Broasca şi fluturele. Fabulă de Lascăr Mirela

Doamna lacului, o broască, meşteră în gălăgie, Des se uită la un fluture în culoare de veşminte,Vrea şi ea să zboare, să sclipească pe întinsa glie,Dar a sa postură să cuteze o învaţă minte.

Plină de invidie, pe-acel fluture îl prinde,El o-ntreabă, ca şi cum ar vrea s-o-aline: -De ce m-ai prins, eu sunt insectă ce multe nu pretinde?-Nu te suport, că eşti mai mândru şi cochet ca mine!

Merită să fim atenţi la „amicii”-nvidioşi,De-a lor răzbunare să nu fim „norocoşi”!

Morala: Fereşte-te de oamenii invidioşi!