Curs 9. Evaluarea, consilierea şi psihoterapia familiei.

Etape: Evaluarea completă a cazului în contextul situaţiei de viaţă cu care se

confruntă; Identificarea problemei de bază şi a celor derivate din perspectiva

clientului şi a consilierului; schiţarea obiectivelor consilierii împreună cu clientul şi acceptarea contractuală a cadrului consilierii (durata şi frecvenţa şedinţelor, locaţia, costurile, clarificarea intenţiilor, aşteptărilor mutuale şi maniera de colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului de respectarea principiului confidenţialităţii);

Realizarea relaţiei şi stimularea alianţei terapeutice, a contactului facilitator muncii de explorare şi clarificare;

Explorarea problemei, analiza răspunsurilor emoţionale, cognitive şi comportamentale ale clientului la problema identificată şi conectarea lor cu obiectivele iniţiale; reformularea obiectivelor de lucru în funcţie de evoluţia relaţiei şi de reactivitatea clientului în procesul de consiliere;

Facilitarea insight-urilor şi descoperirea împreună a soluţiilor posibile; Implementarea deciziilor şi a strategiilor alternative în propria viaţă; Susţinerea şi validarea soluţiilor rezolutive de viaţă practicate de către

client; Evaluarea finală a rezultatelor consilierii; Incetarea de comun acord a consilierii cu menţinerea unui contact

catamnestic de confirmare a evoluţiei, ca şi de reluare a unui nou ciclu în caz de nevoie (principiul „uşilor deschise”).

Construirea şi reconstruirea relaţiei de cuplu

Conştientizarea motivelor alegerii parteneriale; Conştientizarea raporturilor de cuplu pornind de la analiza

rolurilor identitare în cadrul relaţiei de cuplu; Explorarea modelelor de rol-sex din familiile de origine ale

partenerilor, pornind de la mitologiile familiale şi comunitare referitoare la masculinitate, feminitate, sexualitate, parteneriat/căsătorie;

Explorarea şi clarificarea interacţiunilor dintre parteneri şi familiile de origine, privind rolurile, locul şi graniţele intrafamiliale;

Conştientizarea aspectelor dinamice – latente şi manifeste ale rolurilor familiale ce se rescriu în cadrul relaţiei de cuplu sub forma identităţii de rol-sex;

Repoziţionarea emoţional-acţională a partenerilor unul faţă de celălalt şi implicit a fiecăruia în raport cu ceilalţi membri ai familiei de origine;

Separările – re-stabilirea unor graniţe intrafamiliale care să

permită o mai bună asumare a identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu;

Stoparea pattern-urilor disfuncţionale la nivel interacţional;

Împăcarea cu un trecut dureros şi plin de semnificaţii;

Recuperarea memoriei familiale;

Resemnificarea treptată a experienţelor traumatice şi integrarea lor, simultan, ca stadii ale vindecării.

Modelul prevenţiei

Scopul modelului prevenţiei îl constituie profilaxia aspectelor psihopatologice, incluzând consilierea alegerii maritale, planificarea vieţii de familie şi educarea tinerilor pentru viaţa de familie.

În ceea ce ne priveşte, ne referim aici la următoarele aspecte: identificarea, explorarea şi evaluarea modalităţilor prin care se

realizează alegerile parteneriale; clarificarea eventualelor dificultăţi de a iniţia un parteneriat erotic,

formularea aşteptărilor de rol proiectate; surprinderea tipurilor de modele de rol-sex care se transmit

intergeneraţional; conştientizarea relaţiilor şi scenariilor transgeneraţionale care

dinamizează relaţia de cuplu; prevenirea disfuncţiilor de cuplu şi a divorţului.

Scopul modelului crizei presupune centrarea pe următoarele aspecte esenţiale:

identificarea situaţiilor şi a reacţiilor cu potenţial de repetitivitate în sistemul familial (reacţii circular-patogene);

formularea problemei declarate (a crizei de cuplu) din prezent; evidenţierea de blocaje şi disfuncţii la nivelul relaţiei de cuplu; reducerea tensiunilor din prezent.

Prin intermediul explorării indicatorilor şi crizelor menţionate, îl ajutăm pe client să conştientizeze mecanismul repetitiv al crizelor de cuplu cu potenţial circular-patogen şi propriile resurse de redefinire a indicatorilor (nevoi, aşteptări, dorinţe, sentimente şi comportamente) în prezentul relaţiei de cuplu.

Iată şi alte repere de evaluare, diagnoză şi intervenţie pe care le putem utiliza în practica noastră clinică, în cadrul intervenţiei la nivelul relaţiei de cuplu. Aceste repere reprezintă aspecte ce privesc nivelele generale de funcţionare ale unui cuplu.

În acest sens, ne referim la: nivelele globale ale explorării dinamicii relaţiei de cuplu; tipurile de intimitate manifestate în cadrul relaţiei de cuplu; clasificarea disfuncţiilor relaţionale în cuplu; nivelele specifice privind clarificarea disfuncţiilor dinamicii relaţiei de

cuplu. Nivele globale ale explorării dinamicii relaţiei de cuplu: nivelul imaginar – proiecţii, introiecţii, prima etapă a îndrăgostirii; nivelul simbolic – al semnificaţiilor; nivelul sau registrul real – al comportamentului în cuplu şi al

dinamicii care alcătuieşte, împreună cu celelalte două niveluri, spaţiul cuplului.

Evaluarea funcţionării cuplului se poate realiza pornind de la

tipurile de intimitate manifestate în cadrul relaţiei de cuplu: – intimitatea erotic-sexuală; – intimitatea emoţională; – intimitatea intelectuală; – intimitatea spirituală.

Intervenţia la nivelul dinamicii relaţiei de cuplu presupune

definirea problemei: e important ce partener de cuplu declară problema şi în ce termeni;

reformularea problemei împreună cu cei doi parteneri; punerea partenerilor în contact şi centrarea pe aspectul

comunicării; identificarea ritualurilor şi jocurilor în cuplu.

Clasificarea disfuncţiilor relaţionale în cuplu: conflicte cu sau fără agresiune în cuplu; disfuncţii sexuale; abuz sexual; divorţ afectiv; adulter; separare; „follie a deux”.

Nivelele specifice pe care le vom lua în considerare în demersul

de clarificare a dinamicii şi a disfuncţiilor relaţiei de cuplu sunt: – nivelul cognitiv; – nivelul comunicării; – nivelul emoţional-afectiv; – nivelul intimităţii sexuale; – nivelul spiritual.

Identificarea problemei sau problemelor de cuplu

– care este problema pe care o avem? – în ce condiţii apare ea? – ce persoane sunt prezente când apare problema? – cum reacţionăm când apare problema? – ce trebuie să schimbăm? – ce mă împiedică să soluţionez problema?

Terapia centrată pe counicare

- ascultaţi atent conţinutul, dar observaţi şi starea afectivă a celuilalt; - nu uitaţi niciun moment ce problemă se discută; - enumeraţi-vă nemulţumirile şi rezolvaţi-le pe rând; - nu deviaţi discuţia de la această problemă; - încercaţi să înţelegeţi punctul de vedere al partenerului; - nu favorizaţi apariţia culpabilizărilor; - cereţi şi oferiţi feed-back; - nu consideraţi că înţelegeţi gândurile celuilalt. Întrebaţi-l.

Alte repere în asistarea cuplurilor

Evaluarea dinamicii relaţiei de cuplu: - rolurile în baza cărora funcţionează partenerii de cuplu; - rolurile în baza cărora s-a iniţiat parteneriatul erotc;

Evaluarea dinamicii nevoilor, aşteptărilor, dorinţelor,

sentimentelor şi comportamentelor ascociate contextelor existenţale pe care le-a traversat şi le traversează cuplul (Axa istoriei relaţiei de cuplu).

Evaluarea inetracţiunilor şi tranzacţiilor în interiorul grupului familial şi a relaţiei de cuplu: graniţe, roluri, persoane implicate în relţia de cuplu, spaţiul cuplului.

Evaluarea nivelului de funcţionarea a cuplului: - cuplu funcţional dar care are nevoie să fie ajutat să ia decizii;

- cuplu disfuncţional, cuplul care are nevoie de asistare în vederea restabilirii şi reconfigurării dinamicii relaţionale;

- cuplu înalt disfuncţional- patologic.

Asistarea cuplului în vederea consilierii privind depăşirea unor dificultăţi existenţiale apărute în dezvoltarea cuplului.

Asistarea privind relaţia cu copii şi rolul de părinte.

Evaluarea ritualurilor, funcţionalităţii şi disfuncţionalităţii lor;

Evaluarea disponibilităţiii şi a resuselor pentru schimbarea dorită

de partenerii de cuplu;

Evaluarea costurilor şi beneficiilor pentru a menţine sau nu relaţia de cuplu;

Evaluarea se realizează prin dialogul terapeutic şi prin utilizarea diverselor scale şi proceduri terapeutice.