CADRUL CONCEPTUAL PRIVIND INTOCMIREA SI PREZENTAREA

SITUATIILOR FINANCIARE

2008

CADRUL CONCEPTUAL PRIVIND INTOCMIREA SI PREZENTAREASITUATIILOR FINANCIARE

1

In analiza politicilor si optiunilor referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare se va tine cont de reglementarile prevazute in Ordinul minstrului finantelor publice si, implicit, de cele prezentate in norma contabila international IAS 1”Prezentarea situatiilor financiare”. Scopul situatiilor comerciale este acela de a oferi o prezentare financiara structurata referitoare la pozitia financiara si tranzactiile realizate de intreprindere. Prin situatiile financiare trebuie sa se furnizeze o informare despre pozitia financiara, performantiile si fluxurile de trezorerie ale unei intreprinderi, informare care sa fie utila unei game largi de utilizatori in luarea deciziilor lor economice.De asemenea, situatiile financiare au scopul de a arata rezultatele gestiunii realizate de conducerea intreprinderii, inclusiv asupra modului in care aceasta a utilizat resursele care i-au fost incredintate.

Pentru a se realiza acest scop, situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, in special referitoare la scadenta si probabilitatea lor. In acest sens, informatiile vizeaza:

activele controlate de intreprindere, adica resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare;

datoriile intreprinderii, adica pasivele externe ce trebuie sa se regaseasca la originea platilor;

capitalurilor proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de intreprindere;

rezultatul net al intreprinderii si, intr-o acceptiune mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectate evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evolutie din care sunt excluse operatiilor efectuate de intreprindere direct cu proprietarii sai;

fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare;

Aceste informatii trebuie sa permita utilizatorilor de conturi sa aprecieze capacitatea intreprinderii in cauza de a plati dividend, dobanzi si, in mod general, de a-si achita datoriile de scadentele prevazute.

Un set complet al situatiilor financiare include urmatoarele componente: bilantul ; contul de profit si pierdere ; variatiile capitalurilor proprii; tabloul fluxurilor de trezorerie; politicile contabile si notele explicative;

Structura si continutul situatiilor financiare propriu-zise, norma IAS 1 prevede o lista minimala de rubrici. Informatiile complementare situatiilor financiare propriu-zise fac obiectul notelor explicative.

In cadrul situatiilor financiare, fiecare componenta trebuie identificata in mod clar. In acest sens, este necesar sa se puna in evident urmatoarele identificari :

numele intreprinderii sau orice indicatie echivalenta; daca este vorba despre conturi individuale sau despre conturi consolidate; in privinta bilantului, data la care a fost intocmit, iar in cazul contului de profit sau pierdere,

tabloul variatiilor capitalurilor proprii si tabloului fluxurilor de trezorerie, perioada acoperita de “aceste” situatii;

moneda in care sunt prezentate situatiile financiare; exprimarea in mii, milioane, sau intr-o alta unitate de masura, daca aceasta optiune a fost

adoptata.

2

Perioada de raportare a situatiilor finaciare trebuie sa fie intocmite pe cel putin o data pe an.Atunci cand, in mod exceptional, data bilantului este mai mare sau mai mica decat un an, intreprinderea trebuie sa indice in situatiile financiare:

motivul pentru care a fost aleasa o perioada diferita de un an; faptul ca fluxurile exercitiului precedent (relevante prin contul de profit si pierdere, tabloul

variatiilor capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie si notele explicative) nu sunt comparabile.Una dintre ipotezele ce pot motiva schimbarea datei de inchidere este achizitia unei intreprinderi

care intocmeste situatiile financiare la o data diferita de cea a cumparatorului.Intr-o astfel de situatie, este important ca utilizatoriisa fie instiintati asupra necoparabilitatii valorilor si asupra motivului schimbarii datei bilantului.

Referitor la termenul de intocmire a situatiilor financiare, trebuie precizat ca utilitatea acestora este deteriorate daca ele nu sunt disponibile utilizatorilor in limita unei perioade rezonabile, dupa data bilantului. Cu cat sunt intocmite si publicate mai tarziu , cu atat utilitatea lor se reduce. Un termen maxim de 6 luni constituie o limita normal.

Bilantul contabil

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie sa apara in bilant. Acestea sunt: a. imobilizari corporale b. active necorporale c. active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g) d. investitii contabilizate utilizandu-se metoda punerii in echivalenta e. stocuri f. creante comerciale si similare g. numerar si echivalente de numerar h. datorii comerciale si similare i. datorii si active fiscale in conformitate cu IAS 12 j. provizioane k. datorii pe termen lung purtatoare de dobanda l. interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului) m. capital emis si rezerve.

Rationamentele privind prezentarea separata in bilant a altor elemente au la baza 3 criterii: 1. natura si lichiditatea activelor precum si pragul lor de semnificatie conducand la prezentarea

separata a fondului comercial si a activelor provenind din cheltuielile de dezvoltare, a activelor monetare si nemonetare, precum si a activelor curente si a celor imobilizate.

2. functia activelor in cadrul intreprinderii conducand la prezentarea separata a activelor financiare si de exploatare, a stocurilor, a creantelor, numerarului si a echivalentelor de numerar.

3. suma, natura si delimitarea in timp a datoriilor conducand la prezentarea separata a datoriilor purtatoare si nepurtatoare de dobanda si a provizioanelor, clasificate in curente si pe termen lung.

IAS 1 cere subclasificari specifice pentru capitalul social: o intreprindere trebuie sa prezinte in bilant sau in note, pentru fiecare clasa de capital social:

a. numarul de actiuni subscrise;

3

b. numarul de actiuni emise si varsate integral si emise dar nevarsate integral; c. valoarea nominala pe actiune sau sa precizeze faptul ca actiunile nu au valoare nominal;d. o reconciliere a numarului de actiuni existente la inceputul si la sfarsitul anului;e. drepturile, preferintele si restrictiile atasate clasei respective inclusiv restrictiile asupra repartizarii

dividendelor si rambursarii capitalului;f. actiunile in intreprindere detinute de intreprinderea insasi sau de filiale sau societati asociate ale

intreprinderii, si g. actiunile rezervate pentru emitere in baza optiunilor de conversie si contractelor de vanzare,

inclusiv termenele si sumele. Structurile calitative folosite pentru  modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ si pasiv. Ele se explica si definesc simultan prin prisma economicului,  juridicului si financiarului.          Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia  lui grupeaza elementele in bunuri reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii. Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctie intre structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se imparte in activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitaluri si datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare. Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora ,iar pasivul, in functie de exigibilitatea lor (termen de plata).Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile si disponibile(lichiditatii)iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung )si pe termen scurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurse economice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar pasivul ,originea resurselor(provenienta acestora).     In cadrul activului  sunt delimitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de bunuri de imvestitie ,utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri ,creante  si valori mobiliare de plasament.  Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor si anume:Resurse permanente sau pe termen lung ,furnizate de proprietar (individual sau asociatii), resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat,sub forma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar. Astfel, privind in genere, putem spune ca activul,prin componenţa sa  evidentieaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare in functie  de modul  de constituire  (surse proprii-straine)si exigibilitatea lor.  Astfel in cadrul bilantului contabil patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si pasivului, in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind  grupate in raportul destinatiei  bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate,circulante, si active de regularizare si asimilate .La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari necorporale corporale si financiare ,cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care o imbraca in stocuri de productie in curs de executie ,creante ,plasamente  si disponibilitati banesti. Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv  sunt grupate in raport de caile de  formare a surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive de regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.          Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea inversa lichiditatii activelor, de

4

la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile  necorporale,pana la cele mai lichide,adica catre disponibilitatile banesti,care,imbraca deja forma de bani.Analizand elementele pasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand cu  elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung  si cu cele curente sau pe termen scurt.

Contul de profit si pierdere

Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare .IAS 1 cere ca cel putin urmatoarele elemente sa fie incluse in contul de profit si pierdere:

a. venituri din activitati extraordinare; b. rezultatele din activitatea de exploatare; c. cheltuieli de finantare;d. partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie

contabilizata prin metoda punerii in echivalenta; e. cheltuielile fiscale; f. profitul sau pierderea din activitatile curente; g. elemente extraordinare; h. interesul minoritar; i. rezultatul net al exercitiului;

Daca bilantul contabil permite o  cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand la baza: - valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic venituri; - valorile  utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie.    Din compararea celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Contul de profit si pierdere sintetizeaza  fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.IAS 1 cere ca o intreprindere sa prezinte fie in contul de profit si pierdere, fie in note o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul intreprinderii. Contul de profit si pierdere sintetizeaza  fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei       Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si  curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.      Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului. Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor

5

de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.

Situatia variatiilor capitalurilor proprii

Intreprinderile nord-americane raporteaza profitul sau pierderea neta in contul profit sau pierderi.Marile companiic ontabilizeaza, alaturi de venituri si cheltuielile, castigurile si pierderile.Aceste informatii conduc la un indicator care proiecteaza noi dimensiuni ale analizei performantei intreprinderilor,adica rezultatul economic sau global. Ele se refera la variatia capitalurilor proprii, ca urmare a evolutiei diferitlor surse, cu exceptia celor generate de operatiile cu proprietarii. Rezultatul economic include rezultatul net al exercitiului corectat cu valoarea unor castiguri sau pierderile nerealizate care, in tara noastra, sunt consecinta reevaluarii imobilizarilor corporale si/sau necorporale si ajustarile generate de conversia conturilor entitatilor straine. Multe dintre companiie nord-americane raporteaza situatiile ale variatiilor capitalurilor proprii pentru fiecare element al capitalurilor proprii. Este prezentat soldul initial al fiecarui element, preluat direct din structurile bilantului exercitiului precedent. In situatia variatiilor capiatalurilor proprii vor aparea efectele diferitelor categorii de tranzactii:

-rezultatul net din contul de profit si pierdere; -detalii referitoare la emisiunea de noi actiuni; -declaratii in cursul anului referitoare la dividende; -cumpararea de actiuni proprii;

-vanzarea de actiuni proprii; -castiguri sau pierderi nerealizate din investitiile disponibile pentru vanzare; -ajustari generale de conversia conturilor entitatilor straine.

Dupa explicarea variatiilor capiatlurilor proprii, situatia se incheie cu soldurile la 31 decembrie, asa cum aparut ele in bilantul de inchidere.Organismul international de normalizare contabila a prluat uzantele anglo-saxone, in materie de raportare a variatiilor capitalurilor proprii, ar situatia prevazuta in IAS 1 cuprinde:

a) beneficial net asu pierderea neta al exercitiului;b) pierderile si castigurilor, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor

proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si toatalul acestor elemente;c)efectul cumulate al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale, conform

metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8.d) operatiile ce afecteaza capitalul, effectuate cu proprietarii intreprinderii, si distribuirile de

dividend in favoarea acestora;e) rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor

reprezentand variatiile;f) o reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum

capitalul, primele de emisiune, rezervele etc., cu precizarea separate a fiecarei miscari.Prin utilizarea celei de-a doua variante , situatia variatiei capitalurilor proprii cuprinde numai

informatiile a) – c), celelalte informatii (d) – f)) fiind indicate in notele explicative. Aceasta varianta se aproprie de continutul indicatorului “rzultatul economic” si deci de “situatia rezultatului economic”, care fac obiectul normalizarii si practicilor americane, sau de continutul situatie financiare britanice”situatia

6

tuturor castigurilor si pierderilor contabilizate”, care exprima aproximativ acelasi lucru ca situatia Americana.

Fluxurile de trezorerie

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie (denumite şi fluxuri de numerar sau cash-flow in unele lucrari) drept intrari sau iesiri de numerar şi echivalente de numerar.

Cadrul general pentru intocmirea şi prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si „situatia fluxurilor de trezorerie“ stipuleaza ca obiectivul acestora „este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele şi modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatorii in luarea deciziilor economice“. Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti şi potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul şi institutiile acestuia, precum şi publicul. Privitor la „situatia fluxurilor de trezorerie“, IAS 7 considera ca aceasta ofera informatii utile pentru evaluarea capacitatii intreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesitatilor intreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului şi sigurantei generarii lor.

În Romania, situatia fluxurilor de trezorerie este considerata o componenta a situatiilor financiare anuale in conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finantelor Publice Nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru Aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene şi cu Standardele Internationale de Contabilitate . Situatia fluxurilor de trezorerie se intocmeşte, conform IAS 7, fie utilizand metoda directa, fie metoda indirecta .

In cadrul situatiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordarii functionale a activitatilor intreprinderii, fluxurile sunt grupate in trei categorii: – fluxuri provenite din activitatile de exploatare (operationale); – fluxuri provenite din activitati de investitii; – fluxuri provenite din activitati de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implică numerar;evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si îndeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare (cash-flow strategic) . Utilitatea analizei este data de faptul ca variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din operatiunile de capital care privesc investitiile şi finantarile. Atunci cand fluxurile reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi intampla, trezoreria se asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri . Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi .

Sunt consacrate doua metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de activitatile de exploatare, de investitii şi de finantare) :– metoda directa; – metoda indirecta.

A. Metoda directa Conform acestei metode se opereaza cu încasari şi plati brute în numerar .

7

a) Fluxurile de numerar provenite din activitatile de exploatare: – încasarile in numerar din vânzarile de bunuri şi prestarile de servicii; – incasarile în numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane şi alte venituri (care se pot estima pe baza marimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului creantelor comerciale din exercitul financiar); – plati in numerar către furnizorii de bunuri si servicii . Marimea acestora se ajusteaza cu variatia soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi marfuri prin adaugarea diferentei dintre stocul final si cel initial, respectiv cu variatia soldului datoriilor comerciale (ct. 401+403) prin scaderea diferentei dintre soldul final si cel initial al exercitiului financiar; – plati in numerar către si în numele angajatilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu variatia soldurilor conturilor necorespunzătoare); – plati in numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot fi identificate in mod special cu activitatile de investitii si de finantare (se refera la cheltuielile privind impozitul pe profit, ct. 691–791, daca se presupune ca intregul impozit pe profit este aferent activitatii de exploatare).

b) Fluxurile de numerar provenite din activitatile de investitii: – platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza cresterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situatiile financiare si se ajusteaza cu variatia datoriilor intreprinderii catre furnizorii de imobilizari; – plati in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu şi de creante ale altor întreprinderi. Se pot identifica în valoarea cresterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situatiile financiare; – incasari in numerar din vanzarea de terenuri şi cladiri, instalatii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; – incasari in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu şi de creante ale altor intreprinderi; – avansuri în numerar şi imprumuturile efectuate catre alte parti; – incasari in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parti.

c) Fluxurile de numerar provenite din activitatile de finantare: – venituri in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu. Se determina pe baza cresterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) si se ajusteaza cu variatia creantelor privind capitalul subscris si nevarsat; – platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii. Se regasesc in scaderea capitalului social si a rezervelor; – veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi. Sunt constituite din cresterea imprumuturilor si datoriilor asimilate, inregistrate de intreprindere in conturile aferente, veniturile din dobanzi şi alte cheltuieli financiare oglindite in contul de profit şi pierdere; – platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar. Se determina pe baza analizei contractelor de leasing. Fluxurile de numerar - total – Numerar la inceputul perioadei; – Numerar la finele perioadei. Rezultanta fluxurilor de numerar din activitatile de exploatare, de investitii si de finantare reprezinta trezoreria neta.

B. Metoda indirectă

8

IAS 7 şi OMFP nr. 94/2001 prezinta metoda indirecta ca alternativa la metoda directa de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode consta în faptul ca profitul net (sau pierderea neta) este ajustat(a) cu efectele tranzactiilor ce nu au natura monetara, amanarile sau angajamentele de plati sau incasarile in numerar din exploatare trecute sau viitoare si elemente de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatile de investitii sau de finantare.

Situatia fluxurilor de numerar prin metoda indirecta se prezinta in felul urmator : a) Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

– rezultatul net; – modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant; – ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse in activitatile de investitii sau de finantare.

b) Fluxuri de numerar din activitati de investitii: – platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung; – incasarile in numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung; – platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi; – incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si creanta ale altor intreprinderi; – avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti; – incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parţi.

c) Fluxuri de numerar provenite din activitati de finantare: – veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu; – platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii; – veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi; – rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate; – platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Fluxuri de numerar - total – Numerar la nceputul perioadei; – Numerar la finele perioadei.

Rezultatul obtinut prin aplicarea metodei indirecte este acelasi ca şi cel obtinut prin metoda directa, difera insa structura fluxurilor de numerar referitoare la activitatile de exploatare. Fluxurile de numerar din activitatile de investitii si cele din activitatile de finantare sunt determinate prin metoda directa.

Prin metoda indirecta, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercitiului financiar, sunt efectuate ajustari pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere ca prin practicarea unei contabilitati de angajament sunt inregistrate veniturile si cheltuielile in momentul facturarii lor si nu în momentul incasarii sau platii, iar in calculul profitului sunt luate in considerare unele elemente de venituri si cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrari sau iesiri de numerar din trezorerie, ceea ce face sa creasca diferenta dintre marimea rezultatului realizat si marimea numerarului din trezorerie .

Prin efectuarea ajustarilor se urmareste: – eliminarea efectelor contabilitatii de angajament prin luarea in considerare a capitalului de lucru

net. Ca atare, din rezultatul exercitiului se scade variatia stocurilor (materii prime si materiale

9

consumabile, productia in curs de executie, produse finite si marfuri, avansuri pentru cumpararea de stocuri), variatia creantelor (creante comerciale si alte creante) si se adauga variatia datoriilor de exploatare (decalajele de plati favorabile intreprinderii puse in evidenta de variatia soldurilor conturilor corespunzatoare);

– eliminarea veniturilor si cheltuielilor nemonetare (amortizarile si provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea si provizioanele constituite şi scaderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se aduna toate rubricile de ajustari din contul de profit si pierdere: ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active circulante);

– eliminarea acelor elemente de venituri si cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare. Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomanda metoda directa, aceasta furnizand informatii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirecta aceste informatii nu sunt disponibile. In practica insa, intreprinderile prefera metoda indirecta intrucat are o logica de calcul mai apropiata de formatul raportarilor contabile. In concluzie, dupa parerea mea situatiile financiare in cadrul firmei sunt esentiale deoarece ele ofera informatii investitorilor, in luarea deciziilor economice, informatii privitoare la pozitia financiara a firmei, performanta si fluxurile de numerar, rezultatele de gestiune realizate de intreprindere,iar in functie de aceste informatii atrage sau nu potentiali investitori,in functie de performantele firmei .

Bibliografie

-Feleaga Niculae, Malciu Liliana, Politici si operatiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti 2002;

10

- Gheorghiu, Alexandru, Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic, Bucureşti,

Editura Economică, 2004,

-Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Bucureşti, Editura Economică, 2000.

- Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Bucureşti, Editura

Economică, 2004, p. 381.

Octavian Bojian - Bazele Contabilitatii

Negescu Ion - Bazele Contabilitatii

11