DESPRE VASILE VOICULESCUProf.dr.Valeriu Bistriceanu Nascut la Buzau ,in comuna Parscov,medicul scriitor, cunoscut sub pseudonimul scriitoricesc V.Voculescu , este in mod incontestabil o pesonalitate de exceptie in istoria neamului romanesc,in istoria intelecualitatii , inscriindu se la loc de cinste in Pantheonul Culturii Universale. Cunoscut ca fiind autorul Sonetelor inchipuite ..prin care isi adjudeca pe deplin calitatea de cel mai mare poet religios al romanilor .In fapt ,este un scriitor deosebit de complex care exceleaza in toate genurile literare.In afara de poezie a scris piese de teatru,proza scurta , roman si carte medicala(Toate leacurile la indemana fiind reeditata de 5ori). In perioada Primului Razboi Mondial a fost Director de spital la Barlad si a fost decorat pentru abnegatia sa in ingrijirea ranitilor,in acea perioada a activat in cadrul Academiei Barladene. In 1928 primeste premiul Uniunii Scriitorilor Romani si una dintre piesele sale de teatru Umbra a vazut lumina scenei la Teatrul National din Bucuresti (1936). Mai putin cunoscuta si comentata este proza scrisa de acest SFANT AL INTELECTUALITATII ROMANE,martir al inchisorilor comuniste,datorita convingerilor sale spirtuale. A scris proza scurta din care amintim Lostrita,Pescarul Amin,Ultimul Berevoi scrieri incarate de profunde semnificatii spirituale si filosofice in care sunt prezente si traditiile buzoiene. Avand profude convingeri religioase V.Voiculescu si a dedicat intreaga sa existena iubirii aproapelui si in pofida diverselor demnitati detinute mai mul sau mai putin vemelnic cum ar fi : Director de Spital, Cofondator al Radiodifuziunii Romane si Director de programe ,Profesor de igiena la Insiuul Pompilan,Medic al Domeniilor Coroanei etc . ,el ramane pe tot parcursul vietii sale un excelent practician al medicinii generale , impresionand printr-o modestie coarsitoare. Crezul sau il descoperim il descoperim in Ginduri albesi in Confesiunile unui medic scriitor,unde descoperim ca datorita convinerilor sale spirituale credea cu adevarat ca medicul este cel care trebuie sa multumeasca pacientului pentru ca prin faptele sale bune va accede la mantuire. Viata sa , ca exemplu incluzant martiriul trait intre 1958-1962 in puscariile poltice comuniste este pentru noi o binecuvantare prin mostenirea spirituala inestimabila ce ne-a lasato. Omul care a publicat Toate leacurile la indemanain cinci editii, Educatia igienica a sateanului si muncitorului si a realzat la Radodifuziunea Romana programe de educatie sanitara pentru popor prin rubricile Sfatul mediculuisi De vorba cu sateni in cadrul emisiunii Ora satului a fost intemnitat pe nedrept de regimul communist datorita convingerilr sale eligioase,datorita participarii la dezbaterile spirituale de la Manastirea Anim din Bucuresti in cadrul miscarii Rugul aprins. In puscarie il cunoaste pe Nicolae Stenhart ,autorul de mai tarziu a Jurnalului Fericiriiin care V.Voiculescu apare ca o figura luminoasa ce degaja bunatate si caldura in temnita lugubra bantuita de bosevism. V.Voiculescu a contribuit cu siguranta la convertirea impresionanta , in inchisoare, a avocatului evreu la ortodoxie cu atata putere incat ulterior acesta devine celebrul monah carturar de la Manastirea Rohia , de care peste ani, la venirea sa in Romania a intrebat cu respect si Papa Paul Ioan al 2 lea. Din relatarile fiicei lui V.Voiculescu , Gabriela Defour Voiculescu ,facute mie personal cu ocazia venirii domniei sale la Buzau cu prilejul manifestarilor dedicate Marelui Om de catre Fundatia Academica Vasile Voiculescu s a relevant faptul ca V.oiculescu ajunsese la o perfectiune spirituala ce i permite sa si viziteze famila in timp ce fizic era aparent inert pe prichiciul de sus in inchisoare. Remarcabil este deasemenea si faptul ca pana si calaii sai si au recunoscut in mod indirect vina de a fi condamnat un nevinovat. Prin Decizia 4444/1968 aTribunalului Suprem ,la trei ani de la trecerea la cele vesnice a lul V.Voiclescu,este desfiintata sentinta de condamnare si este reabilitat post mortem,o dovada a dreptaii Divine. De ce micimile zilei il considrau sau il considra pe V.Voiculescuscriitor de mana a doua(C.Stefan-in sedinta Comsiei de cultura a Muncipiului Buzau 1998) nu este lesne de inteles . In vesnicia spiritualitatii romane V.Voiculescu transpare ca o figura de lumina si va fi vesnic prezent.