alunecări, precum şi de ruperi. Această pretensionare exterioară sporeşte în mod decisiv siguranţa şi eficienţa sistemului.

Tijele de ancorare de care este fixată structura flexibilă de stabilizare se poziţionează în formă de caroiaj. Ele pot fi utilizate în acelaşi timp şi la stabilizarea alunecărilor mai profunde de teren.

Această structură are scopul de a stabiliza activ (prin tensionare) versanţii împotriva cedării în plan paralel cu panta a unui strat cu grosimea maximă de 1,50m precum şi împotriva cedărilor locale între ancore pe o grosime de maximum 1.50m. Structura va asigura o tensionare extemă, activă a suprafeţei cu o forţă medie de 5 kN/m2.

Structura trebuie să reziste razelor UV şi să aibă o durată de viaţă de cca. 50 ani. în plus, structura trebuie să nu necesite întreţinere după instalare.

Sistemul de stabilizare activă a versanţiilor trebuie certificat de către institute independente recunoscute.Structura trebuie să îndeplinească următoarele exigente:- rezistenta minima de rupere la tracţiune pe direcţie verticala: minim 150 kN/m- alungire maximă la rupere: 6.5%- rezistenţa minima la străpungere: 180 kN- rezistenţa minima la forfecare în dreptul muchiei plăcii de ancoraj: 90 kN- rezistenţa minimă la tracţiune la solicitări paralele cu panta: 30 kN- rezistenţa la încovoiere longitudinală a plăcii de ancoraj: 4-6 kN- dimensiunea minima a plăcii de ancoraj: 0.30 m (în lungime)- gaura centrală a plăcii de ancoraj trebuie sa permită utilizarea unei piuliţe sferice- elementele de îmbinare a panourilor învecinate trebuie să reziste cel puţin la acelaşi efort de întindere ca şi plasa şi să asigure aceeaşi deformaţie- dimensiunile ochiurilor plasei trebuie să permită forarea prin plasă cu o foreză cu diametrul de până la 90 mm- protecţia anticorozivă a plasei şi a elementelor de îmbinare: min.I50 g/m2 cu Zn 95% şi Al 5%» * *

- protecţia anticorozivă a plăcii de ancoraj : min. 500 g/m- protecţia anticorozivă a elementelor de îmbinare al panourilor de plasă trebuie sa fie de aceeaşi calitate cu cea a plasei- Suprafaţa „vizibilă” acoperită cu plasa de sârmă raportată la suprafaţa trebuie să fie de max. 10% din suprafaţa totală a versantului

4

- structura se livrează în suluri de mărimea 3,5 x 30 m- greutatea structurii nu depăşeşte 1,65 kg/m2

2.1.1 Elementele sistemuluiSistemul este alcătuit din:- plasa din sârmă- placă de fixare/ancorare- inel de înnădire- tije de fixare pentru sol sau rocă- tije suplimentare (opţional)- cabluri de bordare (opţional)- împletitura de control al eroziunii (opţional)- ancore din cablu spiralat (opţional)Plasa din sârmăCaracteristici fîzico-mecanice Valoarea

Rezistenţa la tracţiune 150 kN/m

Numărul de ochiuri transversal 12 /m

Numărul de ochiuri longitudinal 7 / m

Diametrul sârmei 3 mm

Rezistenţa Ia tracţiune a sârmei > 1770 N/mm2

Forma ochiului romboidală

Dimensiunile ochiului 83 x 143 (±3 %)

Diametrul cercului înscris 65mm(± 3 %)

Grosimea totală a plasei 1 lmm(± 1 mm)

Protecţia anticorozivă 95% Zn + 5% Al

înveliş protecţie ancticoroziv 150 g / m 2

Placa de fixare/ancorareCaracteristica Valoarea

Forma rombică

Dimensiuni 330 x 190 mm

Grosime lOmm

Diametrul găurii 40 mm

Tip

sol lungime vârf (tip cui) 25 mm

rocă lungime vârf (tip braţ) 15 mm

Protecţia anticorosivă galvanizate conform EN ISO 1461

Grosimea stratului 55 pm

Inel de înnădirc

Caracteristica Valoarea

Forma inel deschis

Calitatea materialului Fe360

Grosime 6 mm

Protecţia anticorosivă galvanizat

| Grosimea stratului 55 j4.ni

Tije de fixare pentru sol sau rocă

Date tehnice

Execuţie de ex. GEWI (ca alternativă şi burghiu autoforant ex. TITAN)Distanţea= 2.0...3.6 m (distanţa orizontală dintre tijele de ancorare)b = 2.0...3.6 m (distanţa verticală dintre tijele de ancorare)resp. conform cerinţelor locale

Diametru D = 25 / 28 / 32 mm (conform cerinţei de rezistenţă)

Lungimea Conform cerinţei de rezistenţă, în general peste L =

2.0 m

Protecţia împotriva coroziunii coroziunea prin ruginire luată în considerare (2 mm)

*)Dred [mm] = D (mm] - 4 mm Opţional pentru

zona capului:

vopsea zincată după mutare şi alungire (sau minim

măsuri de protecţie anticorosivă echivalente)

*) în general, tija este supradimensionată în zona

capului, deoarece pentru dimensionare este

relevantă rezistenţa ei la întindere şi rupere prin

forfecare pentru asigurarea împotriva alunecărilor

paralele cu panta.

Tije suplimentare (opţional)Date tehniceTipul Ex. GEWI, cu placa de ancorare

Zona de aplicare Ca prinderi suplimentare în zonele de margine, în punctele

adânci etc.Lungimea Lungimea normală predefinită = l,5m

Protecţia anti corosivă Galvanizat/ Oţel neprotejat anticorosiv

Cabluri de bordare (opţional)Date tehnice

6Zona de aplicare Pentru fixarea suplimentară conform cerinţelor topo sau

cerinţelor statice

Model uşor Cablu, fire din oţel D = 10 mm Forţa minimă de rupere 58

kNModel greu Cablu, fire din oţel D = 1 2 m m Forţa minimă de rupere

84 kNProtecţia anticorozivă 95% Zn + 5% Al

.A

Împletitura de control al eroziuniiîmpletitură cu o structură neregulată a ochiurilor, tridimensională,

realizată din polipropilenă.Se fixează sub plasa din sârmă de oţel cu ajutorul unor tije metalice.împletitura trebuie sa poată absorbi energia de impact a picăturilor de

ploaie de pe pantă astfel încât să se diminueze erodarea prin spălare, datorată ploilor şi să îmbunătăţească aderenţa pentru o înrădăcinare rapidă şi sigură a vegetaţiei.Date tehnice

Fibre Monofilamente extrudate

Material Polipropilenă (PP)

Densitate 0.90-0.91 g/cm3

Structura Structură cu bucle inegale

Grosime 18 mm

Greutate ca. 600 g/m2

Proporţia spaţiului gol > 95%

Consistenţă inoxidabil

Stabilitate UV min. 4 ani

Culoare gri-kaki sau negruAncore din cablu spiralat(opţional)Ancorele sunt alcătuite din sârme răsucite (cabluri) din otel de înaltă

rezistenţă (rezistenta la întinderede 1770N/mm ). Flexibilitatea le permite preluarea forţelor care deviază cu 30 faţă de axul forajului. Bucla de prindere este prevăzută cu o ţeava din oţel pentru protecţie în cazul unui impact. Ancorele permit prinderea laterala a cablurilor de susţinere a plasei.Date Tehnice

Domeniul de aplicare 1 în condiţii critice ca ancoră pentru prinderea cablurilor de

margine

Execuţie Cablu spiralat, condusă în 2 ramificaţii, cu două tuburi de

protecţie zincate în zona de fixare

Protecţia cablului împotriva coroziunii Zincare groasă grosimea minimă a stratului 230 g/m2

Protecţia tubului împotriva coroziunii Zincare la cald, grosimea minimă a stratului 250 g/m2

Execuţie simplă D 10.5 mm, sarcina utilă 100 kN. Lungimea în funcţie de natura

terenului:

L = 2...3 m

Execuţie grea D 14,5 mm, sarcina utilă 195 kN. Lungimea în funcţie de natura terenului:L = 2...4 m

D 18,5 mm. sarcina utilă 315 kN Lungimea în funcţie de natura

terenului:

L = 2...4 m

2.1.2 Variante de execuţieInstalarea structurii trebuie executată conform manualului de instalare

pus la dispoziţie de către producătorul sistemului.Două variante de montaj:

- Varianta A) Montarea plasei după introducerea tijei de ancorare- Varianta B) Montarea plasei înainte introducerea tijei de ancorare

Varianta de execuţie este determinată, de exemplu, de tipul tijei de ancorare, de procedeul de forare şi de normele de montaj.

Desfăşurarea montajului pentru varianta A:-Se marchează punctele de începere a forajului,a tijelor, conform

indicaţiilor din proiect, cu luarea în considerare a punctelor cele mai joase.

-Adâncirea zonelor unde se vor fora găurile pentru tijele de ancorare este benefică pentru a putea tensiona sistemul după aşezarea plasei.

-Forajul tijei de ancorare (şi eventual a ancorajului cablului).-Introducerea şi acoperirea cu mortar a tijelor de ancorare, astfel încât

capul tijei de ancorare să nu stea, de preferinţă, peste linia terenului.-Eliberarea capului tijei de ancorare.-întinderea plasei de sârmă.-îmbinarea panourilor de plasă.-Opţional: montarea cablurilor de margine.-Montarea plăcilor de ancorare şi tensionarea activă cu o cheie

dinamometrică sau cu o presă hidraulică, la forţele prestabilite.Desfăşurarea montajului pentru varianta B:

-Marcarea, forajul, montarea şi acoperirea cu mortar a tijelor marginale superioare -Marcarea punctelor de foraj pentru tijele de ancorare, cu luarea în considere a punctelor de adâncime, în limita de toleranţă a caroiajului tijelor, conform cerinţelor statice -Excavare pentru adânciturile din zona tijelor de ancorare -Fixarea plasei de tijele marginale -Derularea /montarea plasei

-Conectarea reciprocă a traiectoriilor plasei cu clemele de prindere-Optimizarea punctelor de foraj pentru tijele de ancorare, cu luarea în

considerarea a punctelor de adâncime în limita de toleranţă a rasterului tijelor, conform cerinţelor statice -Forajul tijelor de ancorare

-Introducerea şi acoperirea cu mortar a tijelor de ancorare-Montarea plăcilor de ancorare şi tensionarea activă cu cheia

dinamometrică sau cu presa hidraulică, cu forţele prestabilite.în cazul variantei A, plasele sunt montate după amplasarea tijelor de

ancorare.Se va acorda atenţie ca panourile să fie agăţate astfel în tijele de ancorare, încât după pretensionare să fie asigurată o aşezare cât mai

8

apropiată de suprafaţa versantului. Tijele de ancorare din primul rând pot fi utilizate pentru fixarea rolelor la marginea superioară în scopul fixării plasei.

în cazul variantei B, se amplasează mai întâi plasa, şi abia apoi se montează tijele de ancorare. Această variantă oferă avantaje referitoare la montarea şi adaptarea optimă a poziţiei tijelor de ancorare. Panourile de plasă (rolele de plasă) se fixează mai întâi deasupra coamei versantului. Acest lucru se poate realiza prin fixarea de tijele de ancorare principale fixate în prealabil pentru asigurare, sau prin fixarea de tije auxiliare pe de altă parte. Atenţie ca plasa să se aşeze cât se poate de bine pe suprafaţa versantului.

îmbinarea panourilor de plasă pe verticalăPanourile de plasă trebuie poziţionate astfel, încât îmbinarea să se facă cap la cap.

Panourile de plasă trebuie îmbinate pe lungime (de regulă pe linia de cădere a versantului) cu ajutorul clemelor de prindere. Pentru aceasta, se fixează fiecare ochi cu câte o clemă de prindere de panoul învecinat, amplasând întotdeauna o clemă de prindere imediat deasupra sau dedesubtul nodurilor de sârmă.

Această amplasare asigură faptul ca îmbinarea laterală a panourilor de plasă să atingă rezistenţa la întindere transversală specifică plasei şi ca deformaţiile sub sarcină să fie limitate la valorile admisibile.

îmbinarea panourilor de plasă pe orizontalăîn principiu există două posibilităţi:Cazul normal: îmbinarea prin introducerea prin rotire a unei spirale de

sârmăAlternativă: îmbinarea cu cleme de prindereEste de preferat ca îmbinarea fâşiilor de plasă să se facă prin

intermediul introducerii unei spirale desârmă.

Montarea plăcilor de ancorare

La montarea plăcilor de ancorare se va avea în vedere ca dinţii să se

prindă bine între ochiuri şi să poată fi presaţi stabil în sol. Prin aceasta

se asigură presarea optimă a împletiturii şi a plăcii la sau spre sol, fiind

posibilă astfel o transmitere impecabilă a forţei.Plăcile de ancorare pot fi presate pe sol numai după ce panourile de plasă

au fost îmbinate stabil şi pozate întins. De asemenea, în zona capului tijei trebuie îndepărtat mortarul pentru a putea tensiona adecvat sistemul.

La strângere, firele de sârmă individuale se pot prinde în profilul tijei de ancorare. în acest caz, piuliţa se va desface din nou şi se va încerca împingerea mai departe a sârmei spre sol.

Prin strângerea piuliţei cu cheia dinamometrică sau cu ajutorul unei prese hidraulice, plasa se presează prin apăsarea plăcii de ancorare complet pe sol şi astfel se întinde. Următorul tabel de forţe indică pentru trei tipuri de tije de ancorare diferite tip GEWI şi o combinare a momentelor de strângere pentru crearea unei forţe de tensionare de V= 30 kN, respectiv de V = 50 kN.Tabel de sarciniTipul tijei de ancorare Forţa de pretensionare V Moment necesar

Filetului D = 25 mm 30 kN 0.30 kNm 221 ft-lbs

50 kN 0.50 kNm 369 ft-lbs

Filetului = 28 mm 30 kN 0.35 kNm 258 ft-lbs

50 kN 0.55 kNm 406 ft-lbs

Filetului D = 32 mm 30 kN 0.40 kNm 295 ft-lbs

50 kN 0.60 kNm 443 ft-lbs

(1 kNm = 224.81 lbs • 3.281 ft = 737.6 ft-lbs)Extremităţile plaseiîn condiţii topografice şi statice speciale, vor fi montate opţional

pentru întărirea zonelor de margine ale plasei, cabluri de margine care se fixează de ancorele din cablu spiralat dispuse lateral şi se întind spre acestea.

In cazul marginilor neregulate sunt necesare în anumite condiţii tije. mai scurte, suplimentare pentru a întinde uniform plasa cât se poate de apropiat pe sol şi pentru a fixa marginile cât mai bine posibil.

Marginea superioară se va configura în măsura în care este posibil astfel încât plasa să poată fi îngropată puţin şi să poată fi acoperită cu cca. 0.3 m pământ excavat.Cablul de margine se va fixa de plasă cu cleme de prindere şi se va întinde spre ancorajele laterale pentru cabluri (punct de colţ sau ancoraje intermediare). Se va ţine cont ca cablul de margine să treacă deasupra rândului celui mai de sus al tijei de ancorare şi să poată fi menţinută punct cu punct prin plăcile de ancorare la tijele cele mai de sus. în caz normal, pentru fixarea cablului de margine la plasă se prind cleme de prindere la fiecare a al doilea ochi.

Cablul de margine se fixează suplimentar în principal cu tije băute sau auxiliare la distanţe de cca. 1.0în cazul marginilor mai lungi peste cca. 30 m, la utilizarea de cabluri de bordare se amplasează la fiecare 20...25 m ancoraje intermediare din cablu spiralat (în ambele direcţii).

Margine lateralăAmplasarea tijelor de margine se va alege astfel încât plăcile de ancorare

să poată apăsa plasa pe sol cu întreaga suprafaţă.Opţional cablu de margine lateralCablurile de margine laterală se fixează cu clemele de prindere de plasă.

Se va fixa fiecare al doilea ochi. Cablurile de margine se întind spre ancorajul pentru cabluri.

Cablul de margine trebuie fixat suplimentar cu tije bătute sau cu tije auxiliare la distanţe de cca. 1.0 m. Marginea trebuie îngropată puţin în măsura în care este posibil.

Opţional cablu de margine la partea inferioarăCablul de margine din partea inferioară trebuie introdus întotdeauna

deasupra rândului de jos de tije de ancorare. Trebuie fixat de plasă cu ajutorul clemelor de prindere, fiind necesară Fixarea fiecărui ochi. în mod suplimentar, cablul de margine de la partea inferioară trebuie amplasat astfel, încât să poată fi susţinut punctual cu ajutorul plăcilor de ancorare ale sistemului la tijele de ancorare ale ultimului rând.

10Cablul de margine trebuie fixat suplimentar cu tije bătute sau cu tije

auxiliare la distanţe de cca. 1.0 m.Fixarea cablurilor de margine de ancorele din cablu spiralat cu ajutorul clemclor

Cablurile de margine trebuie fixate conform schiţei care urmează de ancorele din cablu spiralat corespunzătoare.

Prima clemă se amplasează aproape de cârligul de fixare pentru cabluri. Clemele trebuie amplasate astfel, încât între ele să rămână o distanţă liberă care să corespundă minim unei lăţimi a clemei t. Clemele de fixare trebuie poziţionate întotdeauna pe partea nesolicitată a frânghiei.Tabel: Momente de strângere şi număr de cleme

Mărimea nominală

[mm]

Moment de strângere

necesar

[N * m]

Număr necesar de

cleme

Lăţimea cheii [mm]

6.5 4 3 10

8 7 4 13

10 10 4 13

13 36 4 19

16 55 4 22

19 75 4 22

22 120 5 24

Momentele de strângere indicate sunt valabile pentru suprafeţe de susţinere lubrifiate ale filetelor şi ale piuliţelor.

La montaj, dar şi înaintea punerii în funcţiune, piuliţele cu guler trebuie strânse la momentul de strângere prescris. După prima aplicare a solicitării,

momentul de strângere trebuie controlat şi eventual reglat din nou.Protecţia împotriva eroziuniiîntr-un sol cu granulaţie fină, expus puternic eroziunii, trebuie montată

de regulă o membrană de protecţie împotriva eroziunii, pentru ca imediat după montarea sistemului de stabilizare a versantului să existe deja o protecţie împotriva eroziunii locale. Adesea revegetarea este posibilă doar după o perioadă mai lungă după montare, deoarece acoperirea cu vegetaţie pe suprafeţe mici nu este economică.

O protecţie împotriva eroziunii este necesară atunci, când este posibilă spălarea materialului terenului într-un sol cu granulaţie fină, care nu se leagă sau care are o coeziune insuficientă. Această protecţie împotriva eroziunii poate fi necesară temporar (în cazul unei revegetări ulterioare) sau permanentă (fără revegetare).

Apreciere generală asupra necesităţii unei protecţii împotriva eroziuniiAbsolut necesară în cazul solului afânat cu granulaţie fină, care nu se leagă (de ex. nămol, nisip).De regulă necesară în cazul solului afanat, de granulaţie mixtă, care

alunecă (de ex. nisipuri, pietriş). Recomandabilă în cazul solului cu granulaţie relativ fină, când există riscul unor ape de suprafaţă care se scurg pe deasupra zonelor unde s-a amplasat sistemul de stabilizare.In general nu este necesară în cazul versanţilor de stâncă fără rocă afânată, respectiv fără depuneri de sol.

întreţinerea sistemului

Dacă sistemul de consolidare al versanţilor este conceput şi instalat în

mod corespunzător conform manualului de instalare şi dacă au fost remediate

scurgerile de apă şi eroziunea cu măsuri corespunzătoare, atunci nu este

necesară nici o întreţinere concretă.întreţinerea va fi necesară de fapt numai atunci când controalele arată că

datorită influenţelor mecanice exterioare asupra plasei sau asupra elementelor de prindere apar deteriorări care trebuie să fie remediate.

Dacă un panou de plasă sau fixarea lui s-a slăbit, atunci de regulă problema se poate rezolva prin strângere (tensionare). în cazuri extreme şi Ia nevoie trebuie montate tije suplimentare.

Dacă, în caz extrem, din cauza influenţei apei şi a alunecărilor de teren sau din cauza intemperiilor, a modificărilor terenului,apar cavităţi sub plasă, care nu mai pot fi tolerate, atunci este necesară întreţinerea completă cu desfacerea plasei, golirea, remontarea şi verificarea. La nevoie trebuie stabilizate spaţiile goale formate cu toreret.

2.2. Sistemul de fixare al blocurilor pe suprafeţe neregulate şi în consolă (sistem Paianjen)

Următoarele specificaţii tehnice descriu sistemul de prevenire al căderilor de stânci, realizat din plasă din sârmă ce ancorează si fixează blocurile mari de stâncă.

Este realizat dintr-o plasă spiralată specială, de înaltă rezistenţă, ce ancorează şi fixează blocurile mari de stâncă prevenind căderea lor. Plasa

12din sârme spiralate cu o rezistenta ridicată la tracţiune pot fi folosite

atâtpentru protecţii active (cu efort iniţial) cât şi pasive. Structura se aplică blocurilor care sunt pe punctul de a se desprinde sau de a aluneca de pe versant precum şi formaţiunilor de roci instabile cu suprafeţe neregulate. Plasa spiralată poate fi întinsă peste muchii vii sau fixată în cavităţi / nişe. în funcţie de tipul rocii, adică de dimensiunile particulelor ce se desprind, sub plasa de înaltă rezistenţă se poate monta o plasă secundară cu o reţea mai fină ( cu ochiuri mai mici).

Plasa se fixează pe tot conturul, iar atunci când se doreşte o protecţie activă se fixează şi în câmp cu ancore şi plăci de ancorare.

O altă utilizare a plaselor din sârme spiralate este recomandată în cazul ranforsării unui sistem mai vechi de protecţie care fie s-a uzat, fie s-a umplut deja cu material desprins din versant.

Plasa este alcătuită din "toroane" care au câte trei fire 04 mm în secţiune împletite pentru a rezulta o reţea romboidală. Firul este extrem de dur, rezistent la abraziune şi protejat anticoroziv.

Plasa trebuie să îndeplinească următoarele exigenţe:- rezistenţa la tracţiune: 220 kN/m (conform teste LGA)- număr de ochiuri transversal: 3.4 buc./m- număr de ochiuri longitudinal: 2 buc./m- diametru] sârmei: 4 mm- rezistenţa la întindere a firului: 22.0 kN-rezistenţa la tracţiune a oţelului: > 1770N/mm2 (otel-carbon de înaltă

rezistenţă)- diametrul "toronului": 8.6mm- construcţia : 1 x 3- forma ochiului: romboidală- dimensiunile ochiului: 292 x 500mm (±5%)- diametrul cercului înscris: 230mm (±5%)- capetele plasei: terminaţii înnodate- protecţie anticorozivă: 95% Zn + 5% Al- masa stratului de acoperire: 150g/m2

- greutate: 2.70kg/m2

- greutate rolă 20 x 3.50m: 190 kg2.2.1 Elementele sistemuluiSistemul este alcătuit din:- plasa din sârmă- placă de fixare/ancorare- tije de fixare pentru rocă- ancore din cablu spiralat- cabluri de susţinere şi bordare- cablu de susţinere lateral (opţional)- cleme de fixare- tije suplimentare (opţional)

Plasa din sârmăCaracteristici fizico-mecanice Valoarea

Rezistenţa la tracţiune a plasei 220 kN/m

Numărul de ochiuri transversal 3.4/ m

Numărul de ochiuri longitudinal 2/m

Diametrul sârmei 4.0 mm

Rezistenţa la tracţiune a sârmei > 1770 N/mm2

Forma ochiului romboidală

Dimensiunile ochiului 292 x 500(± 5 %)

Diametrul cercului înscris 230 mm (± 5 %)

Grosimea totală a plasei 8.6 mm

Protecţia anticorozivă 95% Zn + 5% Al

Masa stratului de acoperire 150 g / m 2

Placa de fixare/ancorareCaracteristica Valoarea

Forma rombică

Dimensiuni 330 x 190 mm

Grosime 1 Omm

Diametrul găurii 40 mm

Tip sol lungime vârf (tip cui) 25 mm

rocă lungime vârf (tip braţ) 15 mm

Protecţia anticorosivă galvanizate conform EN ISO 1461

Grosimea stratului 55 pm

Următoarele aspecte se vor avea în vedere, în mod deosebit:• La fixarea plăcuţelor cu cuie lungi ale sistemului se recomandă în general folosirea de piuliţe hexagonale cu suprafeţe de sprijin sferice sau piuliţe sferice.• Dacă împreună cu plăcuţa cu cuie lungi de la sistemul se folosesc piroane cu diametru D = 25 mm, se recomandă utilizarea şaibelor adecvate.• Nu se recomandă folosirea de piroane cu diametru D < 25 mm dacă se montează plăcuţele cu cuie lungi de la sistemul SPIDER® P33.• Piroanele cu diametru < 25 mm se vor folosi doar pe post de piroane auxiliare fără funcţie statică• Se va contacta producătorul dacă există întrebări legate de caracterul adecvat al altor tipuri de ancoreTije de fixare pentru rocăDate tehnice

Execuţie de ex. GEWI (ca alternativă şi burghiu autoforant ex. TITAN)

Distanţe

a = 2.0...3.6 m (distanţa orizontală dintre tijele de ancorare)

b= 2.0...3.6 m (distanţa verticală dintre tijele de ancorare) resp.

conform cerinţelor locale

Diametru D = 25 / 28 / 32 mm (conform cerinţei de rezistenţă)

Lungimea Conform cerinţei de rezistenţă, în general peste L = 2.0 m

141

1Protecţia împotriva coroziunii coroziunea prin ruginire luată în considerare (2 mm)

*)Dred [mm] = D [mm] - 4 mm Opţional pentru zona capului:vopsea zincată după mutare şi alungire (sau minim măsuri de protecţie anticorosivă echivalente)*) în general, tija este supradimensionată în zona capului, deoarece pentru dimensionare este relevantă rezistenţa ei la întindere şi rupere prin forfecare pentru asigurarea împotriva alunecărilor paralele cu panta.

Ancore din cablu spiralatDate tehnice

Zona de aplicare In condiţii critice ca şi ancore pentru tensionarea sistemului pentru fixarea zonelor în care este necesar un bordaj suplimentar

Alcătuire Cablu spiralat şi dublă protecţie a capului ancorei cu tuburi

din oţelProtecţia anticorosivă cablu Galvanizare groasă, grosimea minimă a stratului 230 g/m2

Protecţia anticorosivă tub oţel Galvanizare adâncă, strat minim cu grosime de 250 g/m2

Model uşor D = 10,5 mm, capacitatea portantă admisibilă 100 kN

Lungimea depinde de sol : L = 2...3 m

Model greu D = 14,5 mm, capacitatea portantă admisibilă 195 kN

Lungimea depinde de sol: L = 2...4 m

Ancorele utilizate pot fi din cabluri (pentru fixarea pe contur) sau bare autoperforante (cu secţiune plină sau cu gol central). Punerea în tensiune a plasei se realizează cu ajutorul plăcilor de ancoraj rigide. Ancorele pot fi utilizate şi la fixarea locală a blocurilor cu potenţial ridicat de desprindere/cădere, eliminându- se astfel operaţiunile riscante de îndepărtare controlată a acestora.

Structura are în compunere cabluri perimetrale (pe toate cele patru laturi); atunci când se doreşte mularea cât mai aproape de stâncă a plasei se utilizează cabluri intermediare, trecute pe sub plăcile de ancoraj.

Elementele de cuplare ale plaselorPanourile de plasă din fire spiralate sunt interconectate cu ajutorul

cuplelor de 3/8'". Astfel, se realizează o transmitere optimă a forţei între panourile de plasă din sărmă spiralată.

Cablurile de marginePlasa din fire spiralate va fi fixată pe toate cele patru părţi ale

acesteia şi întinsă cu ancore din cabluri spiralate. Prin montarea unor cabluri suplimentare, plasa poate fi, de asemenea, poziţionată în zone concave (de ex. lângă proeminenţe, cavităţi), situate în apropierea terenului stâncos.

ExecuţieInstalarea sistemului se va face conform manualului de instalare pus la

dispoziţie de producător.în funcţie de compoziţia şi natura formaţiunilor de pietre ce se vrea a fi

asigurate, se sugerează îndepărtarea întregului material liber (nefixat) sau montarea unei plase secundare înainte de instalarea sistemului de protecţie.

Instalarea propriu-zisă a sistemului de protecţie împotriva căderii rocilor presupune, în acest fel. un efort minim: datorită faptului că plasa din fire spiralate este livrată în role. aceasta poate fi - după fixarea de cablul de la marginea de sus - rulată în jos într-un mod controlat şi adecvat din punctul de vedere al siguranţei. Procedând în acest fel, o suprafaţă de 70m2 este acoperită dintr-o singură operaţie. Următorul pas presupune fixarea plasei din fire spiralate pe părţile laterale şi la marginea de jos a pantei, sau. dacă se iveşte cazul, legarea ei cu inele de cuplare de panourile învecinate şi astfel menţinând o forţă de transmisie optimă peste întregul sistem. Legarea cu cabluri de margine este posibilă în două moduri: Fie cablurile sunt introduse în ochiurile plaselor, fie sunt prinse cu ajutorul inelelor de cuplare. Pentru a încheia instalarea, sistemul de protecţie împotriva căderii rocilor este fixat peste suprafaţa prevăzută, în prealabil, cu ancore şi - unde este necesar - este fixat cu ancore suplimentare sau secundare, în nişe locale sau cavităţi cu ajutorul plăcilor de ancorare.

A

întreţinerea si inspectarea periodică a sistemului.Căderile de pietre, alunecările de teren, curgerile de noroi şi avalanşele

sunt evenimente naturale şi de aceea nu pot fi calculate. în acest caz este imposibilă obţinerea sau asigurarea absolută a siguranţei persoanelor şi proprietăţii prin metode tehnice. Acest lucru înseamnă că o monitorizare şi o întreţinere regulată şi adecvată a sistemelor de siguranţă sunt absolut necesare pentru a asigura nivelul de protecţie dorit. Siguranţa sistemului poate fi, de asemenea diminuată prin evenimentele ce depăşesc capacitatea de absorbţie a sistemelor proiectate în urma celor mai bune practici inginereşti, sau prin nefolosirea componentelor originale sau prin coroziune (cauzată de poluarea mediului sau de alte influenţe exteme).

Dacă sistemul de consolidare al versanţilor este conceput şi instalat în mod corespunzător şi dacă au fost remediate scurgerile de apă şi eroziunea cu măsuri corespunzătoare, atunci nu este necesară nici o întreţinere concretă.

întreţinerea va fi necesară de fapt numai atunci când controalele arată că datorită influenţelor mecanice exterioare asupra plasei sau asupra elementelor de prindere apar deteriorări care trebuie să fie remediate.

în primii doi ani trebuie făcută o inspecţie anuală, de preferat în primăvară. Dacă nu s-au semnalat modificări cu influenţe negative în funcţionarea sistemului, intervalul de inspecţie poate fi realizat la fiecare 2

Inspecţii suplimentare pot fi efectuate după evenimente meteo majore ( ploi extreme, cădere de materiale peste versantul protejat, evenimente seismice).

Inspecţia periodică trebuie specificată în graficul de întreţinere.2.3. Structurile tip barieră de protecţie împotriva căderilor de pietre protejează împotriva

impactului produs de pietrele în cădere. Pomind de la structura versantului

16se poate aprecia mărimea blocurilor cu potenţial de desprindere, înălţimea

de cădere şi traiectoria probabilă. Astfel se poate calcula energia cinetică pe care trebuie să o preia bariera de protecţie. Structura trebuie sa fie foarte rezistentă şi deformabilă. La impact deplasarea plasei depăşeşte 2 m iar înălţimea se reduce până la max. 50 % din înălţimea de construcţie.

Componentele structurii sunt: plasa inelară, stâlpii de susţinere, cablurile de susţinere a plasei, cablurile de ancorare a stâlpilor, ancorele flexibile.

Plasa utilizata va fi cu ochiuri circulare. Ochiurile circulare sunt alcătuite dintr-un număr de spire de sârmă cu diametrul sârmei de 3 mm. Plasa va fi confecţionată din oţel aliat de înaltă rezistenţă (rezistenţa la tracţiune > 1770 N/mm2).

Bariera împotriva căderilor de pietre pentru energii de max. 3000 kj

Tip:Teste:Institutul care a efectuat testele: Capacitatea de a absorbi energii:

absorb energii de min. 3000 kJîn conformitate cu normativul Elveţian pentru aprobarea sistemelor de

protecţie împotriva căderilor de pietre 2001/2006 WSLmin. 3000 kJ iară cedarea sistemului4.0-7.5 mînălţime stâlp [m] Profil stâlp

4.0 HEB 180

5.0 HEB 200

6.0 HEB 220

7.0 HEB 240

Calitate oţel S235 JR

Profile în conformitate cu EN 10025

Galvanizare în conformitate cu DIN 146

Distanţa între stâlpi: Tipul plasei inelare:

înălţime:8.0- 12 m

16/3/350 (nr. spire/diametru fir/diametru inel), 4 puncte de legătură, diametrul nominal al inelului 350 mm, diametrul sârmei 3.0 mm, rezistenţa la tracţiune a sârmei 1770 N/mm2, fixată cu ajutorul cuplelor de cablul suport.Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001

Plasa secundară: Cabluri suport:

Cabluri glisare:Cabluri de reţinere:

CLASA B Zn95A15Tip 50/50/2,4 mm. oţel moaleProtecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001

CLASA B ZN95AL5diametru 0 22 mm, forţă minimă de rupere: 305.0 kN 8 x 36 WS + IWRC conform cu EN 12385-4 Rezistenţa la tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2 EN 10264-2 Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001

CLASA B Zn95A!5 Element de frânare circular ataşat fiecărui cabludiametru 0 20 mm, forţă minimă de rupere: 252.0 kN 6 x 36 WS + IWRC conform cu EN 12385-4 Rezistenţa la tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2 EN 10264-2 Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001

CLASA B Zn95A15diametru 0 22 mm, forţă minimă de rupere: 305.0 kN 6 x 36 WS + IWRC conform cu EN 12385-4 Rezistenţa Ia tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2EN 10264-2 Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001

CLASA B Zn95A15 2 elemente de frânare circulare ataşate fiecărui cabluCabluri laterale de ancorare: diametru 0 22 mm, forţă minimă de rupere: 305.0 kN6 x 36 WS + IWRC conform cu EN 12385-4Rezistenţa la tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2 EN 10264-2Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001CLASA B Zn95A15Cabluri verticale: diametru 0 22 mm, forţă minimă de rupere: 305.0 kN6 x 36 WS + IWRC conform cu EN 12385-4 Rezistenţa la tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2 EN 10264-2 Protecţie anticorozivă în conformitate cu EN 10244-2:2001CLASA B Zn95AI5Ancorajul: Placă de bază ancorată cu 2 ancore din oţel 0 32 mmCabluri de ancoraj lateral şi cabluri de reţinere în amonte cu ancore din cablu 0 18.5 mm Diametru nominal 2 x 18.5 mm încărcare admisibilă 318 kNConstrucţie cablu spiralat 1x19 conform cu DIN 3053 Rezistenţa la tracţiune a unui fir: >1770 N/mm2 EN 10264-2 Galvanizare conform cu EN 10244-2, Clasa AAccesorii: Toate elementele incluse, clipurile conform cuEN 13411 -5, toate cuplele incluse

Plasa cu ochiuri circulare trebuie să îndeplinească următoarele exigenţe:- diametrul ochiului: 350 mm- capacitate portantă per inel: 140 kN- rezistenţa Ia tracţiune a sârmei: > 1770N/mm2

- protecţie anticorovivă: 95% Zn + 5% Al- masa stratului de acoperire: 150g/m2

Sistemul de protecţie tip barieră împotriva căderilor de pietre trebuie instalat în conformitate cu manualul de instalare pus la dispoziţie de

18producător.

Protecţia anticorozivă a plasei va fi AlZn deoarece elementele metalice masive zincate au o influenţă negativă asupra mediului.

Stâlpii sunt profile metalice tip HEB cu rigidizări pe inima. Capătul inferior este articulat de placa de bază care se fixează în teren cu maximum 3 ancore rigide (bare cu secţiune plina). Capătul superior este prelucrat astfel încât să permită atât trecerea cablurilor de susţinere a plasei cât şi prinderea cablurilor de ancorare.

Cablurile de susţinere a plasei - superior şi inferior - trec pe lângă stâlpi şi asigură suportul de care se prinde plasa. La capetele barierei aceste cabluri se prind de ancore flexibile încastrate în teren. In zonele extreme, înainte de trecerile prin stâlpii marginali, se intercalează "inele de frânare". Aceste piese sunt formate dintr-o ţeava de oţel care se strânge (îşi micşorează progresiv diametrul) atunci când se trage de capetele cablului din interiorul inelului.

Cablurile de ancorare asigură legătura între vârful stâlpilor şi teren (prin intermediul ancorelor flexibile). Sunt prevăzute şi ele cu "inele de frânare".

Ancorele flexibile sunt alcătuite din cabluri (aşa cum au fost descrise anterior).

Garanţia produsuluiCăderile de pietre, alunecările de teren, torentele sau avalanşele sunt

sporadice şi nu pot fi prevăzute. Cauza lor este omul (clădirile etc.), de exemplu, sau forţele pe care acesta nu le poate controla (condiţiile atmosferice, cutremurele de pământ etc.). Multitudinea acestor factori care ar putea atrage după sine astfel de evenimente ne face să credem că siguranţa persoanelor şi a proprietăţii nu este o ştiinţă exactă.

Totuşi, riscurile de rănire corporală şi de distrugere a proprietăţii pot fi reduse în mod substanţial cu ajutorul unor calcule adecvate care pun în aplicare practici eficiente de construcţii şi folosind parametri ce pot fi anticipaţi împreună cu implementarea corespunzătoare a unor măsuri de protecţie ireproşabile în zonele în care s-au identificat astfel de riscuri.Monitorizarea şi întreţinerea acestor sisteme reprezintă o condiţie absolută în garantarea nivelului de siguranţă dorit. Siguranţa sistemului poate fi pusă în pericol de evenimente, dezastre naturale, măsurări eronate sau nefolosirea componentelor şi sistemelor standard şi a pieselor originale, dar şi de coroziune (cauzată de poluarea mediului sau alţi factori care depind de oameni ca şi de alte influenţe externe).Spre deosebire de testele (efectuate pe rând) de căderi de pietre care, într-adevăr testează un caz de solicitare extremă dar demonstrează doar o situaţie standardizată, pe teren, amplasarea şi proiectarea unui sistem de protecţie poate varia foarte mult datorită topografiei. Influenţa unor astfel de modificări şi adaptări nu se poate determina întotdeauna cu exactitate. Punctele critice sunt, de exemplu, distanţa dintre stâlpi, schimbările de direcţie, unghiul de poziţionare al ancorei cablului şi direcţia şi viteza impactului.Verificarea finalăDupă construirea barierei, inginerul de şantier va efectua o verificare amănunţită.

Se vor verifica, în special, următoarele aspecte:a) Ancorele de cablu spiralat au fost cimentate până la semnele portocalii?b) Cablurile de susţinere şi cele laterale de ancorare sunt prinse de ancorele adecvate?c) Plasa din inele a fost legată corect de cablurile de susţinere şi de cablurile de alunecare?d) Cablurile au fost direcţionate corect spre capetele inferioare şi superioare ale stâlpilor?e) La despărţirea cablului de susţinere, clemele duble au fost instalate corect pe cablul de alunecare?f) La despărţirea cablului de susţinere, cablurile inferioare de susţinere sunt prinse de ancorele adecvate şi nu de plăcile de la baza stâlpilor?g) Pentru legarea capetelor cablurilor s-a folosit numărul corect de cleme de cablu? Clemele de cablu au fost poziţionate corect?h) Se va verifica cuplul de strângere de la clemele de cablu folosite Ia legarea capetelor cablurilor.i) Plasele au fost legate corect una de cealaltă?j) Slăbirea gradului de întindere la cablurile superioare de susţinere este mai mic de 3% din lungimea distanţei dintre stâlpi?

ART.3. Realizarea forajelorForajele pentru ancore se realizează Fie prin autoperforare (bara specială

este prevăzută cu carotiera proprie, pierdută), fie cu ajutorul unui utilaj specializat (foreză roto-percutantă cu aer comprimat, echipată cu tubaje şi carotieră recuperabilă).

Diametrul forajului va fi de până la cca. 125 mm.în timpul forajului se recomandă să se verifice profilul geologic al

terenului prin observarea detritusului evacuat, înregistrarea vitezei şi forţei de apăsare etc., urmând a se decide asupra modificării parametrilor de ancorare în cazul unor diferenţe sensibile faţă de condiţiile avute in vedere iniţial. De asemenea, este obligatorie notarea în fişa tirantului, a stratificaţiei întâlnite. In principiu se are în vedere o grosime a stratului alterat/alterabil de 1,50m şi o încastrare în stânca sănătoasa pe o adâncime de minimum 2.50m.

ART.4. Introducerea tiranţilor în forajeDupă execuţia forajelor se realizează operaţiunea de introducere a

tiranţilor în găurile forate.Această operaţiune este destul de delicată deoarece presupune îmbinarea

tronsoanelor pe măsura înaintării în foraj, în final tirantul devenind lung şi greu.

La această operaţiune se va utiliza o macara cu braţ lung (telescopic sau grinda cu zăbrele) prevăzută cu nacelă şi un eşafodaj cu scaun rabatabil pentru a fi reglat la înclinarea necesară pentru fiecare tirant.

ART.5. Injectarea tiranţilor• înainte de injectare, zona de ancorare trebuie curăţată de impurităţi cu

aer comprimat. Curăţirea se va face prin introducerea aerului de la capătul din stâncă al forajului).

• Se etanşează spaţiul de la gura forajului (obturator şi spuma poliuretanică).

20• Pasta de ciment folosita pentru ancore va avea urmatoarea reţetă (pentru

lmc):-1080 kg ciment -33 kg bentonita -600 1 apa

-raport în greutate: 1:0.3:6.6• Fluiditatea suspensiei de ciment (determinată cu pâlnia etalon) va fi cuprinsă între 18” şi 30” în funcţie de natura terenului. Astfel, limita inferioară se va folosi pentru condiţii mai grele de pătrundere a suspensiei în strat. La terenuri cu permeabilitate mare şi apă sub presiune se vor folosi valori mai mari.• Injectarea se face fie prin gaura interioara a ancorei, fie prin tuburi fixate în lungul barelor cu secţiunea plină, cu o presiune mica (de ordinul 0.5-lMPa); aceasta injecţie este de umplere a găurilor forate şi a fisurilor din stâncă de-a lungul ancorei; dacă presiunea se menţine o perioada relativ scurtă înseamnă că injectarea este completa şi se încheie procesul de injectare cu succes;• Dacă la injectarea de umplere se constată un consum de suspensie mai mare decât triplul volumului găurii forate (0.012m3/m) se procedează, după cca. 4ore, la o reinjectare sub presiune mare (1.0-2.0MPa); dacapresiunea de reinjectare scade atunci încă mai exista fisuri ce trebuiesc injectate şi se continuă reinjectarea până la umplerea completa a acestora şi până la revenirea şi menţinerea presiunii iniţiale.

O alta varianta consta in reducerea raportului a/c în timpul injectării.ART.6. Tensionarea tiranţilorTensionarea tiranţilor se execută după cel puţin 14 zile de la injectarea

zonei de ancorare.Lucrările pregătitoare în vederea tensionării tirantului se referă la:- aşezarea plăcii de repartiţie/ancoraj;- pregătirea capului de strângere (piuliţa cu gât sferic, şaiba)Momentul de strângere necesar obţinerii unui anumit efort de întindere în

ancoră depinde, pe lângă diametrul barei, de coeficientul de frecare dintre piuliţă şi placa de ancoraj; acest coeficient de frecare depinde, la rândul lui, de gradul de prelucrare a suprafeţelor în contact. Aceste date precum şi tehnologia specifică de tensionare trebuie puse la dispoziţie de către furnizorul barelor şi al sistemului de protecţie.

Operaţiunea propriu-zisă de tensionare a tiranţilor se face astfel:• Un tirant de probă se strânge până se obţine o forţă în tijă mai mare

cu 20% decât forţa necesara de pretensionare, se menţine câteva minute (minim 5) şi dacă nu apar fenomene de cedare, se blochează la forţa de pretensionare prescrisă.

• Pentru restul ancorelor se procedează la o strângere şi blocare la forţa de pretensionare prescrisă.

Se atrage atenţia că forţa de pretensionare este aleasă în funcţie de poziţia plasei faţă de versant: dacăplasa întinsă nu atinge versantul iar placa de ancoraj presează doar plasa se aleg valorile minime.Diametrul barei I Forţa de pretensionare Momentul necesar de strângere

25 mm 30 kN 0.30 kNm

50 kN 0.50 kNm

32 mm 30 kN 0.40 kNm

50 kN 0.60 kNm

Se poate realiza tensionarea şi cu ajutorul preselor; în acest caz lungimea suplimentară necesara prinderii în presă se obţine prin mufarea unui tronson de lm la capătul tirantului. După terminarea tuturor operaţiilor legate de pretensionare acest tronson suplimentar se desface din mufa.

CAP.II. MATERIALE UTILIZATE - CONDIŢII DE CALITATE

Rctete suspensii pentru executarea ancorajelor (orientativ)íconf GP113-04)

Art7. MATERIALE

1. Pastă de ciment şi mortarPentru paste de ciment şi mortare rezistenţa minimă pe cuburi cu latura de 7 cm la 28 de zile trebuie să fie de min. 25 MPa

Se pot utiliza următoarele tipuri de pastă/mortar:

1.1. Pastă de ciment

Se recomandă luarea în considerare a următoarelor reţete (pentru 1 nv*j:

Reţeta I:

- ciment: min. 800 kg

- bentonită/ciment: 0,03

- raport ciment/apă: 1,5-2,0 Reţeta II:

-ciment: 1.080 kg

- bentonită-ciment: 0,03

- ciment-apă: 1,6-1,7

1.2. Mortar de ciment-nisip

Se recomandă următoarea reţetă (pentru 1 m^j:

- ciment: min. 700 kg

- raport nisip/ciment: 1,15-1,25

- raport ciment/apă: 1,5-2,0

- adaosuri plastifiante şi anticontractile: 15% din greutatea cimentului

Plasă din sârmă de oţel de înaltă rezistenţăDate tehnice

Rezistenţa fa tracţiune a plasei din sârma de oţel

150 kN/m

Numărul ochiurilor transversale 12 buc,/m 1

Numărul ochiunlor longitudinale 7 buc.im

Diametrul sârmei 3 0 mm

Calitatea oţelului Oţel-carbon, de înaltă rezislenlâ

Rezistenţa de rupere la tracţiune a sârmei de oţel

£ 1770 N/mm*

Forma ochiurilor Romboidală

Dimensiunea ochiurilor 83 143 mm 3%)

Diametrul cercului interior al ochiului de plasă

65 mm (+/- 3%)

înălţimea loială a ochiului 11 0 mm (■*■/- 1 mm)

Protecţia împotriva coroziunii GEO0RUGG SUPERCOAT1NG*

Componenţa protecţiei anticoro- zive 95% Zn / 5% At

Acoperirea 150 g/m*

22

Plăcile de ancorare ale sistemuluiDate tehnice

Geometria Romboidală -formă de diamant (330 • 190 mm)

Grosime 10 mm

Diametrul orificiilor 40 mm

Tipuri Roci afânată: min. 25 mm adâncime (gheare ascuţite) Stâncă: min. 15 mm adâncime (gheare ascunse)

Protecţia împotriva coroziunii Zincare la cald conform EN ISO 1461, stratul de zinc 55

Ancoră utilizabilă ex. SWISS GEWI 25 /28 / 32. TITAN 30/16 1 30/11, IBO R 25 / R 32 / R 38

TEHNOLOGIE DE EXECUŢIE ANCORE Etape de execuţie ancore autoperforante tip IPregatirea barelor: armaturile se controleaza sa fie curate si fara pete de rugina; Prinderea barei in utilaj;Forarea găurii la dimensiunile din proiect cu ajutorul sapei pierdute montate la partea inferioara a barelor si cu ajutorul unui fluid de foraj compus din suspensie de ciment caracterizata de un raportului apa ciment de cca. 0,7 si o presiune de cca. 10-20 bar (funcţie de teren) concomitent cu introducerea barelor;Injectarea de consolidare cu suspensie de ciment caracterizata de un raport apa ciment < 0,5 se face prin gaura interioara a ancorei dupa realizarea forajului cu o presiune de 20 - 60 bar pana la refularea suspensiei in exteriorul forajului. Daca la injectarea de umplere se constata un consum de suspensie mai mare decât 2,5 diametrul găurii forate se procedeaza, dupa cca. 4 ore, la o reinjectare sub presiune. Daca se constata pierderi mari, se reduce raportul apa ciment.Etape de execuţie ancore tip IIPregatirea barelor: armaturile se controleaza sa fie curate si fara pete de rugina;

Forarea găurii la dimensiunile din proiect cu ajutorul utilajului de forat, fluid de foraj aer;

Injectarea de umplere se face gravitaţional, cu suspensie de ciment pana la refularea suspensiei in exteriorul forajului. Daca la injectarea de umplere se constata un consum de suspensie mai mare decât 2,5 diametrul găurii forate se procedeaza, dupa cca. 4 ore, la o reinjectare sub presiune. Daca se constata pierderi mari, se reduce raportul apa ciment. Injectarea de consolidare/reinjectarea cu suspensie de ciment caracterizata de un raport apa ciment < 0,5 se face printr-un tub de PVC ataşat barei o presiune cuprinsa intre 20-60 bar.

CAP III. VERIFICAREA CALITĂŢII ART.8. Finisarea taluzuluiCalitatea finisării taluzurilor depinde de modul cum s-a executat săpătura

ultimului strat de stâncă de deasupra taluzului (dacă s-au folosit pentru derocâri, încărcături mari sau mici, dacă s-a folosit pickhamerul).

Se verifică dacă la baza taluzului s-a amenajat o bancheta de 0,50-1,00 m lăţime pentru preluarea materialului desprins de deasupra.

Dacă taluzul depăşeşte înălţimea de 10 m, se verifică dacă a mai fost amenajată o banchetă de 0,5-1,0 m la o înălţime potrivită de 6-8 m.

Pentru înălţimi mai mari de 12 m, pantele se vor stabili pe bază de calcul de stabilitate, conform STAS 2914-84.

ART.9. Execuţia protecţieiVerificarea execuţiei protecţiei consta în:- urmărirea execuţiei numărului de ancore prevăzut;- prinderea plasei la partea superioară (muchia taluzului) pe bare din

OB 37 şi legarea acestora de ancorele executate;- suprapunerea plaselor pe o lăţime de 10 cm pentru coasere;- rigidizarea plasei cu bare din OB 37 dispusă în reţea.Se verifică dacă sârma de legătură a plasei este zincată pentru a se evita

rugina şi desfacerea plasei. Toate aceste verificări se face conform Legii nr. 10/95 şi în baza unui “Program pentru controlul calităţii lucrărilor” de comun acord între proiectant, beneficiar, constructor şi la toate aceste verificări se încheie: proces verbal de lucrări ascunse, proces verbal de recepţie calitativă sau proces verbal.

ART.10. Verificarea calităţii materialelori cuprinde următoarele elemente obligatorii:

• Controlul calităţii materialelor componente ale tirantului.

• Controlul calităţii materialelor pentru prepararea suspensiei de

injectare.

• Controlul calităţii tiranţilor asamblaţi.

• Controlul permanent al preparării suspensiei de injectare (dozaj şi

consistenţă).• Controlul umplerii totale a forajului (bulbului) la injectare, prin urmărirea acestei operaţiuni în permanenţă, conform celor menţionate la ART.5.Recepţia tiranţilor se face pe baza «Fişei de foraj - injecţie» şi «Fişei de tensionare şi blocare».