BOLILE ŞI DĂUNĂTORII PRINCIPALI AI MORCOVULUI

Cuprins

Prefaţă

O cultură de succes depinde în parte de prevenirea şi controlul efectiv al dăunătorilor şi bolilor. Morcovii pot fi afectaţi de diferite boli şi dăunători atât în câmp cât şi în depozit, care pot afecta serios productivitatea şi calitatea culturii.

Această broşură produsă de Bejo România oferă o descriere a principalelor boli şi dăunători ai morcovului. De asemenea, sunt punctate câteva sfaturi pentru a preveni şi controla aceste boli şi dăunători.

Bejo lucrează intens să dezvolte hibrizi noi şi de calitate îmbunătăţită, cu rezistenţe la bolile şi dăunătorii importanţi.

Pentru informaţii despre tipul şi varietăţile de morcov, vă rugăm să contactaţi reprezentantul nostru local. Alte surse folositoare de informaţii sunt incluse în catalogul de produse Bejo şi pe site-ul www.bejo.ro.

Această publicaţie nu include informaţii referitoare la pesticide. Vă rugăm să consultaţi furnizorul dumneavoastră de pesticide pentru tratamente şi indicaţii de specialitate.

Sperăm că această broşură vă va fi folositoare şi vă dorim culturi sănătoase şi productive.

Forma produselor

Seminţe de precizie Bejo tratate cu fungicideBejo furnizează seminţe de precizie tratate cu fungicide. Fungicidele protejează

sămânţa de morcov împotriva umezelii şi a ciupercilor din sol în timpul germinaţiei. Sămânţa de morcov protejată de învelişul de fungicide poate fi identificat de culoarea sa verde. Seminţe de precizie Bejo tratate cu insecticide

Bejo furnizează, de asemenea, seminţe de precizie tratate cu un înveliş de fungicid plus insecticid. Insecticidul oferă protecţie împotriva primei generaţii de musca morcovului. Încetineşte formarea populaţiei acestui dăunător. Deoarece prima generaţie de musca morcovului poate apărea din aprilie încolo, învelişul cu insecticid este recomandat la semănare începând din luna martie, ca o alternativă la granule sau tratamentul aplicat în câmp. Perioada în care are efect este comparabilă cu cea a aplicării granulelor. Sămânţa de morcov tratată cu fungicide şi insecticide se poate cunoaşte după culoarea sa roşie.

Beneficiile seminţei de precizie tratată cu insecticide sunt: - cantitatea de compus activ folosit este cu peste 90% mai mică decât în

cazurile tratamentelor tradiţionale, aşa cum sunt granulele; - întregul compus este aplicat la locul potrivit, la rădăcina plantelor;- aceasta are ca rezultat zero pierderi de pesticide.

Învelişul de insecticide nu are niciun efect negativ asupra prădătorilor naturali ai muştei morcovului.Seminţe de precizie netratate chimic

Pentru cultivatorii de morcov organic, Bejo furnizează seminţe netratate chimic. După recoltare, aceste seminţe au fost tratate folosind numai metode fizice sau biologice. Din 2004, politica noastră este să oferim o gamă largă de seminţe organice. Seminţe drajate

Tipurile de produse descrise mai sus sunt disponibile şi ca seminţe drajate. Seminţele drajate vor germina mai rapid şi mai uniform, oferind culturii dumneavoastră un început promiţător.

Ciuperci

Alternarioza frunzelor, Alternaria dauci

Alternaria dauci este cel mai comun tip de alternarioză a frunzelor la morcovi. Pierderea capacităţii de asimilare a suprafeţei frunzei, cauzată de un atac al acestei ciuperci, poate provoca o reducere a productivităţii. Simptome

Pe marginea frunzelor apar pete mici de culoare brună erodate de o zonă galbenă, care conduc ulterior, în cazurile severe, la moartea ţesuturilor şi la uscarea completă a foliolelor. Ca urmare, cultura dă impresia că ar fi fost arsă. Frunzele bătrâne sunt atacate primele, fiind mai sensibile la alternarioză decât frunzele tinere. Rădăcina de morcov, rămâne în general, neafectată. Frunzele infectate vor cădea uşor, cauzând probleme recoltării mecanizate.Dezvoltare şi infecţie

După recoltare, ciuperca poate rămâne în sol, pe resturile de plante, hibernând. În condiţii de umiditate, sporulaţia ciupercii va fi accentuată la temperaturi cuprinse între 20°-30°C. Ciuperca poate forma spori şi în condiţii mai reci, sub 8°C. Sporii sunt împrăştiaţi de vânt, apă, oameni şi maşini. Temperatura optimă pentru germinarea sporilor şi demararea infecţiei este de 28°C. Chiar şi aşa, boala apare mai ales în timpul perioadelor răcoroase şi a celor cu umiditate prelungită, caracteristice toamnei.Prevenire şi control

Menţineţi o rotaţie de durată a culturilor şi încercaţi să înfiinţaţi o cultură care se dezvoltă uniform. Tratamentul foliar asigură un foliaj riguros care va fi mult mai puţin sensibil la această boală. În timpul ultimelor faze ale perioadei de vegetaţie, tratamentul foliar poate accelera regenerarea frunzelor pentru a simplifica recoltarea mecanizată. După recoltare, orice rest de plantă trebuie imediat îndepărtat pentru a minimiza riscul ca infecţia să se transmită culturilor care urmează să fie înfiinţate în acelaşi loc.

Alternarioza rădăcinilor, Alternaria radicina

Simptome

Alternaria radicina apare sub formă de pete negre oriunde pe suprafaţa rădăcinii morcovului. Dimensiunea şi forma acestor pete poate varia de la semne minuscule lineare la unele rotunde şi foarte extinse. Petele pot fi uneori observate în câmp, la partea superioară a rădăcinii. Semnele de pe frunze şi tulpina lor seamănă cu cele produse de Alternaria dauci - leziuni negre de formă iregulată, de obicei de-a lungul marginilor frunzelor bătrâne. Pe frunze infecţia poate ajunge până la legătura vasculară a acestora, ceea ce va cauza îngălbenirea, pălirea frunzelor, iar în final moartea lor.

Infecţia frunzelor cu Alternaria radicina tinde să fie mai puţin serioasă decât cea cauzată de Alternaria dauci. Efectele bolii se regăsesc mai ales la morcovii păstraţi în depozit. Dezvoltare şi infecţie

În câmp, ciuperca poate migra de la frunze spre partea de sub pământ a morcovului. Mai mult, infecţia poate pătrunde şi din sol prin rădăcinile superficiale sau direct prin contactul cu rădăcina în sine.

Alternaria radicina se dezvoltă între -0,5° şi +34°C. Aceasta înseamnă că infecţia se poate împrăştia în locurile de depozitare la temperaturi scăzute. Morcovii infectaţi pot la rândul lor infecta morcovii sănătoşi care-i înconjoară. Frunzele prinse între rădăcini în timpul recoltării reprezintă o sursă majoră de infecţie. Prevenire şi control

Aveţi grijă ca resturile plantelor să se descompună rapid. Îndepărtaţi orice morcov infectat şi resturile de plante înainte de depozitare.

Curăţaţi cu atenţie locul de păstrare şi benzile transportoare înainte de procesare. O rotaţie de durată a culturilor se poate, de asemenea, dovedi eficientă.

Putregaiul cenuşiu, Botrytis cinerea

SimptomeLa începutul perioadei de depozitare, pe rădăcini apar bine definite leziuni negre-

maronii fără nicio urmă de mucegai. Cum morcovii se păstrează pe perioade mai îndelungate, susceptibilitatea la Botrytis creşte, iar ţesuturile infectate se vor acoperi rapid cu mucegai, în care apoi se vor dezvolta scleroţii. În condiţii răcoroase va rămâne alb la culoare, din acest motiv putând fi confundat cu semnele de Sclerotinia. În mai multe cazuri, ciuperca este uşor recunoscută prin masa sa caracteristică de spori gri. Dezvoltare şi infecţie

Ciuperca supravieţuieşte în sol şi pe resturile plantelor din cultură.Infecţia se extinde în timpul perioadelor umede din toamnă, când rezistenţa

frunzelor se diminuează. Frunzele sunt infectate prin contact direct sau prin sporulaţie. De la frunze, sporii pot ajunge, de asemenea, la rădăcină. Morcovii recent depozitaţi sunt mai rezistenţi la atacul putregaiului cenuşiu. Cu cât ţesutul se deshidratează se poate infecta mai uşor.

Un astfel de atac începe să fie vizibil în vârful rădăcinii. La o temperatură de păstrare de peste 5°C, se vor dezvolta frunze noi care la rândul lor vor fi uşor de infectat. Boala se poate împrăştia în spaţiul de depozitare ca rezultat al sporulaţiei şi al contactului direct. Prevenire şi control

Recoltaţi cultura pe vreme uscată pentru a limita cantitatea de pământ care rămâne pe rădăcini.

Preveniţi deteriorările din timpul şi după recoltare.

Diminuaţi deshidratarea morcovilor şi preveniţi condensarea la locul de păstrare.

Cercosporioza, Cercospora carotae

SimptomeO infecţie de cercosporioză poate fi recunoscută prin petele mici, de formă rotundă

sau ovală ce apar pe foliolele sau pe peţiolul frunzelor. Petele au o culoare cafenie, fiind înconjurate de o margine galbenă. În caz de atac grav, acestea confluează şi frunzele mor.

Ciuperca preferă frunzele tinere şi, în consecinţă, îşi face apariţia mai devreme decât Alternaria dauci.Dezvoltare şi infecţie

Ciuperca hibernează pe resturile din cultura de morcov şi pe plantele gazdă sălbatice. Sporii germinativi pătrund în frunze prin deschizături naturale, precum stomatele. O condiţie pentru dezvoltarea ciupercii este perioada de umectare a frunzelor de 24-48 ore. Temperatura optimă este de 28°C. Depinzând de temperatură, boala începe să se manifeste la zece zile de la infecţie. Cercospora este mai comună în câmpurile utilizate pentru cultivarea intensivă a morcovului.Prevenire şi control

Păstraţi cultura pe cât posibil sănătoasă şi viguroasă asigurând cele optime pentru vegetaţie şi folosind pulverizarea foliară dacă este necesar.

Verificaţi cultura de simptomele bolii la intervale regulate de 14 zile.Respectaţi rotaţia culturilor.

Înnegrirea rădăcinilor, Chalaropsis thielavioides, Thielaviopsis basicola, Chalara elegans

SimptomePoate fi recunoscută după petele negre, de formă neregulată care pot acoperi

întreaga suprafaţă a rădăcinii morcovului în numai câteva zile. Boala apare după ce morcovii au fost spălaţi, ambalaţi în folie de plastic şi nu au fost păstraţi în depozite frigorifice. Petele negre sunt rezultatul sporulaţiei abundente. Sporulaţia cu greu apare pe morcovii care n-au fost ambalaţi în plastic, deşi pot avea o nuanţă pământie. Suprafaţa afectată este foarte sensibilă la o infecţie secundară produsă de bacterii. Înnegrirea rădăcinilor este o boală gravă a morcovului recoltat. Până acum, simptomele nu au fost observate în câmp. Dezvoltare şi infecţie

Ciuperca supravieţuieşte în sol şi pe resturile plantelor sub formă de spori în stare latentă. Boala apare în toată lumea şi are o gamă largă de plante gazdă. De asemenea, această ciupercă atacă şi cartofii şi curcubitaceele. Puţin este ştiut despre procesul de producere a infecţiei. Prevenire şi control

Evitaţi deteriorarea morcovilor în timpul şi după recoltare.Înainte de sortare, îndepărtaţi de pe rădăcini, pe cât de mult posibil, pământul

aderent.După recoltare, refrigeraţi morcovii cât de repede posibil, păstrându-i la o

temperatură de 5°C sau chiar mai scăzută.

Făinarea, Erysiphe heraclei

SimptomeFăinarea apare mai ales în timp de vreme secetoasă şi caldă. Frunzele plantelor

atacate sunt acoperite adesea de un miceliu alb, prăfos şi devin clorotice. În ciuda infecţiei, frunzele pot încă părea sănătoase sub masa de spori de ciupercă. Dacă frunzele acoperite de miceliu sunt expuse timp de câteva zile unor condiţii de umiditate, acestea pot avea deseori consecinţe dramatice, frunzele slăbite, fără vigoare, devenind mult mai sensibile la infectarea de către alţi agenţi.Dezvoltare şi infecţie

Ciuperca se dezvoltă intens pe timp de vreme caldă şi uscată, deşi deshidratarea totală nu-i prieşte. Făinarea este stimulată de perioadele de ceaţă din timpul nopţii sau dimineaţa devreme.Prevenire şi control

Menţineţi cultura viguroasă şi sănătoasă pe cât posibil, asigurându-i un optimum de creştere şi pulverizaţi foliajul când este necesar.

Putregaiul uscat, Fusarium avenaceum

SimptomeFusarium cauzează putregaiul uscat, în general între baza frunzelor şi partea

superioară a rădăcinii morcovului. Zonele afectate încep să se usuce şi capătă o culoare maroniu-deschisă. Pe măsură ce atacul progresează, părţile afectate se usucă şi se întăresc. În condiţii de umiditate, pe suprafaţa acestora se dezvoltă un miceliu de culoare roz. Putregaiul începe în zona coletului, răspândindu-se ulterior şi în alte zone. În afară de Fusarium avenaceum şi alte specii de Fusarium pot produce infecţii similare ca F. acuminatum, F. equiseti, F. oxysporum, F. redolens şi F. solani.Dezvoltare şi infecţie

Aceste specii de Fusarium apar în special în sol pe părţi ale plantei de deasupra şi de sub pământ şi pe resturile rămase după recoltare. Fusarium avenaceum este un patogen major al frunzelor care se transmite la seminţe. Paiele folosite pentru mulcire pot acţiona ca o sursă de infecţie. Ciuperca supravieţuieşte sub formă de miceliu, ca spori. Infecţia se produce în general la temperaturi între 7°-20°C. La temperaturi mai scăzute de 0°C şi în condiţii de secetă, daunele pot fi limitate. Minimizând deteriorarea morcovilor în timpul recoltării va limita şi apariţia putregaiului uscat în timpul păstrării.Prevenire şi control

Limitaţi orice deteriorare a morcovilor în timpul recoltării.

Pătarea violeta a rădăcinilor, Helicobasidium purpureum

Simptome Helicobasidium poate fi recunoscută după miceliul violet-închis, în care se găsesc

numeroşi scleroţi mici de culoare neagră. Morcovii infectaţi tind să aibă pământ în exces pe ei când sunt recoltaţi. Infecţia în sine rămâne la suprafaţă, dar ţesutul respectiv poate încet să înceapă să putrezească. Plantele afectate au semne de pălire şi ofilire pe frunze. Deasupra solului miceliul devine mult mai vizibil, având o culoare de la alb la purpuriu. Ciuperca se poate transmite de la morcov la morcov prin sol. Dezvoltare şi infecţie

Această ciupercă care se formează în sol, are o gamă variată de plante gazdă care include cartoful, cicoarea, sfecla roşie, morcovul, fasolea, ţelina şi varza. Ciuperca se dezvoltă lent. Optimul său termic este între 20°-25°C. Dezvoltarea este practic oprită sub 5°C. Infecţia apare într-un stadiu mai timpuriu, dar îi ia multe săptămâni pentru ca primele simptome să devină vizibile. Prevenire şi control

Respectaţi rotaţia culturilor, preferabil cu cereale şi iarbă.Îndepărtaţi şi distrugeţi morcovii atacaţi. Selectaţi o parcelă de teren pentru înfiinţarea culturii, cu condiţii bune de drenare.Păstraţi eficient buruienile sub control.Asiguraţi o creştere regulată a culturii, utilizarea controlată a fertilizanţilor jucând

un rol important în acest context.

Putrezirea rădăcinilor, Mycocentrospora acerina

SimptomeMycocentrospora acerina apare mai ales în regiunile cu climat temperat. Infecţia

acesteia cauzează prezenţa unor pete care pot acoperi întreaga suprafaţă a rădăcinii. La început ţesutul atacat este umed şi de culoare maronie, pe măsură ce atacul progresează, petele capătă rapid culoarea neagră. Marginile petelor au culoare maronie-deschisă. Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de Alternaria, deşi petele adâncite, de culoare neagră din zona coletului, diferenţiază această boală de Alternaria. Oricum, un răspuns concret al cauzei infecţiei poate fi obţinut numai prin examinarea la microscop.

Dezvoltare şi infecţiePentru această ciupercă, temperatura optimă este de 17°-20°C. Chiar şi aşa,

dezvoltarea miceliului începe la 0°C. În general vorbind, o infecţie nu devine evidentă până în timpul perioadei de depozitare. Până la acel moment, dezvoltarea ciupercii este limitată. După câteva luni, infecţia poate lua proporţii serioase chiar şi la temperaturi de păstrare scăzute. Ciuperca supravieţuieşte în sol sub forma pereţilor îngroşaţi de spori aflaţi în stare latentă. Sub influenţa luminii, un tip de spori (conidia) se dezvoltă şi sunt uşor împrăştiaţi de vânt şi apă. Începând de la frunze, ciuperca poate infecta şi rădăcina morcovului. Deteriorările provocate în timpul şi după recoltare reprezintă, de asemenea, o cale majoră de atac al acestei ciuperci. Prevenire şi control

Restricţionaţi creşterea frunzelor prin limitarea aplicării de azot şi menţineţi un foliaj ferm şi verde cu ajutorul tratamentelor foliare. Când schiţaţi un program de cultură, evitaţi alte plante gazdă, precum ţelina şi pătrunjelul.

Preveniţi deteriorările din timpul vegetaţiei, recoltării şi păstrării. O perioadă de tratare a eventualelor răni produse, poate limita considerabil infecţia. Este o idee bună să luaţi mostre pentru testare câteva săptămâni înainte şi după recoltare, păstrându-le la 10°C.

Mana rădăcinilor, Phytophthora porri, P. megasperma, P. cactorum

SimptomeO infecţie cu Phytophthora se manifestă pe rădăcini, sub forma unor benzi umede

de culoare neagră-maronie. Ţesutul afectat capătă consistenţa cauciucului sau se înmoaie.

Semnele infecţiei pot apărea uneori în câmp, dar în cele mai multe cazuri simptomele sunt încă vizibile imediat după recoltare. Boala continuă să se dezvolte chiar şi în depozit la temperaturi scăzute. În condiţii de umiditate, se dezvoltă un mucegai alb şi dens. Mana rădăcinilor este astfel pe drept asociată cu o drenare deficitară a solului.Dezvoltare şi infecţie

Ciuperca supravieţuieşte în sol sub formă de pereţi îngroşaţi cu spori în stare latentă, infecţia manifestându-se numai în condiţii de umiditate excesivă. Prevenire şi control

Evitaţi stresul cauzat de umiditatea accentuată prin stropire sau irigare îndelungată.Depozitaţi morcovii la temperaturi scăzute şi o umiditate relativă mai mică de 95%.

Pseuodocercosporioza, Pseudocercosporidium carotae

SimptomeEste o ciupercă cu creştere lentă care poate afecta şi rădăcina morcovului şi

frunzele. Infecţia începe cu apariţia unor pete mici, de culoare neagră, pe întreaga suprafaţă a morcovului. Aceste pete se unesc treptat şi capătă formă neregulată, acoperind în cele din urmă tot morcovul. Suprafaţa atacată este tare, uşor adâncită şi clar conturată. În condiţii certe un miceliu verde-măsliniu se va dezvolta deasupra leziunilor. Iniţial, boala formează pete rotunde sau mai neregulate pe frunze care au o culoare variată de la gri la negru. Petele apar ca fiind bine definite, dar folosind o lupă va fi vizibil cum zonele afectate vor radia spre ţesuturi sănătoase. Petele pot creşte în număr şi dimensiune până ce se vor contopi, după care întregul ţesut al frunzei va muri. Se pare că ciuperca preferă ţesuturile îmbătrânite. În câmp, boala este greu de distins faţă de Cercospora şi Alternaria dauci. Cercospora preferă frunzele mai umede. Alternaria dauci debutează în special de-a lungul marginilor frunzelor. Pseudocercosporidium poate cauza pierderea răsadurilor. Părţile de sub pământ devin maroniu-închise sau se înnegresc, în timp ce cotiledoanele rămân verzi. În timpul perioadelor umede, plantele care supravieţuiesc sunt atacate de pete necrotice pe frunze.Dezvoltare şi infecţie

Infecţia poate apărea atât în sol cât şi în aer. Ciuperca se dezvoltă la variaţii ale temperaturii de la -3°C la +25°C cu un optimum în jur de 18°C. După câte se cunoaşte, morcovul este singura plantă gazdă. Prevenire şi control

Nu este clar care este cel mai bun mod de prevenire sau control al acestei boli. Se presupune că o toamnă umedă promovează dezvoltarea acestei ciuperci.

Petele adâncite, Pythium spp.

SimptomeLa începutul atacului, sub epiderma morcovului apar pete mici ovale, de culoare

maroniu-cenuşie sau portocaliu-maronie. Pe măsură ce atacul progresează, epiderma se rupe, iar pe rădăcină apar zone adâncite şi vizibile cu ochiul liber. În şi pe aceste adâncituri, creşte un ţesut cu aspect lignificat.Dezvoltare şi infecţie

Boala este produsă de ciupercile din genul Pythium, dintre care Pythium violae este una dintre cele mai importante. Ciupercile hibernează sub formă de miceliu pe materiale organice şi resturile plantelor şi sub formă de structuri latente, care pot supravieţui în sol

perioade extinse de timp. În cele mai multe cazuri, petele adâncite devin vizibile numai după o anumită perioadă de creştere de cel puţin 12 săptămâni. Se presupune că infecţia în sine apare într-o fază timpurie. Cu cât morcovul se maturizează, sensibilitatea la aceasta creşte. În condiţii adecvate un morcov ajuns pe deplin la maturitate poate fi sever afectat într-un timp scurt. Agenţii patogeni secundari pot folosi zonele afectate ca punct de intrare, agravându-se starea. Temperatura optimă la Pythium variază între 18°-25°C. Nivelul infecţiei la o anumită parcelă de teren poate varia mult de la an la an. Boala petelor adâncite este asociată cu administrarea masivă de fertilizanţi cu o cantitate mare de apă existentă în sol în faza de început a perioadei de vegetaţie şi de asemenea, când morcovii se maturizează. Un pH al solului mai mare de 8 se pare că reprimă această boală. Prevenire şi control

Folosiţi un sol cu un nivel foarte scăzut de Pythium. Cercetătorii au opinii diferite în ceea ce priveşte importanţa respectării rotaţiei culturilor. Chiar şi aşa, se poate presupune fără probleme că şi aceasta este o modalitate de reducere a riscului apariţiei petelor adâncite. Pythium violae are un număr de plante gazdă care nu prezintă simptome. Printre acestea se numără broccoli, conopida, ţelina şi sfecla roşie. Ceapa este o cultură anterioară bună. Dacă cultura apare ca afectată, o soluţie ar fi să fie recoltată timpuriu. Asiguraţi-vă că solul este bine drenat.

Rhizoctonioza, Rhizoctonia carotae

SimptomeDupă o perioadă de depozitare, pe rădăcini apar pete mici, adâncite, acoperite de un

mucegai albicios. Pe măsură ce atacul progresează, petele se măresc şi se adâncesc, devenind asemenea unor cratere în care uneori se pot vedea scleroţii ciupercii (1-3 mm), de culoare maronie sau neagră. După spălare, miceliul nu prea mai este vizibil, însă suprafaţa morcovului rămâne clar afectată de semnele rhizoctoniozei.

Dezvoltare şi infecţieScleroţii în stare latentă rămân în sol. Pe frunzele bătrâne, ciuperca se află în stare

de sporulaţie. Morcovii recoltaţi pot purta infecţia sub formă de scleroţi. O altă sursă majoră este materialul de ambalare infectat, in mod particular lăzile de păstrare din material lemnos. Ciuperca se dezvoltă rapid în condiţii de umiditate. Chiar şi la temperaturi în jur de 0°C, aceasta îşi menţine un ritm de creştere constant. O peliculă de umiditate, produsă pe morcovi prin efectul de condensare, accelerează dezvoltarea ciupercii. Poate apărea şi o infecţie secundară cauzată de bacterii sau de alte ciuperci. Prevenire şi control

O bună igienizare este foarte importantă. Este recomandabil să dezinfectaţi lăzile pentru păstrare.

Evitaţi schimbările de temperatură în depozit. Este important să respectaţi rotaţia culturilor.

Putregaiul alb, Sclerotinia sclerotiorum

Simptome

În depozit, morcovii atacaţi sunt acoperiţi de un miceliu alb în care se formează scleroţii ciupercii. Ciuperca are numeroase plante gazdă şi poate provoca daune şi frunzelor în câmp.Dezvoltare şi infecţie

În condiţii constante de temperaturi scăzute şi umiditate persistentă, scleroţii rămaşi în sol germinează şi fungii rezultaţi răspândesc spori prin vânt şi ploaie.

Primele infecţii se găsesc la baza peţiolului frunzei şi se răspândesc rapid în frunză. Frunzele afectate devin de culoare maroniu-închisă şi deseori pe acestea se dezvoltă un miceliu caracteristic de culoare albă, în care după o vreme, se formează scleroţi negri aflaţi în stare latentă, chiar şi în câmp. De obicei şi peţiolul frunzelor este atacat. Iniţial, morcovul în sine nu prezintă niciun simptom. În depozit se pot remarca pagubele Sclerotiniei, cea care provoacă problemele principale morcovilor.Prevenire şi control

Controlul buruienilor este important deoarece multe dintre ele sunt plante gazdă pentru Sclerotinia. Aveţi aceasta în vedere când întocmiţi programul culturii. Culturile indicate pentru rotaţie sunt ceapa, sfecla roşie, spanacul, cerealele şi porumbul. După recoltare refrigeraţi imediat morcovii şi menţineţi o temperatură constantă de păstrare pentru a preveni condensarea pe cât de mult posibil.

Viruşi

Virusul petelor galbene al păstârnacului

SimptomeRădăcinile încep să se usuce de la exterior spre interior, iar frunzele tinere se

veştejesc, în timp ce celelalte par sănătoase pentru început. Plantele afectate la începutul perioadei de vegetaţie mor. La plantele mature, ţesuturile necrozate sunt însoţite şi de deformarea şi îngălbenirea frunzelor.Dezvoltare şi infecţie

Boala este cauzată de infecţia cu Anthtiscus phylum, virusul petelor galbene al păstârnacului. Apare şi la asmăţui, mărar, coriandru şi în special la umbeliferele sălbatice. Virusul este transmis prin afide, după o perioadă de incubaţie, plantelor sănătoase. Afidele iau virusul de la plantele infectate, numai dacă sunt infectate cu un alt tip de virus Anthriscus, care ca şi virusul petelor galbene, apare uneori şi la pătrunjelul sălbatic fără simptome. Morcovul nu este o plantă gazdă pentru acest virus ajutător. În consecinţă, virusul petelor galbene al păstârnacului poate fi transmis de la pătrunjelul sălbatic la morcovi, dar nu şi de la morcovi la pătrunjelul sălbatic sau de la morcov la morcov. Având astfel o viziune a modului în care afidele transmit virusul, aplicarea insecticidelor are efect mic supra răspândirii acesteia. Prevenire şi control

Nu este cunoscută nicio măsură efectivă de control a virusului.

Virusul foliajului roşu

SimptomeVirusul foliajului roşu apare iniţial ca o îngălbenire a frunzelor, dând impresia că

planta suferă de o carenţă de nutriţie. În curând, culoarea galbenă se va înroşi. Dezvoltare şi infecţie

Acest virus se manifestă de obicei, în combinaţie cu virusul piticirii morcovului. Transmiterea acestor viruşi se face de către unele specii de afide.

Prevenire şi controlÎncercaţi să ţineţi afidele departe de cultură.

Micoplasma

Razele galbene

SimptomePrimele simptome constau în îngălbenirea frunzelor de creştere din centrul

coletului. Planta pare a suferi de o deficienţă a nutrienţilor esenţiali. Mai târziu se dezvoltă o masă anormală de frunze noi. În final, frunzele bătrâne se înroşesc, iar radicele se dezvoltă şi acesta anormal, ducând la “formarea barbei”.Dezvoltare şi infecţie

Boala este cauzată de fitoplasmă, un organism asemănător bacteriei, de formă neregulată înconjurat de o membrană fără un perete real de celule. Agentul patogen este transmis de la plantă la plantă de către insecte, printre acestea o specie aparte de lăcustă. Afecţiunea razelor galbene este comună culturii de morcov şi este considerată de importanţă minoră în cele mai multe ţări producătoare de morcovi. Pierderile de producţie care sunt minore nu justifică costurile de control al lăcustelor care transmit patogenul. Agentul patogen are o gamă largă de plante gazdă printre culturile comerciale, incluzând ţelina, ceapa, salata şi andivele.Prevenire şi control

Menţineţi scăzut numărul de buruieni (ex. trifoiul) în şi în jurul câmpului. Aceste buruieni formează o sursă de hrană şi adăpost pentru insecte. Imediat după recoltare araţi câmpul. Evitaţi să înfiinţaţi culturi sensibile la această afecţiune pe terenurile adiacente.

Bacterii

Putregaiul umed, Erwinia carotovora subsp. carotovora

SimptomeErwinia cauzează dezintegrarea foarte rapidă a legăturilor vasculare. Ca urmare,

ţesutul atacat se transformă într-o masă mucilaginoasă, în timp ce epiderma rămâne de obicei intactă. Putrezirea este însoţită de un miros neplăcut, produs de dezvoltarea secundară a bacteriilor. Atacurile putregaiului umed rar se produc în câmp şi de obicei, sunt asociate condiţiilor cu umiditate excesivă. În mai multe cazuri, infecţia devine evidentă numai în timpul transportării şi depozitării.Dezvoltare şi infecţie

Erwinia este larg răspândită în sol, supravieţuind pe resturile plantelor. Bacteria este un parazit care pătrunde cu uşurinţă prin rănile produse în timpul recoltării, sau de infecţiile cu ciuperci, de îngheţ sau insecte. Tratamentul aplicat produselor recoltate şi condiţiile de păstrare, determină dacă vor apare probleme. Dezvoltarea bacteriei în sistemele de spălare poate ridica probleme de putrezire, în special dacă morcovii sunt ambalaţi în plastic şi nu sunt refrigeraţi. Erwinia carotovora este deseori menţionată împreună cu problemele putregaiului umed, dar cu siguranţă nu e singura bacterie care cauzează aceste probleme. Pe

lângă alte specii de Erwinia, Pseudomonas marginalis poate de asemenea, infecta morcovul. Acesta din urmă, se dezvoltă şi la temperaturi aproape de limita de îngheţ.Prevenire şi control

Preveniţi şi limitaţi deteriorările din timpul şi după păstrare.După spălare, uscaţi imediat morcovii şi menţineţi o temperatură de păstrare

scăzută.Schimbaţi apa de spălare la intervale regulate.Anual, dezinfectaţi spaţiul de depozitare, sistemul de spălare şi lăzile.Nu cultivaţi morcovi într-un sol care nu e bine drenat.

Râia morcovului, Streptomyces scabies

SimptomeCaracteristice sunt lignificarea zonelor afectate, adesea sub forma unei benzi

circulare în jurul morcovului. Râia apare mai ales în sol calcaros cu preponderenţă pe timp de secetă accentuată.Dezvoltare şi infecţie

Leziunile scabiei apar din cauza faptului că bacteria produce creşteri anormale şi celule infectate. Scabia are un număr de plante gazdă, incluzând sfecla roşie, cartoful, napul, ridichea şi păstârnacul. Prevenire şi control

Irigaţi când este necesar, în special în timpul perioadei de creştere a circumferinţei morcovului

Evitaţi terenul folosit la cultura cartofului.

Pătarea bacteriană, Xanthomonas campestris pv. carotae

Simptome Bacteria Xanthomonas cauzează apariţia pe frunze a unor pete neregulate, de

culoare cafenie, iar pe peţiolul frunzelor apar pete alungite de culoare maroniu-închisă. Îngălbenirea frunzelor este o altă caracteristică destructivă de debut a acestei boli. Xanthomonas se manifestă cel mai bine în zonele cu umiditate şi temperaturi ridicate. Infecţia bacteriană afectează şi procesul de recoltare mecanizată prin reducerea vigorii foliajului.Dezvoltare şi infecţie

Bacteria poate supravieţui în sol, în condiţii propice. În timpul perioadelor de ploi sau irigaţie, aceasta este adusă la suprafaţă şi apoi în aer prin intermediul apei care bălteşte pe sol, permiţându-i să fie împrăştiată de vânt pe distanţe mari. Este cunoscut că şi insectele pot transporta bacteria. În condiţii de căldură (25°-30°C) şi umiditate, bacteria se poate multiplica rapid. Pentru a putea fi în măsură să infecteze interiorul frunzei, bacteriile au nevoie de prezenţa unei pelicule de apă pătrunzând prin pori în interiorul ţesuturilor. În frunză, bacteriile se pot multiplica cu rapiditate în spaţiul dintre celule, perturbând funcţionarea celulelor înconjurătoare. Odată ce infecţia s-a instalat, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să se găsească măsuri adecvate de control. Prevenire şi controlRespectaţi rotaţia culturilor.

Nematozi

Nematodul rădăcinilor, Meloidogyne hapla

SimptomeMorcovul este malformat, ramificat, ascuţit. Pe rădăcină apar numeroase

excrescenţe de dimensiunea a câtorva milimetri. Cazurile severe de infecţie timpurie pot aproape distruge răsadurile. Din cauza numeroaselor ramificaţii ale rădăcinii, plantele afectate sunt greu de scos din pământ. Dezvoltare şi infecţie

Nematodul apare în sol şi este atras de exudatele chimice ale morcovului din timpul germinaţiei şi a dezvoltării celulare. Larva invadează rădăcina şi atacă părţile superioare, cauzând gigantismul celulelor înconjurătoare. Femelele se dezvoltă foarte mult, transformându-se de la o stare zveltă şi mobilă la un adult static, de formă sferică. Ca rezultat al migrării şi dezvoltării nematodului în interiorul morcovului, ţesutul din jurul său trece printr-un număr de schimbări morfologice, cauzând apariţia unor protuberanţe ca nişte noduri. În final, ţesutul din jurul femelei se rupe, eliberând o masă gelatinoasă conţinând câteva sute de ouă din care larvele se dezvoltă. Nematodul rădăcinilor are numeroase plante gazdă şi se multiplică pe barba-caprei, cartof, mazăre, trifoi, salată şi morcov. În multe cazuri, cultura este afectată pe parcele izolate. Prevenire şi control

Respectaţi o rotaţie de durată a culturilor de cel puţin 1:5.Pentru a reduce gradul de atac, trebuie practicat asolamentul cu culturile de

graminee.

Insecte

Afidele, Cavariella aegopodii

Simptome generaleAfidele se localizează, de obicei, pe partea inferioară a frunzelor şi pe frunzele

tinere din jurul coletului. Deşi foliajul poate începe să se încreţească şi să se îngălbenească, daunele directe sunt de mică importanţă. Ce este important este faptul că afidele pot transmite câteva tipuri de infecţii virale.

Cavariella aegopodii este o specie comună de afide. Hibernează pe sălcii sau pe plante gazdă perene. Insecta este greu de identificat în timpul vegetaţiei, atenţia fiind atrasă mai degrabă de resturile produse de „năpârlirea” insectelor. Acestea dau impresia că solul de sub plantele gazdă pare a fi acoperit cu scrum de ţigară. Afidele salciei au cel mai mare impact asupra morcovilor prin transmiterea a numeroşi viruşi.

Musca morcovului, Psila rosae

SimptomeMusca morcovului este una dintre cele mai comune dăunătoare a morcovului.

Larva, de culoare albă, sapă galerii în morcov, în special la suprafaţa acestuia. Aceste galerii capătă culoare ruginie şi determină slăbirea plantelor, infecţiile timpurii putând duce la pierderea răsadurilor. Larvele mai bătrâne pătrund în rădăcina principală, sapă înspre

jumătatea inferioară a morcovului, cauzându-i bifurcarea, o dezvoltare anormală şi un aspect fibros.Dezvoltare şi infecţie

Musca morcovului hibernează în sol sub formă de pupă. Primele insecte ajunse la maturitate îşi fac apariţia la mijlocul lui aprilie, căutând loc de adăpost (de exemplu, în rândurile de gard-viu sau în tufişuri) unde să se hrănească şi să se împerecheze. Musca poate acoperi distanţe mari. După-amiaza târziu, femelele îşi părăsesc adăposturile pentru a-şi depune ouăle pe sau în solul din jurul plantei. Ouăle sunt lăsate spre a fi purtate de vânt sau ploaie în sol sau alt mediu favorabil pentru dezvoltarea ulterioară.

După aproximativ opt zile, larvele ies din ouă şi încep să se hrănească pe rădăcinile fine laterale. Mai târziu vor ataca şi vor pătrunde în întreaga rădăcină. În timpul creşterii, larvele îşi vor lepăda învelişul de două ori. De fiecare dată, mai înainte ies din interiorul morcovului. După aceasta, ele vor săpa din nou galerii în acelaşi morcov sau în alţii din apropiere. Fiecare larvă poate ataca mai multe plante. Odată ce larva este matură pe deplin, va părăsi morcovul pentru a intra în sol în starea de pupă.

Morcovii care sunt semănaţi timpuriu pot fi atacaţi într-o fază iniţială şi la mijlocul lunii mai. Musca morcovului poate fi prezentă în câmp de la mijlocul lui aprilie până în octombrie. În timpul acestei perioade, poate depune ouă în câmp. Aşadar, cultura trebuie să fie continuu protejată împotriva larvelor.Prevenire şi control

Folosiţi seminţe tratate cu insecticid. Aceasta oferă o bună protecţie faţă de prima generaţie a muştei morcovului şi se recomandă pentru semănare începând din aprilie. Pot fi utilizate capcane adezive pentru a detecta generaţia următoare.

Asiguraţi-vă că numărul de locuri de adăpost, precum gardurile-vii sau tufişurile din apropierea câmpului de producţie este menţinut la minimum şi păstraţi-le mici ca înălţime. Aceste măsuri limitează posibilităţile de împerechere şi în consecinţă, prezenţa acestei insecte dăunătoare.

Irigarea din timpul perioadelor secetoase poate accelera eclozarea ouălor şi stimula activitatea larvelor. Curăţând cât de mult posibil câmpul de resturile lăsate după recoltarea morcovilor, se reduce numărul de larve rămase în câmp. Aceasta are ca rezultat o populaţie redusă a muştei morcovului în primăvara următoare.

Recoltaţi cultura la timp. Odată ce morcovii prezintă pete mici ruginii pe rădăcina principală, trebuie scoşi din pământ în timp de şapte sau zece zile.

Musca minieră, Napomyza carotae

SimptomeInsecta îşi depune ouăle pe frunze şi pe tijele frunzelor. Larvele care ies din ouă,

sapă galerii mai ales în partea superioară a rădăcinii.Dezvoltare şi infecţie

Înainte ca musca minieră să-şi depună ouăle, înţeapă marginea frunzei pe partea sa inferioară pentru a obţine sevă. Aceste puncte de hrănire sunt vizibile pe frunză. După o perioadă de vreo săptămână, larve albe ies din ouă. Acestea se hrănesc din interiorul tijelor frunzelor, creând galerii superficiale şi întortocheate, care conduc spre morcov în sine. Odată intrate în coletul morcovului, larvele sapă pe diferite distanţe pe direcţie orizontală. Larva se transformă în pupă în interiorul morcovului, într-o astfel de galerie. Musca minieră are două generaţii în fiecare an. Prima durează de la sfârşitul lunii mai până târziu în iulie, iar a doua generaţie de la sfârşitul lui august până în octombrie. Larvele rezultate

din prima generaţie produc cele mai mari daune. Larvele celei de-a doua generaţii, de obicei, nu mai apucă să ajungă la morcov până ce cultura e recoltată.Prevenire şi control

Acoperind câmpul cu un strat de pământ suficient, reduce efectele unui atac. Partea superioară a morcovilor trebuie să rămână acoperită de pământ de-a lungul întregii perioade de dezvoltare, aşa că ar putea fi necesar să ridicaţi cultura cel puţin de două ori. La intervale regulate verificaţi frunzele de simptomele cauzate de musca minieră. Astfel, este cel mai uşor să descoperiţi prezenţa acestei insecte.

Dereglare fiziologică

Bifurcarea

SimptomeMorcovul este clar bifurcat. Dezvoltare

Cauza cea mai comună a bifurcării morcovilor este o structură a solului neprielnică. Bifurcarea apare deseori atunci când biloanele construite sau subsolul conţin multe bolovănişuri, ceea ce este specific unei parcele de teren. Condiţiile nefavorabile din timpul fazelor de început ale vegetaţiei cresc riscul bifurcării. Temperaturile scăzute şi nivelul ridicat al ploilor după germinare încetinesc creşterea, iar ca rezultat rădăcina morcovului are o dezvoltare îngreunată. Bifurcarea în areale izolate este de obicei cauzată de nematozi.Prevenire şi control

Preveniţi deteriorarea structurii solului. Riscul de bifurcare este mai mic când solul este mai uşor de străpuns.

Altele

Bolile din sămânţă

Bejo inspectează în mod curent mostre provenite de la loturile noi de seminţe pentru a verifica prezenţa majorităţii bolilor din sămânţă. Loturile de seminţe vor fi furnizate numai dacă acestea trec testele noastre de sănătate sau după aplicarea tratamentelor efective asupra agenţilor patogeni. Loturile de seminţe sunt verificate folosind metode de detecţie aprobate şi validate de Netherlands Inspection Service for Horticulture (Serviciul de Inspecţie Olandez pentru Horticultură)-ISTA (International Seed Testing Association- Asociaţia Internaţională pentru Testarea Seminţei)

Cele mai importante boli din sămânţă la morcov sunt: Alternaria radicina Alternaria dauci Xanthomonas carotae Sclerotinia sclerotiorum