Contemporary Hypnosis 23(4): 167–172 (2006)

Publicată online în Wiley InterScience

(www.interscience.wiley.com) DOI: 10.1002/ch.321

MECANISMELE DE APĂRARE ŞI SUGESTIBILITATEA

Calvin Kai-Ching Yu

Department of Counselling and Psychology, Hong Kong Shue Yan College,

Hong Kong

Rezumat

Acest studiu a fost conceput pentru a testa relaţia dintre receptivitatea la sugestiile

hipnotice şi mecanismele psihodinamice de apărare. Nouăzeci de subiecţi chinezi au fost

invitaţi să participe la un test de sugestibilitate şi să urmeze o evaluare a stilului lor

defensiv. Majoritatea scalelor de apărare nu au înregistrat variaţii semnificative în funcţie

de sugestibilitate. Idealizarea a fost singurul mecanism de apărare care s-a dovedit a

corela semnificativ cu sugestibilitatea. Implicaţiile rezultatelor au fost discutate din punct

de vedere psihodinamic şi din punct de vedere al culturii chineze.

Copyright© 2006 British Society of Experimental & Clinical Hypnosis. Published by John Wiley & Sons, Ltd.

Cuvinte cheie: chinezi, scala de imaginaţie creativă (SIC), mecanisme defensive

(mecanisme de apărare), stil defensiv, păstrarea aparenţelor, sugestibilitate

Introducere

S-a stabilit faptul că sugestibilitatea corelează cu o serie de factori, precum

imaginaţia şi predispoziţia spre reverie, care pot fi utili în diferenţierea între persoanele

mai sugestibile şi cele mai puţin sugestibile (v. Wilson and Barber,1978; Lynn and Rhue,

1986). Cel mai probabil elementul fundamental al predispoziţiei spre reverie constă în

capacitatea persoanei de a-şi comuta atenţia dinspre lumea exterioară înspre experienţa

interioară, de a se dezangaja din procesul de monitorizare a realităţii pentru a se angaja în

crearea experienţelor imaginare şi acceptarea acestora ca experienţe reale. Acest proces

presupune abandonarea sau predarea controlului executiv către hipnotizator. El implică

însă, o potenţială ameninţarea la adresa eului şi este de aşteptat să mobilizeze

mecanismele de apărare ale acestuia. Astfel, este de aşteptat ca mecanismele de apărare a

eului, care sunt parte a funcţiei de monitorizare cu scop de conservare a integrităţii eului

(în mod adaptativ sau dezadaptativ), să fie, în mod inerent, în opoziţie faţă de procesul de

abandon al controlului şi deci să obstrucţioneze răspunsul individului la sugestii.

Bazându-se pe asumţia că sugestibilitatea poate fi definită, într-o oarecare măsură,

în termenii fanteziei şi a proceselor cognitive asociate acesteia, Barber şi Wilson (1978)

au elaborat Scala de Imaginaţie Creatoare (SIC) destinată evaluării receptivităţii faţă de

sugestii hipnotice în afara transei. Scala cuprinde zece sugestii prin care subiecţii sunt

solicitaţi să se gândească şi să îşi imagineze nişte scenarii, aceste sugestii putând fi

administrate în atât transă, cât şi în absenţa ei. SIC reprezintă un instrument valid şi cu

valoare practică şi care corelează semnificativ cu alte variabile cognitive (în special cu

caracterul viu al imaginaţie), prezentându-se, de asemenea, ca un instrument de evaluare

a predispoziţiei subiecţilor spre absorbţie în imaginar (absorbţie mentală – v. Scala

Tellegen de Absorbţie, Sheehan, McConkey and Law, 1978).

S-a demonstrat faptul că SIC corelează pozitiv cu scorurile la alte teste de

imaginaţie, precum testul Betts de Imagerie Mentală şi testul Gordon de Control

imaginativ (Richardson, 1969), Scala de Experienţe Disociative (care evaluează

disocierea şi absorbţia în imaginar), Scala de Disociere Generală şi nu în ultimul rând cu

Scala Tellegen de Absorbţie în Imaginar (Sapp şi Hitchcock, 2003). Au fost documentate

şi corelaţii semnificative între scorurile SIC şi atenţia îndreptată înspre experienţa

interioară, constatându-se faptul că subiecţii foarte sugestibili etalează o capacitatea

atenţională mai mare (Sigman, Phillips şi Clifford, 1985). Mai mult, sugestibilitatea

măsurată cu SIC variază semnificativ în funcţie de abilitatea subiectului de a se dezangaja

din procesul de monitorizare a realităţi (Hyman şi Billings, 1998).

Deşi se poate argumenta că nivelul de defensivitate sau stilul defensiv al unui individ este

dificil de evaluat, s-au elaborat totuşi o serie de instrumente de evaluare a acestora.

Chestionarul Stilului Defensiv (CSD), elaborat iniţial de Bond, Gardner, Christian şi

Sigal (1983) şi revizuit ulterior de Andrews, Singh şi Bond (1993) este un instrument cu

largă utilizare. Folosind metoda analizei factoriale, Andrews şi colegii (1993) au

clasificat mecanismele de apărare evaluate de CSD în trei stiluri defensive: matur,

nevrotic şi imatur. Stilul defensiv matur include: sublimarea, umorul, anticiparea şi

reprimarea (suppression - în engleză în original),. Stilul defensiv nevrotic include:

anularea retroactivă, pseudo-altruismul, idealizarea şi formarea reacţiei (reaction

formation). Stilul defensiv imatur include proiecţia, comportamentul pasiv-agresiv,

traducerea în act (acting-out - în engleză în original), izolarea, devalorizarea, fantezia

autistă (autistic fantasy), negarea, deplasarea (displacement -în engleză în original),

disocierea, clivajul (splitting - în engleză în original), raţionalizarea şi somatizarea.

Utilizând CSD în studiul lor preliminar, Andrew, Pollock şi Stewart (1989) au

reuşit să demonstreze că pacienţii cu tulburări anxioase tind să utilizeze mai mult

mecanismele defensive imature şi nevrotice şi mai puţin pe cele mature. Utilitatea CSD a

fost demonstrată şi în studii vizând depresia (Besser, 2004) şi tulburările de personalitate

(Bond et al., 1983; Johnson, Bornstein şi Krukonis, 1992; Bond, Paris şi Zweig-Frank,

1994; Sammallahti, Aalberg şi Pentinsaari, 1994), în studii care au vizat scale clinice

precum Inventarul Clinic Multiaxial Millon-II, Sinha şi Watson, 1999) şi scalele MMPI

pentru tulburările de personalitate (Sinha şi Watson, 1999), dar şi în studii care vizau alţi

parametri psihologici precum iertarea (Maltby and Day, 2004).

Există oare vreo corelaţie între stilul defensiv general şi sugestibilitate? În mod

specific, să diminueze oare mecanismele de apărare nevrotice şi imature receptivitatea la

sugestiile hipnotice, şi dimpotrivă, să faciliteze oare mecanismele de apărare mature

sugestibilitatea? Oare persoanele foarte sugestibile adoptă stiluri defensive diferite de

cele adoptate de persoanele mai puţin sugestibile? Toate aceste întrebări sunt în mod

fundamental importante, însă până acum nu fost supuse analizei empirice. Studiul de faţă

şi-a propus, prin urmare, să apeleze la două scale cu largă utilizare (SIC şi CSD) pentru a

examina felul în care mecanismele de apărare se asociază cu sugestibilitatea

Metoda

Participanţi

Studiul (menţionat iniţial în YU, 2005) a fost efectuat pe un eşantion de 90 subiecţi,

studenţi în Hong Kong şi a fost compus din 24 de bărbaţi (26,7%) şi 66 de femei (77,3%).

Vârsta medie a lotului a fost de 21,64 de ani (abaterea standard = 2.76; vârste variind

între 20–46 de ani). Niciunul dintre subiecţi nu au avut contact cu hipnoza anterior

studiului. Subiecţilor li s-a administrat SIC în grup (2 grupuri), în condiţii de laborator.

Instrumente de evaluare

SIC

SIC (Barber şi Wilson, 1978) evaluează reacţia subiectului la un test care cuprinde zece

sugestii. Cele zece sugestii oferă descrieri care îi ghidează pe participanţi să îşi folosească

propria gândire şi imaginaţie creativă pentru a experienţia efectele sugerate. Ulterior

administrării SIC participanţii au fost solicitaţi să evalueze felul în care au experienţiat

fiecare dintre cele zece sugestii-test şi să indice măsura în care au perceput fiecare dintre

experienţele imaginate ca fiind asemănătoare unei experienţei reale – în acest scop

participanţii au folosit o scală Likert de 5 puncte, unde 0 = deloc asemănătoare cu o

experienţă reală şi 4 = aproape identică cu experienţa reală. Prin urmare, scorurile pentru

fiecare dintre cele zece sugestii-test puteau varia între 0 şi 4 puncte, iar scorul total SIC

putea varia între 0 şi 40 de puncte (v. Yu, 2005, pentru mai multe detalii şi rezultate în ce

priveşte sugestibilitatea evaluată cu SIC pe populaţie chineză).

CSD-40

Varianta CSD-40 (Andrews & co., 1993) utilizată în studiul de faţă este o variantă

adaptată a chestionarului original elaborat de Bond & co. (1983). CSD-40 este alcătuit

din 20 de scale care acoperă tot atâtea mecanisme defensive, fiecare mecanism fiind

evaluat cu 2 itemi. Mecanismele defensive sunt grupate în trei stiluri defensive: matur,

nevrotic şi imatur. Participanţii au fost solicitaţi să răspundă la cei 40 de itemi ai

chestionarului folosind o scală Likert de 9 puncte, unde 1 = total dezacord şi 9 = total de

acord

Rezultate

În Tabelul 1 sunt menţionate scorurile medii înregistrate pentru fiecare dintre cele

trei stiluri defensive, scorurile medii înregistrate pentru fiecare dintre cele 20 de scale

vizând mecanisme defensive specifice, precum şi corelaţiile acestor scoruri cu scorurile

SIC. Scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv matur (medii variind între 3,3-

8.25) a fost mai mari decât scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv nevrotic

(medii variind între 3,25-7,13), acestea din urmă fiind, la rândul lor, mai mari decât

scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv imatur (medii variind între 2,92–6,08).

Toate varianţele (chi-pătrat (2, N= 90) = 66.80, p = 0.001) calculate între cele trei stiluri

defensive au fost semnificative (toate la un prag de semnificaţie p=0.01). Acest pattern

de rezultate aminteşte de rezultatele obţinute de Andrews şi co. (1993) pe populaţie

occidentală. Totuşi, spre deosebire de occidentali, subiecţii chinezi au înregistrat scoruri

semnificativ mai mari pentru stilurile defensive nevrotic şi imatur. Anticiparea a fost

mecanismul de apărare cel mai frecvent utilizat de subiecţii chinezi, urmat de pseudo-

altruism şi sublimare. Aceste rezultate au diferit de cele obţinute pe populaţia occidentală,

care a folosit cel mai frecvent umorul, anticiparea şi raţionalizarea. Pe de altă parte,

subiecţii chinezi au folosit cel mai puţin frecvent negarea, dar cu toate acestea au

înregistrat un scor mediu mai mare decât occidentalii în ce priveşte utilizarea acestui

mecanism defensiv.

Subiecţii chinezi au înregistrat scoruri mai mari decât cei occidentali la toate cele

20 de scale vizând mecanismele defensive. Singurele excepţii de s-au înregistrat în ce

priveşte umorul, reprimarea şi raţionalizarea. Mai mult de jumătate din scorurile medii

ale chinezilor pe cele 20 de scale au fost semnificativ (cu cel puţin un punct) mai mari

decât scorurile medii ale occidentalilor. Cea mai mare diferenţă între rezultatele

eşantionului occidental şi ale celui chinez s-a înregistrat la somatizare (diferenţă de 2,16

între medii), urmată de disociere (diferenţă de 1,62 între medii) şi fantezia autistă

(diferenţă de 1,53 între medii).

Niciunul dintre cele trei stiluri defensive primare nu au variat semnificativ în

funcţie de gradul de sugestibilitate evaluat cu SIC (Tabelul 1). În ce priveşte corelaţiile

dintre scorurile la SIC şi scorurile la cele 20 de scale vizând mecanismele defensive, doar

idealizarea a corelat semnificativ cu sugestibilitatea (prag p=0,01). Niciunul dintre

celelalte mecanisme defensive, inclusiv somatizarea, disocierea şi fantezia autistă, nu au

corelat semnificativ cu sugestibilitatea (evaluată cu SIC).

În funcţie de scorurile la SIC, participanţii au fost împărţiţi în categorii după cum

urmează: sugestibilitate foarte mare (29–40), sugestibilitate de nivel mediu superior (21–

28), sugestibilitate de nivel mediu inferior (11–20) şi sugestibilitate scăzută (0–10). S-au

înregistrat diferenţe semnificative între aceste patru categorii doar în ce priveşte

mecanismul defensiv de idealizare [chi-pătrat (3, N =83) = 12.01, la un prag p=0.01].

Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între cele patru categorii pentru niciunul dintre

celelalte stiluri defensive ori pentru scalele vizând mecanismele defensive specifice.

Tabelul 1. Distribuţia datelor normative şi corelaţiile cu SIC (N=90)

Mecanism Defensiv

M+/-AS

Media pe populaţia

occidentală

Diferenţa între medii

Corelaţia cu SIC r s/p

Stil MATUR 5,68 +/- 0,84 5,76 −0,08 −0,01/0,939Stil NEVROTIC 5,34 +/- 0,89 4,32 1,02 0,19/0,086Stil IMATUR 4,63 +/- 0,74 3,54 1,09 0,20/0,075Sublimare 5,77 +/- 1,49 5,45 0,32 0,14/0,197Umor 5,16 +/- 1,22 6,44 −1,28 −0,06/0,594Anticipare 6,49 +/- 1,19 5,72 0,77 −0,04/0,721Reprimare 5,30 +/- 1,23 5,50 −0,20 0,04/0,741Anulare retroactivă 5,44 +/- 1,22 4,26 1,18 0,16/0,138Pseudo-altruism 6,11 +/- 1,36 5,14 0,97 0,09/0,425Idealizare 5,08 +/- 1,53 3,64 1,44 0,29/0,009**Formarea reacţiei 4,72 +/- 1,29 4,17 0,55 −0,05/0,631Proiecţie 3,73 +/- 1,43 2,34 1,39 0,11/0,315Comportament pasiv-agresiv 4,44 +/- 1,26 3,20 1,24 0,20/0,075Traducere în act 5,62 +/- 1,42 4,70 0,92 0,23/0,038*Izolare 4,50 +/- 1,83 4,08 0,42 −0,09/0,433Devalorizare 4,21 +/- 1,18 3,06 1,15 0,22/0,048*Fantezia autistă 5,16 +/- 1,58 3,63 1,53 0,09/0,430Negare 3,49 +/- 1,31 2,88 0,61 0,13/0,253Deplasare 4,92 +/- 1,39 3,48 1,44 −0,02/0,880Disociere 4,47 +/- 1,18 2,85 1,62 0,16/0,151Clivaj 4,34 +/- 1,39 3,78 0,56 0,22/0,048*Raţionalizare 5,54 +/- 1,26 5,57 −0,03 0,09/0,411Somatizare 5,21 +/- 1,54 3,05 2,16 0,08/0,479

Notă: Media pe populaţia occidentală = media scorurilor prezentate în studiul lui Andrews & co (1993); Diferenţa între medii = diferenţa între eşantionul chinez şi cel occidental.

Rezultate similare au fost obţinute şi când participanţii au fost împărţiţi în două categorii:

foarte sugestibili şi slab sugestibili. Cu alte cuvinte, în afară de rezultatele la idealizare

(z= 3,19, p=0,01; media pentru grupul slab sugestibil = 4,65, media pentru grupul foarte

sugestibil =5,70), toate celelalte diferenţe între cele două categorii, în ce priveşte stilurile

defensive şi scalele vizând mecanismele defensive specifice, nu au fost semnificative.

Discuţii

Comparativ cu eşantionul occidental, subiecţii chinezi au înregistrat un nivel mai

mare de defensivitate. În mod particular, subiecţii chinezi au fost mai predispuşi spre a

utiliza stiluri defensive nevrotice şi imature şi au fost mai predispuşi să utilizeze mai ales

mecanisme precum somatizarea, disocierea şi fantezia autistă. Analiza prezentă

prilejuieşte o constatare neaşteptată, anume aceea că sugestibilitatea nu este în mod

necesar modulată de stilul defensiv al subiectului. Există mai multe ipoteze explicative

pentru acest lucru. Este posibil ca reticenţa de a răspunde la sugestii hipnotice să

reprezinte un stil defensiv aparte, care să nu poată fi evidenţiat în mod adecvat de

instrumentele de evaluare ale mecanismelor defensive clasice (în sens psihoanalitic). O

explicaţie alternativă ar fi aceea că rezistenţă la sugestiile hipnotice să nu fie direct

relaţionată cu stilurile defensive. În acest caz, este eronată ipoteza pe care am emis-o în

introducere, referitoare la existenţa unei relaţii dinamice între sugestibilitate şi

mecanismele defensive. O altă explicaţie posibilă ar fi aceea că natura permisivă a SIC

face să fie mai puţin probabil ca acest test să fie perceput ca ameninţător la adresa

controlului mental al subiecţilor, spre deosebire de procedurile hipnotice standard.

Deoarece mecanismele defensive se traduc literal în reacţii faţă de anxietate, atunci când

contextul experimental nu este etichetat drept unul hipnotic (fapt care îl face mai

securizat şi mai puţin anxietizant), este de aşteptat, deşi este contraintuitiv, ca stilurile

defensive nevrotice şi imature să nu influenţeze performanţa subiecţilor sau gradul de

implicare în testul de sugestibilitate SIC.

În mod paradoxal, rezultatele acestui studiu indică faptul că mecanismul defensiv

al fanteziei autiste nu a corelat semnificativ cu sugestibilitatea SIC, deşi aceasta din urmă

este definită ca o abilitate imaginativă. Pe de altă parte, fanteziei autistă este un mecanism

defensiv prin care oamenii se disociază de realitate pentru a se lăsa complet absorbiţi în

lumea lor interioară. Acest mecanism este ipso facto un atribut esenţial al hipnozei.

Probabil că una dintre diferenţele majore între reveria autistă şi sugestibilitatea SIC

constă în faptul că prima are un caracter funcţional intrinsec, deoarece principalul ei efect

este de protejare a integrităţii eului, în tip ce sugestibilitatea SIC este neutră din punct de

vedere funcţional. Este necesar un studiu mai aprofundat pentru a clarifica asemănările şi

diferenţele dintre sugestibilitate şi fantezia autistă.

O altă constatare interesantă este aceea că sugestibilitatea SIC a corelat pozitiv cu

idealizarea, un de mecanism defensiv de tip nevrotic, care implică „distorsiunea

imaginii”. Acest mecanism defensiv indică o tendinţă de polarizare a atitudinilor şi

afectelor pozitive faţă de obiect, fapt care duce la perceperea obiectului ca fiind în mod

complet şi ideal benign. În aceeaşi ordine de idei, idealizarea se poate manifesta atât în

felul în care sunt percepuţi factorii situaţionali, cât şi în atitudinea subiectului faţă de

aceştia. Prin faptul că romanţează aplicarea SIC, accentuează senzitivitatea faţă de stimuli

şi amplifică imaginaţia, mecanismul defensiv al idealizării încurajează angajarea într-o

experienţă imaginativă vie (polarizând experienţa subiectului).

Individul se străduieşte în mod constant să etaleze o imagine pozitivă şi în acelaşi

timp să îşi reducă anxietatea generată de anticiparea unei ameninţări la adresa integrităţii

eului. Pentru a face aceste lucruri în mod eficient, individul recurge la o serie de

mecanisme defensive. În cazul chinezilor, fenomenul „păstrării aparenţelor” relevă o

doză ridicată de defensivitate, deoarece implică strategii de întărire şi protejare a imaginii

pozitive despre sine, în contextul interacţiunii sociale. În ansamblu, studiul de faţă indică

faptul că utilizarea mecanismelor defensive nevrotice şi imature nu obstrucţionează

receptivitatea la sugestiile SIC, astfel că indivizi cu grade de defensivitate diferite par să

răspundă similar la SIC. Una dintre posibilele explicaţii ar fi aceea că, dat fiind caracterul

non-autoritar al SIC, anxietatea şi răspunsurile defensive sunt eliminate în mod eficient.

Această ipoteză rămâne totuşi să fie investigată şi clarificată pe viitor.

Bibliografie:

Andrew G, Pollock C, Stewart G (1989) The determination of defense style by questionnaire.

Archives of General Psychiatry 46(5): 455–60.

Andrews G, Singh M, Bond M (1993) The Defense Style Questionnaire. Journal of Nervous and

Mental Disease 18(4): 246–56.

Barber TX, Wilson SC (1978) The Barber Suggestibility Scale and the Creative Imagination

Scale: experimental and clinical applications. American Journal of Clinical Hypnosis 21(2 and

3): 84–108.

Besser A (2004) Self and best-friend assessments of personality vulnerability and defenses in the

prediction of depression. Social Behavior and Personality 32(6): 559–94.

Bond MP, Gardner ST, Christian J, Sigal JJ (1983) Empirical study of self-rated defense styles.

Archives of General Psychiatry 40(3): 333–8.

Bond MP, Paris J, Zweig-Frank H (1994) Defense styles and borderline personality disorder.

Journal of Personality Disorders 8(1): 28–31.

Hyman IE, Billings Jr. FJ (1998) Individual differences and the creation of false childhood

memories. Memory 6(1): 1–19.

Johnson JG, Bornstein, RF, Krukonis AB (1992) Defense styles as predictors of personality

disorder symptomatology. Journal of Personality Disorders 6(4): 408–16.

Lynn SJ, Rhue JW (1986) The fantasy-prone person: hypnosis, imagination, and creativity.

Journal of Personality and Social Psychology 51(2): 404–8.

Maltby J, Day L (2004) Forgiveness and defense style. Journal of Genetic Psychology 165(1):

99–109.

Richardson A (1969) Mental Imagery. New York: Springer Publishing Company.

Sammallahti P, Aalberg V, Pentinsaari J-P (1994) Does defense style vary with severity of mental

disorder? An empirical assessment. Acta Psychiatrica Scandinavica 90(4): 290–4.

Sapp M, Hitchcock K (2003) Creative imagination, absorption, and dissociation with African

American college students. Sleep and Hypnosis 5(2): 95–104.

Sheehan PW, McConkey KM, Law HG (1978) Imagery facilitation and performance on the

creative imagination scale. Journal of Mental Imagery 2(2): 265–74.

Sigman A, Phillips KC, Clifford B (1985) Attentional concomitants of hypnotic susceptibility.

British Journal of Experimental and Clinical Hypnosis 2(2): 69–75.

Sinha BK, Watson DC (1999) Predicting personality disorder traits with the Defense Style

Questionnaire. Journal of Personality Disorders 73(3): 281–6.

Wilson SC, Barber TX (1978) The Creative Imagination Scale as a measure of hypnotic

responsiveness: applications to experimental and clinical hypnosis. American Journal of Clinical

Hypnosis 20(4): 235–49.

Yu CK-C (2005) Suggestibility of Chinese as revealed by the Creative Imagination Scale .

Contemporary Hypnosis 22(2): 77–83.

Adresa de corespondenţă:Calvin Kai-Ching YuDepartment of Counselling and Psychology, Hong Kong Shue Yan College10 Wai Tsui CrescentBraemar Hill RoadNorth Point - Hong KongEmail: calyu2000@hotmail.com