INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII 1. INFECTIA ACUTA DE CAI RESPIRATORII SUPERIOARE(IACRS) Dupa evoluţie sunt acute sau cronice ; Sunt frecvente ca afecţiuni banale şi sezoniere ; Pot reprezenta prodroame (mai mult simptome) ale unor boli contagioase:rujeola , varicela , rubeola etc. ; Netratate sau tratate incorrect pot duce la complicaţii grave (pulmonare , sinuzită , astm bronşic ). Inflamaţia poate fi localizată la nivelul mucoasei nazale:rinita;faringelui:faringită ; laringelui:laringită. RINITELE : Manifestari de dependenta:

acute sunt sezoniere , debutează cu strănut , rinoree apoasă apoi mucopurulentă , usturimi în nas , anosmie temporară , subfebrilitate , stare generală uşor alterată. Evoluează între 4-7 zile. Netratată duce la sinuzite sau complicaţii

bronhopulmonare. Tratament: regim igieno-dietetic , repaus , dezinfectante nazale şi faringiene (DNF),antitermice,aerosoli.Oformă particulară este rinita alergică cauzată de factori alergeni:praf,polen,puf etc.

LARINGITELE=inflamaţia laringelui Manifestari de dependenta:

disfonie(raguşeală), tuse seacă,iritaţie, febră, disfagie dispnee, tiraj, cornaj.Formele pseudo-membranoase(cu false membrane) pot cauza asfixie.

Tratament: repaus vocal,interzicerea fumatului. OBSERVAŢIE!!! Picăturile de Rinofug,Bixtonim sunt pe bază de vasoconstrictoare şi sunt interzise pacientului cu HTA pentru

că favorizează hipertensiunea intracraniană. -sunt indicate compresele alcoolizate pe gât calde şi atmosfera umedă cu vapori de muşetel. În laringitele acute cu asfixie,intervenţia de urgenţă este traheostomia(=realizarea unui orificiu la nivelul

traheei prin incizie chirurgicală şi introducerea unei canule prin acest orificiu în scopul asigurării respiraţiei pe această cale.

Îngrijire după traheostomie: -supravegherea canulei; -supravegherea şi toaleta plăgii,umidificarea aerului inspirit,aspiraţia traheo-bronşică in asepsie perfectă; -introducerea sondei se face prin mişcări blânde în canulă-se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului; -sonda se curăţă cu ser fiziologic steril dupa fiecare aspiraţie; -nu se aspiră secreţiile in timpul introducerii sondei.

TRAHEOBRONŞITA=inflamaţia traheei si bronhiilor.PNEUMONIA=afecţiune care intereseaza parenchimul pumonar cauzată mai des de microbe şi viruşi. Apar

procese inflamatorii alveolare interesând un segment sau mai mulţi lobi. MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ:

debut brusc cu febră ridicată, frison solemn, junghi thoracic,

tuse la inceput seacă apoi cu expectoraţie,ruginie,vâscoasă,caracteristica sau patognomonică-evoluţia între 7-11 zile dacă imunitatea pacientului este bună.

OBIECTIVELE DE ÎNGRIJIRE au ca şi scop: -combaterea infecţiei; -eliberarea cor respiratorii; Îmbunataţirea respiraţiei,repaus la pat pe perioada febrilă,oxigenoterapia; -alimentaţie lichidă si semilichidă la febră cu aport caloric în funcţie de necesitate; -hidratare eficientă având în vedere pierderile prin febră şi transpiraţie; -monitorizarea funcţiilor vitale; Combaterea febrei prin antipiretice prin antipiretice sau împachetări,antibiotic cu rol delegat.

BRONSITA- reprezinta inflamatia bronhiilor.Inflamatia la acest nivel produce edem si se produce sputa

care favorizeaza tusea si astfel respiratia devine dificila. Manifestari de dependenta:

-tusea, poate fi principalul simptom: tusea seaca apare in primele zile, iar mai apoi devine productiva;

o sputa poate fi de culoare galbena, verde sau poate fi transparenta; in unele cazuri pot aparea striuri de sange. -febra moderata, de obicei in jur de 38C (febra inalta poate indica o pneumonie) -senzatie generala de astenie -senzatie de constrictie, durere surda in piept inrautatite de inspirul profund si tuse -wheezing (zgomot suierator) -senzatie de lipsa de aer.

Terapia bronsitei acute la persoanele fara alte boli asociate include mijloace de a scadea frecventa tusei, scaderea febrei si a durerii. Antibioticele nu sunt de obicei indicate. Se poate preveni aparitia bronsitei acute prin: - evitarea fumului de tigara; persoanele care fumeaza sau care inhaleaza constant fum de tigara au mai multe episoade de bronsita acuta decat persoanele care nu fumeaza; fumul de tigara scade capacitatea organismului de a elimina bacteriile si virusurile si poate duce la producerea de infectii respiratorii; - evitarea aerului poluat sau a substantelor iritante; - purtarea unei masti de protectie in cazul lucrului in atmosfera cu substante iritante, chiar si praf; - evitarea aprinderii focului cu rumegus; - evitarea situatiilor ce pot declansa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute; - evitarea contactului cu persoanele ce au infectii ale tractului respirator superior, mai ales de catre cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli;- spalarea frecventa a mainilor in timpul sezonului rece cu epidemii de gripa; - vaccinarea impotriva gripei.

BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVA CRONICA ACUTIZATA Termenul de bronhopneumo-patie obstructive cronica(BPOC)se refera la bolnavi cu bronsita cronica si bolnavi cu emfizem pulmonar Astmul bronsic intricat cu bronsita cronica si emfizem pulmonar este in mod obisnuit in sindromul de BPOC.Bolnavul purtator al BPOC are o insuficienta respiratorie cronica.Datorita unor suprainfectii bronsice,acesta declanseaza pusee acute de insuficienta respiratorie.Procesul infectios accentueaza sindromul obstructiv prin exacerbarea edemului inflamator,a hipersecretiei si a spasmului musculaturii bronsice.

Manifestari de dependenta:

Dispnee cu polipnee,uneori bradipnee expiratorie. Cianoza intensa si difuza,predominand la buze,unghii.Cianoza exprima cresterea hemoglobinei in sangele

arterial. Transpiratii profuze. Cefalee tenace Anxietate sau somnolenta,stare confuzionala,uneori stare precomatoasa.

Masuri de urgentaOxigenoterapie pe sonda nazofaringiana,pentru combaterea hipoxemei.Oxigenoterapie necesita o deosebita atentie si prudent,deoarece administrarea unor cantitati mari de oxigen la bolnavii cu hipercarbiecronica este periculoasa.Centrii respiratorii la hipercapnici nu mai sunt sensibili la co2,singurul stimulant ramanand hipoxemia.Inlaturarea brusca a hipoxemei prin administrarea de cantitati mari de o2 inseamna inlaturarea stimulului,deprimarea centrilor respiratorii,si agravarea pe aceasta calea hipoventilatiei alveolare si hipercarbiei.De aceeea o2 trebuie administrat in doze moderate cu supravegherea indeaproape a bolnavului.Administrarea oxigenului se incepe cu un debit de 1-2 l/min.Perfuzie cu urmatorul cocteil:hemisuscinat de hidrocortizon 200mg.cloramfenicol,hemisuscinat 1g,miofilin 2 fiole a 0,24g.deslanosid 1 fiola a 0,4mg.,30-40 picaturi pe min.supravegheat.Sub stricta supraveghere se transporta la spital,unde se va face un tratament complex.

IN SPITAL

-combaterea obstructiei prin drenaj,postural,aspiratie bronsica si spalatura bronsica.Utilizarea drenajului postural,asociat cu percutia toracelui,determina mobilizarea secretiilor bronsice si cresterea expectoratiei.Aspiratia endobronsica,se executa prin cateter introdus pe cale nazala sau pe bronhoscop.Spalatura bronsica se executa dupa aspiratie prin introducerea la interval de 5-10 min de cantitati mici de bisolvon(3-5 ml)care apoi se aspira.-combaterea inflamatiei cu antibioticAmpicilina2-3g in 24h.sau tetraciclina 2g/zi.timp de 7-10 zile.Se continua apoi antibioterapia cu vibramicin 100mg/zi.In forme mai usoare penicilina asociata cu streptomicina.Cand exista intolerant la peniciline se va administra eritromicina1-2g.eventual cu biseptol3-4tablete pe zi-corticozii sunt indicate pentru actiunea lor antiinflamatoare,antisecretoare si antibronhospastica:prednisone in doze 20-30mg/zi(4-6 tablete a 5mg.,timp de 7-10 zile(doza descrescanda)-combaterea spasmului prin: -bronhodilatatoare:aminofilina administrala i.v lent sau prefuzie(2-3 fiole miofilin)24h in solutie glucozataizotonica 5% 1 000-1 500 ml;-administrarea de fluidifilante ale secretiei bronsice; Bromexin;30 picaturi de 3 ori pe zi Alfachimotripsina in aerosoli de 2-3 ori pe zi-la nevoie:tonicardiace,diuretice,anticoagulante,sangerare,ventilatie mecanica.Cea mai eficienta metoda de prevenire a aparitiei si agravarii BPOC este abandonarea fumatului. Agravarea BPOC poate fi determinata si de alti iritanti inhalatori .

INSUFICIENTA RESPIRATORIE =Incapacitate, acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, care se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica. Insuficienta respiratorie acuta (I.R.A.) - este o scadere brusca si severa a functiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea. Simptome, diagnostic si evolutie -O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu

distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive. Diagnosticarea se bazeaza pe examenul gazelor din sange, care arata o hipoxie cu hipercapnie. -Tratamentului i se asociaza oxigenoterapia, uneori de corticosteroizi, de aerosoli. Incetarea fumatului este un imperativ, precum fi profilaxia antiinfectioasa. Prevenirea este esentialmente cea a bronhopatiilor cronice, deci incetarea fumatului si tratamentul cu antibiotice a oricarei suprainfectii.

INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTÃ=incapacitatea plămânilor de a face faţă schimburiloe de gaze normal în condiţii de repaus şi efort.

MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ: insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive.

OBICTIVELE DE ÎNGRIJIRE vizează:

-permeabilizarea căilor respiratorii;

-favorizarea ventilaţiei pulmonare;

-combaterea stării de hipoxie;

-prevenirea complicaţiilor.

CONDUITA DE URGENŢÃ:

MATERIALE NECESARE: -aparatură pentru aspirarea secreţiilor,pentru oxigenoterapie; -trusă de intubaţie laringiană; -aparatură de respiraţie artificial; -trusă de traheostomie. 1.Permeabilizarea căilor respiratorii in obstrucţiile supraglotice: -poziţionarea pacientului in decubit dorsal fără pernă; -luxarea mandibulei înainte; -curăţarea oro-faringelui (aspirarea secreţiilor); -tracţiunea limbii; -intubaţie oro-faringiană dacă este cazul. 2.Permeabilizarea căilor respiratorii : În obstrucţiile subglotice: -poziţie de drenaj postural (=aşezarea pacientului într-o poziţie care să favorizeze eliminarea secreţiilor,cu

capul mai jos decât trunchiul). -aspirarea secreţiilor,precedată de tapotaj; -tuse asistată la bolnavii conştienţi; -intubaţie oro-faringiană,traheostomie la nevoie. 3.Respiraţie artificial HELP-ME dacă este cazul (în stop cardio-respirator). 4.Oxigenoterapie. 5.Măsuri terapeutice etiopatogenetice (în funcţie de cauză şi mod de apariţie):

-scoaterea din mediu,respiraţie artificial,oxigenoterapie în intoxicaţii cu monoxid de carbon; -HHC în edem allergic,laringite edematoase; -bronhodilatatoare (Miofilin) în astmul bronşic; -toracocenteză în pleurezii,în pneumotorax; -ser antidifteric în difterie. 6.Îngrijiri de bază a pacientului spitalizat: -poziţie care să favorizeze respiraţia(semişezândă); -condiţii de microclimate; -monitorizarea funcţiilor vitale; -regim alimentar de cruţare; -observarea semnelor unor complicaţii. EDEMUL PULMONAR=Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor .

Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.Manifestari de dependenta:

dispnee intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice, tahicardie , raluri crepitante, cu predominenta la baza plamanilor, hepatomegalie, turgescenta venelor jugulare.

Tratament - Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea scaderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza.

EMBOLIA PULMONARA Embolismul pulmonar reprezinta obstructia unei artere pulmonare. Odata ce artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi emboli, nivelul de oxigen din sange scade iar presiunea pulmonara creste.Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate determina moarte subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si plamanilor. Manifestari de dependent: embolismului pulmonar pot include: - dispnee (senzatia lipsei de aer) aparuta subit (brusc) - junghi toracic aparut subit care se accentueaza la inspir adanc sau la tuse - cresterea frecventei cardiace - cresterea frecventei respiratorii - transpiratii - anxietate - tuse cu cu sputa sangvinolenta (secretie cu sange care provine din caile respiratorii) - palpitatii - semne de soc. Tratamentul embolismului pulmonar se bazeaza pe prevenirea unor viitoare episoade de embolism pulmonar folosind medicamentele anticoagulante. Acestea previn cresterea in dimensiuni a trombilor deja existenti si aparitia altora noi. In cazul in care simptomele sunt grave si ameninta viata pacientului este nevoie de un tratament imediat si agresiv. Tratamentul agresiv poate include medicamente trombolitice care pot dizolva rapid un tromb dar pot creste de asemenea si riscul unor hemoragii severe. Alta optiune pentru cazurile grave este indepartarea chirurgicala a trombului, operatie numita embolectomie, dar aceasta procedura se efectueaza doar in unele spitale mari Prevenire:Este important sa se previna formarea altor trombi si tromboza venoasa profunda, deoarece acestea pot duce la embolism pulmonar recurent. Masurile care scad riscul aparitiei trombozei venoase profunde sunt: - exercitiile fizice: se poate mentine o buna circulatie a sangelui, prin aducerea varfurilor degetelor de la picioare

cat mai aproape de cap, astfel incat gambele sa fie intinse, apoi se relaxeaza si se repeta operatiunea; acest exercitiu este important de efectuat mai ales cand se sta pe scaun pentru o perioada lunga de timp (de exemplu in timpul calatoriilor lungi cu masina sau avionul) - mobilizarea cat mai precoce posibil dupa o interventie chirurgicala sau dupa o boala care a necesitat repaus prelungit la pat este foarte importanta; daca mobilizarea nu este posibila trebuie efectuate exercitiile pentru gambe descrise mai sus la fiecare ora, pentru a ajuta sangele sa circule - renuntarea la fumat: acest lucru este cu deosebire important pentru persoanele care urmeaza tratamente cu estrogeni (cum ar fi contraceptivele orale) - folosirea ciorapilor elastici pentru a preveni tromboza venoasa profunda, la persoanele cu risc.

ASTMUL BRONŞIC se caracterizează prin accese(reiese din dispneea paroxistică expiratorie provocată de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm).Factori determinanţi si predispozanţi:

-factori alergici:praf,pene,detergenţi etc; -factori nealergici=infecţioşi. MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ: (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, (wheezing). -incepe brusc,mai frecvent noaptea; -uneori este precedată de o stare prodromală cere precede criza(tuse uscată,strănut,rinoree); Criza de astm se caracterizează prin dispnee expiratorie(bradipnee cu expiraţie forţată) urmată de tuse şi

expectoraţie mucoasă.Pacientul stă în ortopnee. -anxietate severă,transpiraţii reci,bradicardie; -durată de la 10 minute-3 ore. CONDUITÃ DE URGENŢÃ: -poziţie semişezândă; -medicaţie de urgenţă;bronhodilatatoare(Miofilin),HHC,oxigenoterapie. Tratamentul astmului consta in:

- evitarea inhalarii de alergeni - tratamentul inflamatiei bronsice - tratamentul spasmului bronsic. In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea cantitatii de praf in camera. Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima cantitate de medicamente. Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratoriiEle actioneaza in cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu trebuie inhalate decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.

OBSERVAŢIE!!!! Astmul bronşic trebuie diferenţiat de astmul cardiac sau edemul pulmonar acut prin: -în astmul bronşic avem bradipnee cu expir prelungit,bradicardie,tegumente palide,transparente,poziţie semişezândă. -în astmul cardiac avem polipnee inspiratorie,tahicardie.Bolnavul este înclinat înainte,rezemat în mâini cu

umerii ridicaţi. STAREA DE RÃU ASTMATIC: =este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronşic. Manifestari de dependenta:

polipnee cu expiraţie lungă tiraj, cianoză, transpiraţii abundente, absenţa tusei şi expectoraţiei.

CONDUITÃ DE URGENŢÃ:internare obligatorie şi medicaţie de urgenţă. OBSERVAŢIE!!! Nu pot fi administrate Morfină sau Mialgin.

Educatia sanitara.Profilaxia trebuie facuta in cazul copiilor nascuti din parinti astmatici pentru ca aceste persoane prezinta un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de a face astm bronsic. Aceasta profilaxie primara este utila inainte de aparitia simptomelor bolii.

Profilaxia secundara sau cauzata presupune prevenirea expunerii la alergeni ; e o masura mai mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni, mai ales pentru cei profesionali : faina, medicamente, par de animale, alimente.

Profilaxia tertiara se face odata ce sa instalat boala si are ca scop evitarea aparitiei complicatiilor.Pacientul e sfatuit sa urmareasca indicatiile medicului, sa evite expunerea la frig, umeaeala si sa trateze precoce toate infectiile respiratorii, sa evite emotiile puternice si sa revina la controale periodice de specialitate.

INGRIJIRI IN HEMOPTIZIE Hemoptizia se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este un semn nespecific asociat cu numeroase afectiuni pulmonare care poate sa cuprinda infectia (Bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza, cancerul pulmpnar,pneumonia, bronsiectazia).

Hemoptizia poate sa apara pe neasteptate, precedata de obicei de prodroame: senzatie de caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, “hema” respiratorie insotita de stare de teama, gadilitura laringiana, care preceda imediat tusea.

MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ: -spută spumoasă,roşu aprins; -senzaţie de gâdilare a laringelui; -căldură retrosternală,gust de sânge în gură. În hemoptiziile mari se modifică funcţiile vitale,HTA,puls tahicardic filiform. Semnele generale constau in:

- paloare- transpiratie- dispnee- tahicardie.

Interventii de urgenta: -repaus absolut în poziţie semişezând; -repaus vocal; -respiraţie pe nas,lent şi profund; -se suprimă alimentaţia-I se dau bolnavului lichide reci în cantităţi mici(vasoconstricţie); -pungă cu gheaţă pe regiunea sternului sau pe hemitoracele presupus afectat; -se combate tusea cu rol delegate; -nu se dau expectorante; -medicaţie hemostatică (venostat); -microtransfuzii cu sânge proaspăt; -transport obligatoriu la spital.

Tratamentul definitiv cuprinde bronhoscopia cu fibre optice de urgenta care poate sa localizeze zona de origine si sa indentifice cauza sangerarii. Daca sangerarea nu poate fi localizata datorita faptului ca rata de sangerare nu permite vizualizarea adecvata a cailor aeriene, sunt indicate bronhoscopia rigida de urgenta sau arteriografia si embolizarea.Interventia chirurgicala de urgenta se refera la pacienti cu sangerare unilaterala, atunci cand embolizarea nu este posibila, cand sangerarea continua in ciuda embolizarii sau cand este asociata cu o tulburare persistenta, hemodinamica si respiratorie.

TUBERCULOZA PULMONARÃ: Tuberculoza (TBC) este o infectie bacteriana care este localizata cel mai des in plamani (TBC pulmonar) dar

care se poate raspandi in alte parti ale organismului (TBC extrapulmonar). Din plamani, TBC este raspandit cu usurinta altor persoane prin tuse sau stranut. Cu toate ca tratamentul este de lunga durata, acesta este cel mai adesea finalizat cu success. Durata medie a tratamentului este intre 6 si 9 luni. Tuberculoza se poate gasi fie in forma latenta (in asteptare) fie in stare activa. TBC latenta inseamna ca poate exista bacteria cauzatoare de TBC in organism, dar aceasta nu poate fi raspandita altor persoane, dar aceasta persoana poate avea tuberculoza activa. TBC activa inseamna ca infectia este prezenta in organism si daca plamanii sunt afectati.

Daca in organism este prezenta forma latenta a tuberculozei, nu exista simptome si aceasta nu poate fi raspandita altor persoane. Daca exista forma activa a tuberculozei, exista simptome si infectia poate fi raspandita. Tipul simptomelor sunt in concordanta cu tipul de tuberculoza fie pulmonara (cel mai comun), fie in alta parte a corpului (tuberculoza extrapulmonara). De asemenea pot exista alte afectiuni cu simptome asemanatoare cu cele ale tuberculozei cum ar fi pneumonia si cancerul pulmonar. Simptomele tuberculozei active apar treptat si se desfasoara pe o perioada de cateva saptamani sau luni. Pot exista cateva simptome usoare fara ca pacientul sa banuiasca prezenta infectiei.:

- tuse insotita de mucus gros, cateodata cu sange (sputa) pe o durata de aproximativ doua saptamani - tahicardie -adenopatie cervicala - febra, frisoane si transpiratii in timul somnului - oboseala si slabirea fortei fizice - pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile - scaderi ale amplitudinii respiratiei, dureri in piept. Simptomatologia infectiei in alte locuri decat plamanii variaza in functie de locul infectiei. Infectia de obicei ramane in plamani, dar bacteria poate migra prin intermediul circulatiei sangvine in diferite regiuni ale organismului. Daca sistemul imun al unei persoane devine incapabila de a preveni inmultirea bacteriei, tuberculoza devine activa. Din pacientii cu TBC latenta, 5% (una din douazeci de persoane) vor dezvolta tuberculoza activa in timp de doi ani de la infectia initiala.

ÎNGRIJIRI: -izolarea pacientului în spital; -regim alimentar hiperproteic; -tratament cu simptomatice pentru febră ,inapetenţă; -tratament specific cu tuberculostatice timp îndelungat. Medicii trateaza tuberculoza cu antibiotice pentru a distruge bacteria. Aceste medicamente sunt administrate

tuturor persoanelor care au TBC, inclusiv nou-nascutii, copiii, femeile gravide si persoanele care au un sistem imun deficitar sau slabit. Persoanele care au TBC care nu poate fi raspandit primesc de asemenea tratament pentru a preveni transformarea bacteriei in forma activa. Tratamentul la domiciliu se axeaza pe administrarea corecta a medicamentelor, pentru a impiedica dezvoltarea rezistentei bacteriei. Trebuie mentinut contactul cu cadrele medicale si de asemenea, trebuie raportat orice efect secundar, mai ales problemele de vedere. Daca pacientul intentioneaza sa se mute in timpul tratamentului, este recomandat de a raporta acest lucru cadrelor medicale, pentru a se face aranjamentele continuarii administrarii medicamentelor.Tratamentul la domiciliu include: - un regim sanatos care sa asigure corpului substantele necesare organismului de a riposta impotriva bolii. De indicat de asemena este ajutorul unui dietician - acoperirea gurii in momentul tusei sau a stranutului. In primele doua luni de tratament, boala se poate raspandi cu usurinta altora.

Profilaxie: -depistarea,izolarea şi tratarea focarelor de infecţie; -dispensarizarea bolnavilor cu T.B.C.; -I.D.R. la diferite vârste (pentru testarea T.B.C.) -vaccinarea B.C.G.; -creşterea nivelului de viaţă. -sa nu se petreaca mult timp intr-un loc aglomerat cu cineva care are tuberculoza activa, daca nu urmeaza un

tratament de cel putin doua saptamani - poarte masti de protectie, in special cei care lucreaza in centre de ingrijire a celor cu tuberculoza. Evitarea

transformarii tuberculozei latente in tuberculoza active In general, tratamentul cu isoniazida timp de 9 luni sau rifampicina timp de 6 luni, previne transformarea tuberculozei latente

PNEUMOCONIOZE=afecţiuni cauzate de inhalarea pulberilor fine urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare(=boli profesionale):

-silicoză prin inhalarea pulberilor de siliciu; -antractoză prin inhalarea pulberilor de cărbune; -asbestoza -sideroza prin inhalarea pulberilor de fier. PNEUMOTORAX (plamanii colabati) Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani

si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare). Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen. Simptomele includ: - dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa este zona de plaman colabata - durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborarea la adancime).

Tratament Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri, poate fi necesar

oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala. Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor. Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.

PLEUREZIAFoita exterioara a pleurei imbraca cutia toracica, iar foita interna acopera plamanii. Spatiul ingust care se gaseste intre cele doua foite ale pleurei contine o cantitate mica de lichid care are rol in lubrifiere, permitand ca cele doua foite sa alunece una pe cealalta in timpul respiratiei. Cand pleura se inflameaza, cele doua foite se freaca una de cealalta, producand durere in piept. Aceasta este numita durere pleurala.

Simptomele care apar in pleurezie sunt durerea toracica si dispnee. Durerea toracica are de obicei un debut brusc. De cele mai multe ori este descrisa de catre pacienti ca o durere intepatoare. Caracterele durerii: - este prezenta continuu dar se poate agrava in momentul respiratiei, in timpul inspirului. Pacientii evita sa respire profund pentru a preveni durerea. - de obicei apare doar pe o parte a toracelui (unilaterala) - poate sa iradieze in umar sau la nivelul abdomenului - se agraveaza de obicei la tuse, stranut sau miscari bruste - se poate calma in momentul opririi respiratiei intentionat sau la compresia pe torace, in zona dureroasa. Alte simptome care apar in sindromul lichidian pleural sunt febra, durere toracica si tuse seaca.

Tratamentul pleureziei depinde de cauza care a produs-o. De exemplu, daca cauza este o infectie bacteriana, este nevoie de un tratament cu antibiotic. Daca este prezent si un trombembolism pulmonar, este nevoie de tratament pentru a se incetini sau a se preveni coagularea (anticoagulante). In cele mai multe cazuri de durere pleurala data de pleurezie, se poate administra tratament antiinflamator nesteroidian (AINS). Daca este prezenta o durere severa este nevoie de un tratament al tusei sau durerii prezente. Se poate diminua durerea in decubit lateral pe partea dureroasa sau compresia acesteia cu o perna. In cazul existentei sindromului lichidian pleural este nevoie de eliminarea lichidului din cavitatea pleurala .

CANCERUL PULMONAR Cancerul pulmonar este o afectiune ce se caracterizeaza, ca si alte neoplazii, prin cresterea necontrolata a celulelor in interiorul plamanilor. Tratament

Majoritatea cancerelor pulmonare nu pot fi vindecate prin tratamentul actual, insa acest fapt se datoreaza in principal descoperirii tardive a neoplaziei, adesea intr-un stadiu depasit. Tratamentul simptomatic si cel paleativ sunt printre singurele modalitati terapeutice aplicabile pacientilor cu cancer pulmonar.

Ingrijirile paleative sunt adresate ameliorarii simptomelor si imbunatatirii calitatii vietii fara a se incerca sa se vindece cauza de baza a bolii. Astfel de ingrijiri sunt adresate pacientilor pentru care nu exista o alta alternativa terapeutica si care nu pot fi ajutati in alt mod. Deoarece mortalitatea prin cancer pulmonar se mentine foarte crescuta si nu exista un tratament curativ pentru acesta, scopurile reale ale terapiei sunt atinse prin tratamentul paleativ: imbunatatirea calitatii vietii. De cele mai multe ori medicul, insa si familia pacientului sau chiar acesta, recunosc momentul in care este necesara instituirea unui astfel de terapii, chiar daca ea semnifica de fapt acceptarea finalului tragic al bolii. Ori de cate ori este posibil, medicul trebuie sa ii explice pacientului inca de la inceput ca acest moment va sosi, la un moment dat, in cursul evolutiei bolii. Tranzitia de la atitudinea activa, de lupta impotriva bolii la atitudinea pasiva, de acceptare, trebuie sa fie cat mai usoara. Planificarea instituirii acestei terapii trebuie facuta de catre medicul curant alaturi de pacient si de un membru al familiei, aceasta fiind persoana care va acorda sprijin moral si fizic pacientului. In cadrul intalnirilor cu medicul se pot discuta eventuale probleme medicale sau temeri, anxietati si sfarsiturile probabile. Pacientul are dreptul sa i se explice ce urmeaza sa se intample, pentru a nu se simti singur si pierdut in fata a ceea ce va urma. Tratamentul paleativ poate fi urmat si la domiciliu, si nu necesita internarea intr-un spital sau intr-un centru special, daca pacientul nu doreste acest lucru. In cadrul metodelor paleative sunt incluse si diverse tratamente medicamentoase care pot suprima durerea, disconfortul, dispneea. In cadrul schemelor terapeutice sunt incluse: administrarea de oxigen, de metadona, morfina sau codeina (analgezice opioide foarte puternice). Se pot administra si analgezice obisnuite, insa eficienta acestora este discutabila. Pacientii cu dureri neoplazice reprezinta o categorie speciala de bolnavi care pot primi medicatie antialgica puternica, de tipul morfinei. Anxietatea, insomniile, depresia sunt tratate in functie de recomandarile unui medic psihiatru, iar uneori se poate apela si la terapii complementare