ANUL IV. Nr. 183. — 31 IU L IE 1930.

C l a r a B o w

PREŢUL 10 LEI (Fo'¿o „Paramount“)

REALITATEA ILUSTRATA 31 j g ,M

\x <<y \O' ,w -o' c!1 c,l

,\ v . Q, ■TV-’ A A • • <YV

'Iulie 1930R EA L IT A T EA ILUSTRATĂ

DUPĂ MUNCA de toate zilele, fiecare din noi îşi caută refu­giul fie în odihnă, fie într’o

Mcfie oarecare. Vedetele de cine- muritori de rând, ca şi noi,—

diti aproape aceleaşi obiceiuri, lingura diferenţă, că majoritatea «cale o profesiune laterală, — în «excelau, poate, înainte de a stră- ijt firmamentul cinegrafic,— pro­bii pe care le exercită azi ca tre- i de timp.Juigiir că înşiruirea acestora, ne- ficerut mult spaţiu şi de aceea ne feb la câţiva artişti mai impor-

lilel Charles „Buddţi” Hogers, sta- ,dela „Paramount”, a fost pe vre- nmuzicant, într’un jazzband care iuda Statele-Unite americane. In- inentul lui preferat era trompeta, ore putea executa adevărate ope- iîjrtâ. Ce-i drept însă, exerciţiile nre le făcea, pentru a se perfec­ţi in acest instrument, exasperau ipţiicii lui vecini.Azi, in orele libere, nu mai enor­mi pe nimeni, ci toţi asistenţii iau eidmiralive, ca în faţa unui talent

Despre pasiunea lui pentru muzică, ipomteşle o anecdotă interesantă: hi timpul unui angajament mai lung I Cincinati (Ohio), „Buddy” locuia i a 86-a stradă, într’un bloc de 23

Morabila

DOROTHY

¡[BASTIAN

iuti cunoscută la

s ate din filmul

Dilir>, unde a

al ¡litoide <di>

iu ûreti>, ire un

niJ de curse, de

vi se ocupă in-

CHARLES ROGERS

face zilnic exerciţii

de trompetă.

de etaje, cam în apropierea mansardei. Băiat sărac, Bud­

dy trebuia să^şi gătească mân­cărurile în casă şi să-şi facă

„lecţiile” tot acolo, deoarece câmpul era departe, iar în par­

curile publice, nu se poate cânta cu trompeta. Desigur că proprietă-

reasa, — deailfel ca toate doamnele în spe­ţă, îi făcea bietului băiat o serie de mizerii, care-1 exasperaseră.

Când se apropie timpul plecării, Bogers îşi puse’n gând să se răsbune atât pe pro- prietăreasă, cât şi pe morocănoşii săi ve­cini, cari nu-i inghiţiau cotidianele arpegii de trompetă.

In acest scop, îşi aduse în tr’o noapte, după terminarea serviciului, pe toţi colegii din jazzband acasă, dar tiptil, aşa ca să nu fie simţiţi de nimeni. Desigur că băeţii, ca buni muzicanţi, îşi luară instrumentele cu ei, inclusiv bateriile, intrară în caimeră şi baricadară uşa şi ferestrele.

Peste cinci minute, da orele două noap­tea, începu crf mai diavolesc concert, care s’a putut închipui vre-odată. Au fost tre­cute în revistă, toate şlagărele moderne, marşurile tuturor naţiunilor din lume, remi­niscenţele din opere şi simfonii, mai cu sea­mă cele sgomotoase, solo-uri sfâşietoare de trompetă, de saxofon precum şi exibiţii sa­vante de jonglerie pe tobe.

m & ■■

gg|§

>f

:

FR1TZ KAMFERS şi MARRY HARDT, în exerciţiul

funcţiunii, la vopsitul gardurilor.

Desigur că nu numai casa, dar tot car­tierul s’a alarmat. Mulţi tineri dansau la această distracţie neprevăzută, dar majo­ritatea, care ţinea cu tot dinadinsul să-şi respecte cele opt ore de somn reg emi-n- tare provocă un scandal monstru, care a- trase în zori pe reprezentanţii poliţiei, la faţa locului.

Buddy se dovedi intransigent, în ceeace privia princip iul lui, că odată chiria plă­tită, omul are drept să facă în casa lu i ce vrea. Libertate ame­ricană!

Dar judecătorul circumscrip­ţiei, constatând că liniştea car­tierului suferă din cauza princi­p iilor muzicantului, ordonă prin sentinţă evacuarea gălăgioşilor.

Rogers însă nici nu voi să audă, ci-i dădea zor înainte cu magnificul concert matinali. Toa­te încercările poliţiei de a spar­ge uşa sau de a afuma banda pe sub uşă, precum şi atacurile la fereastră, au rămas infructuoase.Dar comisarului îi veni o idee pe -cât de genială, pe atât de costisitoare.

Anume, sparse pardoseala ca­merei de deasupra celei îin ches­tie, aduse câţiva pompieri, cari îşii montară tulumbele la gurile de apă din casă şi în fine, pe la orele 11 înainte de amiază, to­rente de apă începură să se re­verse peste încăpăţânaţii con- certişti. Când apa se ridică la 30 de centimetri, bateriile au fost instalate pe masă şii concer­tul continuă, dar extenuaţi de

RICHARD ARLEN repară hornuri

atâta muincă şi direct loviţi de şiroaiele de apă, băeţii liHJţp cedeze unul câte unul, până ce Buddy trecu la tratative de ari ţiu. Infine, după ce toată casa fusese inundată, întregul jazzbt fost dus coi un deosebit alai, p ână la judecătoria din vecinâti

Credeţi poate că nu fost fondamnaţi pentru turburarea Iii publice? Nu. Căci judele a stabilit o jurisprudenţă foarteorif justiţia nu poate dispune în asemenea cazuri, decât evacuam ţaţă a dornic iii uliu i turburătorului, fără a-i aplica altă sanc|i luând în considerare textul din Constituţia americană:

,,In dom iciliul său, fiecare cetăţean liber, are dreptul ti orice vrea".

Vecinii morocănoşii însă, trebuiră să plătească toate châ ocazionate de această expediţie, precum şi repararea slricâcii cauzate de apă, casei şi /instrumentelor muzicale.

Astfel răzbunarea lui Buddy a luat un aspect dublu şi dt ori îşi aminteşte de ea, se simte obligat, — în orele libere, cânte arii de trompetă, mai cu seamă „Serenada” de Schuberl,t place nespus de mult, partenerei sale favorite. Nanei/ Caro!/. |

ANITA PAGE îşi desemnează cu mare tahnt colegele

întru profesiune

REALITATEA ILUSTRATA

H Iulie 1930 REA L IT A T EA ILUSTRATA 5

hrolhi/ Sebaslian posedă un grajd de curse, care »tot timpul liber. Are câţiva ctaloni de mare vă­ii, câştigători ai diverselor probe mari ale hipo- lului din Los Angeles, dar toţi sunt de sânge

A, căci Dorothy, — americană d in naştere şi de iacipii, — are o aversiune generală pentru tot ce eenglez, sau de provenienţă britanică.)intre artiştii europeni, Fritz Kampers şi nedes- rţitul său amic şi coleg Harnj Hardt, au o pasiune «ala pentru vopsitorie, pe care o practică insis- it, mai cu seamă asupra gardurilor vilelor ce le teda la Willmersdorf, lângă Berlin. Timpul lor 11- ieste Întrebuinţat în permanenţă, pentru acest opţi vecinii tor nu se pot mira îndeajuns, pentru gardurile de fier respective, îşi schimbă culoa- aio fiecare săptămână, ajungând de-acum la o

«aproape dublă, decât aveau la început, brea nenorocire este însă atunci, când n ’au an- ntc. Toţi prietenii lor ajung la saturaţie, de

dlirile celor doui aietori, cari nu se lasă până obţin autorizaţia amicilor, de a le vopsi gardu- e, pe socoteala propie.ticluird Arlen poate da lecţii de zidărie, oricărui »ster de al nostru, mai cu seamă în specialitatea (linuri".Descoperirea lui pe cerul filmului, se da- ireşte meseriei, de care se ocupă azi, pen­ii alungarea plictiselii. La vila lu i Douglas tttaks, se stricase un horn. Adminis- ntoml său chemă un zidar, oare să repare jriciciunea şi acesta se nimeri să fie toc­iţi Richard.

JoCharles Farell şi R ichard Arlen, pri­mi des primar, iar al douilea numit co- krotai a/ pompierilor din Sealoor, lângă

Cine rou cunoaşte sprinteneala lu i Doug? Glumeţ din fire, sări din doi timpi şi trei m işcări pe casă, unde începu să se agite în jurul lui Arlen, interesân- du-se de mersul lucrării. D intr’o mişcare greşită a vedetei, Richard alunecă pe acoperiş la vale, dair în momentul când era să se prăbuşească în adânc, sări cu o uimitoare prezenţă de spirit, într’un copac din apropierea zidului, de unde coborî nevătămat.

l

/ o / S

LAURA LA PLANTE îşi coase şi-şi calcă singură lingeria

îngrijorat de soarta lucrătoru­lui, Doug se repezi în curte, dar Arlen, care-1 aştepta, îl legă pa­chet imediat, cu un lasso dintr’o frânghie, pe care o purta asupra lui. Luându-1 pe umeri, zidarul îl transportă la loc pe casă, unde-1 leagă de paratrăznetul din apropierea hornului stricat:

„Mă ertaţi, vă rog, dacă procedez 'astfel, dar văd că acordaţi un deoisebit interes lucrării melle şi cum n’aş voi ca scena de adineaori să se repete, fără un ,ycameraman” (operator de cinema), prefer să vă dau toate lămuririle, în poziţia în oare vă a- flaţi”.

Desigur că a treia zi, R ichard Arlen era angajat la „United Artists” , iar azi mai toate artistele de cine­ma dela Hollywood, provoacă stricăciuni la câte un horn, pentru a fi reparat de simpaticul Arlen. Dar desigur că în căminele care răspund în coşurile re­parate de el, nu se face foc, pentru a nu i -se afuma lucrarea.

Celebra Anita Page dela „Metro”, — cunoscută la noi, mai cu seamă din filmele „Flota sburătoiare” şi jBroadway Melody” , — a fost pe vremuri o bună desenatoare, destul de talentată, pentru a fi angajată în atelierele de desemn a'le -casei de filme, care la câteva săptămâni după aceea, i-a descoperit fotoge­nia şi talentul.

Astăzi, în orele libere, Anita desemnează şi mai cu seamă se perfecţionează, căci soarta „stelelor” filmului mut o îngrijorează. Cu technica modernă a

(Continuare în pag* 8-a)

6 REALIT AT EA ILUSTRATA 31 I *

M P W IN POPOR bizar, ceremonios, de o politeţă aproape ridi- | J | culă !

Mai întâi raporturile de familie erau extraordinare! Fiul era considerat vasalul tatălui, după cum poporul era vasalul prinţului care, la rândul său era acel al împăratului. Un tată pe lângă că nu-şi îmbrăţişa copilul, pentru simplul motiv că nu cunoştea acest gest a- fectuos, — dar până la 3 luni după naştere, nici nu-1 vedea! Abia atunci era prezentat solemn şi... îi strângea mânuţa cu gravitate, ca să afirme legătura de rudenie!

Numai fiul cel mare continua cultul strămoşilor, fiind recunoscut moştenitor direct, şi oa atare se bucura de favoarea strângerii mânei. Ce­lorlalţi noi născuţi, tatăl se mulţumia să le atingă creştetul cu degetele”.

Un fiu nu atârna hainele în acelaş cuer ou părintele său. Numai un copil denaturat, ar fi îndrăsnit să tuşească, să strănute, să caşce sau să-şi şteargă nasul în prezenţa autorilor zilelor lui !

îndată ce atingea majoratul, fiul era dator să se însoare, ca să-şi poată mai bine servi părinţii, cu respectul exagerat al unui curtean către suveranul său.

N ’avea dreptul să-şi expună viaţa în mod inutil, căci ea aparţinea i tălui său.

Dimineaţa şi seara băiatul — îr soţit de nevastă, se prezenta în ţ; nută cât mai elegant posibilă înain tea părinţilor şi le cerea umil vor să le aducă mâncarea — din cel' mai substanţiale şi gustoase. Num? după ce se ospătau bătrânii, servit de fiu şi noră — mâncau şi ei resturile. Ei aşteptau ordinele în p i­cioare, cu privirea dreaptă şi corpul în atitudine cuviincioasă. Dacă se întâmpla să fie părinţii indispuşi. copiii se simţiau obligaţi să înghită alături de ei medicamentele !

Când muria tatăl, considerat v ii­tor strămoş şi care era onorabil să închidă ochii la 100 de ani, doliul riguros interzicea timp de trei ani copiilor, orice plăceri şi confort.In cazul când defunctul fusese un senior virtuos, plin de calităţi — ele trebuiau să treacă moştenire în cor­pul descendenţilor; deaceea, în an­tichitatea chineză, un fiu vrednic era ţinut să digereze, cu pietate, car­ne din corpul tatălui său, fiartă în-

tr’o supă sacră. In felul acesta, scutia oasele să vină în atingere cu pu­treziciunea şi câştiga meritele Tare ale răposatului.

Doi fondatori de dinastii: Wen întemeetorul liniei de împăraţi Tcheou şi Kao-tsu primul suveran al glorioasei fam ilii Han (202 îna­inte de Gh.) nu au ezitat să bea suculenta supă, fără să capete ind i­gestie, numai la gândul conţinutului ei.

In schimb, fiii prinţulu i Li, şeful arcaşilor din Kiong — nişte laşi!!— n’au avut curajul măreţului act şi au fost omorîţi, în faţa porţiilor ora­şului lor, oa nişte nemernici!...

Legendarul Huang-Ti, suveranul galben, născut pe muntele „bufni­ţei”, se hrănia cu aceste păsări, — foarte importante în credinţele chi­neze, — şi pentrucă se spune că puii lor îşi devorează părinţii, să le im iţi, înseamnă o cinste, care mobilează orice muritor. Scrupulosul împărat — le-a im itat ou sfinţenie, mestecând până la ultima bucăţică, pe cel ce-i dăruise existenţa.

Cu cât situaţia familiei era mai înnaltă, cu atât doliul era mai sever. Regele — timp de 3 ani — după încetarea din viaţă a tatălui său nu deschidea gura să scoată o vorbă! Reginele însă nu erau supuse acestui tea lor, cu mânecele largi ale tuinicei sau cu o jucărie...

Un exemplu de iubire filială e Lao Lai-tsen din provincia Tch’ou. El ajunsese respectabila vârstă de 70 ani — începutul bătrâneţei — şi părinţii îi trăiau încă!

Ascultaţi cum găsia de cuviinţă fiul pios, să-i distreze dându-le impresia că sunt încă tineri: îmbrăcat în vestminte tărcate, cum purtau copiii, când le aducea de băut, se prefăcea că s’a împiedecat şi cădea jos, scâncind ca m ititeii de 2 ani. Alteori se juca ceasuri întregi înain­tea lor, ou mânecele largi al tunicei sau cu o jucărie...

Un alt fiu celebru, mesteca alimentele tatălui său, lipsit de dinţi. Altul, prea sărac să-şi ţină nevasta şi mama, decise să-şi îngroape de

viu copilaşul abia înţărcat, de teamă să nu consume din porţia bu­nicei. Dragostea lui filială fu însă generos recompensată: în groapa săpată pentru copil, găsi un cazan cu monede de aur.

Viaţa cooijugală nu avea mai puţine ciudăţenii. Soţii nu-şi spuneau pe nume, în semn de politeţă. Nu dormiau pe aceeaş rogojină, nici nu mâncau din acelaş vas. Hainelelor nu trebuiau să stea alături, pe ace­laş ouer. Nu-şi dădeau direct, din mână, nici un obieot; unul în punea jos, celălalt îl lua, ferindu-se să-l apuce de partea atinsă de primul!

Era o abatere gravă déla regúlele moralei dacă soţii posedau un sin­gur pieptene sau prosop.

Abia când femeea ajungea jumătatea de secol şi bărbatul 70 de ani, barierele acestea rigide încetau. Atunci li se permitea acelaş căpătâi şi cufăr, pentru lucrurile personale.

Fidelitatea văduvelor Chinei antice era, — se pare — execep|ii In ţinutul Leang, o nobilă frumoasă, p lină de merite, îşi

soţul.Graţiile sale corespundeau acelora descrise de un poet într’o Toate aceste calităţi atrăgeau pretendenţii roiu în jurul vădani

Leang, care, constantă amintirei defunctului, îi respingea, ca nitate.

Dar regele văzând-o, deveni nebun după „gâtul ei ca un viermi’ ceru mâna. Ca să reziste tentaţiei, eroica tânără — îşi tăie nasul vindu-se într’o oglindă, pentrucă operaţia să răuşească mai bint

— N’am urmat pe bărbatul meu în mormânt, ca să cresc nostru care e prea mic pentru a rămânea orfan, dar cum fruían mea îm i atrage prea multe omagii masculine, prefer s’o distrus

Cam acestea au fost cuvintele ei!Regele din Lean, mişcat, îi decernă titlul de „aceia cure se pm[

bil", fără să amelioreze însă cu această dovadă de consideraţie, tragică a bietului apendice nasal sacrificat credinţei conjugale,

Unui vasal nu-i era permis să privească un p rin ţ’pe deasupratului. Aceasta ar fi însemnat nicie. Ochii lui trebuiau să ridice mai sus de bărbie.

In picioare, cu corpul margínele centurei cu ciucur: pietre, atârnând de pământ nile împreunate, cât mai jos fiecare gest era studiat după tocol stabilit.

Nobilul de rang mare-kir aproape mut, n ’avea voe nici să glumească.

Măsura reglementară a p era de lA picior! Ofiţerilor eraţi, li se permitea pasul cior — celor simpli — de cioare.

Interior de ceainărie chinezească

Ţara cu emblema dinastici benă ca pometele proeminenţi poporului său, îşi creiase monoton de solemnă şi artifi care pusese stavilă progresul bilizând-o în aceeaş postură! vilizaţie, ca pe timpul Irnpîn antici şi a legendelor indepirti

RYA.

mstalaţium automate de lumină şi apă la |i HIDROELECTRICA S. A. BUCUREŞTI, Str. Câmplnean!

Citiţi „ A D E V E R U L LITERAR Şl ARTiSf!

II lulle IfM REALITATEA ILUSTRATA 7

I

ici eu, nici John Dickson, nu asistaserăm la partea cea mai interesantă a aventurii,

hsiraniei aventuri, care va ramâ- htptilru mine oin veşnic coşmar.I,\'e aflam amândoi în faţa ne- Kinilului Ocean, chiar în drep­ţii celebrului fort Glosbury, care deji înscris cu litere de aur în glorie, pare totuşi mai sinistru feal cea mai sinistră închisoare. La o milă depărtare de ţărm, se

Iria ca prin ceaţă insula Glyms, ude locuesc ca la vre-o sută de tdele şi care se hrănesc aproape ■mai din pescuit. Decorul este »piu, chiar când soarele strălu- îiţle pe cer. Ba în Noembiîe lu­nurile merg şi mai greu, deoa- rte» Oceanul devine ameninţător

Mistfel cei de pe Glyms Hoad, ¡liman săptămâni întregi fără să p li comunica spre coastă.F Când sosirăm acolo, fierberea jrovocală de „oribila descoperire” h se domolise încă. Debarcase- !ijm pc o zi ceţoasă. Prin căsuţe linpile erau toate aprinse, deşi le aflam la amiază, astfel că am ft putut jura că suntem la amurg. John Dickson îmi făcu semn cu

mana, spre locuinţa lui Kennedy, singurul pescar din insulă, care ivea o barcă cu pânzele neputre- tle Încă.Înăuntru dădurăm peste un om

ie vre-o patruzeci de ani, înalt, ¡ine făcut şi de un calm enervant. Părea că nu se sinchiseşte n ic i­

decum, de gurile rele care-1 acu­tul şi incă de o crimă dintre cele ui odioase..Nevasta pescarului avea ochii

linşi, iar copiii lui se siinţiau Jrobi|i par'că, de greutatea acu- ia|iei ce se abătuse asupra capu­lui tatălui lor.Schimbarăm doar câteva cu­

vinte.- Vrei să ne conduci până la

loriiKennedy nu tresări.- Acum?- Da, chiar acum!John Dickson îşi arătă insigna.

Alunei pescarul se ridică, îşi luă pelerina de piele din cuiu, şi-o aruncă pe umeri şi-şi trase ciz- nele. Peste un sfert de oră, ne a- flam în barca legănată alene de valuri. Kennedy care ţinea câr­ma, nu părea deloc turburat şi chiar m'am înfricoşat puţin, p ri­vind liniştea adâncă ce domnia în ochii lui albaştri ca marea.Cu opt zile în urmă, un yacht

care trecuse prin apropiere, fă­tase un scurt popas, iar pasagerii icesluia, isbutiseră să pună picio­rul pe pământ, mulţumită doar scării de fier Care mai dăinueşte şi-acum, bine înţepenită într’unul din zidurile fortului Glosbury. Împrejurimile acestuia sunt pre­

sărate cu colţuri de stânci foarte primejdioase şi de aceea pescarii se abat pe-aci rar, mai ales că jidurile fortului sunt ameninţate să se prăbuşească în orice clipă.Cu toate acestea, cei ce veniseră

pe yacht se hazardaseră şi pătrun- land in interiorul vechiului fort, lâcură o neaşteptată şi monstru­oasă descoperire.

O finţă omenească, o femeie a- păru în faţa călătorilor!

Pentru ca cineva să-şi dea seama

Mai mult, căci şi închisorile au un acoperiş.

Patru pereţi vechi, aplecaţi, gala

găsiră o nenorocită nebună, fără n ici un vestmânt...

de grozăvia acestui fapt este ne­cesar să cunoască mai întâiu lo­curile.

11 1 fortul Glosbury, vântul su­flă prîntr’o sută de crăpături de- odata iar ploaia pătrunde cu uşu­rinţă, prin acoperişul din care n ’a mai rămas decât scheletul.

Femeia de acolo nu purta nici o îmbrăcăminte şi primul gest ce făcuse, a fost să încerce a fugi din faţa vizitatorilor înmărmuriţi.

Şi-acum, în timp ce noi străbă- teani valurile spre fosta ei înch i­soare, sărmana creatură se afla în- tr’o casă de sănătate, înconjurată de mai multe somităţi medicale.

N’avea mai mult de optsprezece ani, iar limbajul omenesc îi era cu desăvârşire necunoscut. Era întoc­mai ca o sălbatecă; avea privirea unui animal prins în cursă, iar când i se aduse de-ale mâncării, se repezi ca o nebună spre ali­mentele din faţa ei.

Fotografia nenorocitei apăru fără întârziere, prin ziare şi pu­ţin după aceea, sosi din Rotterdam

un bărbat, care recunoscând-o, rosti numele femeii enigmatice: Ginii Van Berkenthal.

— Iată-ne la fort, rosti Kennedy.John Dickson se agăţă de bara

de fier a scării. Eu îl urmai. Pes­carul făcu şi el la fel.

Pornirăm să vizităm locul unde avusese loc ciudata descoperire. Cum să-l num im? O închisoare?

să cadă peste noi. Ierburi şi bă­lării de toate soiurile şi gunoaie.

încercai să-mi im „0niez pe săr­mana fiinţă rezemata in cine ştie care colţ...

Mă ’ntrebai apoi, cine fusese acela care-i adusese regulat de mâncare şi instinctiv mă ’ntorsei cu faţa spre Kennedy, care părea foarte străin de preocupările noa­stre.

Când vizitatorii de pe yacht de­scoperiseră pe sărmana Gina Van Berkenthal, fură găsite aproape de ea resturi de mâncare, aduse cuo lună mai în urmă.

Gura lum ii aruncă vina în spi­narea lu i Kennedy, căci mai mulţi dintre locuitori băgaseră de seamă, că deşi împrejurim ile fortului erau primejdioase, pescarul se avânta foarte des prin acele locuri.

I i cercetai trăsăturile. începui să mă ’ntreb dacă era cu putinţă ca omul acela pe care-1 văzusem, pu­ţin mai înainte, alături de copiii iui, să fie în stare să vină aci, timp de treisprezece ani, spre a aduce prizonierei, provizii, în fie­care lună sau săptămână.

Treisprezece ani! Gina avea pe- atunci abia cinci ani!

Interogat de către magistraţi, pescarul nu aduse nici un pic de lum ină prin răspunsurile lui;

— Nu ştiu nim ic. N’am văzut-o niciodată pe aceea despre care îm i vorbeşti. Mă duceam prin îm ­prejurimile fortului, doar ca să pescuesc... şi la urma urm ii, de unde aş fi putut s’o răpesc pe fetiţă?

'Adevărul era că fata fusese fu­rată la Paris, unde Kennedy nu pusese niciodată piciorul. John Dickson îm i arătase cu o zi mai ’nainte, un articol tăiat d intr’un ziar vechi, îngălbenit:

„O răpire misterioasă a avut loc

jq ihxiadfoimaca cjsÂjtiiuxiinA la uaiopie dacă taedi taJy&tz 3 ram u ra l«K n o ă >\

Tabletele Bromural «Knoll» suni cel mai răspândit cedmant al nervilor şi somnifer din lume. Preparatul s’a dovedit eficace în milioane de caşuri şi se prescrie zilnic de mii de medici. îşi manifestă efectul său miraculos chiar numai după 20 minute. Complect inofensiv, luat şi pe timp mai îndelungat. Se găseşte în Farmacii în tu­buri cu câte 20 şi 10 tablete. — Fabricaţia KNOLL A.-G., Ludwigshafen pe Rin (Germania)

8 REALITATEA ILUSTRATA 31 Iulie

ieri, in centrul Parisului, pe ave- nue Wagram.

„De câteva zile, un olandez, Pe- ter Waimes, ocupa la primul etaj al unui elegant hotel, un luxos a- partament, împreună cu nepoţica lui, Gina Van Berkenthal, in vâr­stă de cinci uni şi al cărei tutore el era.

„Copila era de obiceiu lăsată în paza secretarului acestuia.

,,Ieri insă, pe când fe ter Waimes ieşise în oraş, secretarul părăsi şi el hotelul pentru o oră, lăsând-o, astfel, pe copilă, singură în apar­tament. La întoarcerea secretaru­lui, copita dispăruse.

„Semnalmentele fetiţei sunt ur- mălourele: bine desvoltută pentru vârsta ei, subţirică, blondă, ochii albaştri, poartă o rochie de mă­tase albă, ciorapi albi şi pantofi negri de lac.

„Poliţia a deschis o anchetă”.r'eter Waimes sosise la fort la

trei zile după ce avusese loc de­scoperirea aceleia pe care, până în acel moment, ziarele o numiseră „Necunoscuta de la fortul Glos- bury”.

El citise relatarea faptului în coloanele ziarelor, care mai publi­cau deasemenea, o fotografie a ne­norocitei prizoniere.

Cei de pe yacht mai semnalau printre altele, că femeia descope­rită Ia fort, avea la încheetura inânei stângi o cicatrice, de pe urma unei vechi arsuri.

Acest mic amănunt servise foar­te mult tutorelui, întru identifi­carea nepoatei sale. Peter Waimes mai adăogă, printre altele, că ar­

sura aceea fusese prilejuită pe când fetiţa avea abia patru ani.

Cine o răpise oare pe Gina Van Berkenfchal, acum treisprezece ani?

Pentru ce răpitorii o aduseseră la fortul Glosbury?

Ce interese meschine se ascun­deau în dosul acestei drame ho lucinante?

Principala interesată, victima, nu putea scoate nici un cuvânt mă­car şi, după părerea medicilor, trebuiau să treacă mulţi ani până să revină la o stare normală.

Şi pe când ipotezele cele mai ciudate circulau din gură ’n gură, opinia publică tuna şi fulgera îm ­potriva faptului, că pescarul Ken- nedy se mai afla încă în libertate.

John Dickson era tot atât de

turburat, ca şi paşnicul pescar...Intunerecul şi începuse să ne în-

lănţuiască, deşi nu era decât ora trei...

— Câţi ani sunt de când te-ai însurat? întrebă brusc John Dic- son pe Kennedy.

—- Optsprezece...— Şi... îţi iubeşti nevasta? Chipul celui interogat se crispă.

Pescarul rămase două minute mut, apoi spuse, în tr’un murmur:

— ...Da... şi copiii...Iată-ne din nou în barcă...John Dickson mă luă de braţ

şi-mi şopti la ureche:— Abia acum ^ncepe partea cea

mai extraordinară a afacerii...Urmarea spuselor lu i o auzii în

frânturi, în vreme ce valurile spu­

megau nebune, gata să ne i golească în braţele morţii.,,

CONCURSUL NOSTRU

Cititorii vor trebui săneiăs]

dă la următoarele întrebaţi

1) Cine a răpit-o pe Gina

Berkenthal?

2) Cum şi pentru ce1

3) Câte soluţii exacte vu pn

revista noastră?

Răspunsurile se primesc pai:

30 August, în plic închis,

menţiunea MISTERUL DIN FO

ia r prem iul pentru cea nai

nă soluţie, va fi de Lei 5,001,

I N O R E L E L I B E R E(Continuare din pag. 5-a).

cinematografului, nu se poate şti niciodată, ce soiu de filme vor mai fi inventate şi cine poate afirma dacă actualul „star”, se va putea a- dapta noului sistem? Apoi, cum mai toate vedetele joacă la bursă, nu poţi fi niciodată sigur de avere, asifel că o meserie rămâne totuş o brăţară de aur.

In timpul liber, Anita Page, şi-a fixat toţi colegii şi mai coi seamă colegele, în blocul ei special, văzuţi însă cu ochii ei, caricaturizaţi adi­că, cu toate defectele lor. Manage­rul ei descoperind colecţia, a edi­tat un album, care s’a vândut în

mai bine de 2.000.000 exemplare.In fotografia noastră, vedeta de­

semnează pe cea mai iubită parte­neră şi soră de cruce a ei, Bessie Love.

Blonda şi vestita Laura la Plan­te, îşi lucrează singură toată lin- geria, pe care şi-o şi calcă „manu- propria”, după cum se poate vedea şi din fotografia noastră. In tim ii ei afirmă, că iniciuna din vedetele a- mericane, nu posedă un stoc atât dc important de lingerie, ca acel aflat în garderobele din vila ei dela Beverley-Hills.

Originală şi totuş... gospodină....De scurtă vreme, mica localitate

Sealoor, din apropiere de Holly­

wood, a ales primar activ, pe CI Ies Farrell, cunoscut la noi din mul „In .ad şaptelea cer”. Acesli poartă demnitatea cu cinste,i pându-se foarte mult de inlerti comunităţii pe care o conduci, fiinţând până acum un oină graf şi câteva cişmele. (In tul acela nisipos, apa se foarte rar, de unde meritul]»! cişmele).

Şi cum amicul său iotm, chard Arlen, terminase intre reparaţia tuturor hornurilor ii lor din cetatea filmului, Fj i-a oferit demnitatea onorifică comandant al pompierilor.

D in t ic u r a l i a lJb i n u m a i d u p a c â te v a s á p tá m á n i

Minunatele calităţi ale Pastei Gellé Frères sunt acestea :In mod aosolut sigur curăţă dinţii cari n’au mai fost albi din

copilărie — dinţi cari desigur se înălbesc cu greu.Curată cu o extraordinară rapiditate petele rebele ale fumului

de ţigară, dungile galbene neglijate şi decolorate care apar după o utilizare prelungită de un dentifrice ineficace.

Dacă alte paste de dinţi nu au fost în stare să facă aceasta, încercaţi un tub de Pastă Gellé Frères şi veti vedea ce repede vor străluci dinţii D-voastră cu o nouă albeaţă.

Şi gingiile D-voastră vor deveni mai tari, mai roze şi mai să­nătoase — de oarece Pasta Gellé Frères conţine excelente tonice ale gingiilor, într’o formă uşor. solubilă.

Pasta Gellé Frères se recomandă în special şi pentru copii şi pentru acei puţin norocoşi ai căror dinţi se albesc greu. Nici o altă pastă de dinţi din lume nu se prepară sub o formă mai bună decât •a Pastei Gellé Frères care să satisfacă cea mai rafinată pret*ntiune.

Tubul mic Lei 34; Tubul mare Lei 51; Borcan de porcelan Lei 65.50. La farmacii, drogueril $1 parfumerH.

P i s t r u id a u u n aspect

c a ra g h io s

tenul galbenn u e s te f ru m o s

Chiar cel mai nostim obraz

pierde din atracţie când este plin

cu pistrui sau cu aspectul tenului

galben. Fiecare poate fără multă

osteneală să devie simpatică şi

atrăgătoare.

Chiar un ten sănătos este un pas

pe scara frumuseţii şi progresu­

lui. D e c i: înălbiţi tenul Dv. cu

Uralla.

U R A L L A ajutăRezultatul tratamentului dă un ten fin şi catifelat plin de farmec care vă tace dorită.

★De găsit pieiuttndent/

In oaz con trar, Ind ică depozitar

, , Gea ‘ ‘ Krayer, Timişoara

U K. J 4 L L A

TO B fs & p fc e17S5. Versailles-ul e în sărbătoare, al treilea copil a lui Ludovic al XVI-lea

|i al Măriei Antoinette, vine pe lume în spuma dantelelor şi mătăsurilor. Mu­ncile cântă în parcuri! Focuri de artificii feerice luminează prima noapte a lui Caroi Ludovic de Bourbon, în vinele căruia se continuă sângele celor mai ilu- jtri monarhi ai Europei.

lîS9, Octombrie 6. Versailles-ul e un stup de viespi cari se abat veni- ooise asupra Suveranilor. Precupeţele d in hale au năvălit sub ferestrele reginei, xlovic, Mărie Antoinette şi copiii petrec noaptea, apoi ziua următoare, ali­

piţi umil de altul — tresărind la fiecare urlet de trium f al bandelor, la fiecare |ipilde agonie, al gărzilor palatului, Carol-Ludovic — duce de Normandia —Mirt’) în urma morţii fratelui său mai mare, nu înţelege ce se petrece, dar scânceşte* pentru că nimeni nu se gândeşte la mâncarea lui.

Ml. Regele cu familia e închis în Turnul Temple. Delfinul se joacă în în­chisoare cu „Madame Royale” sora lui. A îm p lin it 7 ani! Dece mama sa plecân- it-ţi capul cu pleoapele înroşite de lacrim i, îl strânge dureros lângă sine?Bide sunt curtezanii ? Unde sunt plimbările şi jocurile în grădinile I Mlerilor ?

1193. Copilul e smuls de lângă mamă. Despărţirea e sfâşietoare. Soţii Si­men devin tutorii şi călăii m icului principe. E nevoit să bea rachiu, să în jure - 1 lovit, îmbrâncit uneori atât de brutal, că se ciocneşte de Colţul mesii sau de scaune, fără să îndrăsnească să dea drumul plânsului ce i se opreşte în gâ­tlej,In ziua de 19 Ianuarie 1794 — soţii Simon se mută dela Temple. Intră ca paznic al copilului, un fost ofiţer î,n armata regală, Gomin, pe-atunci în slujba repnblicei. Starea prizonierului e mizerabilă: anemic, slab, în tr’un hal dez- gustător de murdărie, chinuit de dureri la genunchi şi la încheieturi, Gomin icunoaşte încă din timpul când, de gardă la Tuilleries, nu se sătura să admire

1) Delfin = moştenitorul tronului.

REAL ITATEA ILUSTRATA

Ludovic XV/, Marie Antoinette şi m.iflenilorul tronului.

f—' r-x / -w oţuu t^ >wvtv"*ţ» -y

DAITPHINUL

HERVAGAULT

pe moştenitorul regal. Paznicul face tot ce-i stâ în putinţă să-i uşUreze sou.'ta.

După câteva luni — vine trimis de „convenţie”, un al doilea su- pravegnetor, Lasnes, fost căpitan de grenadieri, tot in vechea gardă a Palatului. Liu inima stransa, ei a- bia recunoaşte pe Deiiinui blond şi grăsuţ ca o păpuşă — în micuţul scuturat de friguri, de o paloare de ceară, cu încheeturile umtiate, somnoros, într o veşnică toropeală.

in prim ul rând, Lasnes se îngri­jeşte de curăţenie, îl spală şi-i

schimbă lingeria, apoi pe cât posi­bil, caută să-l distreze cu un b i­liard şi jucării. Viaţa copilului ţine în tr’un suflu ! Atunci paznicul face un raport amănunţit^ Comite­tului de Siguranţă Generală, că sta­rea fiului lu i Ludovic Capet agra- vându-se, e de aşteptat un dezno­dământ fatal, fără concursul ime­diat al unui medic! Se trimite nu­mai decât doctorul Pellatan. Ace­sta vizitează de trei ori pe zi paci­entul, dar îi prescrie medicamente numai ca să-şi facă datoria, fiind ­că în faza în care se află, sfârşitul este im inent.

Puţin timp după aceasta, se simte foarte rău. L itr’o dimineaţă Lasnes îl ia în braţe, pentrucă face semne pe care nu le poate înţelege. In timp ce gardianu îl priveşte cu milă, m icuţul martir îl apucă afectuos de dupa gat, cu braţele sla- bite, şi suspină lung. Calvarul lui Ludovic al XVII sa sfârşit.

A doiua zi la 4, se procedează la autopsie, de către domnul Pellatan ajutat de trei confraţi, din care unul profesor universitar şi altul fost chirurg al maţuşii regelui „Madame Victoire” — în consecinţă fam iliarizat cu figura ducelui de Normandia. Asistă şi Gomin cu Lasnes. Intestinele se găsesc pline de un lichid purulent, acelaş din tumorile scrofuloase împrăştiate în restul organismului, in special la încheeturile genunchilor şi mânei. _

In prezenţa doctorilor gardienii recunosc că într’adevar cadavrul aşezat m- tr’un sicriaş alb, e al celui care ar fi trebuit să devină Ludovic al XVII. Cu toate ravagiile boalei şi alterarea trăsăturilor, fostul Delfin îşi păstrează caracte­ristica sprâncenelor rotund arcate, nasului mic, gura cu^ incisivii de jos uşor eşiţi şi buclele castanii, larg ondulate. „Madame Royale”, în vârstă de 15 ani, e trim isă departe, nu i se permite să-şi vadă fratele mici pe patul morţii.

In amurg, cortegiul funebru, format din opt soldaţi, patru oameni ce duc pe rând cosciugul şi trei ofiţeri, pornesc spre cim itirul St. Margueritte. Peste fra­gila povară coborită în groapă, cade linţoliul greu al pământului.

Din clipa aceasta Începe labirintul misterelor!Ludovic al XVII e mort şi înmormântat, dar Ludovic al XVII trăeşte! Unul

dună altul anar, primul, al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea. Ludovi?

RICHEMONT

10 r e a l i t a t e a i l u s t r a t a

XVII! Hervagault în 1798 — Mat- hurin Bruneau în 1817, Dufresne 1828, Richemont 1826, Nanndorff 1833.

Care din ei e adevăratul Ludovic Carol, duce de Normandia?

HERVAGAULT

In primăvara anului 1798, un ţă­ran din Mairy, un sat lângă Châ- lonis, întâlneşte pe câmp un copil, care pare să aibă 13 ani.

Blond, distins, bine îmbrăcat cuo cicatrice deasupra buzei superi­oare, se plânge că fiind străin, nu are unde să petreacă noaptea. Ţă­ranul mărinim ios, îl propune să doarmă cu argatul lui, dar hoina­rul răspunde, că nu e deprins cu asemenea vecinătăţi şi că nu vrea să aibă de-aface cu valeţii, după cum îl arată dealtfel, întreaga lui persoană. Săteanul crede că are deaface cu un smintit şi se duce la judecător, să-i povestească în ­tâmplarea. Acesta cere să i se adu­că copilul. La întrebările, cine este şi de unde vine, m icul trufaş, — care se consideră înjosit să doar­mă cu servitorii, — tace cu încă­păţânare. Mărturiseşte un singur lucru; că are 13 ani, ceeace pare a corespunde realităţii. Rezultatul interogatorului nesatisfăcând justi­ţia, necunoscutul e trim is la înch i­soarea din Châlons. Acolo lumea bună începe să se intereseze de el. Se remarcă buna sa creştere, afa­bilitatea, blândeţea, şi aerul de mare senior, care trădează o naşte­re suspusă. Poliţia publică un a- nunţ în gazete, în speranţă că pă­rinţii îi vor da de urmă. Nu so­seşte nici o reclamaţie, dar soseşte pe adresa prizonierului, o ladă cu argintărie masivă, un ceas şi pro­vizii de mâncare din cele mai a- lese. Deţinutul nu e surprins: s’ar zice că e deprins cu luxul şi con­diţiile vieţii, după pretenţiile ce le are. In curând nobilimea împreju­rim ilor, îşi alege ca loc de întru­nire, celula misteriosului copil, pe care fiecare se strădueşte să-l ase­mene cu descendentul unei familii ilustre. Ca să scape de cererile in ­sistente să-şi dezvăluiască numele, el declară că se numeşte: Louis Antoine, Joseph Frederic de Lon- gueville-Beauzeville. Adoratorii lui cer informaţii în acel orăşel, de unde li se răspunde însă, coinci­denţa bizară a numelor sale: pri­mul aparţinuse regelui, celelalte două, reginei — ultimele împăra­tului Austriei şi regelui Prusiei! Pe urmă vârsta de 13 ani! Vârsta pe care ar fi avut-o Ludovic al XVII, mort în Temple— asupra eva­dării căruia circulă versiunile cele mai înidrăsneţe. E destul să am in­tească cineva de ororile revoluţiei, ca ochii albaştri, limpezi, ai prizo- îierului, să-i lăcrămeze. In tr’o zi, un vizitator aduce vorba despre ghi­lotinarea Măriei Antoinette; copi­lul isbucneşte în hohote de plâns şi fuge alături. Altădată, autentici­tatea anecdotei e încă pusă la în ­doială! Un fost soldat de gardă la Temple, trecând prin Chalons, vine să-l vadă şi să discrediteze le­genda din jurul lu i: II găseşte ju ­când 'bile:

__ „Iată un domn care ma cu­noaşte. Dacă are curajul, să spună cine sunt” , se exprimă copilul şi-l fixează straniu.

__ )(Nu vă cunosc, nu v am vă­zut niciodată!” , replică celălalt turburat, deşi din prim ul moment îl identificase. w

__ „Oh! Ba da! Te-am văzut leTemple! Mă jucam cu smeul şi pentrucă se agăţase de un balco­naş, l-ai desprins d-ta cu baionetal Oh! te recunosc foarte bine!"

Vizitatorul emoţionat nu-şi poa­te reţine elanul:

__ );Da şi eu te recunosc! Lştifiul nefericitului meu rege!

vinT° tiHPartizanii Prizo"ierului, con ' in ş i de_ originea lu i regală Dlă-

înnUtrSC^ a sa.lveze viitorul Franţei ntruchipat in suveranul ei legitim

an V i -Pa. aproaPe jumătate de un’ hniirf 1" temnitarea Jui> cade caregalist dfn C,° "sPiraî ia cenaclului regalist din Chalons, o scriso'irp d la un croitor din St. L o " /

M nN ico lJ lerV-a9aUi t şi dela “ tia iui Nitole născută Bigot! Pere­chea pretinde că fiul lor mai mare m vârstă de 17 ani, a fug" de t- casa in repetate rânduri şi acum -sunt 14 luni de când a d i s S

tin" ?OU' Ră.n(luriJe adresate pre­tinsului copii vagabond, au aerul

Îoarem parH SPeCt0aSe deCât mustră-tează' c f ” 1-1 indignaţi, obiec- jeaza ca e o înscenare la miilocCum poate avea fiul unui m ^ s e S

.v id o / r ?; ° ,inî ' v a *ior ido l/ Pe urma, fapt cert el n are mai mult de 13 ani, 13 an jumătate, pe când tânărul Herva­gault î se dau 17 ani. Dar punctul

piicată * af”ipUneCat în aCeastă pncata afacere, e numele de fatăa nevestei croitorului: Bigot I„

XV II rn ,6CeS al Jui Ludovic al ■XVII, martorii sunt Lasnes şi unnecunoscut Remy Bigot! Să fie o

s u ^ t J t T T Hf rva«aul‘. care a substituit la fempie în locul prin ­ţului, unul din numeroşii eonii ai soţilor Hervagault?

câ?d°l!1i;pHe!7agaVU nu Protestează cand i se aduce la cunoştinţă cere­rea părinţilor, nici nu-şi schimbă atitudinea, dar de ziua morţilor îşi reaminteşte plângând, că tatăl său

Uei° Ce! d!0 t 'nat PC- timpul revohl-l . ' 9 el d îP JHr se închină muţi înÎ?î „ , en i Ş1 discreţiei lui. Ei în-}eJe0 teama evadatului clin Temnlede a-şi arăta originea. P

E condamnat la o lună închi-. oare. Reluat apoi acasă, dezertea-a din nou! E condamnat iar la

doi ani închisoare, cu o severitate

fm-it*t"i PÎaîeşle credinţa că au­torităţile banuiau ceva. După ce

galisSMM|Şte Pedf psa fără vină> re- f sp fi v a scund ,cu grijă între ei.Marne — t reşedlnt? la Vitry sur

’ • ..fe. saruta ceremonios mana şi amfitrionul său Domnul de Rambecourt, unde e găzduit fas-

nv iW î Se,rve5te. de vaIet- Nobilii îl invita la dineuri şi recepţii, unde eprim iţ cu flori şi urale" trăeşte caun prinţ, m tr un exil agreabil Co K ™ 1 » « " » t a l , r,pg„bl“ ân tS- focaţ, relateaza „cazul” acestei cur i improvizate în jurul unui a- ventuner, m inistrului Fouche, care ordona imediat arestarea falsului Bourbon şi a complicilor. Complicii nu erau decât partizanii convinşi crunt loviţi iar în speranţele lor monarhiste! La închisoarea din Vitry, condiţiile de trai rămân a- proape la fel: vizitele nu mai con­tenesc, e servit cu tacâmuri de ar- ®lI?î lacheu îl însoţesc la ca­pela, sa-i ţină cartea de rugăciuni şi sa-i aşeze perna sub genunchi..... ^ după soare, vreme rea* Jus tiţia implacabilă a lui Napoleon îl

urmăreşte cu înverşunare şi-l con-

3“ I r 4-,ani .în chisoare,Ş mutân- du-1 la Bicetre, in Paris. Episcopul de Savmes, unul din cei mai fana-

!zan,l e trimis la balamuc ca suferind de o manie destul de nocenta şi anume recunoaşterea

orbeasca a regelui Ludovic al XVII in escrocul Hervagault” . Când în-

Jl-berlăfii se redes- .. d> Şlab, zdrenţăros, fără un ban. Unarul nimereşte întâmplător la o cofetărie d intr’p mahala parizia­na. Lasat sa se încălzească la sobă, in camera alăturată a magazinului, negustoreai revenind îl găseşti

lacrim i, sguduit de suspine, de­asupra unei m iniaturi a lu i Ludo-

* bia după ^ te va zUe, hărţuit de întrebările cofetarilor cari banuesc un nobil ruinat de re­voluţie, consimte să declare că e

fiu l fostului rege. Detaliile ce le dă, despre evenimentele şi perso- nagiile curţii, sunt impresionante. Graţie ^nouilor săi protectori, zăpă­ciţi de o astfel de aventură, Herva­gault pleacă în Normandia, bine e- chipat şi cu punga plină. Justiţia îl condamnă fără motive, ca şi rân­durile trecute, cu o cruzime şi o severitate din ce în ce mai inex­plicabilă.

In 1812, la Bicetre, plăpândul prizonier crescut între gratiile în­chisorilor, se simte pe pragul mor­ţii şi cere un preot, care îl conju­ră să mărturisească adevărul.

„Dumnezeu, doar şi cu mine ştim adevărul. Nu mă tem să apar în faţa lui, ca fiul lui Ludovic alXVI şi al Măriei Antoinetta“.

Obosit, recade pe patul sărăcă­cios şi se întoarce cu faţa la pere­te. După două zile moare!

* * *

Peste patru ani dela moartea lui Hervagault se judecă la Rouen, procesul lu i ila thurin Bruneau, care-şi pretinde titlurile legitime de fiu al defunctului rege. Istoria lui, tot atât de ciudată ca şi a lu i Hervagault, a făcut pe unii să crea dă în evadarea acestuia dela Bice­tre şi reapariţia sub un alt nume, mai târziu! Dovedit impostor cel puţin de justiţie, Mathurin Bru­neau e urmat de Dufresne şi Riche­mont, cari sufăr aceiaş soartă, când în 1833 se iveşte ultima edi­ţie a pretendenţilor, ediţia de lux: Nanndorff alias Duce de Norman— dia, cum se intitulează ostentativ până la moarte. Noul Ludovic alXV II aşteaptă aproape 40 de ani, ca să-şi revendice drepturile. Dece? Foarte simplu! Pentrucă întemeiat pe o asemănare isbitoare cu Bur- bonii, ca şi predecesorii săi dealt­fel, aşteaptă deoparte momentul prielnic să apară „deux ex machi- na“ cu toate garanţiile de succes.

Intretimp se documentează di emigranţii din Elveţia şi Gel unde călătoreşte neîncetat, tuturor amănuntelor ce i-arli folos. Se instrueşte sistema» pra faptelor petrecute la ( lui Ludovic al XVI şi iraprtji lor evaziunei din Temple. Dil de Bambaud, una din dădacele, celui de Normandia, svonise ci singură poate recunoaşte pei văratul Ludovic al XVII, după teva semne particulare: o pati naştere, de forma unui pori cu aripile întinse, pe o coapsi,_ urme de vaccin aşezate în ttin ghiu, cu baza în jos pe tal stâng şi o cicatrice deasupn ■ zei superioare, rămasă in uiJ muşcăturei unui epure alb. Dd ce-1 pierduse, de bucurie că l-a* găsit, Delfinul îl strânsese alai| tare în braţe, că animalul sp# îşi înfipsese colţii în buza lui.

Hervagault prezenta cicalriJ La Mathurin Bruneau şi Hi« mont, ea se desluşia distinct. S| dorff, care a avut timp li să devină un Ludovic al XVII şit până în cele mai miciamL te, o arborează la rându-i cnsiB facţie.

In tr ’o scrisoare adresata rcjti Prusiei, Nandorff se descrie coi cu părul negru cârlionţat nun Ori pletele Delfinului, blondei tanii, aveau ondulaţii largi! Etif rea aşa cum o povesteşte el,c titue un subiect de foileton.

Şi astfel toate sforţările Iul tru a putea ocupa tronul nilor, se zădărniciră. Nanndori! expulzat'.

Cine a m inţit şi cine a sps devărul? M

Unde, când a murit Ludovic, XVII? Să credem legenda sauh ria? a

întrebări pasionante, dtsliiq să n ’aibă niciodată răspuns.

HYAXi

KOLYNOS dă dinfl'or albeaţa stră­lucitoare, dizolvă pellrnlefe, înlătură rămăşiţele alimentare în fermentaţie şl distruge germenul cariei.

încercaţi pasta KOLYNOS. Ea lasă gurel o delicioasă senzaţie de curăţenie şl împrospătare. Un centimetru pe pe­riuţa uscată e suficient.

P A S T A D E D I N Ţ I

KOLYNOSFurnisorul Curţilor Regale ale României şi Spaniei.

Furnic. Curţei Princiare a A. S. Prinţul de Qalles al Anglltl,

Frumoşi şl albi

Iulie 1930 REALITATEA ILUSTRATA 11

Cipitdia a primit zilele trecute, vizita unui grup ae oitjei t ^enostouaci. i' j t j j dfiile noastre reprezintă st. sus: vizita la reg.6 Infanterie; dr. sus- Regele Carol şi Principele Nicolae, plecând dela banchetul oferit la „Cercul Militar“,

iar dreapta : delegaţia la mormântul Eroului Necunoscut.

CATASTROFA DELA

KOBLENZ

st : Podul de pontoane

care s’a rupt; sus: un

poliţist salvând un cm

dela înnec.

La Koblenz pe Rhin, s’a rupt un pod de pon­toane, cu care ocazie s’au înecat 100 de persoane, st. Vederea Rhinului la Koblenz.

Chiar si la cerul înorai înirebuint&ii

C R E M Ă N S V E Aşi apoi în aer liberi La Sporti La Joci Aceasta dă sănătatea

pielei şi o culoare bronzată sănătoasă cu un aspect frumos. Şi

aerul şi vântul fără razele solare bronzează corpul Dvs. Corpul

Dvs. trebuie să fie uscăf, când il expuneţi razelor solare. Nu

uitaţi însă a massa corpul înainte cu Cremă Niveaî Evitaţi pe

această cale pericolul arsurilor solare. Cremă Nivea e singură

Cremă de piele, care conţine Eucerita, baza succesului ei.

Doze: Lei 1 6 .- , 3 4 .- , 72 .— . / Tuburi} d in cositor curat: Le i 3 0 .- , 45.-.

REAL ITATEA ILUSTRATA 31 Mu II

Meseriaş-Muscel. — Există o şcoală de specialitate la Paris. In- teresaţi-vă prin „Legation Royale de Roumanie”, Avenue Wagram, Paris.

Enigmă. — Felicitările mele, doamnă! (Nu pentru subiect, ci pentru arta cu care aţi ştiut să vă subjugaţi soţul...)

M. Colonel. — Sunt lucruri cari nu se pot divulga. Cu toată pă­rerea de rău!

Toni/. — Mulţumesc pentru fru­moasele cuvinte ce-mi adresaţi. Nu­mele acelui interpret obscur, nu-1 cunosc şi vă sfătuesc să vă vedeţi de treabă, căci nu merită prea multă atenţie.

Alfi-Babi/. — d iv e Rrook, Anîta Page şi Mary Piekford prin „The Standard Casting Directory” , 616, Taft Building, Hol. Cal. II. S. A. Lil Dagover, Rerlin Arysallee 4.

Josephine de Cobnrg. — Paris, rue Saulnier 11.

Toma Turda. — Clara Bow era cea cu mânuşile Ie box. din dreap­ta pag .2. Dacă există vre-o actriţă, care să nu ştie călăria? Pe ce anu­me, pe cai sau pe... măgari. 3. Cele mai bune filme ale lui Ramon No^ varro, ar fi după mine, „Scaramou- che” şi „Ren Hur”.

Hermina-Ruc. — Am prim it fo­tografiile Treceţi între orele 5— 7 p. m. pe la redacţie. E posibil să-mi fiti de folos în filmul pe care-1 încep zilele acestea. >

Alice de Saxn. — Pseudonimul mă cam jenează .. Rillie Dove are 26 ani .Adresa particulară nu i-o cunosc.

L’Aurare. — Probabil că-1 vom vedea în curând pe .Tean Angeln şi ’ntr’un film vorbitor. Viitorul sezon ne rezervă revelaţii extraor­dinare...

Ileana. — Ai dreptate din multe puncte de vedere, dar ar însemna, în cazul acesta, să încuraiez des- iluzia. Or. în materie de dragoste, omul trebuie sfătuit nu brutali­zat. chiar atunci când a comis o greşeală de neiertat. Faptul a fost consumat şi un sfat. prietenesc prinde mai bine decât o corecţie. Errare humanum est..

Un admirator. — Filmul „Eeate rina Theodoroiu”, va fi turnat în întregime în tară. însă prin cele mai perfecţionate procedee tech- nice. Exterioarele vor fi luate pe

locurile unde s’au desfăşurat lup­tele şi unde a activat eroina na­ţională. Celelalte amănunte vor fi publicate la timp. Rolul subsemna­tului este de a colabora cu d. Ion Brună la punerea în scenă a fil­mului.

Le fils du cheik au claire de la lune. — Credeam că n’o să-l mai term in! (e vorba de pseudonim). Cât despre Ivan Mosjoukine, din lista mea am să-l suprim... Da, da, am să-I învăţ eu minte pe acesl rus. să mai lase sticla cu wotcă şi să se ţină de obligaţiile ce le are faţă de admiratoare...

Giovanna de Savoia. __ Ultimulfilm realizat de Gary Cooper. n’a fost încă prezentat în Bomânia.

i-.nr — f u m 0 Vn-ti nlt>ce Char- lie Chaplin?.. To

Uina S. — O. fireşte că-mi va procura nespusă plăcere, faptul că până în timpul vilegiaturii, îţi vei aminti de mine. Desigur. îm i vei trimite fotografii din munţi sau de la mare, vei anexa atentă, floarea reginei, îmi vei descrie frwmiseţ’le Natmirii în fraze entuziaste, fără să neglijezi a broda şi inerenta idilă înfirinată cu vre-cin june sportiv, iar drept încheere mă vei compă­tim i pentru decizia mea. de a nu părăsi Capitala... Şi vilegiatura va lua sfârsit... Şi-mi vei scrie din nouo misivă lungă, lungă cât o zi de vară. în care par’că văd cum te vei tângui, că soţul ţi-a surprins idila în tr’o noapte cu lună. că hotelie­rul ţi-a pus la socoteală până şi ra­zele de soare care-ţi pătrundeau în cameră, că restaurantul nu gătia decât Joia şi Dumineca şi că, în fine, cura urmează s’o continui tot acasă. Ahia atunci vei înţelege de ce irămân în Bucureşti şi desigur mă vei felicita... 2) Pentru Gary Cooper adresează c/o Paramount studios, Hol. Cal. U. S. A.

Puia. — Ca un om care-ţi poartă interesul şi se ocupă de „cazul” d-tqle, te previn că plecând la băi. ai cel mai nimerit prilej să schimbi anturajul şi să încerci a recruta noui simpatii. F ii tare şi maschea- ză-ţi pe cât poţi simţimintele faţă de un bărbat; chinueşte-1, tortiurea- ză-1, până ce-1 vei obicinui ou at­mosfera de sclav al iubirii. Nu menge odată, de două ori, nu de- zaspera!... Adu-ţi aminte de ceea- ce-ţi scriam: ...Nici un bărbat nu e

indispensabil... Şi-acum, petrecere frumoasă şi... succes!

Pallas-Athena. — Oridecâteori nu prim iţi revista, reclamaţi cazul la postă, deoarece dela noi se ex­pediază prompt. 2) Fritz Lang, Berlin, Hohenzollerndamm, 52. 3) Vom publica în curând un scena- rio decupat şi veţi căpăta toate no­ţiunile. 4) D. Liviu Rebreanu, la „Educaţia Poporului”, bd. Elisaibe- ta, Bucureşti.

Une ondine. — Rolul acela din „Michel Strogoff” a fost interpre­tat de Tina Meller, sora actriţei Ra- quel Meller. Filmul cellalt mi-a scă­pat din memorie.

Visătoarea. — Va să zică eşti „o fată visătoare şi nenorocită”, pen- trucă visezi în tr’una un moş şi o babă, care te ’ndeamnă să faci poe­zii, poveşti şi romane!... Ascultă- m ă pe mine, moşul şi baba aceea trebuesc să aibe mare necaz pe d-ta, dacă te ’ndeamnă la aseme­nea lucruri. Vor să te vadă neno­rocită pentru toată viaţa... Ia sea­ma, cat mai poţi reacţiona, adică... până n ’ai început să faci versuri!

Un Om de pe Marte. — Caută de-mi scrie la maşină că n’am în ­ţeles nimic... Dacă toţi martienii scriu aşa, apoi s’au dus speranţele noastre de a coresponda ou ei...

Un mic drăcuşor. — E o confu­zie regretabilă. Eu nu răspund de­cât la „Realitatea Ilustrată” unde semnez îşi dacă cineva corespon­dează fără ruşine în numele meu, prin alte publicaţii, e pentrucă n’o poate face... în mumele lui. Eu am creiat şi alţii mă im ită. S’ar zice că trăim vremuri de criză... intelec­tuală. 2) Lars Hanson are 40 ani. S’a născut în Suedia, şi e căsătorit cu Karin Molander.

Little Kiss. — Trebue neapărat să vă comunic anumite chestiuni p rin poştă, referitor la rezultatul cerut.

Zâmbet de fecioară. — Bob Curwood primeşte corespondenţa la „Tec Art. Studio”, Melrose Ave Hollywood Calif. U. S. A. I i poţi scrie în româneşte, limba-i natală pe care o cunoaşte la perfecţie. Dar ia spune-mi, de ce ţii atât de mult să-i scrii? Vrei poate să-i tri­miţi... în plic, lin zâmbet de fe­cioară dela poalele Carpaţilor!... Dacă-i aşa, apoi fericit muritor şi Curwood al nostru, căci, după fo­

tografia ce-mi trimiţi, intreiir- un zâmbet destul de ispitita Scrie-i, dudue, scrie-i, că-i va li plăcere...

M. Rădulescu. — Ţin să-ţi atenţia că nu rămâne nici ob soare fără răspuns, afară de q neserioase, bine înţeles. Şi ¡¡j n ’ai prim it da timp răspunsulj datoreşte probabil poştei, «i| ceasta e prim a misivă pe mi primesc dela d-ta. 0 imprudrf pe care ai comis-o, e că n’airt> tat chestiunile. De unde mii deduc eu, acum, ce-mi scrisH d-ta, ¡mai înainte?...

Jeflo. — Cu asemenea chestii adresaţi-vă direcţiunii. Probii n’am avut la timp materialulr sar publicităţii. Despre negii;.- nici vorbă nu poate fi.

Rotescimundu. — Vrei sănii' naşti „personal” ? Ar inse* nu mai fim prieteni... Ara olit să mă cert cu lumea pe caret nosc personal. Deci, hai să eviţi asemenea complicaţii beligerar Sunt şi eu un om ca toţi eeili om cu stare — stare nervos am banca mea proprie— inf dina publică — am trecere hi lat — trec mereu prin faţa k şi mă ocup de cinematograf,.} truca-mi place salata de vineţi. Elizza la Porţa locueşte la Btt Charlottenburg, Kurlanderalleti

Greta. — Tunete şi fulgeri! început să devii laconică şi ac« e cel mai mare fenomen ce se: te înregistra într’o scrisoare Ie nină... 1. Filmele uzate suntdiî se sau vândute amatorilor, cu: trul. 2. A fost o supraimprts minuţios aranjată. 3. Intre 5(1 1000 lei, dar numai profesiei: lor.

Hermina. — Am primit fot» fiile dar execuţia lor nu e 4 indicată pronosticului. Dacă s să aveţi un rezultat precis, face probă de fotogenie pe peliculă orice caz, prezentaţi intr'ad* calităţi excepţionale, care v’ar dreptăţi să vă ocupaţi de proi ma aceasta. Concursul meu vi oricând la dispoziţie.

Selim Hadgi şi .lefin Cajin Lămuriri în chestiunea aceasl» poate da numai „Legaţia Frâu ză”, d-dul Carol, Buc.

(Continuare in pag. Si

REA LIT A T EA ILUSTRATA

'■ . ut■ ' •

Regele Carol decorând un grup de ofiţeri; stânga: Suveranul şi Principele Nicolae, în tribuna regală.

Avionul „Farman-Titan” cu care a călătorit regele, la înapoie­rea în ţară; jos: Trecerea trupelor în revistă.

31 Iulie 1930

P O T O f f lf l O M i ’ u ( i

... ci&uyiu , ue leu Lnstescu, str. Elena Cuza 100, Loco; 2) „Sluj", de Livia Alexandrescu, Loco; 3) „In p lin soare", de Ion N,*

dru Klapper, Buc., str. Traian 131; 6) „Grup de copii", de Livia Alexandrescu, Loco; 7) „Peisagiu“, de Jos. Waltner, Timişoara l,\

10J „La stână“, de Mircea Athonasiu, Buc., str. Ştirbey-Vodă 54; 11) „Un imit

mfti, str. Romană 95; 4) „Nepoţica proprietăvesii“, de Lyonell Lindenberg, Buc., str. Smârdan 12; 5> ,Pisica şi păpuşa , de Alexan-

iW 1; 8) „Lectura preferată a bunicii“ , de M. Popescu, Craiova, str. Popa Şopot 20; 9) „Moş Tulău“, de V. Vasile, Buc., str. Romană 7b;

F, Select, Dorohoiu; 12) „La adăpat", de Mircea Athanasiu, str. Ştirbey-Vodă 54.

16 REALIT AT EA ILUSTRATA 31 Iulie ¡IX

Excurs iun ile colectiveorganizate de „REALITATEA ILUSTRATA“ pentru cititorii şi abonaţii săi

Im portanţa lor. — P rs ţu r i extrem de reduse. — C ălăto r ii la îndem âna tu turor intelectualilor.

In „Echos du Monde”, Voltaire spune prin gura unui erou al «ău:

— „Un intelectual nu poate şti niciodată totul. Călătoria îi asigură însă o mare supremaţie asupra ce­lorlalţi, dar mai cu seamă îl r id i­că în ochii-i propri.”

Iată dece oferim azi tuturor a- bonaţilor şi cititorilor noştri, posi­bilitatea de-a participa la călătorii colective, organizate de oameni specializaţi în conducerea celor ce li se încredinţează.

Desigur că majoritatea cititori­lor noştri, au făcut călătorii per­sonale în diferite ţări, dar n ’au pu­tut gusta niciodată deliciul unei că­lătorii colective.

Acelea puse de noi, la dispozi­ţia abonaţilor şi cititorilor, se fac în vagoane speciale, cu paturi pen­tru dormit, cu o întreţinere prin ­ciară pe tot parcursul drumului, în hotele şi restaurante de primul rang şi mai cu seamă cu vizitarea tuturor locurilor demne de văzut, sub conducerea unui ghid specia­lizat.

Prima călătorie colectivă, cu plecarea la 5 Septembrie 1930, are drept obiectiv Italia, patria artelor şi a muzicii, cu vizite amănunţite în Trieste, Venezia, Bologna, Flo­renţa, Roma, Neapole, Pompei, In ­sula Capri cu fenomenala Grotta Azzura, Grottele din Postumia, şi Belgrâd, iar de-acolo, o călătorie încântătoare pe Dunăre până la Giurgiu, cu vapor express în cabi­ne şi cu ¡masa în restaurant el. I.

A doua excursiune colectivă cu plecarea la 6 Septembrie 1930, are ca ţintă Parisul, oraşul lum inei, v i­sul realizabil al oricărui intelectual conştient. E i bine, această călăto­rie este un adevărat deliciu, o re­velaţie încântătoare, dat fiind că în această călătorie, se vor vizita în toate amănuntele, oraşele Viena, München, Parisul, în toate colţurile lui, demne de văzut, *) iar la îna­poiere Lausanne, Montreux, M i­lano şi Venezia.

Călătoria în Italia durează 20 zile, iar cea în Franţa la fel, Parisul singur, urmând a fi vizitat în timp de 10 zile.

Costul excursiunei în Italia, este de

LEI 23.500.—

iar cea în Franţa

LEI 27.000.

Atragem atenţiunea abonaţilor şi cititorilor noştri, că aceste călăto­rii sunt organizate în stil mare, de toate ziarele şi revistele importante din Occident, dând cele mai adm i­rabile rezultate.

In preţul călătoriei, sunt cuprin­se toate cheltuelile, adică:

a) Toate vizele pentru paşaport.b) Călătoria cu trenuri accele-

*) Cu excunsiuni la Versailles, Malmaison, Fontainebleau, Barbi- zan, etc., cu automobile de lux.

rate, în vagon .special de turism cu paturi.

c) Pensiune complectă de pri­mul ordin în hoteluri şi restauran­te de cl. I.

In timpul călătoriei masa se va lua în vagon-restaurant.

d) Toate taxele, impunerile, ser­viciul şi bacşişul.

e) Transportul bagajelor dela gară la hotel şi înapoi (inclusiv hamal).

f) Toate intrările în muzee şi alte locuri de vizitat (dc ex.: Folies- Bergeres în Paris), precum şi tram- wayele, automobile, metro, auto­car, vapor.

g) Un ghid competinte pentru fiecare oraş, care va sta la dispozi­ţie exclusivă a călătorilor.

PAŞAPORT Ş I VIZE

Oată cu înscrierea se va prezenta un paşaport valabil. „Realitatea I- lustrată” va îngriji vizele necesare.

Numărul participanţilor în vago­nul special cu paturi este limitat la U .

înscrierile se primesc la adm i­nistraţia revistei „Realitatea Ilus­trată” str. Const. Miile 7— 9— 11, până la 15 August 1930 ie i mai târziu, cu un acont de 5000 lei. Restul se va plăti până la 25 Au­gust, cel mai târziu. La înscriere se va indica:

Numele şi pronumele, • profesiu­nea, vârsta, adresa exactă.

Solicitatorilor li se trimit la al rere prospecte, cu toate indicaţia- nile.

Cititorii vor găsi în numănt nostru viitor, toate amănuntele supra acestor extraordinar de in­teresante călătorii, modeste preţ, dar minunate din toate punt- tele de vedere.

Un câine al nimănui, pripăşiţii

lângă o casă de oameni şi almii

nevoia de măngâeri şi de socieii

pe care o simte şi sufletul mi

nimal, e eroul povestirii lui Ierni

Andreiev Câinele de pripas, apt

rută în ultimul număr al excriiit

tei publicaţii de popularizare

rară, Biblioteca „DIMINEAŢA”.Si

desprinde din această povestim

largă expansiune umanitară, lipi

însă de înduioşeri senlimentiti

ieftine.

Acelaş spirit însufleţeşte şi i

două povestiri: Hoţul şi Ingerd

povestea unui copil nenorocii, t răit de mizerie dar tocmai ă

această pric ină cu sufletul plini

aspiraţii fantastice.

Toate la un loc, sub liilul Ci nele de pripas au apărut in No,lî

al Biblioteeei Dimineaţa. Minimii

lucrare costă numai 8 lei.

B e e c h - N u t D r o p s1 n l á l w r á m i v o

t u l w v a u l

ß o i n b o a v i e c o n l o a r e n s u c d e

r w c l e d e C a l t i o i r n t d

PUDRA D’ABGYCentrala

Uzinelor 99 ODEONd in si c de lă m â i, portocale,

s tru g u r i e t c . . .dând o mare extensiune magazinelor sale de detail prin

înfiinţarea de noi raioane, anunţă onorata clientelă că pe

ziua de 1 Septembrie a. c.

î ţ k j y t C Î T T Puteţi avea faţa, gâtul, mâinile albe şl catifelate J . 1^ 1 T 1 ¡3 £ 1 iIL X .I scăpând definitiv de pistrui, pele de soare, coşuri

sau orice alte descompuneri epidermice, datorite 'vârstei critice au ori căror altor cazuri.

cu masajul seral F O L IE S B E R G E R E SExpealţluni urgente contra cost Lei 35. In caz de nemulţumire restituim banii

Reprezentant N E S X O R Ş T E F A N A T O SStrada Unirii No. 108. BUZĂU

s e m u t ă

p a r t ic u la r , Bucureşti

1 1 W U E l Str. Academiei No. 16.

face orice informaţiun’, cercetări, misiuni discrete, tetefon.

In vastele magazin din str. Lipscani 94 (Lupnaica) fnst „Ruleta"

Secţiuni de Gramotoane, Plăci, Radio, Biciclete, Maşini de cusut, Sport, Arti> cole de cadouri, Jucării, Cărucioare de copii, ParSumerie; din cele mai renu­mite fabrici Engleze, Americane, Frin-

ceze şi Germane

I » Iulie 1930 REALIT AT EA ILUSTRATA 17

PE BORDUL VASULUI „NIAGARA“IfmLTIMELE fluturări de ba- [U liste pentru Havre. Ce irn- ; portă aceia cari ne trim it ţinui lor salut?.1 înainte spre A- Kn'cu, această fură a visurilor mirt, visuri cure au turburat şi w turbura încă atâtea capete ti- m, cu bucle blonde şi brune. Ptnlruce frumoasele noastre re- itii tumpene, ar face excepţie? heialaltu parte a acestei imensi- ¡jdtapă, crudă şi ademenitoare, iMintie ţara unde se va da ma­ni luptă pentru titlul de ,,Miss |misst".Ijtritimp, trebue să te aranjeziI mierea acestei vilegiaturi, de a- mpt Irei săptămâni. Trei săp- juiiu, ale căror zile sunt pe rând

ildri/c cu câte un sfert de oră, o [ miluit ile oră, după cum îna in­ta mi spre Apus.War, frumoasele Europei, fie- « cu insoţitoarea sa au fost ins-

! ¡¡¡¡te pe puntea superioară a a- tilui bătrân urs de mare, care e ¡'¡¡gara“, singure „Miss Rusia“ şi Hiis România", au ţinut să ducă mi impreună, pentru a putea fi ilr’o mai bună intimitate.

Vedere din Las

Ora prânzului ¡însă, adună pe toată lumea în jurul mesii lungi, din simpatica sală de mâncare de pe „Niagara“ şi voioşia tinereţii cuprinde încetul cu încetul pe ¡cei­lalţi pasageri, cari se simt măguliţi în apropierea acestui grup sglobiu

Palimas (Canare)

şi p lin de viaţă. Intre reginele bi­nevoitoare ale bătrânei Europe şi sportivii americani, prietenia nu întârzie să se înfiripe.

După amiază, puntea superioară cu jocurile sale de shuffle-ball, este punctul de atracţie. Se tfiispu-

tă match-uri, întrunind într’un gra­ţios cadril pe încântătoarea şi dul­cea „Miss Turcia“, „Miss Ungaria“ vie şi întreprinzătoare, ,,Miss [Ru­sia“ mai meditativă şi „Miss Ro­mânia“ simplă şi zglobie. Intre timp „Miss Germania“, cea m ai sportivă din regine, nu ştie icum să se împartă între un grup, care o chiamă spre bazinul de înnot, in ­genios instalat pe puntea superioa­ră şi altul care are nevoe de ea, pentru a completa o partidă de bridge sau de ping-pong. Faptul că nu cunoaşte altă limbă, afară de cea maternă, nu este pentru „Miss Germania“ un inconvenient. S’au găsit totuşi îndeajunşi cunoscători ai limbei lui Goethe pe „Niagara“.

„Miss France“ care pare că pre­feră odihna şi contemplaţia, nu poate scăpa totdeauna tovarăşe­lor sale. Este aceea pare se intere­sează cel mai m ult despre oraşele, care vor f i obiectul escalelor noas­tre, pe insulele Canare.

înaintea lui Las Palmas, 14 Iulie 1930.

ALICE SCHIELE

Rezultatul concursului „Poliţa de A sigurare“! in numărul 177 din 19 Iunie c., n publicat o nuvelă întitulată Tolija de asigurare” al cărei con­ici trebuia să fie soluţionat de ilrs cititori. Un cămătar, ca să atige 6 milioane, a încheiat un snlract cu un tânăr, împrumu- indu-i 5 ani de viaţă abundentă. Sebitorul la scadenţă, nu vrea să ¡Sltască cu viaţa, datoria lui.

\m primit peste 500 de răspun­zi la concursul instituit. S’a do- iftlil cu acest prilej câtă diversi- ile există în raţionamentul oa- «cnilnr. Soluţiunile trimise au ist dintre cele mai variate. Con- îiclol dintre cei doi eroi princ i­pii: tânărul Marcian şi banche- tal Lewv, a fost deslegat în cele «ai variate chipuri: unii — la !tl cu Alexandru cel Mare — au Tinşat diferendul punând pe Mar­in să-l omoare pe Levy. Alţii, «să iasă din încurcătură în chipi mai uşor, au voit ca întrea- p inlâmnlare să nu fie decât un mal debitorului. Foarte mulţi — M la suflet — nu pot admite M un ,,happyend”, un sfârşit Wcit. si duoă cazuri, sau Mar­ţian se însoară— după unii chiar cu fiica Iui Levy ■— şi-i restitue tenii bancherului, împăcându-se

, n el, sau moşteneşte o avere pica- Min cer. sau câstisă deodată la ioc o sumă fabuloasă — desigur Muesă-imai rămână şi ceva după rpsi nlâteşte datoriile — sau Lewv jl iartă pe debitorul său. pentrucă fcloln'ar fi fost decât o încercare, (in partea bancherului. Vom a- [ninti si desnre acei cari cer ca în- ¡Împlarea să aibe un deznodă- !lini moral: Marcian denunţă con- pirtul Iui ilegal. justit’ei sau so- delălii de asigurare. Un adevărat udrns ex machina” se găseste în Imlnţiile care vor ca societatea de isiairare să dea faliment, chiar în riua în care Marcian, trebue să se împuşte.j Noi am acordat însă premii a- ttlora, cari au dat soluţiile psi- lologiceşte motivate.După cum am spus, cea mai psi-

lologiceşte «motivată soluţie, ne-o K d. Gabriel Păunescu din Pre­tai, Vila M irino — premiată cu ki 5.000— îpă cum urmează:

Marcian se plimba agilul prin cameră. Azi se îm plin ia termenul, când trebuia să se împuşte, pentru a da posibilitate bancherului Lewy, de a intra în posesiunea sumei a- sigurate.

Se auzi o ciocănitură în uşe.— „Intră”.Bancherul intră în cameră, se

opri în uşe şi examina interiorul. Marcian şedea într’un fotoliu, lân­gă o măsuţă, pe care se afla un revolver.

— „Ora la care trebuia să fi plecat din lumea celor v ii, a tre­cut de mult. Ce-ai de gând” ?

—• „Să m ă împuşc? N ici prin gând nu-mi trece. Acum, după 5 ani de viaţă minunată, când abia am prins dragoste de ea?"

Lewy îngălbeni. îş i vedea deo­dată spulberate toate planurile, ru­ina iremediabilă. Cu desnădejdea în suflet, bancherul se repezi la măsuţă, luă revolverul şi descărcă toate cele şase gloanţe, în nenoro­citul Marcian.

La proces, Lewy a fost achitat. Un caz psihologic.

* * *A doua soluţie, trim isă de d. A-

postol Rădulescu, din Oraviţa, premiată cu lei 2.000, are următo­rul desnodămâni:

PROCES-VERBAL

Noi, Samuel Forest, şeful postu­lui de jandarmi din comuna Cor- bette, avizaţi fiind de organele căilor ferate, ne-am transportat la kilometrul 126+6 al lin ie i Paris- Marseille, unde am constatat ur­mătoarele :

Pe-linie, se afla cadavrul oribil mutilat şi tăiat în 3 părţi, al unui ind iv id de vârstă mijlocie, îmbră­cat în haine elegante. La perche­ziţia făcută, s’a găsit un paşaport şi diverse acte, pe numele Princi­pelui Marcian, precum şi suma de 380 de franci.

Drept care am dresat prezentul, spre a fi înaintat domnului procu­ror, pentru cuvenita anchetă şi au­torizaţie de înmormântare.

*

Pe bordul vasului „Conte Ver­de”, la eşirea d in Gibraltar, spre America de Sud:

— „... şi astfel n ’aveam altă so­luţie, părinte. Păcatul e mare, dar n’am avut ce face. In cinci ani am prins o dragoste nebună de viaţă, dar nu puteam nici să înşel pe o- mul care mi-a înlesnit această dra­goste. Nevoind să mă sinucid, am corupt un paznic al morgii din Paris, care mi-a procurat un cada­vru, proaspăt. Imbrăcându-1 în hai­nele mele, l-am aruncat pe linia Paris—Marsilia, fiind identificat apoi cu mine. Astfel Lewy şi-a putut încasa asigurarea, iar eu plec în Brazilia, spre a începe acolo o via­tă nouă”...

A treia soluţie, premiată cu Lei 1000 :

Domnului Alexandru C. Stancu, Strada Vasile Boerescu No. 10, Ploeşti.

Stimate Domn,

Era în ajunul zilei decisive, când teama de moarte mă îngro- zia. Starea în care mă găsiam era atât de critică, încât nici nu auzii anunţul cameristului, care intrând nepoftit, îm i aduse scrisoarea dv.

Am procurat narcoticul propus, din care am băut puţin; am scris memoriul întocmai şi l-am lăsat pe masă; am devastat lucrurile din cameră; am încuiat uşa pe d inăun­tru, după ce am lip it anunţul pe dinafară; nu am uitat revolverul şi nici scrisorile; am coborît pe burlan şi nu ştiu cum am ajuns în localul de petrecere...

Cât despre rest, anexez două ar­ticole d in tr’un ziar local:

SCANDALUL DIN GRĂDINA LE BRIQUE

PARIS 20 Iunie. — Azi noapte la orele 10 şi jum. apăru în localul Le Brique un tânăr care după apa­renţă era beat. După ce consumă două sticle cu vin Malaga începu să cânte, să gesticuleze, acostând doamnele şi stropind cu sifon pe ceilalţi. Această purtare — de care numai un nebun ar fi capabil, —• enervă publicul. F iind poftit afară, tânărul lovi cu putere pe cei d in ­tâi, după care urmă o încăerare de nedescris. Poliţia fiind anunţată la timp, agresorul a fost arestat.

Victime omeneşti nu sunt.Pagubele neînsemnate.La poliţie fiind percheziţionat

s’au găsit: un revolver cu 5 cartu­şe, un briceag... două scrisori, — una cu adresa fam iliei sale, iar alta pe adresa bancherului Lewy,— al căror c onţinut rămâne secret.

Se crede c’ar fi vorba de o omu­cidere.

Cercetările continuă.

CORESP.

SCANDALUL DIN GRĂDINA

LE BRIQUE

Noui descoperire senzaţionale

PARIS 21 Iunie. — Am arătat la timp în ce împrejurări s’a petre­cut scandalul din grădina Le Bri­que.

D in cercetările făcute de poliţie anunţăm: La locuinţa agresorului— Hotel Central — intrarea în ca­meră a fost oprită de uri anunţ : „Vreau linişte 24 de ore”. Uşa fiind încuiată, s’a forţat. Camera cu to­iul devastată. Pe o măsuţă s’au gă­sit: o sticluţă cu băutură curioasă, e vorba de un narcotic provocător de crize de nebunie; un memoriu (se publică pe scurt angajamentul diintre Marcian şi Lewy), care a a- tras atenţia autorităţilor. Uşa fiind încuiată pe dinăuntru, se crede că victima în criză a coborît dela e- taj pe burlan.

Cazul a fost anunţat parchetului.Cămătarul Lewy a dispărut din

localitate. In acea zi trecuse pe la hotel...

Parchetul a dispus: anularea po­liţei de asigurare, urmărirea şi a- restarea crim inalului cămătar, iar victima eliberată.

*

Cu m ii de mulţum iri,

MARCIAN

A venit vacanţa, — bucuria co­piilor!

Bucuria lor va fi mai mare dacă le veţi cumpăra cartea tl-lui

IO N P A S

Familia CHIŢ-CHITapărută în ed. „Adevărul”, frumos tipărită şi ilustrată in culori.

Exemplarul lei 51.

18 REA L IT A T EA ILUSTRATA 31 iulie

Tragerea premiilor noastre PE v e r s oEri a avut loc, în prezenţa unui mare număr de cititori şi abonaţi

ai revistei noastre, tragerea prem iilor ce ani oferit. Au câştigat:Gh. I. Preda din Cluj: o garnitură de salon cdinpusă din o canapea,

două fotolii şi patru scaune;Marguerite Giurgescu, Bucureşti, str. Benito Mussolini No. 31: un

pullower „Monica” , delà „Magazinele ¡Solavici” , str. Lipscani No.David L. Lazarovici, I’loeşti : o perdea superbă, de valoare artistică,

executată în renumitele ateliere de broderie şi lucruri de mână ale d-nei Ing. Erdész, Bucureşti, Calea Victoriei 168;

Cornelia Stănescu, Galaţi, str. Grădina Veche 93: o duzină ciorapi „Monica” împreună cu bonurile de participare la tragerea premiilor „Monica” , constând din voiajuri gratuite pentru 2 persoane, dela Ma­gazinele Solavici, str. Lipscani No. 37.

Virgil Gh. Mătuşoiu, Timişoara, Piaţa Unirii No. 4: un aparat de radio cu 3 lămpi furnizat de vechea casă de încredere I. Wappner, Ca­lea Victoriei, 49;

Elena Cristea, Domneşti: un ceas elveţian de aur, marcă de pre­cizie „Cortébert” ;

Căpitan Sébastian Papescu, Aiud, Batalioinul 6 Vânători Munte; Lilly Rosenthal, Roman, str. Ştefan cel mare, 213; Al. A. Ponnţj, Iaşi, str. Lascar Catargi No. 8; O. Crăciun, str. Şiret 71, Bucureşti, şi Ionel Căpitan Dumitrescu Sibiu, str. Turnului 33: câte 1000 lei în numerar;

F. Farchy, Mediaş: o lampă electrică furnisată de cunoscuta firmă Ing. I. Popescu Gh. Creţu, din Bucureşti str. Regală, 13;

R. Hascalovici, str. Popa Tatu, 85, Bucureşti: un gramofon elegant, model de voiaj, cu 2 plăci, furnisat de marele magazin de muzică „Ipcar”, Cale3 Victoriei 34;

D. Eug. Alexandrescu, Bacău: una măsuţă cu un serviciu de liquer, furnisat de cunoscuta casă de încredere Argintăria „Phortzheim” din Bucureşti, str. Colţei 6.

Olga Simionescu, of. P. T. T. Iaşi: 10 butelii şampanie „Rhein”.Mtklos Vane, Reşiţa: una bucată de 30 metri şifon elveţian pentru

lingerie, delà Pânzăria elveţiană „La Wilhelm Teii”, vechea casă de in- încredere, str. Colţei No. 8.

Lt. Popescu Const. Regimentul 4 Vânători: una pereche pantofi e- leganţi bărbăteşti, executaţi după măsură, din material fin, de către cu­noscuta casă de încredere C. Gheorghiu, Calea Victoriei 114, Sărindar 6, bine asortat şi cu încălţăminte gata.

Adane Spiridon, comerciant, C.-Lung: o cutie montată conţinând un frumos serviciu de alpaca, dela marele magazin „Gospodina”, str. Câmpineanu 20, Bucureşti, complect asortat cu articole de menaj şi cadouri.

Câştigătorii d in capitală sunt rugaţi să treacă pe Ia redacţia revistei, spre a ridica obiectele sau sumele de bani. Celor din provincie li se vor trim ite prin Doştă, fianco.

*- * *

In curând vom începe publicarea, unei noui set ii de cu­poane. oferind premii de mare valoare.

s EU ÎNTREBUINŢEZ numai cunoscuta

(fc* CREMAj ; PUDRA $1 LAPTELE oc CRIN

f • F L O R A *I IHCARI A LB E S C Ş l C A T I- U , > F IL iA 2 A TENUL .[ H i P Â R U L IL ÎN T R E Ţ IN C U

l I CA P ILO G ENL I A R ’

^ C O N T R A T R A N S P IR A T II I

f 1 •m;.." il’îw, j îjtL -

. / /

- J â

L E S C L O C H E T T E S D’ ĂRWOR Lfl BflULEPreparare la loate examene eProfesor, primeşte In pensiune tot anul In cadrul ideal al cele mai frumoase plaje din Europa. Viaţă de familie. — P r e ţ a i începe diu 1rs. 1.300 l n n a r

Prospecte ta cei ere

la Administraţia Revistei «Realitatea«

Citiţi .Adeveru! Literar

AN TIO D O RU Wt l i S Ă S E S C CEL N A I B U N

OCHELARIcu sticlele cele mai bune se găsesc la Magazinul Societatea de Binefacere

„AMICII ORBILOR“Medic specialist dă con­sultaţii la cei ce au nevoie

PASAGrIUL IM OBILIARA

Intrarea prin Calea Victoriei, 48 vis-a-vis de Terasa Oteteleşanu

DANEZII, — pe vremuri un popor foarte răsboinic, — au împresurat în anul 1679

Hamburgul, sub comanda regelui Ankar.

Asediul a durat câţiva ani de zi­le, dar fără nici un folos, căci bamburghezii erau bine fortificaţi, dar mai cu seamă aprovizionaţi, astfel că în cele din urmă, danezii trebuiră să se retragă, luând dru­mul Kopenhagei.

Pentru a comemora această re­zistenţă a populaţiei civile, în faţa puterii armate şi mai cu seamă pentru a-şi bate joc de asediatori, m unicipiul a emis monede noui, care purtau pe o parte inscripţia:

„Regele Danemarcei a asediat Hamburgul. Citiţi pe verso, rezul­tatul expediţiei sale“.

...Iar pe verso, nu scria nimic...

Matchul nostru de cuvinte încrucişate

Conform normelor stipulate, re­venim astăzi cu amănunte asupra concursului de cuvinte încrucişate organizat de revista noastră.

Se ştie că acest match a fost lan­sat în urma provocărilor primite, cu ocazia decernării titlului de „şampion”, d-lui Const. Massu.

Concurenţii au trebuit să lucreze în tr’un careu de 11/11 pătrăţele al­be, pentru a obţine un număr exact de zece cuvinte lungi, la opt pă­trăţele negre.

Din mulţimea răspunsurilor p ri­

mite, noi am selecţionai cit care le-am supus apoi notari titorilor.

Voturile s’au primii prni Iulie, inclusiv. In curând blica rezultatul despuerii ti lui.

Eli;

P r e m i a ţ i i j o c u A luna Iunie

Prin tragere la sorţi, s’m tribuit premiile pentru rfes/fj rii jocurilor revistei noaslrt, luna Iunie, după cum unim

Lei 1000. (Una mie), l i Călugăreanu, Balcic.

Lei 500. (Cinci sute), d-r» Robotă, strada Cerbilor tt, I

Lei 300. (Trei sute), d-raj Papadopol, calea Grivilei il,l

Cele şapte volume oferih au fost câştigate de:

Const. Decu, bulevardul £ 120, Brăila.

Maurice Voinea, strada Cil lui 5, Loco.

Adm. Lt. C. II. niacanm, C. F. Ii., strada Indcpenh Bacău.

D-na Sofia Doerner, slrni No. 8, Parcul Cornescu, Lm

D-ra Constanţa Părjolesc\i,lt ca-Rornanaţi.

D-ra Delioara Ionescu, s/rm Stănescu M , Buzău.

Tică P. Gruescu, Moreni-hi

BSâtase imprimată, lavabilă, garantată is

IN D3UA M5I DE DESENE ŞI CULORIGĂSIŢI LA MARILE MAGAZINE

SAMARITAINB u c u r e ş t i S tr . Itàÿseaaii

Iulie 1930

Căldurile caniculare, care au năpădit biata

C/pilulă, nu împiedică pe cetăţeanul dornic de

iftckole bune, să frecventeze grădinile de

m, care anul acesta au o recoltă admira­

şi, mi ales in materie de reviste.

¡In primul rând, „Cărăbuş"-ul ne oferă un

pcW pur şi simplu delicios, „Bravo Câ­

nta}", de ¡V. Vlădoianu şi N. Constanlinescu,

h care bogăţia scenelor şi fastul, se împletesc

nun humor sănătos şi cu un lux exorbitant.

I. C. Ţintise, are o apariţie extraordinară în

Jiu ifi'/a”, apariţie care stârneşte o furtună

iuplau:e la scenă deschisă. Doamnele Nala-

fltPmlescu, Lizica Petrescu, Lulu Savu şi

\lmnii Sandi Giugariu, L. Grof, Dan Deme-

; tatu, Ciovani, etc., dau revistei un antren

ijirmidabil, completat de un balet admirabil

fjH la panel.

; La grădina „Neptun” Elena Zamora şi Nicu-

hca-Bu:ău, secondaţi de un grup de tinere

miori artistice, fac furori în „Odată şi bine”,

linanatu revistă a inepuizabilului Ion Pri-

fcjjii. Un spectacol recreativ în cel mai înalt

¡ni Fotografiile noastre reprezintă: Dr. sus:

mini din „Odată şi bine”; mijloc: d. C. Tă-

mein„Hio Kita”; mijloc dr.: d-ra Lulu Savu

ii „Balul mascat”, iar jos: Soliştii companiei

Xaritw j”.

REAL ITATEA ILUSTRATA

20 REALITATEA ILUSTRATA

O NOAPTE DE G RO AZAde I. S. FLETCHER

y ANDELEUR stătea cât se ooate v/ de prost. Mai avea cinci lire în pungă, ceva mărunţiş de argint în bu­zunarele dela vestă, două rânduri de haine bune, afară de cel de pe el, iar ca datorii n ’avea de plătit decât cinci­sprezece şilingi proprietăresei. Totuş situaţia lui ajunsese critică. De şase luni era fără post, şi trândăvia asta forţată, îi mâncase aproape toate eco­nomiile.

încă puţin şi rămânea fără nici un ban, in prada mizeriei. La asta se gândea el, urcând scările unei agenţii de plasare. Căuta un loc de profesor, la un copil de familie bună, căci fă ­cea meseria asta de cinsprezece ani. Agentul căruia i se adresase încă de acum şase luni, îl prim i cu un zâmbet am ica l:

— Am auzii do un post bun pentru dumneata, zise el după oarecare co- deală, dar mă îndoesc dacă ai să-l primeşti.

Iin im a lui Vandeleur bătu mai re­pede, la auzul acestei ştiri.

— Nu-mi dă mâna să refuz nici o ofertă cinstită, zise ei.

— Oferta pe care vreau să ţi.o fac e excelentă, dacă o privim superficial, răspunse agentul. Supravegherea unui băiat de şaisprezece ani, tot confortul, chiar lux, într’o casă de ţară şi o sută cinci zeci de lire pe an. Dar, adăugă el, în ultim ii doi ani, am trimis acolo trei oameni şi nici unul n ’a stat mai mult de două luni. Mai bine ar muri, zic ei, decât să se mai ducă acolo.

Ia tă care e situaţia. Pe băiat îl chia- mă Anthony Cortelyou, moştenitor foarte bogat. Stă cu unchiul şi tuto­rele lui, Simon Cortelyou. E uşor d i­form, foarte delicat şi nervos. Casa e pustie, nu vine nimeni niciodată. Se zice că are stafii. Cei trei profesori mi-au spus toţi acelaş lucru. Triste­ţea casei, conducerea unui băiat ner­vos, şi starea generală de apăsare de acolo îţi distrug nervii, oricât de tare ai fi.

Vandeleur începu să râdă.— Asta e tot ? întrebă el. Nu mă

După un schimb de fraze fără im ­portanţă, domnul Cortelyou zise :

— Ştii că eşti al patrulea om, pe care mi-1 trimite în doi ani d. Marsh- ton. Sper că n ’o să fugi ca ceilalţi. Nu vreau să tăgăduesc, că postul e greu. Casa e pustie, eu nu primesc pe nimeni şi sunt atât de absorbit de stu­diile mele, încât pot trece săptămâni fără să mă vezi. Elevul dumitale e un băiat delicat, nervos, care a moştenit de la mama lui, credinţa în stafii. E speriat de moarte, de legenda familiei. Ai auzit de stafia castelului Corte. lyou ?

— Nu răspunse Vandeleur.— Cum aşa? Eu credeam că toată

lumea o cunoaşte. E vorba de apariţia unei m âini însângerate, cu patru de­gete strânse şi cu unul întins înainte. A apărut în momentul, când un Cor­telyou a comis o crimă, şi de atunci vine mereu, ca semn de moarte, Dacă un Cortelyou o vede în trei ajunuri de Crăciun la rând, trebue să moară în luna ce urmează ultimei apariţii. Antony cunoaşte legenda, de când era mic. Acuma susţine morţiş, că a văzut mâna însângerată de două ori şi-l trec năduşelile, de frică să n ’o vadă şi la Crăciunul viitor.

— N ’aţi încercat să-l liniştiţi ? în ­trebă Vandeleur. Cred c’ar trebui să-l arătaţi unui doctor.

D. Cortelyou făcu un gest nerăbdă­tor .

— N’am timp de pierdut cu un co­pil bolnăvăcios, zise el.

Vino cu mine să-l vezi, şi o să înţe­legi.

Trecură printr’un coridor lung de piatră, apoi ajunseră într’o odaie m a. re şi luminoasă. Lângă foc stătea o fe­

meie în vârstă, cu faţa blajină. La fereastră, învelit cu pături şi cuver­turi, era culcat un băiat, care-şi lipia obrazul de geam. Vandeleur văzu nu­mai decât că băiatul e cocoşat, dar u i­tă de defectul acesta, când îi văzu pri­virea. Avea o faţă foarte frumoasă, mai mult de fată decât de băiat, iar părul îi era blond şi buclat. Dar ex­presia feţii îl mişcă adânc de Vande^

sperii. Am avut deaface cu mulţi elevi leur : era expresia pe care-o vezi indelicaţi până acuma. Cât despre sta­

fii, n u ’ cred în ele.Agentul se uită la el cu atenţie, apoi

zise :— Bine, dacă-ţi place postul, ţi-1

dau. Am m ână liberă în privinţa asta.Cred că eşti ceva mai stăpân pe nervi, decât predecesorii dumitale. Aşadar, poţi să pleci chiar de mâine.

Vandeleur plecă incântat. A doua zi după masă, se găsia într’o staţie pustie din Yorkshire; ploua mărunt şi răceala pătrundea până la oase. După multe căutări, găsi un hamal pe ca- re-1 întrebă încotro vine Normanford Hali, unde trebuia să meargă.

— Uite colo Rafe Thormthwaite, ca­re vine să te ia cu trăsura. Nici odată nu vine la timp când are de luat pe cineva.

Thormthwaite era un bătrân moro­cănos şi nepoliticos, cu care Vande­leur încercă în zadar să lege conver­saţia. Ajunseră astfel la Normanford Hali, o casă mare, cenuşie, izolată din toate părţile.

— E mare casa, zise Vandeleur. Am auzit că are stafii. E adevărat ?

— O fi, răspunse vizitiul, cufundân- du-se din nou în tăcere.Peste câteva clipe, Vandeleur pă­

trunse într’un hol mare de piatră, tă ­cut şi lipsit de orice semn de viaţă.Toate erau reci, triste şi apăsătoare.După ce i se arătă camera lui, unde.şi făcu toaleta şi.şi schimbă hainele, fu primit de d. Simon Cortelyou în bib­liotecă, odaie mare şi posomorâtă, în ­cărcată cu cărţi şi cu aparate ştiinţi­fice. Dinapoi a _ unui morman de cărţi punse băiattil făcând ochii mari. Aş gazda îl salută pe Vandeleur, apoi îl arde-o, aş dărâma-o, dac’aş putea, pofti la gura sobei, şi-i oferi o ţigară, dacă aş ajunge mare. Dar n ‘o să mă

D. Cortelyou era un om mărunt, cu fac niciodată mare, aşa că o să ră- picioare mici, cu capul prea mare pen- mână în picioare, vizuina asta. tru corpul lui, dar bine legat şi cu bra- — De ce n’o să te faci mare? ţe ioarte lungi. O pădure de păr roşu — Pentrucă o să mor In curând, Închis Ii acoperea capul; o barbă răspunse Anthony liniţtit. lungă de aceeaş culoare, II dădea un — Nu mai crede In fleacuri dea- aepect cu totul ciudat. stea. zise Vandeleur. Sunt prostii.

ochii unui copil, care a fost maltratat fără să ştie de ce.

— Mereu cu ochii pe fereastră! zise Simon Cortelyou băiatului. Uite noul tău profesor, d. Vandeleur. Spar că o să te înţelegi cu dânsul. Domnule Van deleur, uite doamna Huscroft, e o femee foarte cum se cade. L-a îngrî. jit de când era mic. Acuma mă în ­torc la lucru. Se poate să mă vezi mâine — dar se poate să nu mă mai vezi până la anul nou. Dacă ai nevoie de ceva, trimite-mi un bilet. Poţi lua masa cu Anthony, sau singur. Eu nu vin niciodată la masă. Mănânc pe un colţ de masă, în birou. Cred că nu mai e nimic de discutat. Bună seai u.

Cât vorbise d. Cortelyou, băiatul se uitase pe fereastră. După ce se închise uşa în urma lui, Anthony veni în m ij­locul odăii, şi Vandeleur putut vedea că el şchiopăta puţin.

— Trebuie să-ţi fie frig, domnule Vandeleur. Nu vrei să te aşezi lângă foc?

Vorbea apatic, parc'ar fi fost obosit şi resemnat. Se aşeză în faţa noului profesor, pe care-1 privi cu atenţie, a- poi zâmbi mulţumit.

— Sunt curios să ştiu cât o să stai, zise el deodată. Ceilalţi profesori au fugit toţi de frică.

— Eu o să rămân, răspunse Vande­leur liniştit.

— Da? Eşti viteaz. Eu nu sunt. Sunt delicat, şi am nervi — aşa spune un­chiul Simon.

— Iţi place casa asta veche? între­bă Vandeleur.

— Să-mi placă Normanford? răs-

Anthony schimbă vorba. Stătură a- mândoi de vorbă şi Vandeleur începu curând să simtă interes pentru noul său elev, care era inteligent şi simţi­tor După aceasta, se retrase, ca să se culce, profesorul rămase să stea de vorbă cu doamna Huscroft.

— Totdeauna te-ai ocupa dumneata de Anthony? o întrebă el.

— Da, domnule, am fost ca o mamă pentru el. Mama lui a murit câteva ore, după ce i-a dat viaţa. Biata fată n'avea decât optsprezece ani când s‘a măritat, şi nu trecuse nici anul, când a murit.

— Ce fel de femeie era?— Poţi numi femeie o fată de opt­

sprezece ani, fie şi măritată? Semăna bine cu Anthony: părul auriu, pielea smeadă, ochii mari şi speriaţi. Biata fată, n ‘ar fi trebuit să aibă copil, eraprea slabă! Era nervoasă, ca şi el şi casa asta nu putea să nu omoare o fiinţă delicată ca ea. Şi a şi omorît-o, casa şi naşterea.

— Dar tatăl?— Hubert Cortelyou? El nu seamănă

deloc cu d. Simon. D. Simon e om de ştiinţă. D. Hubert citeâ mereu poezii, visa zile întregi şi cred că se scula şi noaptea, mai cu seamă când era lună plină.

— Dar tatăl când a murit?— Doui ani după nevastă-sa. Ziceau

că s‘a consumat. Dar eu cred că de dor după dânsa. Şi toate moşiile şi ca­stelul i-au rămas mieluşelului ăsta, cu d. Simon ca tutor. O să rămână toate d-lui Simon, căci d. Anthony n'o să trăiască mult.

— Va să zică d. Cortelyou e cel mai apropiat moştenitor ?

— Da, domnule, el e. E foarte bun cu nepoţul lui, adică bun în felul lui. Dar bunătatea nu serveşte la nimic, până nu i-o scoate cineva din cap chestia asta cu stafile.

In săptămânile cari urmară, Antho­ny făcea tot ce-i spunea Vandeleur, dar fără nici un interes. Vandeleur încerca să-l intereseze pentru ţările străine, ca să-l convingă să călătorea- că, dar el rămânea indiferent.

— Mi-ar plăcea să călătoresc, zise el odată, dar nu se mai poate.

— De ce?— Nu voiu mai trăi mult.Vandeleur încerca să_i scoată ideea

asta din cap, dar Anthony, deşi îi era recunoscător pentru bunăvoinţa lui, nu voia să se lase convins.

— Când ai aflat întâia oară de le­genda m âinii însângerate, îl întrebă odată Vandeleur?

— Acum trei ani, cred, răspune A n ­thony. Am citit într’o carte Cu docu­

mentele familiei, un fel de album, pe care mi l-a împrumutat unchiul Si­mon.

Anthony arătă un volum legat în piele de viţel, care conţinea o colecţie de pergamente, tratate şi altele, scrise cu litere gotice. Intre ele se găsea cel cu pricina.

— Vezi, zise el, e tipărit în anul 1521 şi spune că mai mulţi Cortelyou au murit după ce au văzut de trei ori mâna. De-atunci până la mine, n ‘a mai fost nici un caz.

— Poarte curios, răspunse Vande­leur. Vrei să-mi împrumuţi şi mie car­tea asta? Aş vrea s‘o văd mai de a- proape.

— Ia_o, răspunse Anthony, căci ştiu legenda pe de rost.

Peste câteva zile, Vandeleur primi o scrisoare dela un expert, căruia îi su­pusese spre examinare cartea. Acesta îi scria că legenda mâinii însângerate e un fals, căci era tipărită pe hârtie modernă, fără îndoială numai cu câţiva ani mai în urmă. Numai un co­pil putea fi înşelat cu ea.

— Chiar pentru un copil a şi fost făcută, zise Vandeleur în sinea lui.

El dădu înapoi cartea lui Anthony, fără să-i spună nimic, de scrisoarea expertului. Cu trei zile Înainte de Cră­ciun, agitaţia băiatului Începu să crească. El mărturisi Iul Vandeleur, că e Îngrozit de gândul că o să vadă ia­răşi apariţia. Dar Vandeleur li răs­punse:

— Anthony, îţi dau cuvântul n ’o s’o vezi, cu condiţia să-mi eşti că o să faci tot ce-ţi voi s,

— Păgăduesc, răspunse Anthoiţ sunt sigur că tot o voiu vedea.

Vandeleur plecă în z ii , în oraş, unde consultă un doct» se întoarse cu o fiolă, ascunsă li zunar.

— Toate apariţiile din lumi vor face să se trezească, Îşi ii zâmbind.

Băiatul se făcea tot mai pii ochii lui aruncau priviri tot ii perate. In seara de Crăciun, îi leur îi propuse să stea treaz ii ziu, în odaia d-nei Huscroft, du thony nu voi, ci se duse si ¡e întovărăşit de Vandeleur. An dădu să bea conţinutul fiolei j puţin de zece minute, băiatul iun. Atunci Vandeleur aştern» cearceaf peste pat, astfel ca, ia

fi trezit chiar, să nu poal mic, iar el însuşi se puse ..

Pe la miezul nopţii apăru o li albă pe peretele din faţa patiilui, peste câteva secunde se taij in tr’o mână roşie. Punând mii in faţă, băgă de seamă că intra lumina. Puse un ştergar in drepi şi observă că mâna se reflectai ştergar. Atunci el zâmbi nu „ interesă de apariţie, care dispi curând.

A doua zi de dimineaţă, exani odaia lui Anthony, văzu un dii| lid, bine încuiat, în faţa pereit] apariţia. Sparse broasca cu un găsi înăuntru ceea ce aştepta: ternă magică, aranjată aşa a ei să treacă printre încheieturile durilor, şi pus în mişcare pii fir electric, care venea din oi alături.

— Fină invenţie, zise Vana Dar pentru un copil singur, noaf bună.

Peste câteva minute, Vandeii lanterna şi cu cartea in mani un revolver in buzunar, intri lui Simon Cortelyou, atât de cât acesta nu -1 simţi, până câni puss mâna pe umăr.

— Eşti o mare canalie, Cm Iţi închipuiai că un om in toaS poate fi tras pe sfoară tot şor, ca un copil nervos?

Cortelyou încercă să bag„. sertarul mesei, dar Vandeleur luă înainte, scoţând revolverul zunar.

— Iată două hârtii, zise el, ză-le imediat. Una e mărturisim mitale, cealaltă e învoirea mi-o dai, să-l duc pe Anthonj, studieze in Germania.

— Eşti tare, Vandeleur, - Cortelyou după ce semnă. Iati

cec pentru leafa dumitale, zeci de lire în plus. Dar bă n ’o să trăiască mult, aşa că dai educaţie, să-l îneci, să-l treaba dumitale.

Peste o jumătate de ceas, „ şi Anthony părăseau castelul.

(ii

Cel mai frumos„Albumul concursului

museţe”, tipărit în culori

tie velină, cuprinde fotografii

turor frumuseţilor care au

pat la marele concurs organi

„Realitatea Ilustrată”, instai

de la festivităţile din Galw

Bucureşti şi Sinaia. Sute de

fotografice, extrem de iniei

descrieri a serbărilor şi convi

cu toate alesele. Este cea mai

moaşă podoabă în orice casi,

De vânzare la toate librari

depozitele de ziare.

P re { u l 80 le i. Se expediat

ramJburs.

li

mi:

pol

, Vana

I"

:

'! Iulie m o REALIT AT EA ILUSTRATA 21

CRONICA CINEM ATOGRAFICĂ

Un film epocal■OTOFRAFIILE afişate la poar­tă la cinematografului ,,-Capi- p loi“, unde s’a reprezentat fil­ial „The great Gabbo“ nu erau pti încurajatoare. Un amestec de ioni lucruri antipatice. Mai întâi ■ere de revistă. Dela „Holly- looii Revue" şi până la „Lumière gloire“ toate exhibiţiile de acest

Hm fost nespus de plicticoase şi Interesante. Aşa 'dar, iar inepte *rok|ii, intercalate stângaci îa Bocul unei dragoste insipide in ­ii ioi cabotini. Apoi, alături de ittografiile reprezentând diverse wimbancării —, trecătorul vedea IjeErich von Stroheim, urât, bă{os .(¡pretenţios, cu o păpuşe sinistră (egenunchi. Iar pe afiş scria: ro~ «nul unui ventriloc. Era mai !Hil decât deajuns pentruea cetă- jeanul să-şi caute distracţia în altă

Totuş „The Great Gabbo“ e un ■are film. Ingenios ca idee, desa­gii ca interpretare.Este vorba de un ventriloc foar-

kabil şi uşor ţicnit. Arta lui îi dă Igrandomanie nemăsurată, care îl te să sfârşească prin a credea ieabinelea ,că păpuşa mecanică pe ari o produce în faţa publicului, lieşle real. Şi, printr’o m inciună «rsistenlă, printr’o m inciună faţă td însuşi, se convinge la urmă Iar pe el că Otto — băeţelul de àrpà pictată, — este un om ade- irat. Şi ca iluzia să-j fie şi mai |«ipletă, îi dă şi un suflet. Fireş- Ki-1 dă din al lui. O parte din metal său, i-1 dărueşte lu i Otto.)j anume tot ce are blând, tot ce we modestie şi bun simţ. Iar pen­sei insuş, păstrează numai apu- dhirile de cabotin îngâmfat şi ar­ipi» despot tiranic al persoane- fc care irăesc in intimitatea lui.

Printre aceste persoane este şi o fată care îl iubeşte. Care îl înţele­ge. înţelege că este un om profund bun. dar cu mintea scrântită de vanitate cabotinească. Ea îşi dă seama că două fiinţe sunt în el. Iubeşte cu compătimire pe bietul ventriloc lăudăros şi irascibil, şi iubeşte cu tandreţe pe omul bun, pe acela care a fost plasat în Otto, manechinul de cârpă. Este o femee atât de înţelegătoare încât acceptă ficţiunea: admite că Otto există realmente.

Doi oameni, cari cu cea mai de­plină seriozitate, cred în viaţa vie a unei păpuşi -— deşi ştiu că asta e doar un mod simbolic de mani­festare a sufletului dublu al lui Gabbo. Subiect foarte interesant, căci face să plutească o atmosferă permanentă de m inciună voită şi a/cceptată, o atmosferă puţin fan­tastică care contrastează cu apre­cierile pozitiviste ale oamenilor dimprejur, cari bine-înţeles, nu au motive să ia parte şi ei la conspi­raţia sentimentală.

Dar subiect îngrozitor de greu. In fiecare clipă piesa riscă să se prăbuşiască în ridicol şi într’o ief­tină bufonerie. Şi totuş nu. Acci­dentul de care ne temem la fie­care scenă, nu se întâmplă. Drama­tismul — un dramatism de acela de bună calitate, un dramatism de geinul Gharlie Chaplin, un drama­tism din acele care ne fac să râ­dem cu gâtul strâns — se menţine dela început până la sfârşit.

In masca lui Erich von Stroheim se găsesc perfect desenate cele două trăsături ale personajului: Grandomania puţin ridicolă de ca­botin, şi la sfârşitul fiecărei expre­sii a feţii, o nuanţă de ironie. A- poi Stroheim joacă absolut iunpre-

sionant trecerile dela blândeţe la violenţă. Avem în permanenţă im ­presia tragică a omului care nu e ţicnit de-abinele, dar care trebue la urmă, să înebumească de tot. Ceeace se şi întâmplă.

Partenera lui e Betty Compson, artista care a avut rolul principal în acel film extraordinar, întitulat „Docurile din New-York“. O mare actriţă. In „The great Gabbo“ joa­că rolul foarte greu al unei fiinţe care înţelege pe alta, deşi nimeni dimprejur nu poate înţelege, şi deşi omul care trebue înţeles şi iubit, se poartă îngrozitor de prost cu ea. Rol mare şi dificil, făcut numai din nuanţe şi imperceptibile de­talii.

Dar numerele de Music-hall? Nu strică piesei?

Nu, şi iată de ce.Mai întâi sunt puţine. Al doilea

sunt extraordinar de artistice. Cu­lorile şi formele sunt de un bun gust, aş zice chiar de o fineţe a- proape „intelectuală“. In al treilea rând, tema filmului avea nevoie de momente de recreaţie, căci atmos­fera aceea de semi-nebuinie, care în fiecare moment riscă să devină nebunie întreagă, atmosfera încor­dată şi încărcată care învălue tot ce face „marele Gabbo“ — recla­mă pauze de linişte. Aceste inter­vale de acalmie, sunt redate de o- biceiu în technica ecranului, prin episoade laterale, cu amoruri între personagii secundare. Dar aci tru­cul nu s’ar fi putut aplica. Trebuia altceva. Un asemenea episod, ori­cât de secundar, era totuş o „po­veste în poveste“ . Şi faptul princi­pal, chestiunea „Gabbo“. era prea importantă ca să suporte ameste­cul de alte poveşti.

Afară de asta, chestiunea Gabbo, cu atmosfera sa de un fantasc, risca să-şi piardă toată vraja şi misterul, obţinut cu atâtea eforturi artistice, — dacă intervenía alături de ea, o poveste străină. Mintea spectatorului avea în acelaş timp

nevoie de recreaţie, de destindere, dar nici nu trebuia abătută spre vre-un alt interes anecdotic.

Pentru toate aceste motive, in ­tercalarea de numere de music- hall, era singurul mijloc de a dis­tra puţin atenţia prea încordată de tragismul cazului Gabbo, fără însă a o distra de tot, dela gândul lui Gabbo.

Aşa se explică de ce numerile de revistă veniau paT’că în chip fi­resc. Mărturisesc chiar, că am fost destul de surprins, să constat că a- ceste episoade nu mă plicfcisiau.

Bine înţeles, însă, că „Gabbo“ — ca orice film foarte bun, a ţinut numai câteva zile afişul.

D. I. SUCHIANU

Concursul de scenarii „Rapsodia Română“

O comi&iune alcătuită din d-nii Adrian Maniu, D. I. Suoliianu, T. Teodorescu-Branişte, Bogdan Var- vara şi Nic. Constantin, cercetând cele 39 de lucrări prezentate la concursul de scenarii „Rapsodia Rom ână” a decernat prem iul de 40.000 lei operei care are drept motto: „Non m ulto sed m u ltum ”.

Scenariul premiat are ca sub­titlu „Desrădăcinat” şi îndepline­şte toate condiţiile cerute de noi. E povestea dramatică a unu i liu de ţăran, care desprins din mediul său, pătrunde în cercuri sociale înalte, străine pentru el.

F iind înşelat de soţia sa, — o fe- mee mondenă, al cărei fond e pu­tred, — o ucide.

E condamnat la 5 ani închisoa­re.

După ispăşirea pedepsei, revine în satul său, unde găseşte credin­cioasă, pe aceea pe care'a iubit-o în tinereţe.

Vom publica în revistă acest sce­nariu.

P e t r o l e a h 1 1

contra câderel

pârului, con tra

mătreţel şl a

tuturor afecţiuni-

ior părului.

Prescris d e c ă t r e

corpul m e d i c a l .

De Vanzare la t

Farmaciile, D roguerille , Parfomcriile, Sa louoelc de Coafai, etc.

Pornlchet p r è s la Iiflle-Family-Housift e brazi, plajă d e n i s ip , bucătărie aleasă, a p ă c u r g ă ­toare, p e n s iu n e c o m p l e c t ă , înaintea sezonului 3 0 ir s . i a r i) in sezon 4 0 — 5 0 frs . ®

D-l MAURICE DEKOBRA, cel macitit fl mal gustat scriitor, ne dă tn româ­neşte, în Editura «Cugetarea» Delafras, una din cele mai noi lucrări ale sale

TIGRII PARFUMAŢIAventuri d in Ţara Maharajahilor ta car« n* olari cea mai plăcută lectură

pentru vacantă : .

c0LENT1

NA

SWe)

i î W ii fi?1 í

"i

j■î j :

C0

L ENT1

NA

FABRICĂ DE SOBEDE FAIANŢĂ

C e fe mai noui modele

VINDE Şl IN RATEŞoseaua M ihai Bravu No. 1

(Bariera Moşilor)

Fabricile D. MociorniţaI încălţăminte de tot felul foarte eftină.i

comodă şi durabilă :

Pantofi pentru bărbaţi Negri dela lei SOO—SGO , Colori „ „ SSO — 6 2 1

Pantofi pentru dame | Negri dela Lei 350 — 480, Culori „ „ 500 — 550

Onorate D o a m n e ş i D - s o a re . Sunt rugate a vizita Salonul de Coafure Institut de Beaute L e o n Calea Victoriei No. 18, Tel. 382/74. UN IC tn văpsitul pirului cu HBNNE veritabil, ondulaţii PERMANENTE. Lucrări artistice de păr coafat manicure ondulaţii cu ipi: aplicaţi cu HENNE faoe perional D«nul L E O N .

mmtge facial face specialistă din itrăinitate.

Preturi N. B AranjamenteMnveiMblUi pentru mirese tnchiriem

♦

VOPSIRI DE PAR«KOMOL» există în 18 nuanţe naturale. Cu aceasta puteţi văpsi părul cărunt, cu cea mai mare siguranţă în 15 mi­

nute în culoare originală. Ceraţi „KOMOL“ la Coaforul Dv. Sc trimite la cerere franco prospect gratuit la Reprezentanţa Generali

Oradla Mare, Str. Delavrancea 28

Asortiment de articole de voiaj din' piele cu preţuri foarte eftîne

Magazine de desfacere >Str. Carol 21, Qriviţei 2*4

Bariera Moşilor

Citiţi „Hadio şi Radiofonia'

22 r e a l i t a t e a TLÜSTRAfÀ 31 iulie |j|

OCROTIŢII

In asemenea condiţiuni, am reu­şit uşor să vizităm toate colţurile acestui cuib de cerşetori, care este colonia delà Bălăceanca, şi să a- flăm nnulte din tainele coloniilor de muncă.

Cu gânduri iscoditoare, am eşit să ne plimbăm prin curte:

— Ce frumoasă e natura aci!...— Numai omul e rău! şopteşte

cineva. E un domn in jachetă nea­gră, cu faţa osoasă, cu ochii stic­lind maladiv...

— Cine e? întreb în şoaptă pe administrator.

E de o hărnicie cu atât mai u i­mitoare, cu cât, în genere, cei in ­ternaţi aci, nu devin niciodată muncitori.

Gheorghe Constantin ştie nem­ţeşte şi ungureşte. îm i spune cum a călătorit până la Viena şi de a- colo înapoi, pe jos. Drumul dela Viena la Bucureşti, l-a făcut în 51 de zile. Era pe vremuri lucrător franzelar.

Aflu de asemeni că administra­torul Nicolesou l-a însurat, tot cu o internată ca el, şi le-a dat o că­suţă. Ginerele cărunt e mulţum it de acest act de generozitate şi închee:

— Fac şi eu ce pot pentru dân­sul.

mergea cu viteză. Ind iv idu l s.’a a- găţat atunci de Ana, pe care a tă- rît-o după el, în cădere. Femeea s’a isbit la o mână şi un picior, pe care doctorii i le-au tăiat la spital.

Cu piciorul ei de lemn, Ana a- leargă sprintenă de colo până colo, iar cu unica ei mână, coase şi bro­dează. Ne arată cusături executate de ea...

CUM TRAESC VAGABONZII

Viaţa vagabondului internat în- tr’o colonie de muncă, se scurge după un program fix:

Ora 6 dimineaţa deşteptarea. Ceai. Repartizarea la muncă: fiecare are un serviciu stabilit, după aptitudi- nele fiecăruia, la vite, la zarzavat, la corvezile interne.

Ora 12 masa. Intre 12,30 şi 2.30 (chiar 3.30 pe timp călduros), re- paos. Apoi muncă, până la 4 d. a., când se serveşte ceaiul.

Ora 8, masa de seară, — rugă­ciunea, stingerea...

In fiecare Duminică, internaţii sunt duşi la biserică, în sat. E de notat cât de credincioşi sunt aceşti nefericiţi. Se pare că singura lor nădejde, stă în Cel de sus.

bue sporită, deoarece cu 18 Ie: zi nu se poate hrăni un ora, pti re-1 forţezi prin lege să munci« de dimineaţă până seara!

CÂTEVA TIPURI

— Averescu!...

Mă uit pe şosea, să văd auto bilul mareşalului.

Dar vagabonzii ¡numesc „Aii cu“ pe un internat tânăr cm are nim ic, — nici măcar ciocul- din înfăţişarea mareşalului.

Internatul acesta, tiz in pori cu un personaj atât de ilustn fost agent electoral în partidul porului şi de aceea colegii săi colonie l-au botezat cu numele fului partidului său.

Este, evident, o gravă lipsi condescendenţă faţă de mareşalii verescu, dar la ce ne putem k ta din partea unor cerşetor alo lic? E răsbunarea lor p societatea care-i scoate din rii rile ei...

Averescu îm i povesteşte era ganiza prin cârciumi, alegerii verescane. Nu voi aduce mirii unui atare excomunicat, a»i fraudelor electorale. Meseria li gent electoral cerând însă

O PERECHE

In jurul pavilionului unde se a- dăpostesc internaţii coloniei dela Bălăceanca, sunt vaste culturi de zarzavat, lucrate de cerşetori. A- cest zarzavat intră în hrana inter­naţilor.

Un om cărunt lucrează de zor, în tr’un lan de dovleci pârguiţi. Toţi internaţii par mai bătrâni decât vârsta lor.

— E un fost cerşetor, m i se spu­ne.

— Ce harnic elII chiamă Gheorghe Constantin.

E foarte vrednic. A fost prins va­gabondând de agenţii triajului. Azi, a devenit mâna dreaptă a adminis­tratorului:

-— Când plec, ne spune acesta, şi-l las aci, — nu mai am nici o grijă. El îngrijeşte de toaie. Ce nu vor ceilalţi să facă, — face el. Sa­pă, pliveşte, deretică prin curte...

— Un ocrotit... Un om de bună familie.

Colonia cuprinde vagabonzi şi cerşetori prinşi de agenţii Oficiu­lui de triaj din Bucureşti, în fla­grant delict de vagabondaj sau cer­şetorie, delicte ce se pedepsesc de legea Trancu-Iaşi, cu munca for­ţată în colonii. Dar se mai află aci şi „ocrotiţi”, adică oameni fără nici un sprijin, părăsiţi de fam i­lii uneori nobile şi bogate, sau ne­putincioşi ce vin de bună voe şi cer azil...

Sunt astfel la Bălăceanca, părinţi de doctori, fraţi de înalţi funcţio­nari, bătrâne ou figuri foarte dis­tinse, cunoscute odinioară în aris­tocraţia Capitalei şi admirate în saloane.

Doi vagabonzi surprinşi în pat de aparatul fotografic. (Sus): Un grup de vagabonde,internate la Bă lăceanca

Chemă apoi pe soţia sa:— Ana!Din bucătărie, un glas ardele­

nesc:— No, îndat’...Şi în pragul bucătăriei, o neaş­

teptată apariţie: o femee bine fă­cută, grasă, figură simpatică şi ro­şie de sănătate, — fără o mână în ­să şi ou un picior de lemn. Una din mâneci e lipsă. Bluza e cusută la umăr, de unde ar trebui să por­nească braţul. De sub fustă apare, lângă un picior desculţ, un lemn nefasonat, — piciorul ei artificial.

Femeea e din IIia. Ne povesteşte că în tr’o zi, venind cu trenul, îm ­preună cu alic două femei, şeful de tren, care era beat, s’a luat la bătae cu un indiv id , pe care la un moment dat, l-a îmbrâncit pe uşe afară din vagon, în timp ce trenu’

C i t i ţ i t o i i a z i

SUPRIMAţl-VĂ IN 24 DE ORE!de IEFIM ZOZULIA

în „LECTURA tfc Floarea literaturilor străine

Lei 5, R om anu l complect. — La chioşcari şi lioari ,

Dumineca, repaos general.Pentru masa unui vagabond, pe

zi, s’a fixat o alocaţie de 18 lei.

Când li se dă carne, ese deficit la socoteli. Acest deficit (7— 800 lei) se acoperă din economiile ce se fac în zilele de post. Internaţii postesc 5 zile pe săptămână!

Hrana e îmbunătăţită prin pro­dusul m uncii agricole şi de grădi­nărit, făcută de internaţi, şi prin moara coloniei. Totuşi, alocaţia tre-

neşti paharul cu toată lumea, I verescu” deveni alcoolic şi Iui mis la colonia de muncă. 0« mă a datoriei...

Fani plânge. Fani e o falii să, care poartă veşnic in sâni felul de resturi de mâncare -■ te chiar şi o sticlă cu ciorbă« sole, rămasă dela masă. Faniş nâncă enorm.

(Continuare în pag. 26) I

11 Iulie 1930 REALIT AT EA ILUSTRATA 23

— Ia numai seama, — îm i spuse el, că ara cu mine cei mai arăţăgoşi „ar­tişti” ! Dacă nu ştii să te porţi cu ei, nu-ţi garantez reuşita!... Dealtfel elevii unei Stolle şi Wesely îţi vor arăta cum trebue să procedezi...

In tr’adevăr Stolle şi Wesely, îm blân­zitori formaţi la şcoala lui Court, ale cărei metode diferă oarecum de ale mele, mi-au fost de mare folos şi nu­mai datorită lor, am reuşit să mă im ­pun în faţa fiarelor, după şase repe­tiţii. E drept, însă, că n’arn fost nici eu prea pretenţios; m ’am lim itat la a face un număr de senzaţie, doar cu cei nouă .lei uriaşi, lăsând pentru altă oca­zie, urşii albi, tigrii, lup ii şi hienele Am găsit de ouvinţă că nouă lei erau destul, pentru un număr preparat în grabă...

* * *

Am început prin a face cunoştinţa viitorilor mei colaboratori patrupezi, din dosul grilajului. Am învăţat mai în­tâi, oum se numeşte fiecare în parte şi care este locul lor respectiv, pe tabu­retele din arenă, precum şi posibilită­ţile de lucru ale fiecăruia.

Sunt patru lei şi cinci leoaice. Leii se numesc: Neron, Belmonte, Kiki şi Gallito.

Neron este cei mai mare şi m ai pu­ternic. Se lasă condus de bună voe şi face tot ceeace-i ceri, cu o condiţie: să-l iei cu binişorul... Neron nu iubeşte argumentele dure şi e prieten bun cu dresorul, atât timp cât acesta îl înţe­lege... Belmonte este adevăratul artist

Cq n e . p jA v e & Z e ş 't e f i& ^ r i/ 7 h e c la L P d

c e b b r u L c lr e s d n

SUNT câţiva ani, de când am părăsit cuşca animalelor sălbatece. Am păstrat totuş în sufletul meu, o mare dragoste pentru fiare.

| Nu oricine îşi poate da seama de riscurile artei de a îmblânzi )idresa animale sălbatece. Lista celor sacrificaţi pe altarul carierei este kidgă. Dela acel Van Amburg, sfâşiat la Boston, în anul 1846 şi până la ne­fericitul Molier, ucis acum patru ani, la Valencia, de Bengali, cel mai te­mi tigru al iui Zoo-Circtls, numeroşi dresori şi-au găsit moartea în gihia- rele monştrilor.Ou toate acestea, cine a gustat odată din satisfacţia de a vedea fiarele

sălbatece plecându-se supuse în faţa biciului său, sub ochii p lin i de ad­miraţie ai spectatorilor, e imposibil să renunţe pentru totdeauna la această senzaţie, lată pen- truce din când în când, nu mai pot răbda inactivitatea mea şi solicit proprietarilor de animale sălbatece, autorizaţia de a ipărea ou pensionarii lor în manejuri.Dorinţa nu prea mi-ar fi satisfăcută -deteama pericolelor — dacă n ’aş li prieten cu Aifred Court, a- cest marsiliez teribil, care călă­reţe pe tigri, ca pe cel mai dacii cal şi are curajul să se plimbe astfel, pe toate stră- lile oraşului...Anul trecut, spre exemplu,

cu puţin timp înaintea unei jale de binefacere, printre organizatorii căreia mă enu- măram şi eu, arii prins de veste că Alfred Court a sosit la Paris, pentru câteva repre­zentaţii, cu toată trupa Iui de animale sălbatece... Ocazia era minunată să-mi exibez din nou ştiinţa şi curajul.Amwul Court acceptă nu­

maidecât propunerea de a-mi împrumuta pensionarii pen- Iru seara galei.

]24 REAL ITATEA ILUSTRATA 31 M i i ii

al trupei. Se Iasă încălecat de îmblânzitor, face frumos ca un căţeluş de rasă şi execută cele mai grele figuri în piram idă. Dar — ca toţi artiştii — este puţiin liuinatec. In ziua când nu are dispoziţie, nu exe­cută nim ic şi rânjeşte ameninţător la îmblânzitor... Kiki „băiat tânăr”, e d ©asemenea foarte capricios. Leacul lui Kiki este biciul. Cum zăreşte pe dresor înarmându-se se şi cuminţeşte. Gallito este cel mai periculos dintre toţi. Ferească Dumnezeu să-i întorci spatele, că te sfâşie în tr’o clipă! Altfel, după aparenţă, pare foarte blând...

Şi-acum, leoaicele: Frumoasa Sul­tane are obiceiurile lui Neron; când cineva a lovit-o, ştie să-şi a- runce labele foarte departe... Şi n ’ar fi nim ic, dacă labele n ’ar avea şi... ghiare ascuţite... Vecina ei Mounie- ca este un fel de bunică resemna­tă, care se achită cu conştiinciozi­tate de atribuţii. Cu totul alte carac­tere prezintă Granada şi Sevilla. Sunt elementele recalcitrante ale tnupei. Se supun ele biciului, dar nu fără a rân ji, eaşicând ţi-ar da de înţeles că-ţi poartă sâmbetele... Insfârşit, să vă prezint şi pe Ra- mona. 0 leoaică dolofană şi foarte sanguină. In tr’o zi l-a rănit pe Court atât de grav, încât era a- proape pe moarte... Ramona e ca­pabilă isă facă salturi până la şap- te-opt metri lungime, d intr’o dată...

O zi întreagă mi-a trebuit ca să invăţ pe de rost obiceiurile şi fi­rea fiecăruia. Apoi am trecut la a- renă. Iată locurile lor respective:

Dela stânga spre dreapta: Bel- monte, Ramona, Granada, Kiki, Sultane, Neron, Mounieca, Sevilla şi Gallito. Nu trebue să uit o clipă locul fiecăruia sau să ezit cumva a-1 trimite la destinaţie, pe acel care şi-a greşit adresa. Leii sunt foarte susceptibili. Se supără nu­maidecât şi când s’au încăerat, n i­meni nu mai e în stare să-i cal­meze. Unul din ei va fi sacrificat, cu siguranţă. Or, iată ceeace se impune a fi evitat, deoarece un leu dresat constitue o avere.

Odată aşezaţi la locurile lor, dau semnalul rid icării în două labe pe

grilajul cuştei, Unui câte unul, elevii unei se supun. E primi blou....

Trec mai departe, la piram idă. „K ik i!” — strig eu. Kiki se I» nu aude, caşi când nu şi-ar cunoaişte numele... Insist, cu o înţepai uşoară: „K ik i!”... Mormăirad câteva in jurii la adresa mea, Kiki * pune. Ea este aceea oare are locul din vârful ipirami>dei. DupSen Gallito şi Belmonte; Mounieca şi Granada, în dosul lor; Sultane şiSer deoparte şi de alta... Ramona şi Neron complectează tabloul, lungii

la baza piramidei, iar eu trebui mă oulc pe spatele lui Neron,® aer nepăsător şi fericit... Feri în aparenţă; în fond vă indlip că nu e tocmai comod şi nici gur, să te culci pe spinarea« leu, fie el cât de îmblânzit.,,]

Piramida se strică. De datai ceasta îmblânzitorul se transfon într’un adevărat Hercule al i nei. Cum nimeni nu mai poalij tnunde în cuşcă să-ani dea ajii trebue să mă fac forte şi sări instalaţia schematică a piramil care cântăreşte în total, peşti sută cincizeci kilograme, iar lui cui ei să plasez taburete pai numărul următor. Intretimp, sii grija de a comanda leilor exerci uşoare de jur împrejurul ara ca să nu iasă o clipă din ante

E rândul lui Belmonte său ce poate. Succesul nuraări! Artistul !...

Cu chiu, cu vai, — leul nun e bine dispus azi — îl decid facă frumos”. Pe deasupra L, bue să sară Gallito şi Ramoia

Gallito mă măsoară răutăţi« privirea şi mârâie, arătW colţii fioroşi... Bine cămilei leg graiul!...

Ramona se supune şi rândul lui, in’are încotro, şii mează exemplul... Toate au bine, dar Ramona mai are de şi peste mine şi tare mă teu, n ’o supăr cumva. iDeaeeeal care pauză, îi dau cea mai i bucată de carne, spre invidia lorlalţi, pe cari îi ameţesc cf un ciolan...

In momentul decisivne părăseşte des energia, durerile de cap ne iau bilitalea de a mai gândi clar. - Puţine Tablete de

posi-

tnlâturâ durerea şi limpezesc capul.Numele patentat „Pyramidon" garantează pentru originalitate şi calitate. Contrafaceri sub această denumire se pedepsesc de lege. Veritabile numai în

nm hn l» in l nrioinal

[ 11 Iulie HM IDEALITATEA ILUSTRATA

j Cile şapte zile de repetiţii s’au scurs fără ■ici un accident. Doar o mică sgârietură, pe ¡ u r i mi-a croit-o la mâna stângă Sevilla. Faptul

1 bucură, dovedindu-mi că Sevilila ţine aşa le mult la mine, încât a vrut să-mi >_ise... o a- tire...

$i in seara spectacolului, când orchestra a- 1 vijelios „Stars and Stripes” , marşul pre- I al leilor, sub lumina orbitoare a reflec­tor şi în admiraţia celor patru m ii de per­ine, simt inima bătându-mi cu putere... Sunt Bţionat... Leii nu mai sunt lei, ci prietenii

ni ascultători. îşi execută numărul cu docili- . Sunt mândru de ei şi-mi vine să-i să-rut,

iod pe rând...Primul număr s’a sfârşit cu bine.

filtraţi in cuşcă, ochii monştrilor sclipesc Yci de bucuria aplauzelor care ne obsedează,

I de câteva minute.teul meu că asemenea numere, nu se pot

'k.Şiiată-mă din nou sub lum ina reflectoarelor, manejul închis al circului.Două-trei figuri de ansamblu şi vine rândul i Belmont să „facă frumos”, aipoi să se lase

kcalecal ca un cal de rassă. Cea mai grea fi­ri, pe care n’o mai încercasem de mult în |a publicului.E momentul să spun aci, că sub privirile (datorilor, animalele sălbatece, oricât de

îmblânzite ar fi ele, îşi recapătă în parte, apucăturile brutale.

De aceea un îmblânzitor rutinat va ruga totdeauna, publicul să stea cât mai liniştit, în timpul unui ast­fel de spectacol...

Cu toată teama mea, Belmont s’a comportat admirabil. A ridicat la­bele din faţă, în semn de devota­ment, s’a plecat apoi, m ârâind ceva la adresa mea şi l-am încălecat cu- ragios.

îşi poate închipui cineva senza­ţia pe oare o simte un îmblânzitor, în tr’un moment ca acesta?

Aici rezidă amorul in fin it, pe care noi, îmblânzitorii, îl nutrim carierei noastre...

La a doua reprezentaţie, eram să cad victima animalelor.

In cupola circului ardea o lam­pă mare cu arc, care defectându-se provocă o panică printre ele.

Dar patru gloanţe trase la repe­zeală în nisip restabiliră liniştea, spre satisfacţia publicului.

HENRY THfiTARJD

CITIŢI

R AD IO

26 r e a l i t a t e a i l u s t r a t a ¿1 iulie 1

Noui demnitari Intr’o colonie de m u n că(Urmare d in pag. 22)

D. A. de Herz, distinsul autor dramatic şi scriitor, — colabora­tor permanent al revistei noastre,— a fost num it director aii Tea­trulu i National din Craiova.

Fericita alegere a d-lui d>e Herz, la conducerea teatrului din capi­tala Banilor, va da cele m ai fru­moase roade, dată fiind marea ex­perienţă a noulu i director, în m a­terie de teatru

De altfel părerea noastră este îndreptăţită de laborioasa activi­tate de până acum, a noului di­rector, pentru scenele din Capitală.

Când a fost culeasă de pe stradă, n ’a putut să dea nici o lămurire a- gen{ilor. Nu ştia cum o chiamă, de unde vine, a cui e. Fani nu ştje n i­mic, — sau poate nu vrea să spu­nă nim ic. Un mister de nepătrunso acoperă. Cineva i-a zis Fani, şi Fani i-a rămas numele.

— Dece plânge? întreb.— Nu vrea să facă bae! răspun­

de un supraveghetor.— iM’ain lovit la p ic ior! rectifi­

că Fani.— Când a venit, era ca în tr’o

coaje de copac: aşa sta jegul pe ea. N’am văzut în viaţa mea, aşa vagabondă decăzută. Par’că dor­mise numai în şanţuri. O spălăm cu sila; pusesem un om s’o frece c<u cărămida... Abia am putut s’o învăţăm să Se spele singură, -r->: dar mai mult se preface că se spală...

* * *In tr ’o zi, administratorul s’a po­

menit cu un domn înalt, cărunt, ou priv ir i negre. Ţinuta lui dovedia o preocupare constantă, oarecare co­chetărie chiar. Figură slabă, nas subţire, adus. Omul s’a prezintat: D. Şi a început o poveste stranie. De bună familie, foarte bogat odi­nioară, i-a plăcut să călătorească mult. A trăit la Viena, la Bruxelles. D. evocă viaţa sentimentală a Vie- nei de odinioară, cafenelele, curse­le de caj şi pariurile dela Paris_.

Ruinat acum, bolnav, D. ocupă o chilie din pavilionul ocroţilor. E un om franţuzit, cu perfecte maniere, în mijlocul celei mai barbare cer- şetorimi...

Sunt şi câţiva veterani dela 1877 în acest cuib de cerşetori...

Sunt mai ales alcoolici la Bălă- ceanca. L i se interzice consumul alcoolului şi atunci mor în chinuri grele, cerând până în ultima clipă, un pahar cu vin... S. V.

0 POVESTE MINUNATĂUn copil de oameni săraci, tran­

sformat ca pedeapsă pentru răută­ţile sale în pitic, se asociază cu un cârd de gâşte sălbatece şi colindă toată vara în tovărăşia lor.

Piticul nostru face cunoştinţă cu vulpea Şmirre, cu corbul Bataki, cu vulturul Gorgo şi ou raţa Iarro, împrietenindu-se cu prietenii gâş- telor şi apărându-se contra duşma­nilor lor.

Cititorul, uim it, face şi el cunoş­tinţă cu toate aceste animale pe care învaţă să le iubească sau să le urgisească.

Minunatele aventuri ale piticu­lui şi ale gâştelor sunt pe larg des­crise în tr’o Călătorie în lumea bas­melor de Selma Lagerlof, volum de curând apărut în editura „Adevă­rul”.

Nou! A apărut „Biblioteca D im i­

neaţa” No. 128, 100 pagini.

Artişti şi Idei LiterareROMÂNE

de Paul Zarifopol. Preţul 8 lei.

D e v o r b ăcu cititori

(Urmare din pag. 12),

Myosotis. — Nu poate fi mai ideaJ şi mai cuminte, - m| ai posibilitatea de a călători, să vizitezi Hollywoodul. Sunli tea lucruri interesante de vid (Lucruri pe care nu le aprecia decât acei cari se duc, să-l via ze, nicidecum să răraânâ...) 2)G ta Garbo şi Clive Rrook suntis preajma studiourilor, Greta 1 eşte la Santa Monica, o loeaiitit la câţiva chilometri de Hollyww iar Brook, la Beverley Hills. ambilor prin „The Standard! ting Directory”, 616 Taft Hol. Cal. U. S. A. Totodată fiii venită în rândurile corespondti lor mele! Ai un stil minunat,̂ care-1 savurez...

Ilţjgia. — Ai perfectă drepte scumpă prietenă necunoscută,pi cedeele acestea nu se pot evita,t cât luând dispoziţia, ca toatep donimele să fie departe de o confuzie, lucru la care mW gândit imediat... Diagnosticul p tru Hygia?... Hm! Trebuesâp zez? Nu l-ai dedus încă? Eşti« dintre cele mai simpatice jiu inteligente corespondente ale®

Pribegită. — De ce să te Mm cu iluzii,' cu speranţe deşarte!S tul meu sincer este să pâri proiectul ou cinematograful ţiii| ocupi de altceva. Nu uita că ii« nu ne alimentează corpul şii bani de tramvai nu ne dau,

J. dl!

SLĂBIŢI Şl RĂMÂNEŢI SLABE

»»

in tre tu in ţând p rodusu l francez

EMBRODANYAt i

Usaj extern. Fără gimnastică, dietă, băi sau medicamente. Fără pericol. întrebuinţarea foarte uşoară. Puteţi slăbi repede orice parte a corpului. Pentru inii rmaţiuni adresaţi-vă la Repr. G-rală p. România „F arm ac .a Brus*‘, Bucureşti I, Cal.Vic­toriei 36. Succese obţinute de mulţi ani în toate ţările Eu­

ropei. Mii de certiticate doveditoare la cerere.

N OTE M UZICALEo©»®©©

©

©

©

Pentru toate instrumentele

Ware asortiment găsiţi la

M ORAVETZ-. .asă de muzică limişoar»

ZILNIC facem EXPEDIERI

:: P R E T U T I N D E N I ::

©

©

©

©

Cereţi gratis un catalog

• © • © • © • © • © ^ • ^ • ^ • ©

CEASORNICE ş i B1]UTERIIIn aur, argint şi platină Verighete moderne, cadouri pentru toate oca- ziunite. cea mai e f t i nă sursă la

B IJUTERIA E L I T E I

CALEA V ICTORIEI No. 14vis-a-vis de SOCCC

A T E L I E R S P E C I A L— pentru comenzi şi repara iuni — Dine asortat in articole de optică

E ste f o a r t e util D o a m n e lo rsă consulte special tatca pe Emu îngrijirea feţei la

F R I Z E R I A I. B E E RCalea M oşilor, No. 53. — T elefon No. 381/82

.OCAP” este o lotfune parfumată pentru spălatul părului fără api „OCAP” face spumă, suprimă cu succes mătreafa şl opreşte căde-f

rea părului. „OCAP” catifelează părul, uşurează ondula(ia Iui şi degresează răi

cina părului. .OCAP” este preparat de către casa „OCAP” Paris, 37 rue Jean-J»

ques Rousseau. 'iOTA. ..OCAP” se vi ide în flacoane originale ia preţul de lei 111-

flaconuf. „Or *P” se găseşte pretutindeni $1 la PARF& MERIA ELITEI Bucureşti, cal. Victoriei 39.

II Iulie 1930 r e a l i t a t e a i l u s t r a t a 27

Jocurile „Realităţii Ilustrate“Joc de cuvinte încrucişate

(10 puncte) Petrovici” TUTU

ORIZONTAL: 2) Una din parle- jjtrele lui I. .Petrovici (2 cuv.). jIii înscena un rol. 13) Xuiinele [ irtistului din figură. 14) Substan- J inlrebuinţată în medicină. 17) Vuiuele unui celebru prozator (oman. 18) Culoare la cărţile de ioc. 19/ Stropită. '̂ 0; Figuri rct-i-

21) Avid. 22) Măsuri de ca­ritate. 24) Metal. 20) Se deduc.

21) Sufla incetinel. 29) Loc isto­ric antic. 31) Firesc. 34) Car mor­tuar. 36) Pronume. 38) împletitu­ri de mătase. 40)- Capabilă. 43) Comandanţi turci. 44) Una din Cydade. 45) înaintea floarei. 49) Vechiul nume al Siberiei. 52) Cân- Htelegiac. 54) Hogat "iu .. -.">9) De,ir get. 59) Pătrunzi. 60) Nume ic femee. CI) Lăsat în părăsire. (2) Petrograd.VERTICAL - 1) B.ciu 2)

Gust. 3) Divinitate. 4) Numele sla­vilor din Ciceria. 5) Nume de femee. (i) Povară de porumb. 7) Oraş turcesc. 8) Râu în România. 9) Tokio. 10) Popor antic. 11) Numele a trei ţari ruşi. 12) Sluj­bă religioasă. 15) Sămânţă. 16, l'c meie iu; .ta de lgirarea. 2J ¡’eşte 25) Umflătura la gât. 27) Filozof englez. 28) Nume de femee. 29) Tragedie de Corneille. 30) Pronu­me. 32) Aurora (grec). 33) Apu­că. 35) Loc de luptă pentru bo- xeuri. 37) Nume de copil. 38) Poet persan. 39) Extaziat. 41) O- raş în Serbia. 42) Schimnic. 4G) Prună (anagr). 47) Pasăre răp i­toare. 48) Bărbiereşte. 49) Stat- Major. 50) Patruped. 51) Canali­zez, 53) D im inutiv pentru Ion. 55) Voiesc. 56 Animal. 58) Ban­cher scoţian. r

Cuvintele încrucişate autohtoneIX

Greutatea cea mai mare — în ilcituirea unui joc spiritual de cu­vinte încrucişate — EU stă Ilici 111 găsirea unei teme ,adică unei f i­guri ţi titlu, ci in aranjamentul

: cuvintelor.

Daca un ziarist, sau un oricare altul, ar scrie un articol despre uescliiuerea Parlamentului, în sen­sul de a satiriza desordinea cara- ¡ţealiană ce se petrece aici, apoi lu ­ciul ar ii cu mult mai uşor, decât pentru un autor de cuvinte încru­cişate. Iaiă de ce:Primul leagă noţiunile între

ele, in prapoziţiuni şi fraze, înţele­sul fiind dedus de la sine. Al doi­lea insă, trebue să găsească o se­rie de noţiuni cuprinzătoare, care sâ-i caracterizeze o situaţie, fără ti fie constituite în propoziţiuni iau fraze. Aceasta eşte greutatea cea mai mah, "greutatea covârşi­toare IIatr’un asemenea joc, nu se bate

giul parlamentului cu expresiuni Prin luna Octombrie — mi-sede cea m ai înaltă eleganţă’1, etc... pare — o revistă publicase un a-

Este vorba de invitaţia făcută de nunţ prin care căuta uti redactorun m inistru d-lui Madgearu, lucru „de specialitate”, pentru paginace se observă num ai din aranja- jocurilor. Pentru că la noi în ţarămentul cuvintelor. se găsesc atâţia „specialişti”, per-

Un alt joc idee este şi acela din spectiva aceasta a fost o ploaie bi-p rob Ierna Vil-a, in titu lat ..Gama- netăcătoare, care a dat la iveală on ii m ari”, figura reprezentând mulţime de „specialişti-ciuperci”.nişte... pitici! — Ideea care rezultă Aproape toate aceste ciuperci aude aici. tema de tratat, face ca în fost mistuite de sucurile secretateîncrucişare să fie în tâ ln iţi tot oa- glanda num ită , ,Stultitia” —meni., mari, rămaşi celebri în ur- ciuperci comestibile! — Una sin-ma unei crime, sau m ai ştiu eu ce gură a părut că rezistă, fiind irn-nâsibâtii, ucigaşi de regi — Aria- posibil de m istuit — ciupercă vă-ban, eretici — Arie, exemplare tămătoarefosforescente din noroiul societăţii Aşteptaţi s’o vedeţi^ împrăştiin-— Găetan, nebuni celebri — Nero- du-şi spot ii oi igina.lităţii sale, subno, cal celebri — Incitatus, etc. Ploala torenţiala a inspiraţiilor!

Apoi cuvintele : Megalomanie, _______ _ ___ _ * _ _ . „credu.itate, grandoman, peria, etc. C U V IN T E IN PĂ T RA T

Am putea astfel prelungi exem- (10 puncte)

piele la infinit. ,je c onst. Tuci/ieasa-Ialomiţa Din toate acestea rezultă destul

de clar — chiar şi pentru tărtă- ® ® ® ® ^ ® Tovaraşcuţa d-lui Consco - că s’a ajuns, Farsă populară la Romani,nu de dansul, la crearea unu i nou • » » » » w wsistem de cuvinte încrucişate ab- • ® ® ® — Lrsitor.so^ut original, sistem ce nu se în- © 6 • 0 ® ® ^ Pripăşi (M unt)tâlneşte în nici o publicaţie străi- Derutăm (fig.)

n a - # * » > 0 0 0 9 0 Necunoscută.Era şi fatal să se ajungă aici, dat Ruinat,

fiind că societatea noastră nu eradeprinsă şi nici nu s’ar fi deprins Vertical la fel. uşor cu careurile simple, lucrateÎa voia întâm plării, a căror solu- Destegările se primesc până la 10ţio.nare este atât de plictisitoare. August 1930. Fiecare Joc acordă

In ceeace priveşte semnificaţiile, deslegătoriior un num ăr oaracaredupă cum am m ai spus în numă- de puncte. Cel care obţine num ăruli ul precedent, ele au dat naştere cel m ai mare de puncte prin_ des-la în tâm plări hazlii, stârnind un legarea celui m ai mare num ăr dedeosebit interes, prin forma vie în jocuri din numerile 179, 180, 181,care erau prezentate. 182 şi 183, va prim i un premiu de

Aceasta, este forma care trebuia, 1000 lei. Prem iul al doilea 500 lei.inventată pentru distracţia publi- Prem iul al treilea 200 lei. Următo-cului românesc. Să vedem cum se rii şapte des.egători, primeşte câteprezintă ele, în raport cu produc- un volum. Premiile se vor distri-ţiile streine. bui la 20 Auguset 1930.

apa în piuă, nu se risipesc vor.be în zadar — ca în tr’un articol. Aici lucrurile stau aşa, şi n ii altfel!

La problema IlI-a intitulata „Deschiderea Parlamentului”, tit­lul 1 1 ’a mai prezentat un contrast cu figura, ci i-a servit de comple­tare, ea fiind totul, prin reprezen tarea unei grămezi de oameni da toate vârstele, ce se ’mbuizeau în juru l unu i orator, vociferând şi a- meninţând cu pumnii, etc.

Ia tă ce aprecieri prim im , la a- ceastă problemă, din partea d-lui Vi. Moca nu, m afftru la .şcoala de A i'it .şi m-'-t rii, din G iurgiu ’ „Al­cătuite cu mult gust fin, ele biciu- iesc şi caracterizează în tr’un spi­rit umoristic unele moravuri în ră­dăcinate la noi. Deschiderea parla­mentului nici că se putea caracte­riza m ai bine: Harmalaie, sbierete, menagerie, birjari, în jurături, van­dalism, mahalagii, sărutaţi, „a- nus”, fără ca să pierdeţi din vede­re nici numele aceluia care şi-a făcut un renume ridicând presti­

P REPARAT DE:

A Z Ú M I 8 C 0 . LTD.O S A K A « J A P O N I A !

I N V i N G Ä T O R U l l (R ichard D ix déla „Param ouní")Alelierele „Adevérul” S. A,