Definitie: Boala Nicolas-Favre este o boala cu transmitere pe cale sexuala, cauzata de infectia cu un microb: Chlamydia Trachomatis. Este cauzata de organisme mici care traiesc ca paraziti in celule. Aceste organisme se numesc chlamidii si sint inrudite cu virusii si cu bacteriile. Factori de risc - activitate sexuala intensa si virsta sub 20 de ani - lipsa mijloacelor de protectie, cum ar fi prezervativul - mai mult de trei parteneri sexuali - folosirea contraceptivelor orale - sex cu un partener care a fost infectat - sex cu o persoana de sex masculin care are uretrita nongonococica (infectie de tip chlamidia a canalului urinar) Incubatie: Perioada de incubatie este de 3-30 de zile, daca apare leziunea primara si mai lunga daca aparitia ganglionilor inghinali este singura manifestare.

Simptome: Boala are 3 stadii: -stadiul de sancru limfogranulomatos (apare o eroziune cu diametrul de 5-8 mm, rosie,neteda, nedureroasa)care trece adesea neobservat; -stadiul secundar,caracterizat prin aparitia unei adenopatii inghinale (apar ganglioni, bilateral la nivelul stinghiei); -si stadiul tertiar genito-ano-rectal (apare dupa unul sau mai multi ani de la contaminare si afecteaza atat organele genitale cit si anusul, rectul ). Eroziunea din stadiul primar se vindeca spontan in 2-3 zile, dar dupa 2-6 saptamani de la debutul leziunii primare apar in ambele parti in regiunea inghinala, ganglioni initial duri, mobili, discret durerosi, acoperiti de piele normala (stadiul secundar). La barbat, localizarile eroziunii sint pe gland, santul balano-preputial, pe teaca penisului, in uretra. La femei, infectia apare de obicei in canalul urinar, colul uterin sau in zona cea mai joasa a uterului care face legatura cu vaginul si pelvisul. Debutul poate fi ca o uretrita (inflamatia uretrei) sau o cervicita(inflamatia vezicii urinare) in cazul localizarilor respective a leziunii primare. Cele mai multe din infectiile cu chlamidia nu au simptome. De aceea, un partener sexual poate fi expus pericolului fara ca celalalt partener sa stie acest lucru. Cei infectati pot infesta alti parteneri la rindul lor. Datorita acestui mod de transmitere "silentios", aceasta este una din cele mai frecvente boli cu transmitere pe cale sexuala. Posibile simptome: la femei-scurgeri vaginale , usoara durere si disconfort la urinare, dureri abdominale, daca infectia s-a extins in uter, trompe si ovare, durere rectala, daca este infectat si rectul, durere in regiunea dreapta superioara a a abdomenului, daca este afectat si ficatul. Simptomele generale (din stadiul secundar)ca febra, frisoanele, durerea de cap, astenia, greturile, varsaturile, durerile la nivelul unor articulatii (artralgii) ,durerile unor muschi (mialgii) pot fi importante. Diagnostic: Izolarea si identificarea Chlamidiei se poate face prin examenul la microscop, a frotiului obtinut prin punctia ganglionara. Culturile de secretii sint singurul mod sigur de a diagnostica infectia. Tratament: Depistarea si tratamentul partenerilor sexuali sint obligatorii. Vindecarea se face, in general, sub tratament cu antibiotice. Totusi pot ramine tesuturi ranite. In general, tratamentul tine de la 7 la 10 zile. In cazul infectiilor grave, care se raspindesc in abdomen, antibioticele se injecteaza in vena, iar tratamentul se face sub observatie medicala, in spital. Este important de retinut ca, dupa ce a avut o infectie, o persoana nu devine imuna la boala. Infectia poate reveni in mod repetat. Ganglionii deveniti fluctuenti nu trebuie sa fie incizati ci punctionati si puroiul sa fie aspirat. Complicatiile tardive pot necesita terapii

chirurgicale. Orice antibiotic are efecte secundare sau reactii alergice pentru anumite persoane. Orice reactie severa la un anumit medicament trebuie relatata medicului. Dupa tratament In general, tratamentul cu antibiotice da rezultate, dar ramin cicatrici. O persoana care nu termina intreg tratamentul poate fi reinfectata. In cazul in care celalalt partener nu este tratat, infectia poate sa reapara. Cu cit tratamentul este mai precoce, cu atit mai mult se evita aparitia complicatiilor. Preventie: Citeva metode simple de protejare in timpul actului sexual pot preveni raspindirea bolii. Prezervativele ar trebui folosite intotdeauna.Relatiile cu un singur partener sint mai sigure. Orice alt nou partener trebuie intrebat despre activitatea lui sexuala si ar trebui sa se testeze pentru o eventuala depistare a unei boli cu transmitere pe cale sexuala. Recomandari: Este foarte important ca infectiile de tip chlamidia sa se trateze, pentru a evita ranirea trompelor uterine care fac legatura intre ovare si uter. Acest lucru poate duce la probleme legate de nastere si infertilitate. 20% dintre femeile care sufera de boli inflamatorii ale pelvisului devin infertile. Daca infectiile sint grave si nu se trateaza, pot aparea complicatii serioase, cum ar fi inflamarea pelvisului, ranirea cronica a trompei uterine, durerea pelviana cronica, strimtorarea sau ranirea pelvisului, infertilitate, sarcina ectopica sau tubara, sarcina si nastere prematura (daca exista infectie in timpul sarcinii), endometrita tubara (captuseala uterului se infecteaza dupa nastere), proctita sau infectie rectala. Complicatiile sistemice, generale includ: atingeri cardiace, infectii pulmonare, meningita aseptica, boala inflamatorie oculara, leziuni cutanate(abcese, ulceratii, urticarie), flebite (inflamarea venelor). Diverse: Chlamidia trachomatis cauzeaza infectii de tip chlamidia. In cele mai multe cazuri, infectia se transmite de la o persoana la alta in timpul actului sexual. Orice alt contact intim in zonele genitale, gura, regiunea rectala, sau cu acele obiecte folosite in timpul actului sexual poate transmite infectia de la o persoana la alta. O infectie poate, de asemenea, sa fie transferata de la mama la copil in timpul nasterii, lucru care poate cauza sugarului infectii ale ochilor sau pneumonie. In SUA boala este mai frecventa la barbat decat la femeie. Grupele de virsta mai frecvent atinse sint acele de 20-40 de ani. Foarte rar, eroziunea primara poate apare la nivelul degetelor sau limbii. Inocularea oro-faringiana detremina in stadiul secundar, ganglioni submaxilari, cervicali, supraclaviculari, mediastinali.