Bucureşti

Bucuresti este capitala din România.Oraşul este menţionat pentru prima dată în 1459 ca o piaţă fortificată de la intersecţia de drumuri comerciale între Târgovişte, capitala Ţării Româneşti, Braşov, în Transilvania, şi portul din San Giorgio fondat de genovezi pe Dunăre. Această piaţă a crescut rapid şi, în secolul XVII a devenit capitala principatului, apoi, în 1859, România.În timp ce în anul 2003 populaţia oraşului sa ridicat la 2.082 milioane de oameni, cu o zonă urbană de aproape 2,5 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2008, municipalitatea are 1,943,981 inhabitants1.Potrivit legendei, numele oraşului provine de la Bucur, un cioban care ar fi stabilit mai întâi pe site-ul prezent. Ca şi în România, Bucur înseamnă bucurie, mulţi scriitori români poreclit oraşul de bucurie Bucureşti.

IstorieO istorie a Bucurestiului este mai vechi decât statutul său de capital din România, care datează doar de la mijlocul secolului al XIX-lea. Conform legendei, a fost fondat de un oier pe nume Bucur (ceea ce înseamnă bucurie în limba română), chiar dacă istoric oraşul a fost construit în secolul al paisprezecelea, de către Mircea cel Bătrân (Mircea cel Batran), după victoria sa asupra turcilor.Bucureştiul a fost primul numit "Cetatea Bucuresti", în 1459, când Vlad III Tepes (Vlad Tepes), Domn al Ţării Româneşti locuieşte acolo. A fost apoi că Curtea Veche voévodale, Curtea Veche, si este construit în timpul domniei lui Radu al II-lea Elegant (Radu cel Frumos), Bucureşti, a devenit a doua casă a instanţei.Ars de turci în 1595, în timpul războaielor de Mihai Viteazul Bucuresti, este reconstruit şi continuă să crească în dimensiune şi de prosperitate. Centrul său a fost în jurul valorii de "strada principală" Ulita Mare, care, din 1589, este cunoscută de către comercianţii care numele Lipscani importate obiecte, textile şi produse alimentare de comerţ echitabil Leipzig (în limbile slave: Lipsca , "oraşul teilor"). În secolul al XVII-lea, Bucurestiul a devenit cel mai mare centru comercial al Ţării Româneşti şi în 1698 domnitorului Constantin Brancoveanu ales ca capitala principatului.În secolul al XIX-lea, în timp ce România este scena a operaţiunilor de imperiile vecine şi războaie ale românilor s-au ridicat în revoluţiile de la 1821 şi 1848, Bucureşti a fost frecvent ocupat şi jefuit de turci, austrieci şi ruşi. Este extensiv ocupat de ei de două ori, în 1828-1833 şi în 1853-1854, apoi de o garnizoană austriacă în 1854-1857. În plus, 23 martie 1847, 2.000 de clădiri din Bucureşti sunt în flăcări, distrugand o treime din oraş. Aceste ravagiile sunt eliminate o mare parte a patrimoniului vechi.În 1861, la unirea Ţării Româneşti şi Moldovei, Bucureşti, a devenit capitala Principatului nou România.

Cu noul statut al Bucurestiului, populatia orasului creste dramatic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi o nouă eră de dezvoltare urbană începe. Arhitectura bogat şi cultura cosmopolita a acestei perioade sunt în valoare, în Bucureşti, porecla de la Paris Est, cu Calea Victoriei (Calea Victoriei), ca Champs Elysees. Dar decalajul social dintre bogaţi şi săraci, descrise în acest timp de Ferdinand Lassalle, face un cuib de tensiuni, atât socială şi naţională (minorităţi, de lungă stabilite şi bine reprezentate în zonele urbane, sunt mai educaţi şi mai bogate că românii din mediul rural care vin acolo).Bucureştiul este martor al revoluţiei din decembrie 1989, a lansat la Timişoara, apoi în 1990, proteste studenţeşti (Golaniades) şi reprimarea lor sălbatic (Minériades) de către minerii din Valea Jiului, s-au manipulat de către postul de guvern -comunist.Din anul 1990, cu restaurarea democraţiei şi a frontierelor deschise, oraşul se schimbă rapid. Multe magazine sunt deschise, iar numărul de vehicule individuale a explodat, cauzand probleme care împiedică traficul în transportul urban şi răni de sănătate din Bucureşti.După primul război mondial, Bucureştiul a devenit capitala din România Marea Britanie, care include, printre altele, revenirea Transilvaniei. Între războaie, oraşul a avut porecla de Micul Paris, francezii sunt atât de multe (România formă, cu Cehoslovacia şi Iugoslavia, "Mica Antantă" aliat în Franţa). Puţine clădiri monumentale au fost construite de arhitecţi francezi (Ateneul, Palatul CEC "Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni"), dar vila a fost cea mai mare parte expresia teatru din mai multe stiluri arhitecturale, inclusiv Art Nouveau, stil Bauhaus, pur şi local, cunoscut sub numele de neo-neo-veneţian brâncovenesc şi el rămâne, în ciuda distrugerea mai târziu, exemple interesante.Ca tot din România, Bucureşti, a fost supus la dictaturi fasciste carliste, şi februarie 1938 comunist până în decembrie 1989. În timpul al doilea război mondial, Bucureşti, suferă de prost de la bombardamentele anglo-americane (România, generalul Antonescu a fost, apoi, un aliat al Germaniei naziste). În 1977, un cutremur cu magnitudinea de 7.4 grade pe scara Richter este de 1 500 de victime şi oferă un "impuls", programul comunist de curăţare urme de aristocratic-burghez trecut (potrivit terminologiei oficiale omniprezentă) . Sub preşedintele Nicolae Ceauşescu (1965-1989), cea mai mare din centrul istoric al orasului este distrus şi înlocuit cu clădiri de tip sovietic, cel mai bun exemplu este Centrul Civic, care include Palatul Republicii , în cazul în care un sfert întreg istoric a fost distrus pentru a se adapta construcţia de megalomani dictatorul român. Cu toate acestea, unele cartiere istorice sunt vizibile şi astăzi.După anul 2000, profitand de boom-ul economic a început în România, oraşul modernizat. Mai multe evoluţii rezidenţiale şi comerciale sunt în curs de desfăşurare, în special în raioanele de nord, în timp ce centrul istoric din Bucuresti trece printr-o restaurare majoră. Oraşul reînnoieşte, de asemenea, reţeaua de apă şi gaze, reţeaua de energie electrică şi a celor zonele urbane, în care oferta a fost mult sub nevoile. Cu toate acestea, oferta este încă insuficientă, în parte din cauza modificărilor aduse de către regimul lui Ceauşescu au fost reţinute ca urmare a priorităţii acordate de automobile (de exemplu, multe pasarele au fost înlocuite de tuneluri care nu întotdeauna accesibile pentru mai puţin mobil , şi reţeaua de tramvai, care, înainte de 1985, a fost interconectat la centrul oraşului, Piaţa Unirii, nu a fost conectat din nou: terminus al diferitelor reţele sunt, prin urmare, mai puţin de un kilometru unul de celălalt, forţând călători la marsuri lungi şi periculos pe jos şi a trecut). Progresul şi nu împiedică romaneasca de capital să fie tot mai greu pentru pietoni, biciclişti şi practic de netrecut.