MODIFICĂRI BIOCHIMICE IN AFECŢIUNI HEPATICE ŞI RENALE

A. Afecţuini hepatice

Ficatul joacă un rol central în metabolismul intermediar glucidic, lipidic, proteic. Este principalul organ responsabil de detoxifierea diferitelor droguri. De asemenea, ficatul intervine în sinteza şi secreţia bilei cu rol în digestia şi absorbţia lipidelor.

Unitatea funcţională a ficatului este acinul hepatic. Sângele pătrunde în acinul hepatic prin sistemul port şi traversează sinusoidele către vene centrolobulară. Hepatocitele din zona periportală = zona I, primesc cantităţi mari de sânge oxigenat, în timp ce hepatocitele din jurul venei centrolobulare = zona III primesc sânge care are o cantitae mai mică de O2 şi a schimbat deja diverse substanţe cu hepatocitele din zonele I şi II. De aceea hepatocitele din zona a IIIa sunt cele mai sensibile la anoxie şi la diverse noxe.

Celulele din zona I conţin cantitaăţi relativ mari de enzime utile pt. Diagnostic (TGP, GGT, FA) în timp ce celulele din zona a IIIa au o concentraţie mai scăzută de enzome. Acest lucru explică de ce leyiunile hepatice localizate centrolobular nu se asociază cu creşteri semnificative ale activităţii enzimelor.

TESTE HEPATICE FUNŢIONALEExistă un set de teste uzuale, de rutină accesibile majorităţii laboratoarelor:

Bilirubina totală, directă şi indirectă (BT, BD, BI) Teste pt evaluarea integrităţii celulare: aminotransferazele –ALT (TGP),

AST (TGO), LDH (în special LDH4 şi 5), glutamat dehidrogenaza, ornitincarbamiltransferaza (OCT)

Teste pt colestază: FA (fosfataza alcalină), GGT (gama-glutamiltranspeptidaza), 5’NT (5’nucleotidaza);

Teste pt evaluarea funcţiei de sinteză a proteinelor: proteine totale, albumina, colinesteraza (ChE)

Metabolismul bilirubineiBilirubina rezultă 80% din hemul din hematiile îmbătrânite şi 20% din hemul neeritrocitar (mioglobină, citocromi, peroxidaze)Hb→ Fe + BilirubinaBilirubina este insolubilă şi deversată în sânge este transportată la ficat fixată pe albumină; este fracţia numită bilirubină indirectă (neconjugată)- bilirubină indirectă care nu trece filtrul renal.În ficat bilirubina este conjugată cu acid glucuronic rezultând bilirubină directă (conjugată) –BD, solubilă care se elimină prin mecanism activ în bilă şi intestin. În intestinul gros, sub acţiunea florei bacteriene→ urobilinogen şi stercobilinogen (necoloraţi) care prin oxidare se transformă în urobilină respectiv stercobilină, compuşi coloraţi, care se elimină prin materiile fecale. O mică parte din urobilinogen se absoarbe din intestin şi prin vena portă ajunge în ficat = circuitul enterohepatic al urobilinogenului. Din ficat o cantitate mică „scapă ” şi în sânge şi se elimină pe cale renală.Astfel în mod normal în sânge BT- 0,6-1mg/dl, cu 75-95% BI şi 5-25% BD.Creşterea bilirubinei sindrom icteric.

Aminotransferazele-sunt teste de rutină pt leziunile hepatice- ALT (alanin aminotransferaza, TGP) şi AST (aspartat aminotransferaza, TGO) furnizează date în legătură cu leziunile hepatice. Măsurarea ALT e mai sensibilă decât AST.-AST se găseşte atât în citoplasmă cât şi în mitocondrii şi are tendinţa de-a creşte mai mult decât ALT în fazele de cronicizare a unei boli hepatice.- Aceste enzime sunt localizate în special în zona I a acinului şi de aceea în leziuni hepatice localizate pericentrolobular valori acestor parametri sunt normale.

FA şi GGT-aceste enzime sunt „ancorate” de membrana hepatocitului şi de aceea în leziuni hepatocitare valorile acestor enzime sunt normale sau cresc foarte puţin. -ambele enzime cresc în colestază, dar GGT e mai specifică - GGT este indusă şi de consumul cronic de alcool.

Colinesteraza-este cel mai sensibil marker de proteinosinteză hepatică-activitatea sa scade în afecţiuni hepatice înaintea scăderii albuminelor serice-activitatea sa e f. scăzută în intoxicaţii cu insecticide organofosforate.

ALBUMINA- în afecţiunile hepatice cronice sinteza albuminei este scăzută astfel

concentraţia sa plasmatică din sânge scade.- Furnizează date asupra progresului bolii- În formele acute de bolă hepatică valorea albuminei serice este normală sau

puţin scăzută deoarece T1/2 al albuminei este de aprox. 20 de zile.- Când concentraţia serică ajunge sub 30g/l, presiunea oncotică scade f. Mult şi

frecvent apare ascita

FACTORII DE COAGULARE- leziunile hepatice cronice se însoţesc de o scădere a sintezei factorilor de

coagulare → scade sinteza protrombinei → creşte timpul de protrombină (apare în stadii precoce a lezării hepatice deoarece T1/2 a protrombinei este de aprox. 6 ore)

- deficienţa de vit. K datorată malabsorbţiei lipidelor ( ce poate surveni la un bolnav hepatic cronic datorită elaborării defectuase a bilei) poate, de asemenea, determina creşterea timpului de protrombină; se face testul cu vit. K (administrată parenteral): dacă timpul de protrombină se normalizează → ficatul e integru; dacă timpul de protrombină ramâne prelungit→ leziune hepatică

IMUNOGLOBULINELE-sunt puţin specifice bolilor hepatice- se dozează pt evidenţierea sdr. imunologic ce însoţeşte o boală hepatică cronică-s-a constat creşterea IgA în ciroza hepatică, creşterea IgM în ciroza biliară primitivă, creşterea IgG în hepatitele cronice active (agresive), dar fără specificitate absolută

- pentru hepatitele autoimune se mai dozează anticorpi antinucleari şi anti ADN dublu catenar(prezenţi în hepatita lupică), anticorpi LKM (anti microzomal), anticorpi SLA (anti celula hepatică)