MUZEE

Casa Sfatului Adresă: Piața Sfatului nr. 30

Istoric

Casa Sfatului din Brașov (în germană Kronstädter Altes Rathaus), un important monument de arhitectură din municipiulBrașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.

În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în Primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

5 iulie 1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vin, oțet șilapte;

17 iunie 1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;

24 iulie 1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);

21 aprilie 1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul  1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, i se adaugă celebra stemă a Brașovului.

Administrația orașului se mută din aceasta clădire în anul 1876, într-o clădire nouă situată la intersecția străzilor Republicii și Mihail Sadoveanu.

La începutul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă. Acest lucru a fost evitat doar datorită unei puternice campanii de presă pentru menținerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 - 1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din1950, clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

PREȚ BILETEAdulți: 7 RONElevi: 1,5 RON

Program de vizitare

Marţi-duminică 10.00-18.00

Muzeul Casa MureșenilorAdresă: Piața Sfatului nr. 25

Istoric

Casa Muresenilor s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar, o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor.

Arhiva Muresenilor este una dintre cele mai bogate si importante arhive de familie. Conducînd timp de mai bine de o jumatate de secol „Gazeta Transilvaniei”, Muresenii au corespondat cu toti fruntasii politici ai vremii lor, atît din Ardeal cît si din celelalte provincii locuite de români. Pe lînga corespondenta politica, în Arhiva Muresenilor se gasesc – sporindu-i valoarea culturala – numeroase manuscrise ale Muresenilor si ale corespondentilor ziarelor conduse de ei. Atrage atentia si prezenta documentelor legate de istoria Imnului national „Desteapta-te, Romane”, creatie a nemuritorului Andrei Muresanu.Muzeul „Casa Muresenilor” se indreapta spre transformarea intr-un complex de case memoriale dedicate amintirii unor mari personalitati brasovene. In 24 iunie 2006 s-a deschis Casa „Stefan Baciu”.

PREȚ BILETEAdulți: 5 RONElevi: 2 RON

Program de vizitareMarți – Vineri: 09-17Luni, Sâmbătă: 10-17

Prima școală româneascăAdresă: Piața Unirii nr. 2-3

Istoric

Prima școală românească din Brașov se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului. Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583. Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric (cod LMI BV-II-m-A-11589.02). În prezent edificiul adăpostește "Muzeul Prima Școală Românească", sub conducerea filologului Vasile Oltean.

IntroducereVechii șcheieni, care practicau un negoț de larg răsunet cu Moldova și Muntenia, dar care

ajunseseră să străbată Levantul, Balcanii până departe în Siria și Egipt, au protejat prin danii lăcașul de cultură și învățătură, care astăzi a devenit "Muzeul Prima Școală Românească". Cele aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente precum și numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri.

Sala "Anton Pann"Această sala amintește nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton

Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărți și documente) dar și de școala cea veche. Atestată de cronica locală la anul1495, când "s-au zidit școala și biserica", școala din Șchei își confirmă

existența în condițiile anului 1390, când se emite Bula papală a luiBonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual școlar) presupune existența școlii în secolele XI-XII.

În tot timpul existenței sale, în jurul școlii s-a fondat un focar de cultură, tipărindu-se cele dintâi cărți de cultură în limba română prin teascurilediaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către brașoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Șoanu, formându-se și o adevărată școală de copiști prin activitatea de traducere, copiere și transcriere a cărților de cultură și cult de către slujitorii bisericii și ai școlii.

Sala "Diaconul Coresi""Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și

întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!". (Diaconul Coresi)

Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor.

Dintre exponatele acestei săli menționăm: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură") tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul","Octoihul" ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam".

Sala "Cartea, factor de unitate națională"În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba

ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688),"Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea luiAlexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.).

Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești.

Sala "Cartea și cărturari brașoveni"Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au

menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei Șaguna", realizate de Mișu Pop, precum și opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu.

Sala "Cu Vatră"Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice

specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioadamedievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraș ș.a.

PREȚ BILETE

Adulți: 5 RONElevi: 3 RON

Program de vizitareDeschis zilnic: 09:00 - 17:00

Muzeul de ArtăAdresă: B-dul Eroilor nr. 21

Istoric

Muzeul de Artă Braşov este o instituţie publică de cultură, aflată în serviciul societăţii, fără scop lucrativ, deschisă publicului, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, realizează documentarea patrimoniului muzeal, comunică şi expune, în scopul cunoasterii, educării, recreerii şi a valorificării patrimoniului muzeal şi a patrimoniului artistic local, regional şi naţional în beneficiul publicului larg (Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Muzeului de Artă Braşov, Art. 5). Sediul Muzeului de Artă Braşov se află în Bulevardul Eroilor nr. 21 (lângă Hotel Capitol). În sălile de la parter sunt organizate expoziţii temporare şi o gamă variată de manifestări culturale (concerte, lansări de carte, mese rotunde, conferinţe etc.). Expoziţia permanentă a Muzeului de Artă Braşov,Galeria Naţională, reuneşte o selecţie de lucrări reprezentative pentru arta plastică modernă din spaţiul românesc (pictură şi sculptură). În cadrul expoziţiei sunt incluse piese care ilustrează evoluţia picturii transilvănene din secolele XVIII-XIX şi a artei româneşti din intervalul cuprins între prima jumătate a secolului XIX şi perioada postbelică. Alături de operele maeştrilor artei româneşti figurează în expunere şi creaţiile artiştilor activi la Braşov, de la portretele patriciatului săsesc la lucrările artiştilor contemporani braşoveni.  Patrimoniul muzeal cuprinde peste 4300 de bunuri culturale (pictură de şevalet, grafică, sculptură, artă decorativă, icoane, tapiserie, covoare orientale etc.). Colecţia de pictură, grafică şi sculptură este reprezentativă pentru arta românească modernă şi contemporană şi pentru arta transilvăneană din secolele XVI-XX.  Muzeul de Artă Braşov a fost  înfiinţat în anul 1949 ca secţie a Muzeului Regional. La 15 februarie 1950 s-a deschis la etajul Casei Sfatului prima expoziţie de artă plastică, iar din 1 martie 1970 muzeul funcţionează în actuala locaţie. Clădirea care adăposteşte Muzeul de Artă Braşov a fost ridicată în anul 1902 după planurile arhitectului braşovean Moritz Wagner, în stilul neobaroc, pentru Asociaţia Meseriaşilor din Braşov (Kronstadt Gewerbeverein). Muzeul de Artă Braşov s-a constituit ca instituţie de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Judeţean Braşov a Secţiei de Artă.

PREȚ BILETEAdulți: 5 RONElevi: 1 RON

Program de vizitareMarţi-duminică 10.00-18.00

Muzeul de EtnografieAdresă: B-dul Eroilor nr. 21 A

Istoric

La sfârşitul secolului al XIX-lea apar primele colecţii particulare de obiecte ilustrând diverse aspecte ale istoriei, etnografiei şi artelor din oraşul Braşov şi Ţara Bârsei. Prima colecţie

muzeală publică din Braşov (1908), se realizează pe baza donaţiilor unor colecţionari saşi. Aceasta devenind ulterior, nucleul Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei, fondat de Julius Teutsch (1867-1936), un pasionat colecţionar de artă populară. Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei se îmbogăţeşte în perioada interbelică prin donaţii particulare şi publice, precum colecţia Gimnaziului „Honterus” din Braşov, ce ilustrează civilizaţia, cultura şi arta saşilor din Braşov şi din Ţara Bârsei. În anul 1937, prin aportul unor cărturari români care au întreprins cercetări şi achiziţii, îndeosebi de obiecte etnografice şi de artă populară românească, se înfiinţează Muzeul Asociaţiunii Culturale ASTRA. Prin reunirea colecţiilor Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei şi cele ale Muzeului Asociaţiunii Culturale ASTRA, se constituie Muzeul Regional Braşov (1950), în cadrul căruia în anul 1967 se creează Secţia de etnografie. Muzeul de Etnografie Braşov, aşa cum îl cunoaştem astăzi, se deschide în anul 1990. Împreună cu cele două muzee-filiale, Muzeul Etnografic Săcele, Muzeul Etnografic Gh. Cernea, din oraşul Rupea îşi propune să prezinte diverse aspecte etnografice ale zonelor din judet.  Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, cea de a treia filială, ilustrează modul de viaţă al locuitorilor din mediul urban de-a lungul a trei secole.

PREȚ BILETEAdulți: 5 RONElevi: 1,5 RON

Program de vizitareMarţi-duminică 10.00-18.00

Muzeul Civilizației UrbaneAdresă: Piața Sfatului nr. 15

Istoric

Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului este adăpostit într-un important monument de arhitectură civilă, reprezentativ pentru tipologia spaţiilor comerciale publice şi private din oraşele transilvănene între sec. XVI-XIX. Atestată arheologic încă din sec. XIII-XIV, fiind situată în incinta vechii cetăţi a Braşovului, clădirea cu ferestre şi uşi cu ancadramente de piatră şi bolţi cu penetraţii relevă aspecte constructive specifice Renaşterii, fiind refăcută în 1566, datare descoperită pe un ancadrament de piatră cu ocazia recentelor cercetări. Înfăţişarea acestui imobil cu nucleu medieval a suferit multe transformări şi modificări în cursul secolelor. Faţada spre piaţă cu arcade exterioare sprijinite de stâlpi de piatră, concepute iniţial ca spaţii de vânzare pentru mărfurile negustorilor şi meşteşugarilor saşi braşoveni, s-a modificat în jurul anului 1800; porticul a fost înlocuit, frontonul casei înaintând spre piaţă cu circa 2 m.  Clădirea se ridică pe trei niveluri: subsol, parter şi etaj. Subsolul prezintă zid original din piatră nefasonată legată cu mortar şi o zonă cu boltă din cărămidă, semicilindrică cu penetraţii. Acest spaţiu a deservit ca pivniţă pentru depozitarea mărfurilor în tranzit. Parterul cuprinde o încăpere lungă şi îngustă (fostul gang) cu boltă semicilindrică ce poartă o pictură decorativă cu elemente florale şi vegetale din sec. al XVIII-lea; alături este o încăpere mare pe colţ cu boltă semicilindrică pictată în tehnica „al secco" cu elemente vegetal-florale în alb şi ocru pe fond albastru ultramarin, dispuse amplu pe întreaga boltă pictată. La etaj, decapările interioare au scos la iveală în camera mare de pe colţ, pictură decorativă de factură clasicizantă, dispusă în panouri pe fond gri-verzui cu medalioane figurative în zona ferestrelor. De asemenea soclul este decorat cu ghirlande florale în aceleaşi nuanţe.

PREȚ BILETE

Adulți: 5 RONElevi: 2 RON

Program de vizitareMarţi-duminică 10.00-18.00

Fortificațiile BrașovuluiIstoric

Fortificațiile Brașovului sunt construcții cu caracter militar cu caracter defensiv, destinate protejării locuitorii Brașovului contra invadatorilor. Termenul se referă în principal la fortificațiile construite între secolele XIII și secolul XIX. Invaziile turco-tătare tot mai dese în Brașovul secolelor XIII - XV au făcut ca majoritatea populației care nu era legată de pământul fertil din Bartolomeu să se strămute pe locul dintre Tâmpa, Șchei și dealul Warthe. Înainte aici exista o pădure deasă, prin mijlocul căreia trecea pârâiașul dinspre Pietrele lui Solomon (Graft). Acolo unde acesta se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; călugării și călugărițele venite o dată cu teutonii își construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurențiu și cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241.

După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanțuri, valuri de pământ și palisade. La sfârșitul secolului al XIV incinta se reface în piatră. Treptat însă, a început construcția zidurilor și bastioanelor, care au dus faima Brașovului până departe ca fiind „cetatea celor șapte bastioane”. În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m înălțime și groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau apărate și de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează doar 6, 2 pe latura nord-vestică și 4 pe latura de sud a cetății. Zidurile erau duble și, uneori, - pe latura nord-estică mai ales - triple, între ele existând șanțuri și valuri de pământ. Între ziduri se aflau așa numitele „țarcuri” (zwinger), stăpânite fiecare de câte o breaslă. Începând din secolul XV, sub supravegherea regelui Sigismund de Luxemburg, se construiră astfel primele fortificații ale cetății Brașov.

Bastioanele brașoveneAu fost ridicate începând cu secolul XV de către diferite bresle, care le foloseau pe timp de

pace pentru depozitarea mărfurilor, iar la vreme de asediu sau atac deveneau fortărețe. Din cele 8 bastioane inițiale, se mai păstrează integral doar trei: Bastionul Țesătorilor, Bastionul Fierarilor, Bastionul Graft; celelalte fiind recent renovate: Bastionul Funarilor, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Cojocarilor; sau desființate total: Bastionul Aurarilor (în 1886), Bastionul Curelarilor (în 1887).

Porțile brașoveneÎn mod clasic, cetatea Brașov a avut patru porți: Poarta Ecaterinei înspre Șchei, Poarta

Vămii (a Mănăstirii), Poarta Principală (a Căldărarilor), Poarta Străzii Negre.În secolul XIX, trei noi porți au fost construite: Poarta Șchei, între Poarta Ecaterinei și

Bastionul Țesătorilor, Poarta Târgul Cailor, între Poarta Ecaterinei și Bastionul Fierarilor, Poarta Vămii cea nouă, pe același amplasament al Porții Mănăstirii.

Ultimele două au fost demolate la sfârșitul aceluiași secol, datorită dezvoltării orașului.Deși se știa de existența unei ieșiri înspre Tâmpa, pentru vitele care mergeau la păscut la

poalele muntelui în vreme de asediu, se presupunea că aceasta se afla la Bastionul Funarilor. Totuși, în urma săpăturilor pricinuite de renovarea zidului de sud, poarta a fost găsită sub unul

dintre turnurile de pulbere aflat între Bastionul Funarilor și Bastionul Țesătorilor: Poarta dinspre Tâmpa

Turnuri externeCetatea Brașovului a avut patru turnuri exterioare: Turnul Negru, Turnul Alb, Turnul

Cizmarilor, Turnul Cuțitarilor și, în primă fază, și pe al cincilea, anume Turnul aflat pe locul Cetățuii de astăzi. Mai înainte, în actuala Piață a Sfatului, se afla doar mănăstirea de surori ale ordinului premonstratense și turnul de observație care se află și azi la baza turnului Casei Sfatului. Nu trebuie uitate cele 28 de turnuri de pulbere, fiecare apărate de câte o breaslă, aflate pe zidurile cetății.

o Principala poartă (4) a cetății Brașov se afla la capătul Uliței Căldărarilor, mai

târziu a Porții, iar astăzi strada Republicii. Incendiul din1519 distruge o parte a clădirii, reconstruită între 1522 și 1524 sub formă de bastion semicircular, de 100 m lungime, având găuri de tragere și guri pentru smoală topită. În 1537, porții i se adaugă un turn, înlocuit în 1650 - 1651. Acesta din urmă avea un ceas mare și era împodobit cu fresce frumoase. Pe sub turn treceau care și pietoni cotind în unghi drept printr-un gang întunecos. Urma un coridor lung de 100 m care putea fi baricadat în mai multe locuri. Seara, de ambele părți ale turnului se închideau porti grele de stejar, mișcate pe șine de fier. Ca și Poarta Vămii, cea a Uliței Căldărarilor avea un pod mobil peste apă. În lunile mai-august 1613, poarta a fost întărită în vederea suportării unui asediu din partea trupelor lui Gabriel Bathori. A fost grav afectată de incendiile si cutremurele din 1650 - 1651, 1689 și 1718 (fiind refăcută între 1724-1725), dar cutremurul din 1802 a fost decisiv pentru soarta sa. Fiind în pericol să se prăbușească, poarta a fost dărâmată în 1857.

Pe o parte din teritoriul vechii porți a fost construită „Villa Kertsch” dărâmată și înlocuită în anii 70 cu turnul rotund „Modarom”. Tot în zona porții au fost ridicate noua primărie a orașului (astăzi sediul unor magazine și agenții) și Școala de meserii (azi Regionala CFR Brașov).

Cu ocazia modernizării străzii Republicii, în anul 1977, s-a luat inițiativa de a marca pe noul pavaj contururile zidului exterior al bastionului de poartă și al turnului interior. Această inițiativă a fost reluată după refacerea pavajului în 2005 - 2006.

o Poarta Vămii sau a Mănăstirii (5), prima poarta de acces din cele trei porti ale

cetatii, din Brașov, situată la capătul străzii Mureșenilor de astăzi (pe atunci strada Vămii), era compusă dintr-un un veritabil bastion de formă circulară și un turn, fiind realizat un complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poarta era întărită cu stâlpi grei de stejar, ce se băgau cu capetele lor în două găuri făcute în zid. Turnul porții - cea mai veche parte a fortificației, datând din secolul XIV - era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe frontispiciu, Poarta Vămii prezenta un tablou mare în culori - imaginea împăratului Sigismund, cel care la 10 martie1395 a dat poruncă pentru fortificarea orașului.

Sistemul defensiv era reprezentat de ciocuri și guri pentru păcură și de un pod mobil cu lanțuri, care se trăgea noaptea. Bastionul porții, în formă de potcoavă, se întindea până la Cercul Militar de astăzi, dar zidurile cetății și turnul fortificației se aflau pe locul bulevardului Eroilor. În zidul bastionului, lângă turn, se afla o portiță pentru pietoni. Spre interiorul orașului se întindea un coridor boltit, lung de 30 de m. Șanțul cu apă din fața bastionului era trecut pe un pod mobil de lemn. Pe parcursul coridorului interior, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, ceea ce facea ca bastionul sa fie inexpugnabil. Pe parcursul de la poarta exterioară până în oraș, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, complexul fiind practic de necucerit.

În 1562 detinea 33 de puști, 10 puști pragheze și 7 tunuri mici. În timp de pace, paza era asigurată de un „căpitan de poartă”, cu opt slujitori înarmați.

Pe aceasta poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600, Mihai Viteazul. Tot pe aceasta poartă domnitorul a părăsit orașul la 1 iulie 1600, dupa încheierea victorioasă a campaniei dinMoldova.

Frumusețea porții a fost puternic afectată de cutremurul din 1738, ea practic prăbușindu-se. A fost dărâmată definitiv abia în 1836.

Poarta nouăÎn locul vechii căi de acces în cetate a fost construită, în 1838, o poartă asemănătoare

celei din Șchei, în stil brandemburghez (meșter constructor: Andreas Dieners) având câte două treceri pentru vehicule și pietoni. Aceasta a durat doar jumătate de veac. În1891, când au fost puse șinele pentru tramvai, locomotiva cu aburi nu a încăput pe sub poartă, așa că a avut aceeași soartă ca și predecesoarea ei.

o O cale de acces mai puțin cunoscută și utilizată în cetatea Brașov, a fost Poarta

Străzii Negre (6), astăzi Nicolae Bălcescu. Pomenită încă de la 1464, sub denumirea de „Swarczgas”, apoi la 1578, poarta a fost ulterior zidită. Redată în folosință după mai multe decenii, în 1785, aceasta a fost rezidită între 1788-1789. În 1873, atât turnul cât și bastionul exterior al porții au fost demolate pentru a permite un acces mai facil în cazarma „Neagră”, construită de curând pe această stradă.

o Poarta Ecaterinei (7) (în germană Katharinentor) a fost construită, pentru a

facilita accesul șcheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei - care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo - poarta a primit denumirea de Ecaterina. În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele, construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplica pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică. Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții - astăzi mare parte în pământ - a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu-se actuala Poartă Șchei.

o Situat în colțul de sud-vest al cetății Brașov, Bastionul Țesătorilor (8), ocupă o

suprafață de 1.616 mp. Zidurile sale au o grosime cuprinsă între 4 m la bază și 1 m la cel de-al patrulea nivel al construcției. Construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, cu goluri de tragere, guri de păcură și cu două turnuri de strajă, bastionul are o arhitectură unică în sud-estul Europei. Fiind cruțat de marele incendiu de la 1689, se păstrează în forma sa originală. Cele dintâi lucrări de construcție au avut loc între 1421și 1436, fiind ridicate primele două nivele. În anul 1522 a fost atestat documentar. Între 1570 și 1573 a fost ridicat cel de-al treilea etaj, iar între 1750 și 1910 au fost executate importante lucrări de restaurare, după ce bastionul se prăbușise parțial în1701. În 1908, după ce a slujit mult timp numai ca depozit, bastionul a căpătat clădirea adiacentă (sediul breslei), și, din ce în ce mai mult, este folosit pentru petreceri și mai ales concerte de operă, datorită extraordinarelor calități acustice de care dă dovadă.

În 1950, în interiorul bastionului s-a amenajat Muzeul Țării Bârsei, în care este expusă macheta vechii cetăți a Brașovului și a Șcheiului așa cum arăta la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și arme și produse ale breslei țesătorilor.

o Bastionul Funarilor (sau Frânghierilor) (9) din Brașov este primul bastion

menționat în documente, la 1416. De formă hexagonală, bastionul avea inițial 10-12 m în înălțime și era dotat cu guri de tragere pentru piese mobile. Arcurile plate din cărămidă, ale căror urme se mai văd și astăzi, au fost construite ceva mai târziu. Bastionul a avut de suferit din pricina incendiilor de la 1461 și 1689, cel din urmă provocând grave distrugeri asupra arhitecturii inițiale. Refăcut, bastionul Funarilor a slujit drept depozit pentru materiale. Casa, care se vede și astăzi, a fost construită în 1794, de către breasla ce avea în stăpânire fortificația. În 1894, bastionul a fost vândut cu 2.000 de fiorini, sumă importantă la acea vreme. A fost renovat în 2006.

o Bastionul Postăvarilor (10), situat în colțul de nord-est al cetății Brașov, a fost

construit și apărat de breasla aurarilor, între 1450 și 1455. Aceștia l-au înzestrat cu bombarde de la Praga, cu trei tunuri mici și cu 16 archebuze. În 1521 și 1522 sunt realizate lucrări labastion. În 1640, punctul de apărare a fost preluat de către postăvari. Construit pe patru niveluri de galerii de lemn, de formă eliptică cu diametrul de 16 m, bastionul măsura 20 m în înălțime. Zidurile sale aveau la bază 2 m grosime și prezentau la primul nivel găuri pentru instalarea tunurilor de calibru mic.Bastionul Postăvarilor s-a păstrat relativ bine până astăzi, fiind consolidat în anii 1961 - 1962 și renovat în 2005. Se intenționează crearea unui punct muzeal în incinta sa, precum și acoperirea lui cu o cupolă de sticlă.

o Menționat mai târziu decât restul fortificațiilor din cetatea Brașov, se pare

că Bastionul Cojocarilor (11), sau Tăbăcarilor cum i se mai spune, a fost construit în jurul anului 1452 și încredințat spre apărare breslei „tăbăcarilor roșii”. Avea formă de turn semicircular, cu o parte deschisă înspre Bastionul Postăvarilor. La început a avut doar goluri de tragere și guri pentru smoală topită. Arcurile de cărămidă ce se mai văd și astăzi au fost făcute însă mai târziu. Fortificația comunica cu Bastionul Postăvarilor printr-o galerie de-a lungul zidului exterior. A fost renovat în 2005.

o În 1612, judele orașului, Michael Weiss, a hotărât ridicarea a încă unui zid exterior al

orașului. Planul a rămas nerealizat datorită morții judelui în bătălia de la Feldioara (16 octombrie 1612) împotriva principelui tiran Gabriel Bathori. În 1632, câțiva meșteri aurari au reluat ideea de a construi un bastion nou de la judele Michael Weiss, pe locul dintre Poarta Vămii și Poarta Principală. Breasla Aurarilor a avut spre apărare Bastionul Postăvarilor de astăzi, dar, în 1639, ei au preluat alt punct al zidurilor și l-au fortificat. Construit în doi ani,  Bastionul Aurarilor s-a aflat aproximativ la mijlocul laturii de nord și nord-est a cetății. Fundațiile au fost săpate de locuitorii din Țânțari (azi Dumbrăvița), Zărnești și Tohan. Nisipul a fost adus de locuitorii satelor din apropierea orașului, pietrele și varul au fost transportate de cei din Brașovechi și satele săcelene. Locuitorii din „Cetate” și din cartierele Șchei și Blumăna au lucrat direct, cu mâinile lor, la ridicarea zidului și a bastionului. La 20 octombrie 1646, sfatul orașului Brașov a predat noul bastion, precum și spațiul de apărare învecinat, „pentru întretinere și apărare pe veci” breslei aurarilor. În formă de hexagon, ca și Bastionul Funarilor, Bastionul Aurarilor (12) măsura 22 m în înălțime. Avea guri de tragere pentru tunuri de calibru mic și, prin poziția sa, vedere bună până departe înspre Blumăna și Brasovechi. Era, se pare, singurul bastion cu stema Brașovului pe frontispiciu, sub care era indicată perioada de construcție: 1639- 1641 și numele juzilor primari Christian Hirscher și Michael Goldschmidt.

În 1728, un incendiu izbucnit la Poarta Principală s-a extins până la bastion, pe care l-a afectat. În secolul XIX, în incinta sa funcționa un restaurant. În 1871, breasla aurarilor, împuținată foarte mult, a vândut orașului bastionul și spațiul de apărare anexat. Bastionul Aurarilor a fost demolat în 1886, în spatele lui fiind construită Școala reală de stat (1888 - 1889), devenită mai târziu liceul «Dr. Ioan Meșotă», iar astăzi corpul T al Universității «Transilvania» din Brașov.

o Aflat în nord-vestul cetății Brașov, Bastionul Curelarilor (13) avea o formă

de potcoavă, de peste 40 m lungime și 14 până la 17 m lățime. Perimetrul exterior măsura 102 m, iar înălțimea zidurilor era de 15 m. Zidurile măsurau la bază peste 4 m în grosime, care se reducea apoi până la doi metri. Potrivit inventarului armamentului orășenesc din anul 1562, în Bastionul Curelarilor existau la acea dată 31 de puști grele (bombarde), 5 puști de mână, un tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în 1887, pe locul lui construindu-se Casa Baiulescu.

o Bastionul Graft (14) din Brașov sau Bastionul Poartă (germană Torbastei), cum s-

a mai numit din pricina formei sale, a fost construit între anii  1515 -1521, apărat și întreținut pe costurile breslei șelarilor, fiind menit să facă legătura între oștenii din cetate și Turnul Alb. Poziția sa, aflată aproape la mijlocul laturii de nord-vest a cetății, a făcut ca bastionul să sporească posibilitățile de apărare a acelei zone. În secolul al XVI-lea zidul de nord-vest al cetății este dublat de încă un zid exterior. Tot atunci au fost captate apele care veneau din Șchei într-un canal (pe germană Graft), care curgea la poalele zidului nou construit. Bastionul Graft a fost proiectat așadar ca o punte peste canal. El avea la bază o grosime de circa 4 metri și era structurat pe două etaje și un pod, dotate cu goluri de tragere și guri de păcură păstrate până astăzi. Accesul spre Turnul Alb era asigurat printr-un pod care urca panta pana in dreptul intrarii in Turnul Alb de unde aparatorii coborau o scara pentru a permite intrarea in turn. Din cauza unei inundații mari, în urma unei ploi torențiale la 24 august 1809, zidul exterior de incintă a fost mult slăbit prin spălarea fundațiilor (datorită zidurilor orașului, toată cantitatea de precipitații din Șchei trebuia să se scurgă de-a lungul canalului Graft). De aceea, arhitecții orașului au găsit o soluție prin construirea a trei arcade de sprijin, peste pârâu, în 1822. În secolul XX, când zidul a fost străpuns pentru a asigura a doua ieșire acinematografului Corso (astăzi Royal) și cu ocazia construcției unei case de locuit pentru fabricantul Friederich Czell, două dintre arcade au dispărut, o dată cu porțiunea de zid care le sprijinea. Inscripția de pe peretele nordic al Bastionului Graft, inițial în opt rânduri și - astăzi - în mare parte ilizibilă, nu a mai putut fi restaurată, deoarece nu s-a identificat nici o copie a ei. Renovat în 2004 - 2005, înăuntrul bastionului s-a amenajat o secție a Muzeului Județean de Istorie Brașov cu tematica „Meșteșugarii din Brașov - apărători ai cetății” și un magazin de produse meșteșugărești, desființat mai apoi. Expozitia, aflată la etajul al doilea al bastionului, cuprinde arme, armuri și muniții utilizate la apărarea cetății, panouri informative cu facsimile din documente și fotografii/litografii ale fortificațiilor medievale ale Brașovului. De asemenea, a fost refăcut și traseul către Turnul Alb, printr-o serie de trepte ce urcă pieptiș panta dealului Warthe.

o Aflat în colțul de nord-vest al cetății Brașov, Bastionul Fierarilor (15) exista deja

la 1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragereîn care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului

fierarilor. Bastionul va fi extins în două rânduri, după 1526 și în 1668. Un „turn al fierarilor” este menționat în lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor - neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat și această fortificație într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console. După 1734, va fi folosit doar în scopuri non militare, precum depozit de grâne și locuință. În 1820, în locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poartă mai mică - finisată de către meșterul constructorJoseph Jani - având stema Brașovului pe frontispiciu. Îngreunând foarte mult circulația, și această poartă a fost demolată, în 1874. Bastionul a suferit importante reparații la 1709, adăugându-i-se arcade de cărămidă. În 1923 în bastion au fost aduse Arhivele Brașovului aflate în Casa Sfatului, și rămân aici definitiv. În 1938, după ce o vreme a slujit muntelui de pietate, clădirea a fost renovată, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi.

o Construit între anii 1460 și 1494, Turnul Alb impresionează și astăzi prin

masivitatea și zveltețea liniilor sale arhitectonice. Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferență de nivel față de zidurile orașului; înălțime: 20 m spre oraș și 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m. De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală și balcoane susținute de console cioplite în piatră. Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetății, turnul comunica cu aceasta printr-un pod mobil ce făcea legătura între turn și Bastionul Graft. Avea vedere spre Blumăna și, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificație din Brașov. În interiorul turnului s-a păstrat coșul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi și pentru încălzirea paznicilor și a apărătorilor - breslași cositorari și arămari. În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligația de apărare a turnului, numărul meșterilor fiind scăzut. Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins și Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723. Alte acțiuni de restaurare au fost efectuate în1902, 1974, 2002 și 2005 - 2006. Astăzi deține un punct muzeal.

o Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observație ale Cetății

Brașovului construit ca o fortificație independentă amplasată în afara zidurilor cetății, înaltă de peste 11 metri. Situat la mică distanță de Bastionul Fierarilor, pe o stâncă a dealului Warthe, Turnul Negru din Brașov domina Șcheii cu dimensiunile sale, el trebuind să împiedice apropierea dușmanilor de zidurile orașului, care aici erau la mai puțin de 5 m de stâncă (abia în 1819 - 1820 trecerea a fost lărgită). Ocupând o suprafață de 50 mp, turnul are 11 m în înălțime, iar zidurile sale măsoară la bază 2 m grosime. Prezintă șase goluri de tragere pe fiecare față a sa, dispuse pe trei rânduri de atac. În interior are trei galerii etajate și, mai demult, turnul poseda un sistem de legătură cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lăsa până la Bastionul Fierarilor. Turnul datează din secolul XV, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totuși, prima mențiune documentară a turnului datează din 1541. Acoperișul inițial nu se mai păstrează, fiind distrus de trăznet, la 23 iulie1559, și de incendiul din 1689 - care au înegrit zidurile turnului și i-a dat denumirea de azi. A mai fost distrus de trăznet în 1696, dar a fost refăcut, așa cum ne arată o stampă din 1735. În timpul epidemiei de ciumă din 1756, se pare că Turnul Negru a fost folosit ultima dată ca adăpost și punct de pază pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orașului. În caz de primejdie, un lanț gros de fier între stâncă și bastion oprea comunicația cu Dupăzidurile de Jos. Acoperișul, existent încă la 1796, datorită vitregiilor timpului, a făcut la 1827 obiectul unei cereri de restaurare, dar, întrucât nu aducea venituri orașului, cererea nu a fost aprobată. Abia

în 1900 s-a pus problema restaurării monumentului, efectuându-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioară în anul 1901. În noaptea de 3 spre 4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prăbușit după o ploaie torențială. Restaurarea a avut loc însă de abia în 1996. Astăzi deține un punct muzeal.

o Lângă cetatea Brașovului, la poalele Tâmpei, s-au construit în secolul XV două

turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemena, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul XVIII (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul Bastionului Țesătorilor, avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele.

Biblioteca JudețeanăAdresă: B-dul Eroilor nr. 33-35

Teatrul Sică AlexandrescuAdresă: Piaţa Teatrului Nr. 1

BISERICI