B rasov, oras medieval

Braşov - stampă din 1689, dinainte de incendiu

Mărturiile dezgropate indică prezenţa unor mari

culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Braşovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului.

Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existenţa unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piaţa Sfatului, a unor aşezări şi cetăţi pe Dealul Melcilor şi în cartierul Valea Cetăţii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autorităţile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomeneşte de Braşov. Totuşi, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Şchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Şchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.

1203: Tradiţia şi cronicile calendarelor braşovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Braşovului”. Totuşi documentele şi izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei. Se pare că au întărit cetatea Braşovia de pe Tâmpa.

1228: Se întemeiază la Braşov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai

târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat aşa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conţine o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria şi Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaşte „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

Braşov, aşa cum apare într-o gravură din 1750

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Şprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construieşte la poartă un turn hexagonal pentru apărare.

Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.

1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate aşezată între pământurile românilor de Cârţa, cele ale saşilor „de Barasu” şi cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate cele trei toponime la care face referinţă documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat şi nu la vreun oraş. În acest caz „Braşov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta şi în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele Ungariei, aproba contractul

dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum şi a altora, privind familia comiţilor din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Braşov sau la Ţara Bârsei.

Cetatea Braşov în secolul al XVII-lea

1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeşte a fi primul act păstrat care a fost emis în Braşov, purtând menţiunea

expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmează menţionarea tot mai deasă a municipiului: Braşov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.

1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.

1364: Braşovul primeşte privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă şi depozit” din 1369.

1377: Se începe construcţia bisericii Sf. Maria (sau Neagră, cum va fi numită după incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.

1395: Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianţă împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Braşovului de a-şi construi fortificaţii de piatră,

urmărind îndeaproape ridicarea acestora.

1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbeşte despre biserica Sf. Nicolae din Şchei şi lasă să se întrevadă existenţa unui locaş de învăţătură în jurul ei.

1421 şi 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acţiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.

1424: Blănarii braşoveni îşi alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Braşov fiinţau 43 de bresle, deservite de 1.227 meşteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuţitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuşi, ţesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.

1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără şi dă ordin de distrugere a cetăţii Braşovia de pe

şaua Tâmpei, piatra şi materialele de construcţie ale acesteia fiind folosite la întărirea cetăţii medievale a Braşovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de apărare (numite şi „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri şi era înconjurată de un şanţ de apărare plin cu apă.

Pentru detalii, vezi: Fortificaţiile Braşovului.

1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată.

1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş, Braşov şi Ţara Bârsei.

1521: Judele Braşovului, Johann (Hans) Benkner, primeşte de la

Neacşu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, veşti despre mişcările trupelor turceşti de dincolo de Dunăre.

1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia, o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii. Curând, va fi cucerită şi distrusă din ordinul lui Petru Rareş, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) şi patru bastioane la colţuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru armatele habsburgice şi închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.

1533: Umanistul Johannes Honterus înfiinţează prima tipografie din Braşov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544.

1546: La Braşov se înfiinţează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.

1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov prima sa carte în limba română: „Întrebare creştinească”.

1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu trupele secuilor răsculaţi. În ziua următoare, voievodul primeşte cheia oraşului. După cucerirea Transilvaniei, va ţine prima dietă în Casa Sfatului.

1628: Protopopul Vasile din Şcheii Braşovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

Harta Braşovului din anul 1897

1688: Braşovenii se răscoală împotriva noilor autorităţi habsburgice. Mişcarea este înăbuşită, iar capii ei executaţi.

1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustieşte cetatea. Puţine clădiri rămân neatinse. În urma acestei

calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol, timp în care şi-a schimbat aspectul arhitectonic al faţadelor.

1731: Dascălul şcheian Petcu Şoanu tipăreşte primul calendar-almanah românesc.

1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activităţii dascălilor şcheieni.

1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetăţii prin instalarea felinarelor cu ulei.

Imagine panoramică din 1906

1835: Se înfiinţează

„Casa generală de economii” din

Braşov, prima instituţie de credit din Transilvania. Între 1837 şi 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von Burgenkron.

1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacţia lui George Bariţ. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipăreşte şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1848: Revoluţia paşoptistă cuprinde şi Braşovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntaşi de seamă ai culturii şi politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din Şchei manifestează pe 11 aprilie pentru câştigarea de drepturi politice.

1850: Este întemeiat Gimnaziul român sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Şaguna, al cărui nume este purtat şi astăzi.

1854: Între Braşov şi Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.

1873: Pe 30 martie în Braşov

pătrunde primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosinţă şi linia Braşov - Bucureşti.

Harta Braşovului în 1922

Stema oraşului în perioada interbelică

1889: Braşovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectaţi 22 de abonaţi particulari. Exista o legătură telefonică cu Zărneştiul.

1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Braşov pe itinerariul Piaţa Sfatului - Gara Bartolomeu. Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.

1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei Şaguna”.

1916: 16 august Armata Română intră în Braşov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Braşovului. Pe 8 octombrie, garnizoana românească din oraş este masacrată de către inamic în aşa-numita Tranşee a morţii din Bartolomeu.

1930: Este înfiinţată Uzina electrică, cu finanţarea principalelor fabrici

braşovene, nevoite până atunci să utilizeze generatoare proprii.

1940: În urma Dictatului de la Viena, Braşovul rămâne României. Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimţit şi la Braşov (7,4 grade pe scara Richter).

1943: Până în 1944 Braşovul suferă distrugeri însemnate din cauza bombardamentelor aviaţiei americane.

1945: În ianuarie, saşii din Braşov sunt deportaţi în U.R.S.S.

Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960 s-a numit Oraşul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala regiunii cu acelaşi nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic.

1968: Are loc prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”.

1971: Se înfiinţează „Universitatea din Braşov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic.

1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (7,2 grade pe scara Richter). Ulterior au loc consolidări la Casa Sfatului, Poarta Şchei, Liceul Sportiv şi la alte clădiri afectate.

1986: 31 august: Cutremur de pământ (7 grade pe scara Richter).

1987: 15 Noiembrie Braşovenii se revoltă împotriva regimului comunist. Totul a pornit de la Întreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulţumiţi de neplata salariilor cuvenite şi înăsprirea condiţiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte întreprinderi, precum şi o mare parte a populaţiei oraşului. Revolta a fost înăbuşită de forţele comuniste, iar liderii ei întemniţaţi şi supuşi la torturi şi deportări.

1989: 21 - 25 decembrie Revoluţia. La Braşov au loc violenţe soldate cu numeroase victime (84 morţi şi 236 răniţi). Deţine titlul de oraş-martir.

1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9 grade pe scara Richter).

2004: 27 octombrie: Cutremur de pământ resimţit foarte puternic (6 grade pe scara Richter).

[modifică] Calamităţi abătute asupra Braşovului

De-a lungul vremii, Braşovul a suferit numeroase calamităţi, naturale sau antropice, ceea ce nu a împiedicat totuşi dezvoltarea sa:

Cutremure: 1662, 1738, 1802, 1940, 1977, 1986, 1990, 2004, 2009

Furtuni: 1457, 1490, 1599, 1667, 1673, 1682, 1913

Incendii: 1461, 1519, 1689, 1718 Inundaţii: Invazii: 1241 (tătari), 1421

(turci), 1438 (turci), 1658 (tătari)

Ciumă şi alte boli mortale: 1495, 1510 - 1511, 1530 - 1531, 1572, 1588, 1602 - 1603, 1646, 1660¹, 1756

¹ - pentru prima dată se iau măsuri eficiente de stăpânire a focarului

Numele şi stema

Etimologia toponimelor „Braşov” şi „Corona”

„Într-o lucrare din 1933, Nicolae Drăganu constata cât de răspândit este numele Braşov în spaţiul ţării noastre: într-o comună Ileni, într-o altă comună Rodj în judeţul Timiş în veacul al XV-lea şi hidonimul «Braşovana» în judeţul Neamţ, vale şi sat lângă Vaslui, «Izvorul Braşovului» lângă Buzău şi «Braşoviţa» lângă Ialomiţa. I se atribuie toponimului o origine slavă în baza radicalului «Braş». I. Pătruţ, slavist clujean, îl apreciază ca un derivat din antroponimul «Braso»” (prof. Vasile Olteanu). Sextil

Puşcariu îl socotea tot un antroponim/diminutiv: „Braşa”. Profesorul Pavel Binder, într-un studiu din 1964 explică faptul că cele două numiri, Corona şi Braşov, se suprapun în timp: „Corona” desemna cetatea iar „Braşov” împrejurimile. Aceste afirmaţii atrag replica academicianului Alexandru Surdu, care apreciază că toponimul Braşov este tot una cu cetatea Braşov. Totodată, socoteşte ca fantezistă interpretarea profesorului braşovean F. Philippi, conform căreia cele două numiri (Corona şi Braşov) se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care, îngropându-şi coroana lângă un copac ar fi generat expresia slavă „crono na brad tschop-lita”. Astfel, din „crono” derivă Corona, iar din „brad” - „Bra(d)şov”.

Unii cercetători pun denumirea Braşovului în legătură cu „râul Braşov”. „Fluvium Brassou” este,

într-adevăr, atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul şcheian Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”. Pavel Binder plasează râul însă în Ţara Bârsei şi nu la poalele Tâmpei, probabil râul Ghimbav. Totuşi, se pare că râul despre care se vorbeşte nu e altul decât actualul pârâu Graft, care, până a fi canalizat, venea din Şchei învolburat şi mare.

Alţi cercetători derivă numele de la cetatea Braşovia de pe Tâmpa, ideea fiind propusă în 1874 de F. Philippi şi reluată în 1928 de G. Treiber şi E. Jekelius. Astfel, ei localizează Braşovul iniţial în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi aşezării din vale. Etimologic, ei considerau numele „Barasu” ca provenind din slavonul „baras”, însemnând „cetate” sau „adevăr”. Totuşi, G. Kisch, în 1929 încearcă o nouă derivare a celor două toponime,

Corona şi Braşov, după lucrarea lui F. Philippi: „krun”, care ar fi însemnat „ienupăr” sau „brădişor”, de unde numele de „Braşeu”>„Bră(d)şeor”.

Termeni derivaţi

Braşoavă — Balivernă, minciună, scorneală, palavră. Provine de la obiceiul negustorilor braşoveni de a-şi lăuda marfa prin târguri, de cele mai multe ori în mod exagerat.

Braşovean — (formă învechită) Negustor care vindea mărfuri de Braşov.

Braşoveancă — Căruţă sau trăsură mare cu coviltir. Au fost cunoscute românilor în primul rând cele fabricate aici.

Braşoveneşte — Cu minciuni, cu palavre. „Nu-mi vorbi braşoveneşte că nu-mi plac braşoavele!” (V. Alecsandri).

Braşovenie — Marfă produsă în Braşov, ori prăvălie unde se vindea astfel de marfă.

Ladă de Braşov — Ladă produsă în acest oraş, bogat ornamentată în culori şi foarte solidă. „...Adevăratul provincial nu merge niciodată la drum decât cu ladă de Braşov” (M. Kogălniceanu).

Stema şi steagul municipiului

Stemele vechi ale Braşovului

În 1353 stema Braşovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine

un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Ţării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reşedinţă de judeţ. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Steagul Braşovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie şi are pe cele două feţe stema municipiului. Deasupra stemei sunt inscripţionate cuvintele „MUNICIPIUL BRAŞOV”, iar sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuşi, steagurile existente diferă întrucâtva de prevederile hotărârii consiliului local. Pe steag se află doar stema municipiului, sub care,

cu litere groase roşii, scrie BRAŞOV. Aceste elemente se întâlnesc doar pe aversul steagului, reversul rămânând alb.

Mai există şi un steag neoficial, propus de Preşedintele Consiliului Judeţean, steag care datează din 1600. Este realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania. A reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai Viteazul. Astfel, pe fundal vişiniu (probabil purpuriu iniţial) delimitat, sus şi jos, de două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema Braşovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra şi de dedesubtul cercului central pornesc panglici galbene către colţuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în faţa clădirii în care se află Consiliul Judeţean (respectiv Palatul Justiţiei), pe Turnul Alb şi la Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru.

Locul din urmă beneficiază şi de iluminat festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului naţional de pe Tâmpa.